Cartea parcurge povestea de-un secol a Violetei Del Valle, o femeie născută odată cu gripa spaniolă, căreia, mulțumită interesului și implicării tatălui său, îi supraviețuiește și care se întinde până la următoarea pandemie majoră care lovește planeta, pandemia coronavirusului. O poveste de viață care este martoră la schimbări și evenimente marcante, dar căreia îi lipsește sclipirea de culoare și căldură pentru a stârni pasiunea și fascinația. Autoarea putea mai mult și mi-aș fi dorit o schimbare deoarece ultimele cărți sunt pe același trend și poate deveni plictisitor și liniar la un moment dat. Stilul lui Allende este, așadar, cel cu care ne-a obișnuit în Casa spiritelor, la care chiar avem o trimitere în carte când este rememorată viața unei străbunici din clanul Del Valle, decapitată într-un teribil accident auto. Cartea este scrisă ca o confesiune de credință, o spovedanie la capăt de drum, făcută de Violeta către iubitul ei nepot, copilul pe care l-a crescut, care a făcut-o mândră și i-a dezvăluit adevărata bucurie a maternității. Și cu toate că inițial m-a captivat, a devenit plictisitoare spre final și probabil că mi-a lipsit realismul magic care m-a încântat în Casa spiritelor.
Violeta este prima fată într-o familie binecuvântată deja cu cinci băieți și vine pe lume în același timp în care gripa spaniolă lovește America de Sud. Deși depășește fără pierderi pandemia de gripă, familia ei este ruinată și iese falimentară din Marea Depresiune mondială economică. În urma afacerilor riscante în care era implicat, fără soluții să-și plătească datoriile și amenințat cu acuzații de fraudă, tatăl său se sinucide, lăsând familia fără niciun fel de suport material. Părăsesc capitala și casa în care au trăit și se refugiază la o fermă din sud, rustică și simplă, unde Violeta va copilări liberă, sălbatică și fără griji, vegheată de noii bunici, de cele două mătuși nemăritate, de fratele mai mare și de băiatul bun la toate, Torito. Se căsătorește cu tânărul medic veterinar din regiune în ciuda diferenței de clasă socială și fără a fi îndrăgostită de acesta și la câțiva ani de la nuntă întâlnește omul care îi va influența viața în următoarea jumătate de secol, din cauza căruia va părăsi căminul conjugal și căruia îi va dărui doi copii. Viața Violetei va suferi schimbări majore odată cu plecarea de la ferma în care a copilărit.
Scena desfășurării acțiunii o reprezintă o țară sud-americană, al cărei nume nu este menționat, dar care te duce cu gândul la Chile și această stare de incertitudine nu a fost pe gustul meu. Îmi vorbește de lovituri de stat, de dictaturi, de crize economice fără a-mi dezvălui numele țării. Este frustrant și inexplicabil deoarece vorbim de o ficțiune istorică. De asemenea, modul în care este redată povestea îți dă senzația de detașare din cauza lipsei gândurilor și trăirilor intime ale personajului, care își rememorează viața într-un mod jurnalistic, ca și cum n-ar fi fost implicată. Deși vorbim despre o viață plină de durere, presărată cu tragedii și pierderi, deși povestea este complicată și plină de evenimente interesante, nu am simțit suferința sau disperarea ei, nici ca fiică, nici ca soție, nici ca mamă. Îi lipsește impactul emoțional și nici măcar povestea tragică a fiicei ei, Nieves, nu a scos-o din această expunere rece și rezervată.
Violeta nu are o viață ușoară, este obligată de mică să depășească tot felul de obstacole, dar marea ei calitate este că nu renunță și nu se dă bătută. De asemenea, pentru epoca în care trăiește, își exploatează sexualitatea și nu-și refuză, pe considerente habotnice, libertatea de a o experimenta.
Marea mea dezamăgire a fost relația cu fiica sa, care a fost distrusă atât de intervenția nefastă a tatălui în educația fetei, cât și de neimplicarea activă a mamei care a dat mai multă importanță activităților ei profesionale, afacerilor și construirii unui imperiu financiar. Mi-aș fi dorit mai multă aprofundare a acestei relații, a motivelor, a detaliilor ascunse și abandonate doar la stadiul de sugestie și a urmărilor comportamentelor, atât al fiicei, cât și al mamei. Am trăit cu senzația că Violeta a fost mai interesată să povestească despre viața și relațiile dubioase sau extraconjugale ale fostului său concubin în detrimentul interesului pentru propria fiică.
Este o carte despre feminism, despre schimbare, despre progres, despre supraviețuire, despre relații toxice, despre abuz și dependență, despre maternitate, despre clădirea unui imperiu, despre emancipare și determinare care ar fi putut fi memorabilă dacă scriitura ar fi fost mai sensibilă.
Alte recenzii de la Isabel Allende:
