Iar dragostea ei alunecă în liniște în jurul meu, ținându-mă strâns, dându-mi sprijin, reamintindu-mi că, dintre toate, cuvintele pe care le rostim cel mai tare sunt cele pe care le trăim.
Mia Sheridan este una dintre autoarele mele preferate. Scriitoare de bestselleruri New York Times, Mia reușește prin fiecare carte a ei să cucerească inimile cititorilor, aducând în prim-plan povești pline de romantism, cu un strop dulce-amărui de dramă, care îi face pe protagoniști să treacă dincolo de pagini și să-și dezbrace sufletul în fața cititorilor.
Dulce. Minunată. Adevărată. Drumul inițiatic al unui om căruia destinul i-a răpit totul. „Vocea lui Archer” este o poveste presărată cu lacrimi și iubire, o poveste ce-ți va deschide sufletul și te va face să înțelegi cat de multe ți-ar putea șopti liniștea, dacă ai fi dispus să o asculți.
Publicată de editura EPICA în iunie 2017, „Vocea lui Archer” reușește să cuprindă în 413 pagini, două suflete ce au nevoie unul de celălalt pentru a supraviețui. De ce un drum al inițierii? Răspunsul este simplu: Dintr-un renegat, Archer, reușește să ajungă conducătorul micului oraș Pelion, din Maine.
Povestea pare la început foarte simplă. Ea, Bree Prescott, este o fată frumoasă care fuge de un trecut dureros care i-a furat totul, el, Archer Hale, este un tânăr rănit și singur care nu a simțit niciodată iubirea. Ea vrea să uite noaptea în care tatăl ei a fost ucis (în urmă cu 6 luni), el vrea doar să fie un tip normal. Practic, două suflete sfâșiate care vor să fie vindecate.
Lucrurile se complică în momentul în care aflăm că Archer și-a pierdut vocea la vârsta de 7 ani rămânând, astfel, prizonierul propriilor gânduri. Stângaci, încearcă să se aproprie de Bree care, însă, nu-i înțelege comportamentul, dar devine din ce în ce mai intrigată de acesta. Relația dintre cei doi începe timid. Archer, care pană atunci se simțea complet singur, sufocându-se în mijlocul mulțimii unde nimeni nu voia să-l vadă murind, este văzut de Bree care naște în el dorința de a fi fericit. Iar Bree este salvată din furtuna în care era captivă , de liniștea pe care i-o oferă Archer.
Nesiguranța lui Archer este cea care îi va despărți pentru un timp. Simțindu-se nesigur și neconsiderându-se bărbatul potrivit pentru Bree, dorește să-și ia viața în propriile mâini și să devină bărbatul pe care iubita lui îl merită. Așa că, hotărăște să părăsească orașul și să se descopere, părăsind-o pe Bree care, deși îi înțelege decizia de a pleca, se ”usucă” de dorul lui pe zi ce trece. Reîntors acasă, băiatul timid se transformă într-un bărbat sigur pe el care este gata să înfrunte orice pentru femeia pe care o iubește. Chiar și moartea. Rămâne să vezi tu, mai târziu, dacă moartea se va dovedi a fi răspunsul.
Ce mi-a plăcut cel mai mult este că Archer reușește să se ridice din propria cenușă și să conducă orașul care pentru atâta timp l-a făcut să se simtă ca un străin. Reușește să treacă peste faptul că liniștea este blestemul lui și să vorbească limba dragostei. În momentul în care locuitorii orașului învață limbajul semnelor ca să poată comunica cu el, inima mi s-a topit. În momentul în care este aplaudat la scenă deschisă, am știu că a învins. Și nu am putut fi mai fericită.
„Vocea lui Archer” este o carte care te va lăsa fără glas, o carte despre lupta de a fi fericit, de a supraviețui, o carte despre puterea nebănuită a dragostei, o carte despre eroi, o carte care îți va da de gândit și te va face să prețuiești râsul celor dragi.
Pentru că, până la urmă, ce poate fi mai trist decât un râs mut? Archer reușește să dea glas vocii lui chiar dacă nimeni nu o poate auzi. Și cred că asta e cel mai important.
Romanul este scris din perspectiva ambelor personaje principale, deși prevalează perspectiva lui Bree. Stilul de scriere este tipic Sheridan, presărat cu momente dulci, romantice, dramă și erotism. Frazele curg natural, iar descrierile te fac să te simți ca un veritabil locuitor al orășelului Pelion.
Îi acord nota 10 din 10!
Alte recenzii de la Mia Sheridan:
