”Scenariu pentru dragoste” are un iz aparte, un aristocratism scriitoricesc care gravează mirifica epoca interbelică a spațiului autohton.
Într-o încântătoare capitonare a mitizatei ”belle epoque” Ana Damian ne dăruie o poveste de amor între Andrei Velcu și Smaranda Basarabi, două personaje pline de o debordantă personalitate.
La prima vedere această poveste poate părea una șablonardă, împovărată de truisticele înșiruiri ale unui banal amor. Vă asigur că nu este așa.
Stilul scriitoricesc al Anei Damian, dar mai ales implicarea onestă și trudnică, dă naștere unei povești năucitoare, plină de o intrigă acaparatoare.
Binele și maleficul se întrepătrund în stropi de realitate în care neverosimilul se regăsește arareori. Și totuși tocmai plasticitatea descriptivistă a trăirilor reușește să facă diferență.
Într-un veritabil ”noblesse oblige” autoarea ne cufundă în vifornița unor acute frământări lăuntrice care, trecute prin prejudecățile unor datini depășite, afectează nociv existențele celor doi protagoniști, purtându-i de la agonie la extaz și de la extaz la agonie.
Povestea de iubire dintre cele două personaje principale nu are nimic ostentativ. Nu există glamorous&shine, farafastâcuri sau zorzoane verbiatice, ci doar iubire.
O iubire cu sacrificii, flirturi molipsitoare, tatonări și explozii lăuntrice.
Deși la capitolul intrigă povestea șchioapătă adeseori, iar încercările de erotizare sunt ușor timide, ba uneori chiar caste, totuși ”Scenariu pentru dragoste” excelează la interrelaționarea simțirilor.
Descriptivismul sentimentelor prinse în menghina lumii, între durere și fericire, se folosește de îmbinarea frazeologică frumos șlefuită, fără fi în vreun fel pompoasă.
Cartea, în ciuda ”grosimii” sale, se citește ușor. Fluența stilului netezind entuziasmul oricărui cititor.
O carte fascinantă!
Lectură plăcută!
Am auzit de carte insa nu am fost tentata sa o iau pana acum. Totusi, imi place foarte mult coperta 🙂
chiar este o carte interesantă!