În primul rând, vreau să spun că a fost o carte minunată.
De ce? Deşi se citeşte greu, cartea are o frumuseţe aparte.Ea este scrisă sub formă unui basm, un basm cu zâne, elfi, monştri şi oameni. Înainte să începi cartea trebuie să ştii că în ea există mai multe regate.
Primul este cel al oamenilor, Prythian (Prith-ee-en) cel în care trăieşte Feyre ( a se citi Fay-ruh). Ţinutul este unul sărăcăcios şi mic faţă de cel al zânelor.
Apoi avem Zidul.El desparte Lumea muritorilor de Lumea „Zeilor” .
Primul regat pe care îl întâlnim este Regatul Primăverii.Conducătorul lui este Tamlin ( a se citi Tam-lin ), cel care o obligă pe Feyre să trăiască împreună cu el că pedeapsa pentru uciderea prietenului lui.
După întâlnim Regatul Verii, conducătorul lui fiind Tarquin.
Urmează Regatul Toamnei condus de Beron, fratele lui Lucien (Loo-shien).
Regatul Iernii condus de Kallias. Regatul Zorilor condus de Thesand. Regatul Zilei condus de Helion. Şi în sfârşit avem Regatul Nopţii condus de Rhysand zis si Rhys (Ree-sand, Rees).El este preferatul meu dintre toţi (cei care au citit şi cartea a două înţeleg de ce). Feyre este puternică, luptătoare şi este gata să îşi dea şi sufletul pentru cei pe care îi iubeşte.Pe Tamlin nu îl agreează de la început, au o relaţie love-hate, dar ajung să ţină unul la altul. Tamlin este un rege spiriduş foarte puternic, inteligent şi frumos. El încearcă să o înveţe pe Feyre să citească, dar pentru că ea este foarte încăpăţânată, nu prea reuşeşte.
Alis este servitoarea casei.Ea o ajută pe Feyre să se acomodeze la viaţă din regat, o ajută să se îmbrace şi să se aranjeze.A fost un personaj care mie mi-a plăcut mult.
Lumea a fost construită foarte bine, sistemul magic a fost structurat plăcut iar acţiunea a fost una foarte explozivă.Uneori am adorat descrierile autoarei, alteori le-am detestat.Cuvintele sunt de prisos acum, doar am declarat că am adorat cartea :))) .
Personajele au avut calităţi dar şi defecte care mie mi-au plăcut, am simţit că ele se aseamănă foarte mult cu oamenii din realitate.Mi-a plăcut vibe-ul „Frumoasă şi bestia” din carte, el fiind inclus în ea foarte natural.
Stilul de scriere a fost unul poetic, unul pe care îl mai găseşti doar în basme. Sarah J. Maas este o făcută pentru a scrie cărţi inspirate din basme, aş adora o repovestire după un basm original şi adevărat ca Pocahontas, chiar aş fi curioasă să văd cum i-ar face faţă.
Cartea a primit 5 stele din partea mea şi o recomand în special iubitorilor de poveşti.