Mulți au blamat această carte apărută la Editura Trei, pe care au considerat-o non-literatură. Unii au făcut-o cu mult înainte de a o lectura, alăturându-se unui grup de siderați purtători ai unor indestructibili ochelari de cal.
În primul rând că nici „ Suge-o, Ramona! și nici Andrei Ciobanu nu s-au ridicat cu pretenții literare, totul nefiind altceva decât o spovedanie nostalgico-umoristică cu un pregnant iz de stand-up comedy în care Andrei Ciobanu se flagelează cu tot soiul de ironii extrem de bine plasate, uneori judecând, exonerând sau beatificând anumite simțiri, personaje și locuri, totul fiind relatat într-un ritm cursiv și acaparator, în dansul adolescentin al continuei ezitări între minus și plus infinit. Este modelarea și, în același timp, remodelarea unui june, un soi de fiu rătăcitor care însă nu regretă periplul rătăcirilor, ajungând să se confunde cu un călător care se ghidează după o busolă spartă.
Spovedaniile autorului, care a strâns peste un milion de cititori în mediul online, pune pe primul loc simțirea de moment în detrimentul sobrei rațiuni. Povestea nu se lasă încartiruită în vreun chenar excesiv șablonizat de regurile generației respective, dar nici nu are pretenția unui particularism cu parfum de guru indestructibil care ar putea să-și caute discipoli prin cine știe ce cotlon. Pur și simplu este trăire la superlativ, o întreagă simfonie de simțuri, sinestezii, tresăriri și adulmecări ale febrilei înșiruiri de grăbite secunde din viața unui om.
Probabil că mulți dintre cei care au Suge-o, Ramona! s-au regăsit măcar într-o fărâmă din ea. Poate că s-au identificat în poveștile de iubire, în gândurile nebune ce galopează nestingherite peste stepele îndrăznelii sau măcar în mirificele decăderi trăite la cote apostazice de un simplu om din mijlocul turmei.
Această carte nu va avea niciodată pretenții literare, pentru că ea s-a născut dintr-o joacă, din valurile spumegânde ale unei îndrăzneli care la început semăna cu o nesăbuință. Dar, în ciuda acestei lipse de pretenții erudite, această carte se regăsește în fiecare din noi, cei care adeseori, din motive întemeiate sau nu, refuzăm extrovertirea, strângând în desagul existenței cioburi de trăiri ce vor aștepta mereu sub biciul vitraliului clipa în care vor zbura nestingherite spre un izbăvitor și descarcerator nicăieri, acolo unde lucrurile mărunte au un farmec aparte și întreaga vâltoare a eternității poate fi simțită în zvâcnetul unei singure clipe.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Andrei Ciobanu:
