Sunt o mare fană a acestei serii, însă nu pot spune într-un mod unanim că toate cărțile sale sunt minunate. Am învățat că este important să fii obiectiv, chiar dacă personajele din poveste îți sunt dragi și te-ai atașat super mult de ele. Din punctul meu de vedere, prima trilogie este cea mai bună, iar a doua, hmmmm, se putea mult mai bine în materie de acțiune. Nu vreau să spun că volumele 4,5 și 6 au fost de umplutură, însă dacă autoarea le compila, ieșea un rezultat extraordinar.
„Sfidează-mă” intră într-o zona gri pentru mine, pentru că din punct de vedere dinamică, acțiune a fost destul de plata. Însă, din punct de vedere a evoluției personajelor, a fost exact ce trebuie. Tahereh a învățat să ne livreze uneori exact ce dorim, și nu neapărat acțiune și adrenalină, ci sentimente și trăiri interioare. Oricum dacă stăm să ne gândim, Juliette este alcătuită 90% din sentimente și 10% din acțiune, așa că misiunea autoarei nu este una imposibilă.
Juliette Ferrars nu e cine crede ea că este.Nimic din lumea ei nu e ce părea a fi. Credea că a înfrânt în sfârșit Restaurația. Credea că a preluat în sfârșit controlul asupra propriei vieți, asupra puterii și suferinței sale. Dar Juliette de-abia a început să descâlcească un șir întreg de minciuni, și acum se află în fața unei alegeri bine cunoscute:Să fie o armă. Sau să fie o luptătoare. De data asta, nu e singură. Mai puternică, mai curajoasă și mai înverșunată ca niciodată, Juliette va lupta pentru viață și iubire avându-i alături pe prietenii săi – dar, mai întâi, trebuie să supraviețuiască războiului dus împotriva propriei minți. Trebuie să-și amintească cine a fost.
