Având acțiunea plasată în Boston în 1662, Vremea vrăjitoarei este povestea primului caz de divorț din America de Nord ca urmare a violenței domestice, dar este de asemenea și povestea procesului unei vrăjitoare. Vremea vrăjitoarei expune statutul femeii într-o societate puritană la jumătatea secolului al XVII-lea insistând pe discriminarea de gen și anticipând primii pași către emanciparea acesteia. Este o carte care tratează violența domestică, termen inexistent în acea perioadă, folosit fiind cel de cruzime. Tinerele nu aveau dreptul la opinii personale, erau nevoite să se căsătorească în funcție de alegerile părinților, iar după căsătorie erau subjugate de partenerul de viață. Totul, viața și fericirea lor depindea de omul care le devenea partener.
Da, acesta poate fi vremea vrăjitoarei. Dar Diavolul? Cu siguranță poartă pantaloni. Diavolul poate fi doar un bărbat.
Viața acestor femei era condiționată de reguli și dictate sociale care stabileau de la tipul de îmbrăcăminte, de vorbire, de structură familială până la responsabilități și datorii (drepturi nu prea erau). Încălcarea sau nerespectarea acestora duceau adesea la pedeapsă socială și fizică care era denumită disciplinare (corecție). Femeile erau considerate inferioare bărbaților din comunitate și forțate, uneori fizic, să se comporte așa cum voiau bărbații. Trebuiau să se îmbrace într-un anumit mod, să se căsătorească și să nască cât mai mulți copii, să meargă la biserică, erau complet subordonate dorințelor taților, apoi soților și chiar liderilor comunității. Aceste restricții s-au datorat credinței că femeile erau slabe, sensibile la ispită și trebuiau să fie ghidate de cei care știau mai bine ce trebuie făcut pentru a obține aprobarea lui Dumnezeu. Nu exista căsătorie din dragoste și era de neconceput ca o fată de măritat să-și aleagă singură soțul. Aceasta era responsabilitatea părinților. Divorțul nu se acorda decât dacă respectivul soț părăsea familia pentru a trăi cu altcineva. Controlul nașterilor era un păcat, familiile cu copii numeroși fiind una dintre principalele așteptări ale societății.
Personajul principal este Mary Deerfield venită în Boston împreună cu părinții săi din Anglia și nevoită din cauza lipsei de pretendenți să se căsătorească cu un văduv mult mai vârstnic decât ea. Alegerea a fost făcută de părinții săi ținând cont de situația financiară a viitorului soț. Deși destul de bine situat material, Thomas se dovedește a fi alcoolic, violent și crud. După patru ani de căsnicie, în care, în ciuda eforturilor lui Thomas, nu au reușit să aibă copii, situația pentru Mary este greu de suportat. Este judecată de comunitate în public din cauza infertilității și disciplinată de soț în intimitate.
Având în vedere titlul și perioada în care se desfășoară povestea, probabil o să vă așteptați la o vânătoare de vrăjitoare și o să o căpătați, dar pe lângă asta veți avea parte și de gândurile cele mai ascunse ale lui Mary și de plăcerile sale intime care o ajută să-și suporte bărbatul în pat și să-și ducă la capăt munca neremunerata din gospodărie. Să nu vă așteptați însă să întâlniți o sfântă. Mary este o victimă, nu o sfântă.
Decizia lui Mary de a divorța vine ca urmare a ultimei și celei mai crude agresiuni la care a supus-o Thomas (înjunghierea în mână cu o furculiță sau cu Dinții Diavolului, termenii erau sinonimi la acea vreme). Deși educată pentru a fi supusă și a suporta stoic toate capriciile și dorințele bărbatului, Mary demonstrează că ar putea fi o înaintașă a sufragetelor deoarece refuză să fie tratată ca o bucată de carne și nici măcar afișarea publică a intimității din căsnicia ei (în ciuda educației puritane) nu o convinge să renunțe la hotărâre. Bineînțeles că pentru o femeie contemporană, atitudinea ei nu ar putea fi catalogată decât normală și perfect îndreptățită, dar nu trebuie să uităm că suntem în 1662, o perioadă în care femeia era inexistentă atât în viața politică, cât și în cea comercială (cea socială exista doar la nivel de participare la slujbele religioase in silenzio stampa). Femeile nu votau și nu aveau dreptul de a deține proprietăți. Tocmai din această cauză, situația ei este imposibilă. Dar autorul își scrie povestea după ce în prealabil s-a documentat temeinic asupra epocii în ceea ce privește moralitatea și comportamentul social. Ceea ce acum este corect, atunci putea foarte ușor să fie considerat diavolesc și vrăjitoresc.
Atitudinea lui Mary este admirabilă dacă ținem cont de situația în care se află. Și nu avem cum să nu înțelegem cât de încorsetată și injustă este deoarece autorul ne oferă multe detalii greu de digerat și de acceptat. Mary se dovedește a fi foarte inteligentă și foarte determinată să-și obțină libertatea. Chiar dacă gândește conform sistemului în care trăiește reușește să înfrunte acest sistem care nu sprijină deloc soțiile abuzate, din contră. Superstițiile, ignoranța și cutumele sunt cele care pun în pericol nu numai obținerea divorțului ci chiar supraviețuirea femeii după o astfel de acțiune. Deoarece a-ți spune public gândurile este de neconceput pentru o femeie a acelor timpuri. Acest lucru echivala cu un act de posedare care ar înfiera femeia respectivă ca vrăjitoare și judecată ca atare. Această societate patriarhală reușește să-i manipuleze chiar și părinții care, cu toate că sunt de partea ei și încearcă să o susțină, o condamnă de fapt la o viață de sclav doar pentru a o scăpa de rug.
Nu există nimic care să-l sperie pe acel bărbat mai mult decât o femeie care nu trăiește fericită sub palma unui bărbat.
Destinul lui Mary depinde de multe lucruri și finalul pe care mi l-am imaginat nu a venit deoarece în această lume închistată de reguli și concepții absurde nu exista doar meschinărie, intoleranță și habotnicie, ci și valori umane pozitive: solidaritate, dreptate, empatie. Recomand.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Chris Bohjalian:
