Volumul „Suflet de Mustang” ne oferă o unificare a celor trei povești publicate în ultimii ani de Dorin-Nicolae Bîrsan. Așa cum se destăinuie la un moment dat autorul, totul a început în anul 2016, când a decis să ia lecții de echitație. Legătura pe care a stabilit-o cu caii l-a inspirat să scrie despre prietenia care se înfiripă între oameni și cai, apoi să continue să scrie… pentru ca, în final, să confere scrierilor sale o structură de roman.
Jose este personajul care ne deschide poarta aventurilor. Aflăm că el a reușit să evadeze din închisoarea Yuma și a pornit într-o cursă contra cronometru pentru a supraviețui. Traversarea deșertului s-a dovedit anevoioasă, iar autorul ne oferă descrieri elaborate. Pe mine m-a ajutat să urmăresc cu ochii minții provocările prin care a trecut eroul.
În cea de-a doua parte, un alt personaj, Blake Allison, îmbogățește firul poveștii. Iubitorii de western și de nopți înstelate petrecute sub cerul liber vor putea urmări încântați descrierea lui Blake. Spirit justițiar, el fuge prin deșert după bandiții ce îl jefuiseră pe șeful său. Gândul m-a purtat, nostalgic, la filmele cu Clint Eastwood, din anii ’60-’70.
Înaintea lui, în tufişurile mai îndepărtate, văzu iar cele două licăriri, reflexii uşoare şi abia perceptibile ale luminii captate în ochii unui animal sălbatic. Nu putea fi decât un coiot şiret şi curios, care aştepta o ocazie. Îi luase urma în a doua parte a zilei trecute. Se ținea cu precauție la distanță sigură, dar, în ciuda firii, continua să îl urmeze.
Când urmărit, când urmăritor, un lucru rămâne constant, legătura lui Blake cu Bălțatul, calul său. Indieni violenți, peisaje liniștite, ambuscade, ploi și furtuni, demnitate și camaraderie, toate se succed într-o poveste captivantă.
Pe lângă suspansul creat de curgerea evenimentelor, cartea mi-a mai oferit descrieri emoționante și poetice ale deșertului. M-am delectat cu un astfel de moment în care Jose, atent la nevoile animalelor, a simțit nevoia să umezească o cârpă ca să șteargă botul cailor, de praf și zăpușeală.
Ce mi-a mai plăcut la acestă carte? Motto-urile de la începutul fiecărui capitol. Capitolele sunt numerotate, nu au titluri, iar aceste motto-uri cuprind chintesența evenimentelor care urmează. Ca să vă faceți o idee, primele trei capitole poartă următoarele mesaje:
„Indiferent de cât timp trăiește o pasăre în colivie, ea va căuta mereu să fie liberă.”
„Cine nu fuge, nu lasă urme.”
„Undeva în deșert e o gură de apă și o speranță pentru viață.”
În vremea copilăriei, unul dintre eroii mei preferați a fost Winnetou. Am citit cu mult entuziasm toate cărțile cu aventurile lui, dar după ce am terminat seria, alte lecturi similare nu am mai găsit. Dorin-Nicolae Bîrsan mi-a făcut bucuria să mă reintroducă în atmosfera aridă și aventuroasă, de astă dată, la granița dintre Arizona și Mexic.
Iubitorii de cai și amatorii de westernuri probabil vor aprecia romanul la justa lui valoare.
N-o să vă dau „spoiler” spunându-vă când se va întâlni Blake cu Jose și cum se termină aventura, ci vă las pe voi să aflați din paginile cărții.