Când ultima dată v-ați aruncat cu capul într-o carte? Când ați trăit ultima dată senzația de vertij literar? Dacă nu ați mai simțit-o de foarte mult timp, atunci faceți loc pe raft romanului experimental „scutură 2001” a lui Robert Veran, apariție editorială marca Eikon. Un roman care ne poartă printr-un Buzău al anilor 2000, prin decadența și extremele pubere ale unor tineri care se caută, ale unor tineri care nu se pliază pe așteptările sociale cuvenite.
Robert, care de facto este ambivalentul autorului – narator, își face veacul între liceu, amici și partide frugrale de sex, încercând să descopere până unde își poate împinge norocul. Amicii săi sunt pestriți și, de cele mai dese ori, cu vagi impulsuri autodistructive, ceea ce clar devine o sursă de adrenalină nesecătuită. O să deschid aici o paranteză, în semn de avertisment: nu aveți în față un roman pentru pudici, ci dimpotrivă o carte pentru oameni care percep semnale și imagini cu o deschidere aparte.
Istoria este simplă, amintind pe unde și de narațiunea lui Dinu Guțu din „Perestroika Boys”, doar că diferența este de percepție. Aici avem România anilor 2000, un loc în care există ispita banilor ușor de obținut și lipsa acută de șansă. Pentru că personajele lui Robert Veran sunt oameni care-și duc viața într-o constantă incertitudine. Unii foarte bogații, alții foarte săraci, dar cu toții prinși într-un mediu similar ghetto-urilor. Și pentru că atmosfera anilor 2000 este aidoma unui spasm nevrotic, acești tineri care hălăduiesc cu trenuri pe fugă, care fură din magazine sau joacă păcănele pe ultimii bani, sunt aici să scuture (vezi analogia titlului), să scoată din turmentare acest social impregnat de conveniențe.
Ce mi-a plăcut în mod special, este stilul uniform al narațiunii, pe care autorul se pare că l-a suprapus perfect cu atmosfera generală a cărții. Nu cred că voi greși dacă voi afirma că este unul dintre cele mai bune romane punk. Se impune aici puțină contextualitate pentru cei care nu cunosc această categorie literară. Romanul punk este un subgen literar al romanului care îmbină elemente ale literaturii punk cu cele ale ficțiunii. Acest gen literar a apărut în anii ’70 și ’80 în Statele Unite și Marea Britanie, în paralel cu mișcarea muzicală punk. Se caracterizează prin teme precum alienarea, deziluzia socială, disidența față de autoritate și nonconformismul. Aceste lucruri sunt adesea exprimate prin intermediul personajelor rebelați și marginalizate, care se opun sistemului și normelor sociale. Limbajul și stilul folosite în romanul punk sunt de obicei brutale, directe și provocatoare, cu o abordare nonconformistă față de formele literare tradiționale.De asemenea, romanul punk abordează adesea subiecte sociale și politice sensibile, cum ar fi rasismul, sexismul, sărăcia și injustiția. Prin explorarea acestor teme, autorii de romane punk își propun să aducă la lumină problemele și conflictele societății contemporane și să provoace o analiză critică a acestora.
Robert Veran ne arată fața indezirabilă a unei societăți în care tinerii nu se au decât pe sine însuși, în care supraviețuirea morală ține de compromisurile pe care aceștia trebuie să le facă. Totodată, romanul „scutură 2001” este și o reflecție asupra idei de prietenie, de loialitate și de un soi ciudat de cavalerism al ratării. Această cruciadă a extremismului juvenil, delicvent, nu este altceva decât un strigăt de împotrivire și de originalitate, oricât de bizar nu ar suna această formulă.
Alte recenzii de la Robert Veran:
Excelentă recenzia, foarte fine observațiile.