Recenzie Un Om Norocos de Octavian Paler

Titlul, precizez din capul locului că vă duce în eroare, sau cum se spune pe la noi, e pus la fentă, ceea ce nu ar trebui să îi mire oarecum pe admiratorii și cunoscătorii lui Paler. Romanul nu este o scriitură optimistă, a unui om norocos cu o viață înnobilată de darul zeilor, ci dimpotrivă.

Dar să trecem la lucruri concrete. De ce am spus că nu e nicidecum vorba despre un om norocos. Pentru că autorul imaginează un personaj principal plin de angoase, prins într-o capcană veche de când lumea, cea a libertății, a vieții trăite împotriva oricăror reguli pogorâte de niște zei. Daniel Petric un artist nu prea strălucit, are o copilărie și adolescență care ar înnebuni și în realitate orice părinte. Își va face un scop în a fi mereu contra tatălui său pe care îl urăște pentru că acesta trăiește în amintirea primului copil, un băiat, care a murit de micuț.

După ce trece printr-o școală de corecție, o perioadă de detenție de patru ani pentru omor și cioplitor de cruci într-un atelier al unui bătrân, Daniel Petric ajunge să fie chemat să locuiască într-un azil de bătrâni la malul mării. Pretextul este acela de a sculpta cruci și pietre funerare acelora care vor muri rând pe rând la azil. Octavian Paler construiește o galerie de portrete mai mult decât interesante, locatarilor azilului, precum și celor care sunt angajați aici, asistente, medici. Cam jumătate din acțiunea romanului va avea loc aici și în împrejurimi, descrise ca un cătun la malul mării unde locuiau câteva văduve și câțiva pescari, și o mlaștină unde se puteau vâna cerbi.

Mi-ar lua prea mult timp să insist asupra personajelor și a conexiunii dintre ele, și cred că cel mai bine ar fi ca ele să fie descoperite de către posibilii cititori rând pe rând, pagină cu pagină. Dar voi aminti elementele esențiale pe care este construit romanul Un om norocos, tocmai pentru a lămuri puțin de ce în unele descrieri, romanul a fost caracterizat ca unul negru-absurd. În primul rând simbolurile crucea, mormântul, cimitirul și relația cu Dumnezeu, apar încă de la început și vor tot apărea în roman, cel mai adesea pentru a creea destinul personajului principal. Apoi visul, coșmarul, descrise detaliat și care și ele sugerează lumile paralele între care personajele își duc viețile. Simbolistica onirică apare mai des în partea a doua, după ce personajul principal se împrietenește cu unul din doctorii psihiatrii de la azil, Dinu – personaj de care autorul se preocupă cu mare minuțiozitate. Aici apare și vestitul caiet de vise pe care Daniel Petric îl va ține la sfatul lui Dinu. Și care în paranteză fie spus, îl țin și eu însă nesfătuită de nici un medic și de mulți ani, înainte chiar de a citi romanul lui Paler.

Alte elemente sunt temnița, zăbrelele, reprezentate de cușca de la circ din copilăria lui Daniel și de celula închisorii în care va sta patru ani. Boala, aproape toate personajele acestui roman suferă de ceva, au o boală de ficat, plămâni sau altceva, sau chiar suferă de dragoste pentru așa cum spune și O.Paler chiar dacă nu crezi într-o boală, tot te poți îmbolnăvi de ea și așa e și cu dragostea, nu crezi  în ea dar te îmbolnăvești de ea. Deși se pare că există un personaj decretat sănătos, este vorba despre o tânără Laura cu un altfel de caracter, deosebire care din păcate îi va aduce moartea. Și un ultim element ar fi oglinzile și reprezentarea oglindirii în apă cu opusul ei mlaștina plină de noroi.

Un om norocos este un roman complex deși e sumbru; are destule pagini din care puteți să vă notați vorbe înțelepte despre relația bărbat – femeie, om-Dumnezeu și viață în general, pe care să le postați conform vremurilor în care trăim, pe diverse rețele de socializare. Lectură plăcută !

Titlu: UN OM NOROCOS

Autor: Octavian Paler

An apariție : 2008

Editura: POLIROM

Nr. Pagini: 488

Limba: Română

Gen Literar: n/a

Nota recenzorului: n/a

Vizualizari recenzie: 3381

Alte recenzii de la Octavian Paler: