-(...)Știu că te gândești să spui că prevăzusem totul în minte, spune Gabo. (...) Nu știam, îți jur, până unde pot împinge carul. Pur și simplu mă sculam în fiecare dimineață, fără să știu ce avea să se aleagă de mine, și-l împingeam. Puțin mai mult. Mereu puțin mai...