Cu siguranță ați auzit de Suge-o, Ramona! – iar dacă nu ați auzit… ei bine există două variante. Fie nu știu pe ce planetă ați trăit în ultimele luni ori sunteți trecuți de o anumită vârstă. Dar asta nu contează. Îmi place să cred că cititorii booknation.ro sunt niște oameni deschiși la minte și fără false pudori și care înțeleg că, din când în când, o lectură lejeră, amuzantă și… sinceră.
În mod evident, Suge-o, Ramona! nu e o carte pentru minori… sau, de fapt, ați fi uimiți de minorii din ziua de azi! Însă, nu e o carte de prost gust, raportată la mult-aclamata trilogie Cincizeci de umbre, conține parcă mai puține scene de sex, chiar dacă limbajul este unul destul de strident. În plus, până și scriitori consacrați au scris texte mai… porno: Eminescu are câteva poezii, Creangă a scris Povestea Poveștilor, Topârceanu are o baladă amuzantă, și ce să mai zicem de anumite poezii ale lui Emil Brumaru!
Pornită de la o simplă postare pe Facebook a comediantului Andrei Ciobanu – Suge-o, Ramona! a devenit instant un viral. Capitolele au început să apară treptat, iar numărul de cititori s-a tot înmulțit ajungând (și depășind) 1.000.000. Interesul pentru poveste era în creștere și, la începutul lunii dorința cititorilor s-a îndeplinit: în sfârșit cartea a văzut lumina tiparului!
Cred că cea mai corectă explicaţie a apariţiei acestei cărţi este că pur şi simplu s-a întâmplat. Eu cred că lucrurile mişto au loc atunci când nu le plănuieşti şi le laşi să se întâmple. – declară autorul
Primul meu contact cu povestea „semi-amuzantă” a lui Andrei Ciobanu a fost undeva prin mai, sau iunie. Și recunosc, m-a prins destul de repede. Deși uneori îmi era greu să o citesc deoarece nu îmi puteam stăpâni râsul!
Despre ce e vorba, până la urmă? Despre acea primă iubire din adolescență. Tu o/îl placi iar el/ea nu te vrea. Andrei încearcă să se răzbune pe indiferența Ramonei, utilizând tot felul de metode și combinându-se cu diverse fete. Astfel, ajunge în brațele Anemonei – care i se cuibărește și ea, în mod ciudat în suflet, apoi urmează Alina, Carla, Carmina, dar, bineînțeles – asta nu e o listă exhaustivă – vă las pe voi să le descoperiți!
În mod clar, și am mai spus asta, cartea nu este dedicată pudibonzilori, celor prinși în propriile norme rigide. Limbajul e destul de „deocheat”, iar adesea întâmplările sfidează moralul.
Suge-o, Ramona! poate fi considerat un bildungsroman. Este o poveste a maturizării de orice fel, morală, sentimentală, sexuală (nu neapărat în această ordine). O confesiune sinceră plină de momente amuzante (doar autorul face stand-up comedy), dar și momente triste sau dramatice. O adevărată cronică a adolescenței din prima decadă a anilor 2000.
De asemenea, cartea poate fi un adevărat manual de cucerire. Andrei e un fel de Casanova modern combinat cu dr. John Gray (autorul bine-cunoscutei cărți Bărbații sunt de pe Marte, iar Femeile sunt de pe Venus). De apreciat sunt și recomandările muzicale presărate în mod strategic în text!
Ce conține în plus ediția tipărită față de ce se găsește pe internet? Ei bine, e ediția revizuită și adăugită a variantei de pe net. Așa că investiția se merită!
P.S. Nu te obligă nimeni să citești ceva ce nu îți place, dar nu strică să mai ieși din zona de confort – măcar din când în când!
P.P.S Suge-o, Ramona!
P.P.P.S. Între timp a apărut și ”Suge-o, Andrei” – te invităm să descoperi și varianta lui Andrei.
Alte recenzii de la Andrei Ciobanu:
:))) mie imi place P.P.S., imi pare chiar rau ca nu cunosc nici o ramona ca sa o iau la misto:)
o sa citesc cartea, abia astept):
Mai mult de un milion de romani au citit deja cartea? Incep sa nu mai inteleg de ce se spune despre romani ca nu citesc.
Sunt foarte curioasa cum s-a constatat asta. 🙂
Scuze, abia acum am văzut comentariul tău… era vorba strict de cititorii online.
Nu asta am intrebat 🙂
Daca un milion de curiosi au intrat pe blogul marelui si mirobolantului pretins autoriu, nu insemneaza ca au si citit. Si daca au citit doua propozitii inainte sa dea skip de plictis sau de jena fata de imbecilitatea pretinsului autoriu, nu insemneaza ca au citit toate paginile din maculatura lui.
Auzim des expresii ca “se merită să faci …”, “oferta … se merită”, “se merită să mergi la …” etc. Totuşi, în limba română nu există verbul “a se merita”, iar utilizarea frecventă a unei greşeli nu o face corectă. Situaţiile în care verbul “a merita” poate fi reflexiv sunt exclusiv de tipul “se merită unul pe altul”.
Incredibil, dar chiar știam asta. Și știu și de unde ați dat copy-paste acestui comentariu (http://scri.ro/merita-sau-se-merita-276.html). În caz că nu ați înțeles, aceasta nu este o recenzie formală (nu are cum să fie) astfel, singura propoziție care conținea această expresie era ca o referință la expresia argotică pe care cu toții o folosim și sunt sigură că și dumneavoastră: „Nu se merită”. Stăpânesc destul de bine gramatica limbii române. Dar vă mulțumesc totuși pentru comentariu 🙂 O zi bună!
Incredibil dar chiar nu folosesc expresia asta.Iar la copy-paste am recurs doar din lene, nu din alte motive…Sunt sigură că stăpâneşti bine gramatica limbii române, de-aia nici nu m-am mai legat de „Însă, nu e o carte de prost gust”, cred că ştiai că nu se justifică în niciun fel punerea virgulei după conjuncţia însă.Probabil e tot din cauza stilului cărţii recenzate informal.O zi bună în continuare.Nu aştept un răspuns.Nu urmăresc blogul, intrasem doar să votez pentru „o campanie inedită menită să promoveze lectura și valorile culturale” şi remarcasem că printre valori nu se număra gramatica lb. române.Nu neapărat aici,… Read more »
Eu chiar știu multe persoane care folosesc acea expresie. Acolo, da – este o scăpare (nu redactez un singur articol într-o zi!). Suntem oameni și e normal să greșim!Apreciez comentariile pertinente, nu cele răutăcioase!
1) Dacă aș judeca oamenii în primul rând după cum respectă regulile de gramatică și de ortografie, nu aș mai fi atent niciodată la ceea ce au de spus – fondul, înaintea formei (cum zicea metodicul Maiorescu, părtaș la reforma ortografică de la începutul secolului 20, reformă care, iată, nu a fost ultima). Sanctitatea acestor reguli este apărată în școli, atunci când elevul se confruntă cu sutele de „erori” din textele literare ale secolului 19 (și ele, obligatoriu, sanctificate), prin acel privilegiu al alesului întru spirit numit „licență poetică”. 2) Gramatica și ortografia nu sunt legi ale naturii, sunt convenții,… Read more »
Domnule Cristi V. Andrei,
Vă mulțumesc pentru comentariu. Așa cum i-am spus și persoanei din comentariul anterior, aceasta nu e o recenzie ce trebuie luată în serios. Am scris-o fix în stilul cărții! În plus, la cursurile de lingvistică din facultate am învățat despre ceva ce se numește dinamica limbii! Și credeți-mă că atunci când îți ocupi ziua în mare parte cu redactarea unor articole în altă limbă și apoi te întorci la română – chiar te simți epuizat!
Cartea asta poate fi inteleasa numai de catre un barbat in adevaratul sens al cuvantului.Si numai el poate intelege modul in care pune la cale o vanatoare in acea maniera,sufera,se bucura sau esti impresionat de ceva.
„Suge-o, Ramona! poate fi considerat un bildungsroman.” Fata draga, nu fi trista, tu stii ce-i ala bildungsroman?! Sau macar banuiesti ca una e literatura si alta e ce a scris Andrei?