Literatura este, după cum îmi place să afirm, un organism viu, un organism care se pliază necesităților pe care le are atât scriitorul, cât și cititorul. Prin urmare, este suficient de încăpătoare pentru toți cei care vor să experimenteze stiluri și structuri narative inedite. Un astfel de experiment este volumul „Ultima erecție sau Iubirea sub zodia Cancerului” de Mihai Georgescu, apărut la editura Neverland, care mi-a părut foarte original și îmi asum aceste afirmații în totalitate.
Dar haideți să le luăm pe rând. Mihai Georgescu este un bărbat ca toți bărbații. Are o soție pe care o adoră și cu care nu pregetează să aibă o viață sexuală demnă de invidiat, copii pe care îi iubește, un job mai mult sau mai puțin satisfăcător. Până viața nu-l trimite cu un șut pe banca de rezervă a celor afectați de cancer. Și pentru că destinul nu joacă la cacealma, acesta primește un cancer care îi afectează direct bărbăția, lăsându-l fiziologic impotent. Pentru un om care adoră să facă sex, acest lucru poate suna ca o sentință. Ce face naratorul nostru? Corect! Se înarmează cu suficientă răbdare cât să-și descopere barierele din minte și, alături de încântătoarea sa soție, petrece niște experiențe sexuale care îl ajută să-și accepte noua condiție.
„Ultima erecție sau Iubirea sub zodia Cancerului” este o scriitură inedite, debordând de curaj, total neortodoxă și chiar pe alocuri scandaloasă, dar, după cum pot intui, este mai degrabă un soi de spovedanie, o recunoștință adusă vieții și plăcerilor trupești, cu bune și rele. Este impetuos necesar să subliniez că nu veți ține în mâini o operă de artă, chiar cred că autorul nici nu și-ar dori astfel de etichete, ci dimpotrivă, veți avea un „jurnal de bord” cu aventurile unui bărbat afectat de o boală crâncenă, care, însă, decide să ia soarta în mâinile proprii.
Jucării sexuale, flashback-uri din trecut, emoții trăite și rostite sincer – toate aceste elemente se regăsesc în narațiunea lui Mihai Georgescu, cel care nu se teme să vorbească cu autoironie și umor despre turnura pe care a luat-o destinul său. Găsesc chiar că această „spovedanie”, scrisă cu o energie debordantă, ar putea fi cumva motivațional pentru alți bărbați sau femei care s-au ciocnit de această problemă. Acea zodie a Cancerului nu este altceva decât momentul în care omul începe să se reinventeze, să învețe din nou să facă pace cu sinele.
Mă gândeam când am terminat cartea: cui aș putea să o recomand, fiind atât de explicită și nonșalantă? Și răspunsul mi-a venit foarte natural: Oricui. Oricine cu mintea deschisă, apt să înțeleagă că acest scris poate fi terapeutic chiar, va înțelege că miza acestei cărți este de a arăta că nu trebuie să ne condamnăm la solitudine, că putem conecta creierul cu corpul și să obținem o stare de bine, o stare în care învățăm să trăim la turații maxime. Lăsați după ușă resentimentele, pudibonderia și savurați la un pahar de vin rece această confesiune.
Alte recenzii de la Mihai Georgescu:
