Cartea Povestitorul m-a lăsat plăcut surprinsă deoarece mă așteptam să dau peste o altă poveste liniară legată de urmele adânci lăsate de război; în schimb am descoperit ingeniozitatea autoarei Jodi Picoult care a transformat totul.
Modul în care au fost prezentate evenimentele mi-a placut cel mai mult. În primul rând o avem pe Sage care are o poveste propriez ea fiind centrul în care toate celelalte amintiri ale personajelor se vor unii. Am îndrăgit-o imediat pe micuța brutăreasă care încearcă să treacă neobservată prin viață din cauza unui defect fizic. Bunătatea și dragostea acesteia pentru meserie face posibilă legarea unei prietenii sincere inițial, cu un bătrân singuratic ce își așteaptă sfârșitul.
În al doilea rând, pe lângă depănarea amintirilor legate de război din perspectiva bătrânului și bunicii lui Sage, există o poveste pe care nu știi unde să o plasezi. Este scrisă mărunt, făcându-și apariția din când în când în carte, neștiind a cui este sau dacă are legătură cu vreun personaj și cel mai important fiind faptul că îți lasă impresia că ar fi reală chiar dacă intervin elemente de supranatural.
Intervine un subiect sensibil care te invită să alegi dacă vei judeca sau nu anumite acțiuni. Marea greutate este pe umerii unui singur om în aceste pagini însă începe să te frământe și pe tine alegerea. Acesta este elemental specific autoarei, vei alege să judeci sau să rămâi imparțial? Dacă alegi prima variantă de ce o faci sau de ce nu? Întotdeauna este greu să ierți o nedreptate și orice decizie ai lua cred că nu vei simți niciodată ca fiind cea corectă.
Micile detalii pot transforma cartea într-o comoară iar cea de față este chiar o prețioasă ce îți oferă unele detalii cunoscute însă atât de frumos împachetate că te simți ca și cum ai citi pentru prima oară aceste lucruri.
Vă recomand cu drag Povestitorul și vă urez lecturi plăcute!