Top 100 Cărți Biografice din 2024

Tragedia si suferintele omului Mihai Eminescu. Ultimii sase ani din viata - Gavril Cornutiu    Pe masura ce gloria postuma a Poetului crestea, o seama de "specialisti" si rauvoitori au cautat sa exagereze, fie asa-zisa "alienare mintala" a acestuia, din ultimii ani ai vietii, fie sa infatiseze drept reala contamina-rea cu sifilis, spre a crea o contrapondere denigratoare aureolei.  E meritul domnului Gavril Cornutiu ca demonstreaza acum, fara drept de replica, din perspectiva unui medic si profesor specialist de larg orizont, bazat si pe cercetarile anterioare, ca M. Eminescu a fost, fiziologic, pana in ultima clipa, un om normal, asa incat, daca presupusele boli (in special surmenajul) ar fi fost tratate la timp si cu buna credinta, Autorul inegalabil ar fi putut trai inca multi ani spre a-si definitiva macar o parte din vastele proiecte.    Lucrarea pune capat, intre altele, discutiilor interminabile despre "trista" mostenire genetica transmisa de inaintasi si deschide noi perspective asupra intelegerii biografiei poetului national, sugerand culpabilitatea celor care-l puteau salva si n-au facut-o. 

Putem defini oare oamenii in functie de o dorinta dominanta care le ghideaza viata? Aurora Liiceanu crede ca da si, impreuna cu prietena sa Antoaneta Taneva-Nandris, identifica patru asemenea dorinte fundamentale: dorinta de putere, dorinta de iubire, dorinta de bogatie si dorinta de aventura. Gaseste si patru femei care exemplifica aceste dorinte. Ele sunt Coco Chanel, cunoscuta creatoare de moda, Elisaveta Bagreana, poeta de trei ori nominalizata la Premiul Nobel, Cecilia Cutescu-Storck, pictorita, prima femeie profesor intr-o academie nationala de arte din Europa, si Lee Miller, fotomodelul devenit fotograf de razboi. Asadar o frantuzoaica, o bulgaroaica, o romanca si o americana – patru femei deschizatoare de drumuri, cu vieti exceptionale si o faima pe masura.

Marin contempla de pe bancuta din curtea bisericii gandul acesta al iubirilor imprastiate pe fata Pamantului care se invartea prin spatiu cu o viteza uriasa, dar in acelasi timp cu o delicatete ce le-ar fi permis oamenilor sa isi duca iubirile in liniste si pace. Cu toate astea, oamenii isi traiau vietile ca si cand nu ar fi fost pamanteni, ci niste dumnezei razboinici care traiesc la infinit. El insusi avea aceasta impresie despre sine ca, in ciuda ipohondriei si a anxietatilor care se inmulteau, se comporta ca un zeu razboinic si morocanos. Ii lipsea iubirea.

In Chanel: Viata intima, Lisa Chaney spune povestea controversata a unei figuri misterioase care a schimbat moda secolului trecut.   Revolutionand stilul vestimentar al femeilor, Gabrielle "Coco" Chanel a fost cel mai influent creator de moda al secolului XX, iar calatoria sa extraordinara si neconventionala - de la saracie la lux - a ajutat la conturarea ideii de femeie moderna. Scotand la iveala o viata fascinanta, aceasta biografie remarcabila arata de ce numele de Chanel inseamna eleganta, dar si un caracter rebel. Legaturile sale, ale caror detalii tragice si penetrante au scapat biografilor anteriori, par rupte din legende. Inteligenta si fascinanta, Coco Chanel a fost muza, amanta si sponsor pentru cei mai cunoscuti artisti ai secolului, inclusiv pentru Picasso, Dali si Stravinski. Pornind de la scrisori de dragoste si de la alte documente descoperite recent, Lisa Chaney prezinta adevarul despre viata intima a lui Coco Chanel, inclusiv despre dependenta de droguri si despre iubitul sau german din al Doilea Razboi Mondial, creand poate cel mai provocator si mai complex portret de pana acum.   Cea mai buna carte despre Chanel din ultima vreme [...] Autoarea are grija sa prezinte contextul istoric pe tot parcursul volumului, dar fara sa se indeparteze de subiect. - The Wall Street Journal   Bogata in detalii alese cu grija [...] spune povestea unei vieti remarcabile. - Harper\'s Magazine   Implicarea lui Chaney in subiectul cartii sale este evidenta, iar cercetarea sa exhaustiva a vietii lui Chanel - in special a aspectelor intunecate si mai enigmatice - si a istoriei culturale pe care a influentat-o atat de profund transforma volumul intr-o lucrare fascinanta si informativa. - Kirkus Reviews   Amanuntit cercetata, biografia fascinanta semnata de Chaney se bazeaza pe surse nefolosite pana astazi pentru a ne prezenta aceasta femeie complexa si talentata al carei nume va fi mereu sinonim cu sofisticarea si cu originalitatea. - Booklist   Lisa Chaney a studiat la Universitatea Oxford si a predat cursuri de istorie a artei si de literatura. In plus, a realizat emisiuni de radio si de televiziune pe teme culturale si a scris pentru publicatii precum The Guardian, The Independent, The Sunday Times si Spectator. A publicat doua biografii: Elizabeth David si Hide-and-Seek With Angels: A Life of J.M. Barrie (De-a v-ati ascunselea cu ingeri: Viata lui J.M. Barrie). In prezent locuieste in York, Anglia. Traducere din limba engleza de Cora Radulian.

Nu doar stele precum Loie Fuller, Isadora Duncan sau Martha Graham au revolutionat codurile dansului, ingradit timp indelungat in structuri rigide. Contributia acestora a fost adesea sustinuta si de alte talente al caror nume a ramas din pacate in umbra. Este si cazul Lizicai Codreanu. Intr-o cariera „fulgeratoare” de dansatoare, artista a avut timp sa colaboreze cu cei mai mari artisti ai secolului XX: Sonia Delaunay, Fernand Leger, Darius Milhaud, Marcel Mihalovici... Improvizatiile sale pe marginea compozitiilor Gymnopediilor lui Erik Satie, fotografiate de Constantin Brancusi in atelierul sau, contributiile sale in cadrul seratei dadaiste Coeur a Barbe (1923) si in cadrul filmului Le Petit Parigot (1926), in mod special, sunt momente cu adevarat remarcabile. Mai mult, in acord cu viziunea sa asupra corpului, Lizica si-a pus in valoare cunostintele despre practicile tamaduitoare ale vracilor romani si cele de yoga pentru a deschide unul dintre primele cabinete de hatha yoga din Paris. Doina Lemny (cercetator la Muzeul national de arta moderna, Centrul Pompidou, Paris), autoare a mai multor lucrari despre Constantin Brancusi, Henri Gaudier-Brzeska si Antoine Pevsner, traseaza in paginile acestei carti fascinante parcursul atipic al Lizicai Codreanu, pornind de la documente de arhiva, in mare parte inedite. Proie c t editorial finantat de Administratia Fondului Cultural National.

Mai mult decat o carte de memorii despre viata unui profesionist in tenis, Open este povestea captivanta a unei vieti remarcabile. Impins de la spate de un tata dominator si irascibil pentru a deveni un campion la tenis, Andre Agassi a reusit ca la varsta de 22 de ani sa castige primul dintre cele opt turnee de Grand Slem pe care le-a cucerit de-a lungul carierei, lucru care i-a asigurat succesul financiar, celebritatea si in multe randuri pozitia de lider mondial in tenisul profesionist. In spatele acestei povesti sta insa istoria unui om adeseori nefericit si confuz, care niciodata nu s-a simtit confortabil cu realizarile sale profesionale. Cu o sinceritate dezarmanta, Andre scrie despre succesul dobandit la o varsta frageda, despre ce inseamna cu adevarat celebritatea, despre casatoria cu Brooke Shields si despre urcusurile si coborasurile unei cariere fabuloase. Sunt un om relativ tanar. Treizeci si sase de ani. Dar ma trezesc ca si cum as avea nouazeci si sase. Dupa trei decenii de sprinturi, opriri bruste, sarituri inalte si aterizari brutale, corpul meu nu mai pare sa fie corpul meu, mai ales dimineata. In consecinta, mintea mea nu mai pare sa fie mintea mea. Pe cand deschid ochii sunt un strain pentru mine insumi si desi, inca odata, acesta nu e un lucru nou, e mai pronuntat dimineata. Trec repede prin faptele elementare. Numele meu e Andre Agassi. Numele sotiei mele e Stefanie Graf. Avem doi copii, un fiu si o fiica, de cinci si trei ani. Traim in Las Vegas, Nevada, dar momentan locuim intr-un apartament al hotelului Four Seasons din New York, pentru ca joc la US Open 2006. Ultimul meu US Open. De fapt, ultimul meu turneu. Traiesc din tenis, desi urasc tenisul, il urasc cu o patima intunecata si secreta, si totdeauna l-am urat. -  Andre Agassi Nu doar memoriile unui sportiv de exceptie, ci un adevarat bildungsroman. O carte de un umor adeseori negru, scrisa de un suflet angoasat si sentimental. - The New York Times Book Review Agassi a scris, probabil, cea mai buna autobiografie a unui sportiv din toate timpurile. O poveste frusta scrisa intr-un stil captivant si plin de nerv. Memoriile lui Andre sunt la fel de fermecatoare precum jocul sau de tenis. - Time Magazine Nu numai ca Agassi si-a dezgolit sufletul in fata cititorilor cum putini atleti profesionisti au facut-o, dar a reusit acest lucru intr-un mod in care nu multi scriitori ar fi facut-o. - Entertainment Weekly Carte recomandata de  Bogdan Aron  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". Fragment din cartea "Open. O autobiografie" de Andre Agassi: "Fratii mei se opresc mereu inaintea mea. Rita, sora cea mai mare, Philly, fratele meu mai mare si Tami - toti joaca bine tenis. Suntem ca familia von Trapp a tenisului. Dar eu, cel mai mic, Praslea, sunt cel mai bun. Tatal meu imi spune acest lucru, le spune fratilor mei, ii spune domnului Fong. Andre este alesul. De aceea tatal meu imi acorda cea mai multa atentie. Sunt ultima speranta a clanului Agassi. Uneori imi place atentia speciala a tatalui meu, alteori as prefera sa fiu invizibil, pentru ca tatal meu poate fi infricosator. Tatal meu face diferite lucruri. De pilda, adesea isi baga degetul mare si aratatorul intr-o nara si, cu o durere care-i umple ochii de lacrimi, scoate un buchet gros de par negru din nas. Asa se ingrijeste el. In acelasi spirit, se barbiereste fara sapun sau crema. Pur si simplu da cu un cutit aflat la indemana de-a lungul obrajilor si maxilarelor, rupandu-si pielea si apoi lasa sangele sa i se scurga pe fata pana se usuca. Cand e stresat sau distrat, tatal meu se uita adesea in gol si mormaie: - Te iubesc, Margaret. Intr-o zi o intreb pe mama: - Cu cine vorbeste tata? Cine e Margaret? Mama spune ca, pe cand tata era de varsta mea, patina pe un lac si gheata s-a crapat. A cazut prin ea si s-a aproape ca s-a inecat - n-a mai respirat o buna bucata de vreme. A fost scos din apa si readus la viata de o femeie pe nume Margaret. Nu o vazuse niciodata pana atunci si nu a mai vazut-o niciodata dupa aceea. Dar o vede foarte des in mintea sa si vorbeste cu ea si ii multumeste cu glasul sau cel mai bland. Spune ca viziunea lui Margaret parca il poseda. Nu e constient de ea cand are loc si isi aminteste doar vag dupa aceea."

Mai erau apoi portretele de familie. Cele ale stramosilor morti de mult, la care se uita cu atentie, de parca asa putea sa-i cunoasca, dar mai ales ca sa observe linia si culorile. Insa portretul bunicii Pulcheria din casa de la Hoisesti, care o infatisa in plina frumusete si tinerete, l-a facut sa simta ca nu e suficient sa vezi cu ochii. Ca mai este ceva. Femeia batrana, cu trasaturi aspre si severe, nu avea nimic din dulceata chipului pictat, care semana mai degraba cu mama. Dar mamei ii lipsea sclipirea din ochi, iar bunica Pulcheria n-o mai avea de mult. Unde disparuse luminita aceea? Oare tabloul e o minciuna? Sau poate asta e rolul unui tablou, sa pastreze sclipirile de suflet care dispar. Astea erau lucruri prea complicate, pe care Toto le simtea mai degraba decat le gandea. Mai tarziu, criticii au observat ca Theodor Pallady arareori picteaza ochii femeilor, preferand sa-i sugereze prin cateva tuse. Poate ca totul a pornit in fata portretului care arata o imagine de mult trecuta, o privire de o clipa. Acolo, nestiuta inca si neclara, s-a nascut in el dorinta de a picta permanente, si nu clipe.

Tone de hartie s-au scris, de-a lungul timpului, despre Caragiale, lucruri povestite de el, de familie sau consemnate de prieteni si relatate de biografi si istorici ai literaturii. Cu fiecare aprofundare a operei si a dramaturgului, lucruri inedite ies mereu la iveala. In spatele succesului de care s-a bucurat marele dramaturg Ion Luca Caragiale s-a ascuns tot timpul povestea unei vieti triste. Intr-o scrisoare adresata Vlahuta, Caragiale scrie: Sunt copil de parinti sarmani. Am ramas dupa moartea lui tata-meu singurul sprijin al mamei si al sori-mi. Am invatat atata scoala, cata la limita mi-ar fi de-ajuns sa ma pot apuca de invatatura Dreptului si sa ma fac avocat si sa ma introduc incet-incet, in afaceri si in politica. Am o educatie nu tocmai ingrijita, fiindca parinti mei n-au avut mijloace sa-mi dea una mai aleasa; dar am putin bun simt si cum poti constata si d-ta ma exprim fara vreun fel original de gandire de gandire, destul de limpede si de comod. Pe vremea aceea, nu aparuse satiricul si ironistul. Caragiale era prea mult hartuit de viata, ca sa ia lucrurile in usor si apoi nu avea nici experienta pentm a lua o hotarare rapida. Aparuse insa autocriticul si censorul.   O vreme, I. L. Caragiale si cu ai lui stau la o verisoara, Cleopatra Lecca, divortata de colonelul Poenaru. Cleopatra Lecca este inspiratoarea nemuritoarelor versuri ale lui Eminescu: Pe langa plopii fara sot. Ea venea si la lecturile Junimii, in casa lui Titu Maiorescu. Se prezenta la sedinte grozav de vopsita si starnea senzatie si rumoare. Dar cel care era impresionat de aparitia ei, era Eminescu, care banuia pe Caragiale ca face curte verisoarei. Din aceasta pricina, Eminescu, care era tot o fire impulsiva, il amenintase pe Caragiale cu moartea. Acesta se silea insa, sa-l linisteasca, reusind cu multa greutate sa-i risipeasca banuielile.

Spania e o tara a extremelor: a oscilat mereu intre autoritatea statului si cea a bisericii, intre ritualurile crestine si cele pagine, intre respectul fata de traditiile stravechi si dorinta de modernizare. E bogata in carbune, dar nu are petrol. E o tara agricola, insa intinderi imense de pamint ramin necultivate. Desi pare sa-si fi pierdut definitiv gloria, la fiecare pas un castel-fortareata, o biserica, un monument amintesc de istoria ei glorioasa in cursul careia a ajuns sa stapineasca o jumatate de mapamond. Jan Morris aduce un omagiu acestui tinut al coridelor si castanietelor, cu legendele, peisajele si oamenii lui. Cea mai frumoasa carte despre Spania care s-a scris vreodata. - The Independent Condensind o intreaga istorie, care include date despre regina Ioana cea Nebuna, ocupatia maura si detalii picante de la curte, Spania este scrisa in stiluri diferite; fiecare capitol incepe dintr-o alta parte a tarii si exploreaza subiecte dintre cele mai diverse. O lectura savuroasa pentru turistii curiosi si pentru oricine este predispus sa devina dependent de farmecul Spaniei. - The Guardian

Nascuta in 1900 la Gotha, Principesa Maria a Romaniei (Mignon) a avut o viata minata de dificultati si incercari, pe care le-a infruntat cu un curaj si o determinare princiare. Mignon. Principesa Romaniei, Regina Iugoslaviei spune povestea acestei Principese, ilustrand-o adeseori cu imagini inedite sau foarte rare, care ne-o infatiseaza pe Mignon de la varsta primei copilarii pana la perioada exilului in Anglia. Dincolo de informatiile despre viata publica a Principesei, devenita Regina a Iugoslaviei, cartea ne ofera o serie intreaga de detalii interesante despre rolul ei pe front, ca sora medicala, in timpul Primului Razboi Mondial, apoi despre viata ei de eleva in Anglia sau despre casatoria ei fericita cu Regele Alexandru al Iugoslaviei.

Traian Tandin a fost scriitor de romane politiste si ofiter criminalist pensionat cu gradul de colonel. A fost recunoscut pentru capacitatea lui de a rezolva cazuri complexe. Activitatea lui publicistica cuprinde zeci de volume inspirate din cazurile la care a fost implicat personal, ca ofiter criminalist, dar si din cazuri care l-au impresionat si pe care le-a adus in atentia publicului. De asemenea, a mai semnat scenarii de film, articole si reportaje in diverse reviste de specialitate. In volumul Cei mai odiosi 100 de criminali, sunt prezentate cazuri care s-au petrecut incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea si pana la inceputul anilor 2000. Printre cele mai cunoscute cazuri despre care Traian Tandin a scris se numara cel al criminalului Terente si cel al lui lon Rimaru. Indiferent daca este vorba despre bande de talhari, crime pasionale, razbunari violente sau cazuri ale unor criminali in serie, Traian Tandin reuseste sa expuna faptele, de altfel cumplite, intr-un mod inedit, pe placul cititorilor. Se foloseste de marturiile criminalilor si de cele ale ale rudelor victimelor, de declaratiile anchetatorilor, dar si de propriile ganduri si remarci referitoare la cazurile prezentate. 

O carte ravasitoare, care nu-ti da voie sa o lasi din mana, O viata in intuneric ne dezvaluie cruzimea cotidiana a guvernului nord-coreean fata de proprii cetatenii. - Blaine Harden, autor al bestsellerurilor New York Times Escape from Camp 14 si King of Spies: The Dark Reign of America\'s Spymaster in Korea   Aceasta este povestea sfasietoare a vietii unui barbat din Coreea de Nord, unul dintre cele mai brutale regimuri totalitare din lume. Jumatate coreean, jumatate japonez, Masaji Ishikawa si-a petrecut toata viata cu senzatia de a fi apatrid. Aceasta senzatie s-a acutizat cand familia sa a ales sa se mute din Japonia in Coreea de Nord, la doar 13 ani, devenind fara sa vrea parte a celei mai de jos caste sociale. Tata sau, cetatean coreean, a fost atras de noul regim comunist care promitea locuri de munca din belsug, o educatie pentru copiii sai si un statut social mai bun. Realitatea vietii lor a fost insa departe de utopie.   In aceasta autobiografie tradusa din limba japoneza, Ishikawa ne relateaza cu sinceritate copilaria dificila si perioada dura de 36 de ani petrecuti intr-un regim totalitar oprimant, dar si provocarile cu care s-a confruntat la intoarcerea in Japonia dupa ce abia a scapat cu viata din Coreea de Nord. O viata in intuneric nu este doar un portret socant al vietii in interiorul Coreei de Nord ci si un manifest in numele demnitatii umane.   O poveste adevarata, infricosatoare, despre viata in Coreea de Nord...Scrisa intr-un stil accesibil, aceasta carte socanta si impresionanta prezinta sfidarea absoluta a acestei tari fata de propriii cetateni. - Kirkus Reviews   Ishikawa descrie cu lux de amanunte conditiile infioratoare in care acest stat tiranic, fanatic isi tine poporul...Ishikawa ne relateaza aceasta poveste dureroasa cu ajutorul unui umor sarcastic, oferind o perspectiva umana reportajelor de stiri adesea impersonale despre misterioasa si periculoasa Coree de Nord. - Booklist

Cartea lui Felix Aderca isi propune sa duca in atentia cititorilor sai cateva nume care pentru unii s-ar putea sa nu spuna mare lucru, iar altora sa le provoace nostalgie sau unora chiar sa le redeschida rani inca necicatrizate. Sunt totusi niste nume care si-au asigurat locul in istorie pentru ceea ce au facut in domeniile lor de activitate. Scriitori, compozitori, artisti, conducatori de tari sau politicieni vestiti, si-au gasit locul intre copertele acestei carti, cu bunele si relele prin care s-au remarcat. Daca greselile unora sunt scuzabile si le putem trece cu vederea cele ale "politicienilor sunt crime, caci de pe urma lor sufera milioane de oameni nevinovati, se impiedica dezvoltarea unei tari si pentru zeci de ani inainte viitorul ei" spune Mihai Eminescu. Cu precizie de chirurg Felix Aderca diseca fiecare personaj in parte supune judecatii noastre. O carte interesanta, care cu siguranta va imbogati cultura celui care ii va parcurge filele.

Maresalul lon Antonescu nu si-a avut pana acum o biografie propriu-zisa. Una scrisa fara patima, documentata, mergand de la copilaria pitesteana pana la executia din marginea Bucurestilor. Aproape neasteptat, un publicist evreu binecunoscut, editor, scriitor si activist in campul culturii, Tesu Solomovici, s-a incumetat sa scrie despre viata unui anti-evreu notoriu care, prin deciziile sale a facut ca o parte a istoriei romanesti contemporane sa stea sub pecetea tragismului absolut. Personaj tragic, aducand o parte de drama in devenirea propriului popor pe care l-a iubit incontestabil, lon Antonescu apare acum publicului nostru intr-o biografie coerenta. lar Tesu Solomovici trebuie felicitat pentru curajul sau intelectual, care, in viitorul imediat ar putea sa-I "coste", dar care cu sigura ntaIl va fi elogiat peste ani.  - Acad. prof. dr. Razvan Theodorescu    Printre zecile de mii de lucrari inchinate conducatorului roman, publicate in ultimul secol, aceasta carte este prima biografie completa care urmareste firul vietii Maresalului lon Antonescu de la nasterea sa (2 iunie 1882) si pana la moarte, secerat de un pluton de executie (1 iunie 1946). Este si povestea unui om de exceptie, condamnat la moarte pentru crime de razboi, pentru care onoarea de militar si respectul cuvantului de loialitate dat lui Hitler au fost mai importante decat tara, poporul si chiar propria sa viata. O carte senzationala din multe puncte de vedere, faptul ca autorul este un evreu, israelian, nu poate decat sa-i sporeasca atractivitatea. E o carte cinstita despre Maresalul lon Antonescu? Cititorii sunt invitati sa dea un raspuns acestei intrebari neobisnuite.  - Tesu Solomovici

• Campion Mondial la doar 17 ani • Peste 1200 de goluri marcate • Fotbalistul secolului XX   Un nume cunoscut in intreaga lume, o legenda sportiva care a schimbat fotbalul pentru totdeauna si un erou national care a dus mai departe sperantele tarii sale. Insa inainte sa devina o figura legendara, a fost un pusti din Sao Paulo, Brazilia, unde era atat de sarac ca familia sa nu isi permitea nici macar o minge de fotbal.   De la curatat podele pentru a-si sprijini familia la stilul sau electrizant de a juca fotbal pe strazi pana la castigarea primei Cupe Mondiale pentru nationala Braziliei la varsta de doar 17 ani, cartea prezinta cea mai importanta poveste sportiva a secolului XX. A revolutionat fotbalul. A oprit razboaie. A unit tari. Descoperiti incredibila poveste de viata a legendei fotbalului. Cel mai cunoscut si mai bine platit sportiv din lume in timpul sau. Revista Time l-a inclus in lista cu 100 cei mai influenti oameni ai secolului XX. Pele este incantarea unui copil combinata cu un har extraordinar. - Nelson Mandela   Pele nu are nevoie de prezentare pentru ca toata lumea stie cine este. - Ronald Reagan   Este Pele omul, apoi Pele jucatorul. Iar jocul lui Pele este divin. - Michel Platini Pentru brazilieni, a vorbi despre Pele inseamna a vorbi despre o forta superioara. - Ronaldo   Pele, fotbalist brazilian ce a condus echipa nationala a Braziliei la castigarea a trei cupe mondiale (1958, 1962, 1970). De statura mijlocie, a combinat puterea si precizia sutului cu o remarcabila abilitate de a anticipa miscarile celorlalti jucatori. Totalul sau de 1279 de goluri in intreaga sa cariera este recunoscut in Cartea recordurilor Guinness.   In Brazilia, Pele este considerat a fi un erou national pentru performantele obtinute in fotbal si sprijinul politicii de a imbunatati conditiile sociale ale saracilor. Este laureat al Premiului International pentru Pace. Traducere din limba franceza de Ion Goga.

Charles Diehl (1859-1944), ilustru savant si bizantinolog, ne prezinta aventura Teodorei, imparateasa Bizantului, care din culisele Hipodromului a ajuns pe tronul Cezarilor. Considerata una dintre cele mai influente si puternice femei din istoria Bizantului, sotia imparatului Iustinian a fost o partenera implicata in deciziile acestuia. Impreuna au luptat impotriva coruptiei si au introdus reforme sociale si economice care au imbunatatit viata oamenilor din imperiu.Imparateasa Teodora a militat pentru drepturile femeilor - cum ar fi dreptul la divort si la mostenire - si eliminarea prostitutiei fortate, a sustinut dezvoltarea artei si a culturii, a fondat biserici si manastiri. De asemenea, s-a implicat in politica externa a Imperiului Bizantin, avand o contributie semnificativa in dezvoltarea relatiilor diplomatice cu alte state. Admirata pentru puterea si inteligenta sa, a fost canonizata de Biserica Ortodoxa in secolul al X-lea pentru contributiile sale la viata religioasa a Imperiului Bizantin. Fara indoiala, in aceasta stranie existenta de dansatoare ajunsa imparateasa, in acest caracter schimbator si multiform de curtezana devenita, prin inteligenta si prin ambitia sa, un eminent om de stat va exista intotdeauna o farama de necunoscut si de mister.

Cu toata admiratia pe care o au cititorii din Romania si din Franta pentru opera lui Cioran, scrierile sale de extrema dreapta, ba chiar favorabile Germaniei naziste, din anii \'30, raman un motiv de stupefactie. Julien Santa Cruz analizeaza peste o suta de articole si cateva dintre lucrarile de tinerete ale filosofului pentru a intelege acest moment exaltat si isteric din biografia sa. Orientarea fascizanta a tanarului Cioran nu poate fi explicata doar printr-o lipsa de maturitate si prin circumstantele in care se afla, ci tine de gustul sau pronuntat pentru lipsa de masura si de o paradigma de gandire ostila democratiei. Nu este vorba de o adevarata adeziune ideologica la tezele hitleriste, ci mai degraba de un raspuns prin violenta verbului la sentimentul golului, la chinurile identitare si metafizice care-l asaltau pe Cioran in acea perioada. Julien Santa Cruz, profesor de istorie, identifica in lucrarea de fata originea si cheia faimosului nihilism cioranian. Astfel se intelege mai bine profunzimea scepticismului filosofului si alegerea etica a renuntarii ulterioare la orice forma de angajament fata de o idee, de orice natura ar fi aceasta. Traducere din limba franceza de Madalina Constantin.

Maria Rosetti-Tescani (18 iulie 1878), tulburatoarea fata de boieri moldoveni, devenita printesa la 18 ani, a avut o biografie deopotriva tragica si fascinanta, iubindu-se in decursul vietii ei tumultuoase cu mai multi barbati celebri din istoria Romaniei (printul Mihail G. Cantacuzino, pianistul Dinu Lipatti, filosoful Nae Ionescu, violonistul si compozitorul George Enescu) dar fiind dusa pe culmile extazului si apoi inselata in cel mai oribil mod cu putinta de fiecare dintre acestia.   Cunoscuta toata viata, dupa faimosul diminutiv si numele din prima casatorie, drept "Maruca" Cantacuzino, printesa a fost marcata de o prima drama, sinuciderea la varsta de 45 de ani a tatalui sau, boierul Dimitrie Rosetti, sub privirile neputincioase ale sotiei sale, Alice Jora (nepoata lui Costache Negri). Nefericita intamplare a tarat-o pe Maruca (pe atunci in pragul majoratului), o fire extrem de sensibila, care, ulterior, a recurs la o serie de sedinte de spiritism pentru a-si reintalni tatal la granita dintre lumi.   Maruca, dependenta toata viata de aceste practici oculte, a avut si ea mai multe tentative de sinucidere si, dupa ce fost parasita de amantul ei pe care l-a iubit cel mai patimas, filosoful Nae Ionescu, s-a automutilat, turnandu-si acid sulfuric ("vitriol") pe fata.   Doi ani i-a luat Printesei recuperarea dupa acest gest si, in tot acest timp, Enescu a fost cel care a ajutat-o sa isi revina. El a fost cel care a internat-o pe Maruca intr-un sanatoriu de boli nervoase de la Viena. El a ingrijit-o si a pus-o pe picioare si, dupa ce depresia Marucai s-a vindecat, a cerut-o de nevasta. Cei doi vechi amanti s-au casatorit pe 5 decembrie in 1937, cand compozitorul avea 56 de ani, iar Maria Cantacuzino se apropia de 60, la aproape trei decenii de cand se cunoscusera.

Pep Guardiola este cel mai titrat antrenor de fotbal din lume. Dupa ce a fost numit managerul primei echipe a Barcelonei in 2008, acesta a transformat-o, in opinia multor comentatori si iubitori ai fotbalului, in cea mai buna echipa a tuturor timpurilor, castigand treisprezece trofee majore in patru ani. Cei trei ani care au urmat la Bayern Munchen i-au adus in palmares si alte trofee: a castigat campionatul in fiecare sezon in care s-a aflat la carma echipei si doua "duble”, respectiv cupa si campionatul german.   Dupa care a acceptat cea mai mare provocare a carierei sale, aceea de a prelua echipa Manchester City in 2016. Sub conducerea sa, aceasta a devenit o prezenta constanta in marile competitii. In cel de-al doilea sezon la club a castigat mult-disputatul titlu Premier League, doborand numeroase recorduri si castigand un numar legendar de 100 de puncte. In urmatorul sezon a castigat din nou titlul Premier League plus Cupa EFL (English Football League) si Cupa FA (Football Association), devenind primul manager care a castigat vreodata "Tripla” britanica. Si totul in stilul pur Guardiola.

Scrisa de autorul bestsellerului Leonardo da Vinci, aceasta este prima biografie completa a lui Albert Einstein de cand au devenit accesibile toate documentele sale.   Cum a functionat mintea sa? Ce a facut ca el sa fie un geniu? Biografia lui Isaacson ne arata modul in care imaginatia lui stiintifica a izvorat din natura rebela a personalitatii sale. Fascinanta sa poveste este o dovada a legaturii dintre creativitate si libertate.   Portretul personalitatii surprinzatoare a lui Einstein, minunat realizat. - The New York Times   Walter Isaacson a surprins un Einstein in integralitatea sa. Cu un stil usor, care mascheaza o mare atentie la detalii si acuratete stiintifica, Isaacson ne poarta intr-o calatorie prin viata, mintea si stiinta omului care a schimbat viziunea noastra asupra universului. - Brian Green, profesor de fizica la Universitatea Columbia si autorul volumului The Fabric of Cosmos    Aceasta este o superba tapiserie intelectuala si o lectura minunata. Impletind cu maiestrie realizarile stiintifice revolutionare ale lui Einstein, prolificele sale initiative politice, viata personala complexa si personalitatea sa fascinanta, Isaacson l-a transformat pe transformatorul secolului XX intr-un far calauzitor al secolului XXI. - Martin J. Sherwin, coautor al lucrarii American Prometheus: The Triumph and Tragedy of J. Robert Oppenheimer, castigator al Premiului Pulitzer pentru Biografie, 2006    Einstein a fost cel mai bun exemplu al fortei inteligentei creative. Curiozitatea si permanenta cautare a raspunsurilor l-au facut sa devina una dintre cele mai luminate minti ale tuturor timpurilor. Recomand aceasta carte oricui este curios sa afle povestea de viata a omului din spatele teoriei relativitatii. - Bogdan Ion, Country Managing Partner EY Romania si Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrala si de Sud-Est si Regiunea Asiei Centrale

Marta Petreu cerceteaza zvonurile care au circulat si circula inca in mediul romanesc, uneori si in cel international, despre orientarea politica extremista - legionara, apoi si comunista - a lui Lucian Blaga. Poet, dramaturg si filosof, Blaga este cel mai complex autor din cultura romaneasca a secolului XX. Zvonul despre legionarismul lui este cu atit mai surprinzator cu cit autorul, spre deosebire de alti filosofi sau scriitori romani, nu a facut politica si nu a scris texte politice. Au dreptate legionarii care sustin ca Blaga a fost un legionar ascuns? Ce semnificatie a avut pentru viata si opera lui faptul ca a avut multi prieteni si exegeti legionari, precum si exegeti si colaboratori comunisti? De ce l-a atacat teologul D. Staniloae, a avut acesta dreptate cind a scris ca Blaga este un pericol pentru natiunea romana? De ce a purtat C. Radulescu-Motru o campanie sistematica impotriva filosofiei lui Blaga si de ce s-a solidarizat Academia Romana cu Motru? A dedicat intr-adevar Blaga piesa Avram Iancu lui Corneliu Zelea Codreanu? Au dreptate comunistii, incepind cu Lucretiu Patrascanu si terminind cu Mihai Beniuc, sa-l acuze pe Blaga si opera lui de fascism, legionarism, misticism, ortodoxism? Si-a meritat oare Blaga destinul, elogiile lui Carol al II-lea, apoi hartuielile la care a fost supus din cele mai diferite directii, din toamna anului 1940 si pina la moarte? De ce l-a supravegheat Securitatea pe Blaga si la ce concluzii a ajuns? Ce relatii erau intre Blaga si Cercul Literar? De ce a facut Blaga in 1959 un \'\'Memoriu\'\' catre C.C. al P.M.R.? Ce rol a jucat dna Dorli Blaga in publicarea \'\'Memoriului\'\'? Dar Mircea Zaciu? Acestea si altele de acelasi fel sint intrebarile la care incearca sa raspunda cartea de fata.

Cind, seara tirziu, se pornise ploaia, barbatul aparuse cu cutia aceea mica in mina, aratindu-i-o incintat. Am luat-o din Dorohoi, de la libraria lui Bercovici. E sirguincios si e un copil cuminte, o merita, a zis el. Maria s-a repezit la cutie cu praf dezinfectant si, cu miscari scurte, a sters vioara de opt ori. Sa nu i-o dai decit miine-dimineata, altfel nu doarme toata noaptea, a zis ea. Cind a intrat sa-l verifice, baiatul dormea. Dimineata, dupa ce a facut focul in soba, Costache a mai deschis o data cutia, trecindu-si degetele peste vioara cu trei corzi – un fel de instrument de jucarie, dar un instrument perfect pentru un baiat de nici cinci ani. A asteptat cu nerabdare ca George sa se trezeasca, sa se spele si sa manince, apoi, dupa ce a inchis fereastra si ropotele ploii au scazut in intensitate, a luat cutia si i-a intins-o. Baiatul era asezat pe scaunelul de linga vatra – a deschis cutia si, dupa ce a privit vioara citeva secunde, a ridicat-o si, cu o miscare scurta, a aruncat-o direct in foc. Maria inlemnise in picioare, in spatele lui Costache – barbatul ramasese cu zimbetul impietrit pe fata, fara replica. Am zis ca imi doresc o vioara, nu o jucarie, a zis baiatul, ridicindu-se calm. O vioara cu cinci strune, la care sa cint, nu sa ma joc, a zis aproape soptit, ca pentru sine, apoi a parasit incaperea. - Fragment Fracment din cartea "Enescu. Caiete de repetitii" de Dan Coman "Prima lucrare pe care a reusit sa o cinte, la vioara, de la cap la coada, acompaniat de inginerul Zoller la pian, a fost Sonata Primaverii de Beethoven. Mama si tatal, unchiul si matusa Tinca au format primul lui public. Entuziasmul lor l-a lasat indiferent pe baiat. Intors in camera lui, a incercat in zadar sa inteleaga starea aceea ciudata, venita imediat dupa bucuria enorma pe care o resimtise cintind. La sfirsitul primaverii, dupa mai multe incercari (primele, cele mai scurte, avind douasprezece masuri, nu-l incintau indeajuns), a terminat prima sa compozitie. Suficient de multe note ca sa-l multumeasca, o armonie bogata, extrem de sofisticata. Nu era un dans, nici un simplu cintec de leagan - folosise toate cunostintele acumulate pina atunci, lucrind ore in sir, adaugind note dupa note dupa nenumarate note, simtind caldura speciala a placerii explodindu-i in stomac, in inima si in cap. Scrisese pe caietul cu coperti galbene mai multe variante de titlu, desi tot prima ii placea cel mai mult. Pamint Romanesc - opera pentru pian si vioara, de George Enescu, compozitor roman, in virsta de 5 ani. A copiat titlul, cit mai caligrafic, pe manuscris si l-a ascuns: deocamdata, acela era secretul lui. Primul lui mare secret, de care se bucura singur, pe ascuns."

Povestile acestea sunt adevarate. Sunt povestile de viata ale unor personalitati retrase in istorie: Cantacuzino, Vacarescu, Dalles, Balaceanu, Poroineanu, Otetelisanu... Dar le-am numit povesti ca sa nu se creada ca sunt cine stie ce evocari scrobite, cu pretentii didactice. Nu este cazul.   De ce am reconstituit cursul unor vieti stinse demult pornind de la monumentele lor funerare din Bellu? Pentru ca in Bellu se mai pastreaza, inca, dovezi ca acesti oameni au existat cu adevarat, ca Dalles nu e doar o sala de spectacol in centru, ca Poroineanu inseamna mai mult decat un parc in Caracal si Cantacuzino nu e doar numele unui spital. In plus, monumentele lor funerare - impunatoare, spectaculoase sau induiosator de simple - sunt un ultim mesaj peste timp de la cei care le-au construit. - Cristiana Trica

Mistica rugaciunii si a revolverului. Viata lui Corneliu Zelea Codreanu   Titlul acestei carti, imprumutat din textul lui Emil Cioran Mon pays, rezuma cel mai bine valtoarea anilor \'30 in Romania, acea epoca a "martirilor sangerosi" sau a "visatorilor sanghinari", intemeietori ai unei "miscari crude, amestec de preistorie si profetie, de mistica a rugaciunii si a revolverului". O epoca, spune Cioran, care "fusese intemeiata pe idei feroce" si care "a disparut in ferocitate".   Povestea lui Corneliu Zelea Codreanu nu poate fi inteleasa in afara contextului istoric in care acesta a trait, a oamenilor pe care i-a cunoscut, a scolilor prin care a trecut, a experientelor pe care le-a parcurs, a lecturilor care l-au format si a unei Europe ravasite, aflate intre doua razboaie devastatoare si in cautarea unei sperante de supravietuire. Reconstituind chipul unei epoci care a amestecat religia cu politica si a sfarsit in sange si barbarie, aceasta carte incearca sa-l redea pe Corneliu Zelea Codreanu trecutului si istoriei. - Tatiana Niculescu

Spovedanie. Cautand sensul vietii. Autobiografia Lumea interioara a unui titan al literaturii clasice ruse ni se dezvaluie cu sinceritate si fara ocolisuri in Spovedania lui Lev Nicolaevici Tolstoi. Descoperim un om cu educatie superioara, cultivat, dar framantat de nelinisti spirituale si de o indoiala care il macina launtric, aducandu-l pe marginea prapastiei.   Tolstoi analizeaza intrebarile fundamentale ale omenirii in raport cu divinitatea, doreste sa afle care este menirea lui in aceasta lume si de ce a fost creat. Avem de-a face cu relatarea unei chinuitoare calatorii spirituale a unui om care la un moment dat a incetat sa creada in Dumnezeu si a pornit pe ceea ce el insusi considera a fi o cale gresita, un drum al orgoliului, al placerilor desarte, care nu duc nicaieri. De fapt, autorul se afla in cautarea sensului propriei existente si al vietii in ansamblul ei, iar marturia sa poate sluji drept punct de plecare pentru o reflectie sincera si lucida asupra credintei si sistemului de valori personale.

Veritabil spirit renascentist, proteic, adulat de unii, diabolizat de altii, G. Calinescu este un autointrospectiv. Opera criticului si istoricului literar, romancierului, poetului, dramaturgului, publicistului, profesorului este mereu surprinzatoare la lectura dintr-un motiv care ne scapa deseori: e o opera care apartine somatic personalitatii calinesciene. De aceea, seria de autor G. Calinescu pune pe un singur aliniament textele sale de genuri literare variate.   Naratiunea calinesciana produce o unitate a eului biografic, o figura a personalitatii individului biologic, iar aceasta va functiona ca un indicator pentru unitatea banuita a eului creator. Cele doua euri, unul subteran, inerent creatiei, si unul explicit, transparent in biografie, nu sunt conciliate. Demoland imaginea de melodrama a geniului popular, Calinescu reuseste sa construiasca un alt mit, paralel, al creatorului genial, a carui creativitate nu isi gaseste in viata decat ocazia sa se manifeste, nu si cauza existentei. - Doris Mironescu

• Autor distins cu  Premiul Goncourt  pentru literatura in 1938 Biografia lui F.M. Dostoievski scrisa de Henri Troyat imbina strans viata si opera marelui scriitor rus, punand in lumina legaturile subterane dintre cele doua. Fascinat in egala masura de figura complexa si controversata a lui Dostoievski si de universul romanelor sale, Troyat zugraveste o existenta care, prin zbuciumul si dramatismul ei, nu este cu nimic mai prejos de cea a eroilor dostoievskieni. Proiectate pe fundalul transformarilor prin care trecea Rusia in secolul al XIX-lea, episoadele acestei vieti isi dezvaluie treptat implicatiile si semnificatiile profunde: copilaria si adolescenta scriitorului, a carui mama este rapusa de timpuriu de ftizie si al carui tata autoritar avea sa fie ucis de propriii iobagi; anii de tinerete, cand Feodor Mihailovici este arestat impreuna cu grupul Petrasevski, condamnat la moarte si iertat in fata plutonului de executie, apoi trimis la ocna in Siberia; maturitatea, marcata de cele doua casatorii, dar si de pasiunea pentru Apollinaria Suslova, de epilepsie si de patima jocului, cu scrierea romanelor care l-au consacrat si recunoasterea tarzie a geniului sau. Portretul lui Dostoievski, realizat cu minutiozitate pe baza unui bogat material documentar, creste astfel pe nesimtite pana ajunge sa dobandeasca proportiile unei veritabile fresce a epocii. Traducere din limba franceza de Marina Vazaca.

O femeie isi face un plan. Sfaturi pentru o viata plina de aventura, frumusete si succes O femeie isi face un plan: Sfaturi pentru o viata plina de aventura, frumusete si succes / A Woman Makes a Plan: Advice for a Lifetime of Adventure, Beauty, and Success de Maye Musk este autobiografia mamei lui Elon Musk, o septuagenara care si-a trait viata din plin. A copilarit in Africa de Sud si a cucerit marile podiumuri de moda din New York si nu numai, la o varsta la care majoritatea femeilor se gandesc ca timpul lor a trecut. A avut doua cariere, trei copii si 11 nepoti si a trait in noua orase din trei tari diferite. A lucrat ca model de la 15 la 71 de ani, dar si-a tratat meseria ca pe o simpla modalitate de a castiga bani si nu ca pe un motiv pentru a se comporta si a trai ca o diva. In volumul de fata, Maye Musk impartaseste cu voi secretele ei ca model, ca mama a unor copii de succes si ca femeie in general.   Maye Musk este un model si dietetician cu origini canadiene si sud-africane. Mama miliardarului Elon Musk - pe care in copilarie il poreclea "enciclopedia" -  a avut o cariera atipic de longeviva in lumea modellingului, aceasta intinzandu-se pe mai bine de 50 de ani. A aparut pe copertile mai multor publicatii prestigioase, precum Revista Time, Women\'s Day si Vogue, iar cotidianul New York Post i-a recunoscut faima cucerita prin forte proprii, numind-o "un star cu drepturi depline". La 69 de ani a fost aleasa imaginea brandului de cosmetice CoverGirl, devenind astfel cea mai in varsta CoverGirl din istorie.   La 15 ani, s-a numarat printre finalistele concursului de frumusete Miss Africa, in urma caruia a primit diverse propuneri de colaborare ca model. Modellingul a devenit astfel o a doua cariera pe viata pentru ea, dupa cea de nutritionist. Detine un master in dietetica la Universitatea Orange Free State din Africa de Sud, si un altul in stiinta nutritiei la Universitatea din Toronto. Are o afacere in domeniul nutritiei si este invitata sa vorbeasca pe teme de nutritie si alimentatie sanatoasa in toata lumea.    Cartea este impartita in cinci parti dupa cum urmeaza:   Partea I: Frumusete La cincizeci si noua de ani am incetat sa ma mai vopsesc si mi-am lasat parul sa devina argintiu. Doi ani mai tarziu, apaream insarcinata pe coperta revistei New York. (Ei bine, nu eram chiar insarcinata, dar fotografia era foarte convingatoare.) La saizeci si sapte de ani am defilat pentru prima data pe podiumul unui show de moda organizat in cadrul New York Fashion Week, impreuna cu femei care aveau o treime din varsta mea. La saizeci si noua de ani, am devenit imaginea companiei CoverGirl.   Aventura autoarei in lumea modellingului a inceput la 15 ani in Africa de Sud si a continuat in Canada si America pana la 71 de ani. Dar in timp ce in modelling se va bucura de un succes neasteptat, in viata personala nu se va descurca la fel de bine. O vedem astfel pe Maye Musk casatorindu-se mai devreme decat s-ar fi asteptat, facand trei copii, divortand, mutandu-se in alt oras pentru a fugi de sotul ei si revenind pe podium.    O urmarim de asemenea pregatindu-se pentru doctorat si rezistand eroic printre modelele mult mai tinere, intr-o lume deloc usoara; conducand o afacere avand ca domeniu de activitate nutritia sanatoasa si suferind diverse transformari de natura fizica odata cu inaintarea in varsta, transformari care, nu i-au afectat insa cariera de model decat in bine. Dar mai ales, vedem cum cariera ei de model explodeaza pur si simplu la varsta de 50 de ani, o varsta la care pentru multe modele podiumul e doar o amintire dintr-un trecut foarte indeparatat.   Tot in aceasta parte, Maye Musk vorbeste despre importanta de a avea grija de spirit in egala masura in care ai grija de fizic, despre lucrurile care sunt importante atunci cand vine vorba de vestimentatie si cum iti poti crea un stil vestimentar sic cu investitii minime. Sfaturile ei referitoare la machiaj vor fi cu siguranta interesante pentru multe dintre voi, mai ales ca, datorita machiajului, a fost aleasa imaginea companiei CoverGirl la varsta de 69 de ani. Tot aici, Maye Musk vorbeste despre postura, bune maniere si buna crestere, toate contribuind deopotriva la dobandirea unei mai mari increderi in sine.   Partea a II-a: Aventura Aflam aici povestea familiei lui Maye Musk care a emigrat din Canada in Africa de Sud, stabilindu-se la Pretoria. Ii cunoastem pe neobisnuitii ei parinti, a caror pasiune era sa calatoreasca prin toata lumea cu avionul lor de mici dimensiuni, si care erau in general mai neobisnuiti decat restul lumii. De la ei a invatat Maye sa faca intotdeauna lucrurile diferit, pentru ca doar asa se simtea fericita si implinita.   O insotim pe Maye intr-o parte din calatoriile pe care le-a facut alaturi de familia ei si observam cat de meticuloasa era mama ei in a planifica in amanunt niste calatorii destul de lungi, astfel incat sa nu le lipseasca nimic celor cinci copii ai ei pe parcursul acestora. Tot aici aflam care a fost primul ei pas spre lumea modellingului si ce a inseamnat aceasta lume pentru ea, dar si cum si-a educat copiii sa faca intotdeauna ceea ce simt, nu ceea ce ii sfatuiesc ceilalti, dar si cum crede ea ca ar trebui sa ne traim viata.  In ceea ce priveste casatoria, aceasta s-a cladit pe o minciuna a sotului ei si a insemnat noua ani de abuz si de suferinta. Cand legile din Africa de Sud i-au permis, s-a eliberat dintr-o relatie toxica, recastigandu-si bucuria de a trai, alaturi de cei trei copii ai ei.   Si daca iti imaginezi ca Maye este o femeie perfecta, care nu prea are noroc in viata, ei bine, lucrurile nu stau chiar asa. La un moment dat se ingrasase atat de mult incat a devenit model XXL. Apoi, si-a facut un plan si a slabit 30 de kilograme. De fapt a slabit de doua ori in viata cate 30 de kilograme. Toata povestea o vei afla aici...   Partea a III-a: Familia Aceasta parte a cartii este despre Maye Musk mama. O mama care si-a educat copiii exact in spiritul in care a fost ea insasi educata la randul ei de parintii ei, cel al responsabilitatii. Iar "reteta" a fost de succes, pentru ca toti copiii ei au ajuns sa se descurce bine in viata.    Privind retrospectiv, Maye isi da seama ca tot ce au realizat copiii ei astazi isi are originea in pasiunile lor din copilarie. De aceea, Maye te sfatuieste sa iti lasi copiii sa faca ceea ce le place si iti mai da si alte sfaturi referitoare la copii, pe care le vei gasi aici.   In plus, te va convinge ca a o lua de la capat nu e chiar atat de complicat daca acest lucru iti va aduce fericirea mult visata. Ea insasi a luat-o de la capat de mai multe ori, si, privind in urma, are toate motivele sa creada ca a facut cel mai bun lucru cu putinta.   Aflam asadar cum a parasit Africa de Sud pentru Canada de dragul lui Elon Musk care simtea ca nu se poate realiza in Africa si cum a decurs noua ei viata acolo, dar si cum unele mici gesturi de bunatate venite din partea unor straini au facut-o sa se simta recunoscatoare pentru tot ceea ce i-a oferit viata.   Partea a IV-a: Succes Ei bine, da. Omul de succes Elon Musk are o mama de succes. O mama care nu a renuntat niciodata sa lupte pentru ceea ce si-a dorit si nu a ezitat sa o ia de la capat de cate ori a fost nevoie. Si a reusit de fiecare data! Nu pentru ca a avut noroc, sau pentru ca a fost frumoasa sau pentru ca s-a nascut intr-o zodie norocoasa. A reusit pur si simplu pentru ca a muncit mult, a avut un plan intotdeauna pentru urmatorul pas si a perseverat. Si in plus, s-a bucurat de toata sustinerea familiei ei.   Tot aici, aflam cate ceva despre inceputurile carierei lui Elon Musk pe care l-a sustinut cu toate puterile sa isi lanseze prima companie de tehnologie de la inceputul erei internetului - Zip2.   Apoi vedem cum gesturile bune se intorc si copiii ei decid sa ii cumpere o casa si o masina exact cum isi dorea. Apoi o vedem osciland intre New York si Los Angeles si hotarandu-se in cele din urma sa se stabieasca la Los Angeles pentru a fi alaturi de doi dintre copiii ei si de sapte nepoti, dar si pozand nud pentru o prestigioasa publicatie... si apoi pozand din nou nud si insarcinata in stilul lui Demi Moore, la 62 de ani. Observam cum s-a adaptat la era tehnologiei si a profitat de fiecare oportunitate pe care i-a oferit-o aceasta, astfel ca, la saizeci si sapte de ani, o vedem defiland pentru prima data pe scena unei prezentari de moda de renume. Iar spre final, vine vorba despre dragoste, un capitol la care Maye nu prea a avut succes. Sfaturile si cuvintele ei s-ar putea sa-ti fie insa de folos daca si tu te afli in cautarea dragostei sau ai fost dezamagita in dragoste.   Partea a V-a: Sanatate Maye Musk se poate mandri cu o cariera de 50 de ani in domeniul modellingului, ceea ce te poate duce cu gandul la o silueta perfecta timp de o viata. Dar nu este chiar asa. Maye a avut probleme cu alimentatia dezorganizata, desi, in calitate de nutritionist oferea sfaturi altor oameni despre ce si cum sa manance. A reusit insa sa depaseasca aceste probleme cu ajutorul unui plan de nutritie sanatoasa. Vei gasi aici cateva sfaturi de alimentatie sanatoasa pe care le poti folosi si tu, fara sa faci eforturi prea mari!   Tot aici vei afla cateva ponturi in legatura cu ce sa faci atunci cand ai cedat tentatiilor sau cum sa te tii la adapost cu succes de tentatii. Sfaturile referitoare la miscare iti vor prinde si ele bine, fie ca vrei sau nu sa slabesti, iar consideratiile autoarei referitoare la sanatate te vor face sa-ti iei mai in serios propria sanatate.    In incheiere, vei afla cat de importanta este familia pentru Maye si cum obisnuieste familia Musk sa petreaca timp impreuna. Dar mai ales vei fi incurajat sa nu uiti sa te bucuri in fiecare clipa de viata si sa iti faci un plan pentru asta. Iar daca lucrurile nu vor merge intotdeauna conform planului, nu dezarma. Viata este croita din suisuri si coborasuri. Cu totii trecem prin asta. Insa doar cei mai perseverenti dintre noi obtin ceea ce isi doresc cu adevarat. Maye Musk a reusit. Si tu vei reusi! Tine cont de cuvintele ei:   Poti sa iti faci un plan, dar acesta nu va functiona intotdeauna. Asa ca va trebui sa iti faci un alt plan. Viata ta va fi plina de suisuri si coborasuri, ca un montagne russe. Suisurile vor fi minunate; coborasurile vor fi un iad. Cand esti la pamant, iti trebuie un plan ca sa te ridici. Pe masura ce inaintezi in varsta, coborasurile sunt mai putin tragice, mai putin dureroase si mai putin suparatoare, fiindca ai mai trecut pe acolo.  Tu trebuie sa hotarasti cand vrei sa fii fericita. Cand va fi asta? De ce amani sa iti schimbi cariera, sa iti imbunatatesti starea de sanatate, sa ai o familie si prieteni iubitori, sa iti iubesti viata? Au fost momente cand nu credeam ca voi mai fi vreodata fericita. Niciodata! Iar apoi mi-am facut un plan ca sa scap, fiindca o stare de nefericire permanenta nu este un mod de a trai. Asadar fa-ti planul acum.

Un profesor de filozofie nascut la Braila spre sfarsitul secolului XIX devine in anii Romaniei Mari maestrul unei generatii stralucite de ganditori si scriitori a caror faima va depasi granitele tarii. Printre ei, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica. Aparitia lui vulcanica intr-o Romanie abia inchegata politic si teritorial are efectul unei mutatii de destin.   Ii place sa i se spuna Nae.  Impamanteneste un limbaj teologic romanesc, face din predarea filozofiei o impartasire a intelepciunii, le deschide studentilor gustul pentru metafizica si gandire speculativa, invigoreaza scrisul gazetaresc, participa la primele mari proiecte editoriale romanesti, se implica in miscarile de tineret, e mandru sa fie sfetnic de taina al regelui Carol II. Cu inteligenta, umorul si farmecul lui aparte isi conduce discipolii pe carari politice periculoase.    Este deopotriva venerat si detestat: un seducator al mintilor si al inimilor, pentru care Maria Cantacuzino (Maruca), prietena reginei Maria, e gata sa se sinucida.   Imensul orgoliu intelectual ii este zeu si calauza in toate contradictiile existentei sale.   La 130 de ani de la nasterea lui Nae Ionescu, aceasta carte-portret este o incursiune pasionanta in aventura unei vieti care nu si-a epuizat niciodata misterele.

Este, cu adevarat, Kim Jong Un o amenintare iminenta pentru intreaga lume moderna? Marele Succesor este povestea nespusa a ascensiunii celui mai misterios tiran al lumii moderne, Kim Jong Un. Aceasta carte reprezinta culminarea celei mai extinse investigatii jurnalistice desfasurate vreodata in Coreea de Nord. Timp de 8 ani, autoarea a vizitat tara de 12 ori, stabilind relatii stranse cu membrii ai familiei si apropiati ai liderului coreean. Ea demonteaza toate miturile si ne dezvaluie o noua dimensiune a existentei lui Kim Jong Un, aducand in lumina informatii noi ce-l prezinta pe acesta intr-o perspectiva diferita, necunoscuta pana acum lumii.   O lume intreaga priveste cu uimire la ororile petrecute in interiorul unui sistem in care oricine reprezinta o amenintare pentru regim este torturat sau ucis. Mesajul este unul clar: nimeni nu este in siguranta. Marele Succesor este o incursiune intr-o lume cu adevarat tulburatoare, care te va captiva de la prima pagina.   Nu exista, pur si simplu, vreun jurnalist care sa fi facut mai multe, in orice limba, pentru a dezgropa si relata uluitoarea poveste a lui Kim Jong Un decat Anna Fifield. Marele Succesor demonteaza miturile, oferindu-ne prima biografie plina de amanunte, esentiala, a omului si epocii sale. - Evan Osnos, autor al Age of Ambition: Chasing Fortune, and Faith in the New China   Anna Fifield a scris, practic, o biblie despre Kim Jong Un. Nicio persoana care incearca sa rezolve enigma Coreei de Nord nu ar trebui sa lase Marele Succesor sa zaca pe raft; e o lectura obligatorie. - Ambasadorul Wendy R. Sherman, fost subsecretar de stat pentru afaceri politice si autor al Not for the Faint of Heart: Lessons in Courage, Power and Persistence Traducere din limba engleza de Razvan Lerescu.

Bazandu-se in special pe surse primare, cartea de fata este o analiza provocatoare, dar si distrugatoare de mituri, care are in centru 33 de criminali in serie din Africa de Sud, Australia, Iran, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii etc.   Exista nenumarate mituri legate de criminalii in serie, printre care ca acestia sunt cu totii niste singuratici disfunctionali, ca sunt barbati albi, motivati doar de sex, ca toti calatoresc mult si actioneaza intr-o zona extinsa, ca nu se pot opri din ucis, ca sunt cu totii fie nebuni, fie genii malefice si ca isi doresc sa fie prinsi de politie. Desigur, exista unii criminali in serie care fac parte din aceste categorii, dar criminalul din Green River era casatorit si nicidecum un singuratic disfunctional; o multime de criminali in serie sunt femei sau non-caucazieni; dr. Harold Shipman in mod sigur nu era motivat de sex in actiunile sale; multe crime in serie (precum cele asupra prostituatelor din Ipswitch, comise de Steve Wright) au avut loc pe un teritoriu restrans; „criminalul BTK”, Dennis Rader, s-a oprit din ucis in 1991, dar nu a fost prins decat 14 ani mai tarziu. Este posibil ca multi criminali in serie sa fie vicleni sau foarte descurcareti, dar foarte putini dintre ei sunt cu adevarat niste genii. Fiecare dintre cazurile abordate in aceasta carte este neobisnuit fie in privinta modului in care criminalul a savarsit faptele sau si-a ales victimele, fie in ceea ce priveste felul in care a fost prins si apoi condamnat sau executat.

Petre a fost trimis mai aproape de front, la Odesa, si a ramas sa ne trimita vorba despre cei de acasa, cand avea sa afle. Eu si Liza am ramas la Focsani, asteptand. Se facusera caisele si, ca si cum am fi fost acasa, faceam dulceturi. Nu stiam unde ne va prinde iarna si nici unde ne va prinde luna viitoare, dar facutul dulcetii, spalatul fructelor si invartitul copturii pe foc ma linisteau. Incepusera bombardamentele. Borcanele clantaneau pe masa. Cand incepeau borcanele sa tremure, lasam totul si fugeam in pivnita. Intre doua bombe, ieseam afara si mai invarteam la dulceata. Bunica se intindea pe fotoliul ei pat acoperit cu o cerga rosie, iar eu ma asezam la masa din sufragerie, langa ea, ii puneam intrebari si scriam, inregistrand totul cu vocea ei si fara sa-i schimb in vreun fel stilul. O vreme mi-am inchipuit ca am consemnat amintirile bunicii ca sa-i dau ei sentimentul ca nu si-a trait viata degeaba, ca intereseaza pe cineva, ca vietile traite nefericit, odata povestite, capata, magic, un fel de sens… Ma gandeam ca asta o va face sa fie mai impacata cu viata ei cand va muri, sa aiba mai putine regrete, gandindu-se ca mi-a lasat ceva ce nu piere odata cu ea. Incep insa sa am sentimentul, astazi, ca nu atat pentru ea am hotarat sa-i consemnez viata, nu doar ca sa-i dau ei sentimentul ca n-a trait degeaba - caci nu stiu daca bunica era asa de obsedata de zadarnicie -, ci mai mult pentru mine, ca sa pot eu accepta mai usor zadarnicia vietii ei - si a vietii in general.

E.L. o tachina tocmai pentru ca o credea, uneori, prea cerebrala. Asta o amuza si‑si spunea ca exista intotdeauna un revers al medaliei: cel mai destept barbat pe care il cunoscuse in viata avea fata de ea o consideratie speciala, iar propriul sot o ironizase decenii la rind exact pentru acelasi motiv. Se gindise adesea daca in lipsa admiratiei se putea vorbi de iubire adevarata. Pentru ea, cu siguranta, nu. Caci simtise de atitea ori ca, daca nu exista respect real pentru partener, timpul nu asaza intre oameni decit o forma de dispret, care devine o mizga din ce in ce mai pacatoasa odata cu trecerea timpului, cind, oricum, toate se tocesc. Mai ales rabdarea. Si atunci iti e tot mai greu sa respiri. Sigur, ea se simtea norocoasa ca avea copiii, literatura si pe E.L. Crucea casatoriei o ducea cum putea si, dupa atita vreme, ar fi putut zice chiar ca se obisnuise cu ea. Bucurestiul ii facea bine. Se simtea, in sfirsit, aproape de lumea de care era legata si care o interesa. Pierduse linistea izolarii, dar acolo, in camera ei de la etajul cladirii din Cotroceni, de unde se vedeau copacii pina departe, o putea inventa. Un petec de cer, niste pasari, ce putea sa‑si doreasca mai mult sa vada in zare, zi de zi, cind se trezea? Lucra si transcria, ca intotdeauna, de citeva ori texte pe care le nota initial ca in transa, ca apoi sa revina si sa faca insemnari si adaugiri, pina simtea ca e cit mai aproape de ce avea clar si auzise in cap inainte de a pune pe hirtie.

Viata lui Beethoven - Romain Rolland "Era scund si indesat, cu grumazul vanjos, croit ca un atlet. Avea fata lata, caramizie, doar spre sfarsitul vietii galbejita, bolnavicioasa, mai ales iarna, cand statea inchis in casa, departe de campii. O frunte boltita, cu protuberante. Un par negru taciune, grozav de des, in care se parea ca nu intrase niciodata pieptanul, si zbarlit tot, semanand cu "serpii Meduzei". Ochii ii ardeau, mistuiti de o forta extraordinara, lucru pe care l-au remarcat toti cei ce l-au cunoscut; cei mai multi insa se insala in privinta culorii lor. Cum flacara lor dogoritoare lumina un chip oaches, tragic, mai toata lumea i-a vazut negri: nu erau insa negri, ci de un cenusiu albastrui. Mici, dusi in fundul capului, se deschideau brusc, patimasi sau scaparand de manie si se rostogoleau in orbite lasand sa se citeasca toate gandurile launtrice cu o miraculoasa limpezime. Adeseori insa cautau spre cer cu o privire melancolica. Nasul, scurt si patrat, lataret, ca un bot de leu. O gura delicata, cu buza de jos putin iesita in afara. Falcile puternice, de ai fi zis ca sfarma nuci in masele. O gropita adanca in barbie, mai spre dreapta, facea ca figura sa fie ciudat de asimetrica. "Avea un zambet bland — spune Moscheles — si, cand statea de vorba cu cineva, un aer amabil, adeseori, si imbietor. In schimb, rasul zgaria urechea, era strident si semana cu un ranjet; de altfel inceta repede" — rasul unui om ce nu-i obisnuit cu bucuria. De obicei, chipul sau avea o umbra de melancolie, "o tristete fara leac". Rellstab, in 1825, spune ca abia-abia reusea sa-si stapaneasca plansul cand ii vedea "ochii blanzi ce oglindeau o durere sfasietoare". Un an mai tarziu, Braun von Braunthal il Intalneste intr-o berarie: sade intr-un colt si pufaie dintr-o lulea lunga, tinandu-si ochii inchisi, asa cum i se intampla tot mai des, pe masura ce i se apropie sfarsitul. Cineva, un amic, ii vorbeste. El zambeste trist, scoate din buzunar un carnetel pentru convorbiri si cu o voce ascutita, cum au adesea surzii, il roaga sa-i scrie intrebarea. Uneori chipul sau era transfigurat, fie in toiul unei subite inspiratii ce se abatea fara veste asupra lui, chiar in plina strada, spre marea mirare a trecatorilor, fie atunci cand canta la pian: " Toti muschii fetei i se incordau si i se umflau vinele; ochii salbatici deveneau si mai fiorosi; ii tremurau buzele; in clipele acelea semana cu un vrajitor biruit de duhurile rele pe care le invocase".Aidoma unui personaj din Shakespeare, Regele Lear, spuse Julius Benedict."

Trista poveste de viata a celei care avea sa ajunga Imparateasa Austriei - fara a visa la marirea aceasta - incepe la varsta de doar 16 ani, cand era un copil fericit, indragostit de mare, de sport si literatura. Opera  literara preferata a ei a fost "Visul unei nopti de vara", a lui Shakespeare, imaginandu-si ca este Titania, Regina zanelor, neplacandu-i numele de Sissi. Visele ei nu s-au implinit niciodata, nu s-a putut acomoda cu eticheta de la Curte si nici cu o soacra rigida. Imparatul Franz Joseph o iubea nespus, dar in fata mamei sale nu avea niciun cuvant. Nici macar atunci cand i s-au luat copiii abia nascuti, chiar si animalele de companie. Desi inconjurata de multa bogatie ea ramane un suflet trist, mereu apostrofata de soacra, chiar in public, si urmarita de damele de companie la fiecare pas. Dupa moartea primei fetite, la doar 2 ani, Sisi va mai aduce pe lume un baiat Rudolf, care se va sinucide, si o fiica, Marie-Valerie. Distrusa de tot felul de barfe si chinuita de remuscari cade in depresie, iar asta va duce si la racirea relatiilor cu Franz Josef care isi va gasi mangaierea in bratele actritei Katharina. Aceata carte ne spune povestea tragica a vietii celei mai frumoase si indragite imparatese, in cadrul istoric al acelor vremuri. Aici vom cunoaste o alta Sissi, cea adevarata nu pe cea din romanticele ecranizari.

Eram incongiurat de poezie proasta prin redactii si-n tipografii, curgea cerneala ieftina ca apa Dimbovitei si atita m-a scirbit excesul acesta de prost-gust si oh si ah si istorie nationala mareata, ca am inceput s-o iau la forfecat si-am descoperit ca-i mult mai pe structura sufletului meu s-o parodiez si s-o iau in deridere decit sa mimez a poetiza.   Nu-i limba pe lumea asta cu injuraturi mai frumoase si mai pline de fantezie cum e daco-romana, puiule. Si cum sa nu isbucnesti cu Pastele si anafura, cind tu ii dai boului sa culeaga «Libertatile publice au fost cistigate cu pretul...» si cornuta halitoare de tutun culege «Libatiile pubice»? Zi matale, caci esti philologos!   Te vei fi intrebind, Herr Doktor, ce se intimplase. Se intimplase ca mina lunga si vinjoasa a lui Bachus se amestecase in fericirea noastra. Corespondentul, Pastele si anafura lui, se luase de cu seara la baut cu niste muscali si, dupa citeva sticle bune de votka, aia-i dadusera asigurari, in batjocura, ca in chiar timp ce ei se veseleau, Osman-Pasa depunea steagurile in fata celor doua armate aliate. Spre dimineata, asta, mort de beat, da fuga si ne trimite telegrama blestemata. Din nefericire, Medoc nu era inca fini, nici Votca si Tzuica inca nu erau dedans! - Fragmente din carte Fragment din cartea "Caragiale. Scrisoarea pierduta" de Bogdan-Alexandru Stanescu "Marele eveniment al lui 1894 insa a fost altul, cari m-a lovit prin ricoseu: dupa o indelungata suferinta si dupa fierbinti rugi secrete ale nea-murilor, in special dinspre partea mea, a murit in fine Momuloaia. S-a incheiat, astfel, chinul meu de 15 ani in cari am sustinut pe mama si pe Lenci, ferindu-le de mizerie, ba chiar asigurandu-le un loc onorabil in randul micii burghezii. Cine vorbeste de Caragiale cel mort dupa bani, de arvanitul arghirofil, de grecoteiul cari-si numara galbinii-n punga si ar omori pe ma-sa si pe tac-so pentru ei uita ca eu, spre osebire de orice alt scriitor al vremii mele, mi-am intretinut familia de la o varsta cand altii erau ei intretinuti sau cutreierau codrii, in cautarea inspiratiugnii. Nu, eu muncesc de cand ma stiu, de cand careta tatei venea de la Ploesci sa-l aduca la sfarsit de saptamana. Si cum am scapat de povara aceasta a mamei si surorii, am inceput a intretine pe Principele Mateiu ot Podul Grantl, care s-a putut declara rentier pe viata si asa va fi pana cand voiu urma pe mama-n cer. Dupa. aceea, Pastele si grijania cu mila. A, ca am gasit placere-n munca, asta-i altceva, ca mi-a placut sa risipesc banii cum am pus gheara pe ei, asta-i iarasi alta bouillabaisse, dar pe mine vieata m-a facut sa alerg dupa bani ca sa grijesc pe altii si gandul ca voiu vedea pe mama, pe Lenci, apoi pe Didina si microbii nostri sau pe Mateiu umbland rupti in coate si murind de foame, gandul asta m-a innegurat intotdeauna, dar nu m-a impins in bratele deznadejdii, ci m-a facut sa caut mereu si mereu cate ceva de facut. Si sa deie ghiavolii sa-nghete Meister Justus in racitoare daca banii in sine m-au atras vreodata. Mi-au placut in masura-n care-i puteam arunca pe ghiurghiuliu, pe nopti de taclale, pe be\'e si pe discutii cari doar in prezenta celor lichide de mai sus se aprind."

Cea mai cunoscuta "dama de companie" din prima jumatate a secolului trecut a fost, fara nicio urma de indoiala, faimoasa Mita Biciclista. Nascuta in anul 1885 la Ditesti, in Prahova, Mita, pe numele ei dinacte, Maria Mihaescu, era fiica a unei spalatorese care lucra la un instalator neamt. La vreo 14-15 ani a fost remarcata si luata cu voia ei "in inceperea carierei de curtezana", fiind, mai intai, trimisa sa invete bunele maniere si sa deprinda limbile straine de la sursa.   Ajunsa o tanara culta si educata la pension in strainatate, la Paris si Bruxelles, Maria Mihaescu l-a avut ca prim amant cu nume sonor pe Regele Leopold al Belgiei.   Reintoarsa in tara, a devenit cunoscuta drept "Mita Biciclista" in anul 1898, cand a fost vazuta de ziaristul George Ranetti plimbandu-se cu bicicleta pe Calea Victoriei. Se spunea ca acesta era indragostit de ea, dar, pentru ca il respingea, a poreclit-o "MitaBiciclista", vrand sa-i ironizeze apucaturile sportive, neobisnuite pentru acea vreme.    O alta extravaganta de-a Mitei era si scaldatul in mare in costum de baie sumar, in perioada in care toata lumea buna care mergea in statiunea Carmen Sylva (adica la Eforie Sud de azi, fosta si "Baile Techirghiol-Movila") facea baie in public acoperindu-se cu un halat sau alte vesminte pudice.    A fost curtata de barbati celebri precum Nicolae Grigorescu sau Octavian Goga si chiar de Regele Ferdinand, despre care se stia ca i-a  facut cadou casa care se afla si astazi in apropiere de Piata Amzei si care ii poarta si numele. Un alt rege, Manuel al Portugaliei, chiar ar fi vrut sa o ia de nevasta. Dar marea ei pasiune a fost medicul legist Nicolae Minovici. Pana la urma, s-a casatorit cu un general, pe care il umilea constant, inclusiv trimitandu-l... la cersit pentru a-i face rost de bani.    La batranete, Mita Biciclista nu a mai ramas cu alte venituri decat chiria de pe urma casei daruite de Regele Ferdinand. Dupa nationalizarea imobilului, in timpul regimului comunist, a ramas si fara aceasta sursa de incasari. A murit saraca, la 83 de ani, in 1968, intr-o camaruta din casa primita de la Rege...

Selectie, note, cronologie si prefata de Catalin Cioaba   Cum a fost omul Eminescu? Cine, daca nu contemporanii lui, ar putea raspunde la aceasta intrebare? Unii l-au cunoscut pur si simplu, altii i-au fost prieteni nedespartiti. Cu totii ne spun cate o poveste, iar povestile lor adunate laolalta spun, intreaga, povestea vietii lui. La capatul ei, dincolo de cliseele cu care ne-am obisnuit, apare un om care stia ca nimeni altul, in anii tineretii, sa se bucure de viata, dar care, ca nimeni altul, a indurat apoi calvarul ei. De aceea Eminescu face parte dintre cei putini care, iesind din conditia obisnuita a umanului, au facut-o pe aceasta vizibila pentru toti ceilalti. Cei mai multi dintre contemporani au inteles asta abia dupa ce plinul sau de fiinta a fost pus in lumina odata cu disparitia lui. Faptul de a-l fi vazut pe Eminescu a insemnat dintr-odata foarte mult. Asa cum va putea sa insemne, dupa lectura acestei carti, si pentru cititorul de azi. Incheind-o, el isi va putea spune: "Si eu l-am vazut pe Eminescu!"   • Lista autorilor in ordinea aparitiei in volum: Matei Eminescu, Corneliu Botez, Ioan Sbiera, Vasile Vircol, Ioan Mihu, Teodor V. Stefanelli, Ioan Cotta, Iacob Onea, Alexandru Uilacanu, Petru Uilacanu, Nicolae Petra-Petrescu, Nicolae Densusianu, Elie Damian Domsa, Ioan Orga, Stefan Cacoveanu, Dimitrie Teleor, Mihai Pascaly, Ieronim Baritiu, Ioan Slavici, Samoil Isopescu, Iosif Vulcan, George Panu, Nicolai Andriescu Bogdan, Ion Creanga, Livia Aiorescu-Dymsza, Heimann Hariton Tiktin, Moses Gaster, Augustin B. Sinceleanu, Constantin Meissner, Ioan S. Ionescu, Iacob Negruzzi, Nicolae Gane, Cleopatra Poenaru Lecca, Grigore Paucescu, Zamfir C. Arbore, Mite Kremnitz, Ioan Al. Bratescu-Voinesti, Sofia Stefanovici, Titu Maiorescu, Constantin Popazu, H. Obersteiner, A. Chibici-Ravneanu, Petru Missir, Alexandru Vlahuta, Miron Pompiliu, A. C. Cuza, Eugeniu Sperantia, Gheorghe Bojeicu, Artur Gorovei, Ion Paun-Pincio, Nicolae Iorga, Ioan Simionescu, Ioan N. Roman, M. V. Mavrodin, Alexandru Vlahuta, Mihail Braneanu, Leon Gheorghe Nicoleanu, Nicolae Petrascu, Alexandru Sutu, Zaharia Petrescu, Ioan Russu-Sirianu, Septimiu Sever Secula, Maria Gavrilescu, I.L. Caragiale, Alexandru Obedenaru, Gheorghe Eminescu, Ionel Teodoreanu, Andronic Taranu, Vasile Scanteie, State Dragomir, Nicolae Zaharia.

O noua biografie a Maiestatii Sale Regina Elisabeta a II-a care ofera o imagine de ansamblu asupra unei domnii intinse pe sapte decenii.   Pentru milioane de oameni, atat din Marea Britanie, cat si din intreaga lume, Elisabeta a II-a este intruchiparea monarhiei. Viata ei s-a intins pe aproape un secol de istorie, de la Marea Criza Economica din interbelic pana la pandemia de Covid-19. Cu exceptia primilor sapte ani de dupa Al Doilea Razboi Mondial, domnia ei a cuprins intreaga epoca postbelica a Regatului Unit. In aceasta perioada, Maiestatea Sa a fost slujita de cincisprezece prim-ministri, de la Churchill la Johnson, iar la Casa Alba s-au succedat paisprezece presedinti, de la Truman la Biden. Cei mai multi dintre britanici si-au trait intreaga viata cu Elisabeta a II-a la conducerea Marii Britanii si a Commonwealth-ului.      In aceasta noua biografie a celei mai longevive suverane din istoria britanica, Matthew Dennison ofera o imagine complexa asupra domniei sale marcate de schimbari sociale majore. Cu o scriitura eleganta si judecati de valoare nuantate, Regina relateaza atat bucuriile si reusitele, cat si dezamagirile si dificultatile unei vieti regale remarcabile, evaluand totodata mostenirea unei femei care a intruchipat valorilor sustinute de majoritatea britanicilor: slujirea natiunii, indeplinirea datoriei, fermitate, generozitate si stoicism.   O biografie foarte eleganta si echilibrata a Reginei Elisabeta a II-a. - The Times    Un portret plin de reverenta al Maiestatii Sale. - Sunday Telegraph   O trecere in revista lucida si bine organizata a unei domnii de sapte decenii. - Daily Telegraph Traducere din limba engleza de Gabriela Nedelea.

Smaranda Braescu, "Regina Aerului". Docu-drame si mituri urbane reanalizate, insotite de consemnari din presa si din alte surse legate de istoria parasutismului si de povestea femei romane care a surclasat inaltimile si timpurile ...Esti curios sa stii ce senzatii stranii am cand ma aflu suspendata in nemarginire, intre cer si pamant?   Smaranda Braescu (1897-1948) a fost una dintre cele mai mari personalitati ale aerului din perioada interbelica. A fost prima femeie‑pilot a Romaniei, in 1932 realizand, cu aeroplanul personal, un record de traversare a Mediteranei, intre Roma si Tripoli. Dar cele mai mari performante le-a obtinut in domeniul parasutismului, stabilind recorduri europene si mondiale succesive, cu salturi intre 6 000 si 7 315 metri, surclasand nu doar legile fizicii, ci si toti barbatii cu care a concurat! Practic, Smaranda Braescu a modificat definitiv semnificatia expresiei "fata cu capul in nori", care, citita la propriu, devine o rarissima emblema a nobletei! Eroina a celui de-Al Doilea Razboi Mondial, ca pilot voluntar in "Escadrila Alba", a fost condamnata de comunisti in contumacie in cadrul procesului "Sumanele Negre" (detasament postbelic din cadrul fostelor Garzi "Iuliu Maniu"), ca facand parte din Miscarea Nationala de Rezistenta. Ascunsa de prieteni si de calugaritele greco-catolice, a fost operata fara succes de o maladie necrutatoare, apoi ingropata la Cluj sub o identitate falsa conventionala ("Maria Popescu"). Ultimul ei record mondial la parasutism a rezistat vreme de 20 de ani.

La trei decenii de la prabusirea regimului comunist, volumul Ceausescu si epoca sa surprinde caracteristicile esentiale ale comunismului romanesc urmarind traseul existential al tanarului din Scornicesti - plecat in lume cu gandul de a fi "noul Stalin al Romaniei", asa cum sustine legenda -, incheiat intr-o zi sfanta, in Craciunul lui 1989. Ce metoda mai buna ar putea exista pentru analizarea celor peste 40 de ani de comunism, decat printr-o biografie dedicata celui care a jucat un rol decisiv in trasarea noilor politici ce isi propuneau edificarea "omului nou" si a "societatii multilateral dezvoltate"?   Ceausescu si epoca sa ne poarta prin cancelariile occidentale si palatele regilor si reginelor unde a fost primit Ceausescu, dar si prin apartamentele neincalzite din blocurile gri; prezinta odele inaltate "mesterului carmaci", dar si bancurile nascocite pe seama lui; ofera detalii despre indraznetele proiecte de infrastructura, dar si despre aberantul plan de "alimentatie rationala".   Atenta la discursul propagandistic si realitatile din teren, punand in balanta realizarile si esecurile ultimului lider comunist roman, autoarea abordeaza aspecte dintre cele mai diverse, din domeniul politicii interne si externe, al economiei, societatii si culturii.   Mesajul autoarei si al cartii este unul simplu si precis, demn de a fi receptat in toata amploarea lui: sfertul de veac de istorie de sub dictatorul Ceausescu reprezinta un fragment din viata romanilor, care - dincolo si inainte de idealizari, de blamari si de etichetari - se cuvine sa fie cunoscuta "asa cum a fost" (dupa expresia lui Leopold von Ranke). Doamna Lavinia Betea indeplineste acest act de cunoastere cu rigoarea istoricului si cu intelegerea omului de cultura, cu meticulozitatea savantului si cu o caldura umana care excedeaza tema si selecteaza mesaje perene, indreptate deopotriva spre mintile si inimile cititorilor. - Academician Ioan-Aurel Pop

Personajele gigantice ale istoriei – de la Mozart la Michelangelo, de la Shakespeare la Einstein, de la Henric al VIII-lea la Hitler, de la Ecaterina cea Mare la Margaret Thatcher si de la Iisus Hristos la Ginghis Han – au dus existente pline de dramatism si de aventura, de desfrau si de crime, ne-au format lumea si ne vor modela viitorul. Simon Sebag Montefiore ne repovesteste vietile titanilor care au schimbat cursul istoriei – regi, imparatese, cuceritori, sultani, curtezane, profeti, artisti si nebuni –, personaje pe care ar trebui sa le cunoastem cu totii si evenimente pe care nu ar trebui sa le uitam niciodata.   Un catalog cronologic de prima clasa, palpitant si plin de informatii. - Daily Express   Eseuri biografice despre toti suspectii de serviciu... Un tur cu "cel bun, cel rau si cel urat". - Mail on Sanday   Un scriitor cu o verva aparte. - The Observer Fragment din volumul "Titani ai istoriei. Gigantii care ne-au modelat lumea" de Simon Sebag Montefiore: "In contextul luptei sale pentru libertate impotriva sistemului apartheid al Africii de Sud, Nelson Mandela a inspirat milioane de oameni din toata lumea prin curaj, prin tenacitate si prin nobletea spiritului sau. Tranzitia Africii de Sud de la apartheid la o conducere democratica ar fi putut sa duca la masacre razbunatoare, similare cu macelul care a avut loc atunci cand India a devenit independenta, dar, multumita unui politician, aceasta revolutie a fost esentialmente toleranta, pasnica, ordonata si nesangeroasa. Aceasta este realizarea mareata a unui om care personifica drumul Africii de Sud catre democratie si egalitate rasiala. Pe 11 februarie 1990, Nelson Mandela a iesit pe portile inchisorii Victor Vester din Valea Dwars de langa Cape Town. Era primul sau moment de libertate dupa 27 de ani, un triumf al sperantei care indica inceputul unei noi ere pentru o tara divizata de apartheid din 1948. Mandela a fost cel care, in 1994, a devenit primul presedinte ales democratic al Africii de Sud. Fiul privilegiat al unei capetenii Tembu de descendenta regala, Mandela a crescut in Transkei rural si a fost educat la o scoala cu internat, fapt care l-a expus in mica masura discriminarii cu care se confrunta cea mai mare parte din populatia neagra a Africii de Sud. Inainte ca Mandela sa fuga de acasa pentru a evita o casatorie aranjata, cea mai semnificativa experienta personala a opresiunii fusese faptul de a fi numit Nelson de catre un profesor de scoala primara, pentru care numele sau african era prea dificil de pronuntat. Dar, odata ajuns la Johannesburg, tanarul avocat a inceput sa se ridice la inaltimea numelui primit la nastere: Rolihlahla sau Turbulentul. Mandela a devenit unul dintre primii luptatori pentru libertate ai Congresului National African (ANC). A fost arestat in mod repetat pentru protestele sale nonviolente de-a lungul anilor 1950. Cand ANC a fost scos in afara legii, Mandela - „Scanteioara Neagra" - a fugit de autoritati, obtinand sprijin din strainatate si pregatire militara pentru organizatie. In 1961, a devenit liderul aripii teroriste a ANC, Umkhonto we Sizwe (Sulita Natiunii), punand la cale actiuni violente impotriva unor tinte militare si guvernamentale. Vedea terorismul ca pe o ultima solutie, a carei utilizare era justificata doar atunci cand metodele pasnice pareau lipsite de sorti de izbanda, dar ulterior a marturisit ca tot mai violentele campanii teroriste si de gherila ale ANC s-au facut vinovate, la randul lor, de incalcari ale drepturilor omului. Dupa ce a fost arestat si inchis in 1962, pe motiv ca parasise tara, Mandela a fost condamnat la inchisoare pe viata in urma Procesului de la Rivonia. Ecoul discursului rostit de Mandela din boxa acuzatilor s-a raspandit in toate localitatile dintre Capul Bunei Sperante si Paarl. A contribuit la politizarea unui popor care fusese privat de toate sansele la educatie, progres si independenta prin politicile de apartheid ale guvernului nationalist Afrikaner, care ii calcase in picioare drepturile si demnitatea. Cuvintele sale au dat speranta."

In aceasta investigatie dinamica, jurnalistul Ashlee Vance ne ofera o incursiune fara precendent in viata si cariera celui mai indraznet om de afaceri din Silicon Valley. Autorul a obtinut exclusivitatea publicarii acestor informatii de la Musk, de la familia si prietenii sai. In aceasta carte, Vance prezinta in detaliu evolutia lui Musk, de la copilaria dificila din Africa de Sud pana la escaladarea celui mai inalt varf al lumii afacerilor. Vance a petrecut peste 50 de ore de conversatii cu Musk si a intervievat aproape 300 de oameni pentru a putea spune povestile tumultoase ale companiilor revolutionare ale lui Musk si pentru a-i face un portret complex omului care a transformat si a inovat industria americana, facandu-si in acelasi timp si numerosi dusmani. Intr-o perioada in care nenumarate companii sunt interesate mai degraba sa castige bani si mai putin sa-si asume unele riscuri in dezvoltarea unor tehnologii radicale, Musk iese in evidenta drept singurul om de afaceri cu suficient dinamism si viziune pentru a ataca - si revolutiona - trei industrii diferite in acelasi timp. Vance argumenteaza ca succesul lui Musk readuce in prim-plan ambitia si spiritul de inovare care au facut din America un lider economic si intelectual. Elon Musk este o examinare stralucita si de impact a semnificatiilor pe care le are cariera lui Musk pentru industria tehnologica, care trece in prezent prin schimbari dramatice, si ne ofera o viziune a ce ne poate aduce acest secol incredibil.  Pentru oricine este interesat de tehnologie, de antreprenoriat sau de istoria celor care au ajuns in varf, noua carte a lui Ashlee Vance, Elon Musk: Tesla, SpaceX si misiunea construirii unui viitor fantastic, este o fereastra grozava si unica in lumea poate celui mai important antreprenor al prezentului. Vance ne ofera un tablou impresionant al personalitatii unice a lui Musk, al energiei, hotararii si abilitatii sale de a reusi in circumstante dure. Cartea este plina de anectode si citate memorabile, care ilumineaza trasaturile esentiale ale lui Musk. - The Washington Post  O carte inteligenta, scrisa intr-un stil vioi, dar foarte riguros. Ashlee Vance construieste un portret foarte bine calibrat al lui Musk, care ne ajuta sa-i cunoastem atat prietenii, cat si dusmanii. Este o lectura plina de placere. Vance ne descrie starea actuala a industriilor energiei verzi si a lansarilor spatiale, dar face si pauze frecvente si utile, oferindu-ne profiluri ale oamenilor remarcabili care au lucrat alaturi de Musk. Dar cel mai bun lucru pe care l-a reusit Vance in aceasta carte a fost sa ne spuna, bine si clar, povestea lui Elon Musk. - The New York Times

Un nume care a devenit sinonim cu cinematografia: Martin Scorsese   Impactul pe care Martin Scorsese l-a avut asupra cinematografiei a schimbat modul in care intelegem azi filmul. Inca din 1970, a aruncat in aer conventiile cinematografice si si-a impus propriul stil, abordand, intr-un mod riscant, dar cu totul stralucit, povestile in care credea cu adevarat.   Castigator al unora dintre cele mai prestigioase premii cinematografice, Scorsese este o legenda vie. In volumul Martin Scorsese: O calatorie, autoarea Mary Pat Kelly le ia interviuri atat lui Scorsese, cat si celor alaturi de care a realizat capodopere precum Soferul de taxi, Taurul furios, Regele comediei, Baieti buni sau pelicula Killers of the Flower Moon, care va avea premiera spre finalul anului 2023.   Robert De Niro, Paul Newman, Liza Minnelli, Nick Nolte si multi altii ofera o perspectiva intima si fara precedent asupra modului in care au fost gandite aceste filme iconice, dar si asupra obstacolelor care aproape au compromis realizarea lor.   Unele filme se vad, altele se traiesc (se traiesc si se retraiesc la fiecare noua vizionare). Filmele lui Martin Scorsese fac parte din a doua categorie. - Mihai Fulger Prefata de Leonardo DiCaprio. Traducere din limba engleza de Anamaria Manolescu.   Fragment din cartea "Martin Scorsese. O calatorie" de Mary Pat Kelly: "ROBERT DE NIRO: La New York, New York au fost probleme mari cu scenariul de la bun inceput. S-a pierdut mult timp cu el. Marty, Liza si cu mine ne intalneam si lucram la el. incercam cu totii sa corectam lucruri care nu mergeau. Ne straduiam sa ii dam o forma, dar, din cauza improvizatiilor, incercam intotdeauna sa construim pe baza a ceea ce fusese deja filmat sau sa introducem o scena daca traseseram necronologic. Structura era mereu incerta. Cred ca Marty mi-ar da dreptate ca aceste lucruri trebuie rezolvate inainte sa faci filmul. Ele trebuie sa existe deja in scenariu. Nu vrei sa pierzi timpul incercand sa-i dai de cap in timp ce filmezi, pentru ca e foarte costisitor. Aveam un program si ne apropiam usor-usor de momentul in care trebuia sa terminam filmul. Asa ca am inceput inainte sa avem scenariul gata si am improvizat mult.  LIZA MINNELLI: In New York, New York, toate improvizatiile au fost posibile pentru ca am avut un regizor extraordinar si un partener extraordinar, Bobby De Niro. Nu mai improvizasem niciodata in viata mea. Ma incurajau mereu, spunandu-mi: "O sa te descurci, o sa iasa grozav." Am ajuns inclusiv in punctul in care am improvizat numere de dans. Spuneam: "Bine, ce vreti? In regula." În prima scenă din New York, New York am improvizat o oră, iar Marty a hotărât că avea să folosească doar părţile în care spuneam "Nu". Spusesem mult mai multe, dar el doar asta a păstrat. Cred că am spus "Nu" de douăzeci şi şapte de ori în douăzeci şi şapte de moduri diferite. Aşa e Marty. Tot filmul a fost o improvizaţie cap-coadă. Ne strângeam cu toţii într-o cameră, iar Marty explica secvenţa din film. Apoi improvizam pe baza unei situaţii. Am început să facem asta cam cu aproximativ o lună înainte să înceapă filmările. Marty înregistra improvizaţia pe o casetă video, o lua acasă şi scria o scenă pornind de la ea. Apoi venea cu scena, ca noi să ştim exact unde să ne aşezăm în cadru, după care ne punea să improvizăm pe baza ei. Deci era ceva foarte structurat."

     Astazi, cand articolele de calatorie rar sunt altceva decat evocarea unor sejururi fascinante in hoteluri luxoase, Catalin Vrabie este mai degraba interesat de „viata din calatorii". Lucrarile din seria “Pierdut prin lume” duc cititorul din deserturile iraniene si cele indiene - strabatute atat pe spinarea unei camile, cat si pe jos, pana pe cele mai inalte trecatori himalayene. El reuseste, totodata, sa ne poarte atat prin junglele urbane ale marilor metropole - pe care le strabate pe bicicleta, in ricsa sau pe motocicleta, cat si prin cele naturale, unde este leganat fie de mersul lent al elefantilor - precum s-a intamplat in junglele nepaleze, fie de valurile maritime sau fluviale - precurn cele intalnite in delta Mekong-ului din Vietnam.      Autorul este cadru didactic universitar, doctor in stiinte si este pasionat de aventura si calatorie. El spune ca intregul glob pamantesc este ca un puzzle si fiecare destinatie pe care o atingi este o piesa componenta a sa. A vizitat si a scris jurnale de calatorie despre India, Iran, Nepal... iar astazi ne poarta alaturi de el in aventura pe care a trait-o in Vietnam si Cambodgia, unde a plecat, ca de obicei, singur pentru mai bine de o luna. Ce-si doreste prin aceste imersiuni in cultura, traditia si istoria locurilor? Sa cunoasca localnicii si sa le inteleaga modul de viata    Fragment din volum:       “Sunt, oarecum, surprins de faptul ca taximetristii ma abordeaza cu intrebari in rusa, meniurile din restaurante sunt in rusa — unele din ele au firma scrisa in rusa, pe strada se vorbeste, ghiciti in ce limba! Rusa, fireste! Unde-i Rusia si unde-i Vietnamul? In fine, in secolul vitezei, distantele nu se mai masoara in km... dar tot interesant mi se pare! Nu ma asteptam ca aceasta zona sa fie atat de atractiva pentru turistii rusi. In mod cert, insa, si nu e nevoie sa ma uit prea atent, acestia sunt din categoria rusilor snobi... Daca in Sihanoukville, Cambodgia, am zis ca ma simt ca la Costinesti... acum parca sunt la Mamaia, doar ca undeva pe teritoriu Rusiei. Nu-mi gasesc locul aici!      Maine vreau sa plec spre Buon Ma Thuot, capitala cafelei din Vietnam.      17:19     Dupa cateva plimbari in sus si-n jos prin orasul care ma gazduieste acum, mi-am dat seama, din nou, ca nu ofera mare lucru celor ca mine — cu exceptia scufundarilor, evident. Daca veneam pentru plaja si baie in apele linistite ale Marii Chinei de Sud din Oceanul Pacific, era minunat... liniste, nu foarte aglomerat - unele zone ale plajei, care are nu mai putin de sase km lungime, sunt complet nepopulate. Cu alte cuvinte, este o statiune pentru oameni linistiti! Eu, insa, ma plictisesc repede si nu-mi place sa stau prea mult intr-un loc... asa ca abia astept sa beau cafeaua de care vorbeau amicii mei!      18:41     „Frying Nemo" — ce imaginatie interesanta au unii! Asa se numeste restaurantul unde voi lua cina. Cine stie, poate-l gasesc chiar pe eroul din film!      20:01     Imi petrec seara alaturi de Sarah si Nick, care va spuneam ca si-a mai platit inca doua zile de scuba — de fapt, a profitat de ocazie ca sa faca si cursurile de scuba pentru a-si lua brevetul Open Water Diver. Particip astazi, fara a fi sperat, la un curs teoretic de scuba afland, astfel, cate tipuri de scufundari sunt si care sunt riscurile si placerile pentru fiecare dintre acestea."

Este centrul existentei noastre. Ea ne mentine in viata. In acelasi timp, in jurul ei orbiteaza toate simtirile noastre - bucuria, tristetea, fericirea... Cinci litere care inseamna totul pentru noi si despre care avem senzatia ca stim (aproape) totul: INIMA. Dar cat si ce anume stim, cu adevarat?   Cartea Inima. O istorie completa ii invita pe cititori intr-o calatorie neasteptata. Pornind din vechime, cel care ne conduce, medicul cardiolog si cunoscutul scriitor Sandeep Jauhar, impleteste cu maiestrie trecutul cu prezentul si, in acelasi timp, mitologia cu stiinta. Pentru ca inima, chiar si pentru un medic, nu inseamna doar acel organ minuscul care bate neincetat, ci si un diapazon al tuturor starilor si gandurilor noastre. Si, de aceea, povestile cu oameni si despre oameni navalesc din paginile cartii, pentru ca totul sa capete un contur clar si viu, iar semnificatia complexa a inimii sa nu mai scape niciunuia dintre noi. Combinand experientele inaintasilor sai, ale contemporanilor, dar si pe cele personale, Sandeep Jauhar creeaza in Inima. O istorie completa o imagine plina de invataminte a lumii in care trebuie sa supravietuim. Si subliniaza ca frumusetea trebuie sa coexiste permanent in fiecare clipa petrecuta de noi pe pamant.

Catalogul cartilor naufragiate. Fiul lui Columb si aventura bibliotecii universale   Edward Wilson-Lee este profesor de literatura moderna timpurie la Sidney Sussex College, University of Cambridge, specializat in istoria cartii, opera lui Shakespeare si Renastere. Catalogul cartilor naufragiate spune povestea incredibila a fiului nelegitim al lui Cristofor Columb, Fernando, cel care a infiintat, in perioada de inceput a tiparului, o biblioteca universala, unul dintre cele mai ambitioase proiecte renascentiste.   Dupa ce a calatorit in Lumea Noua alaturi de tatal sau, Fernando a lucrat la un dictionar al limbii latine, a scris o carte de geografie a Spaniei, a participat la crearea cartografiei moderne, a infiintat cea dintai gradina botanica europeana cu specii exotice si a redactat prima biografie a lui Cristofor Columb.   In cautarea tipariturilor, Fernando Columb a strabatut Europa, a fost primit la curtile regale si s-a intalnit cu mari invatati si artisti, precum Erasmus din Rotterdam, Thomas Morus si Albrecht Durer. Pe langa cele 15000 de carti stranse, dintre care 2000 s-au pastrat pana astazi in fondul Bibliotecii Colombina, din Sevilla, a adunat, totodata, cea mai mare colectie de stampe si de partituri din epoca.   Adevarata realizare a lui Wilson-Lee este ca face din Fernando un personaj de epopee, istoria acestuia devenind la fel de palpitanta ca a tatalui sau. - The Financial Times   Iata povestea unei minti fenomenale, care a conceput si a creat un fel de Google steampunk. - The Spectator Traducere din limba engleza de Claudia Popa.

Viata lui Blaise Pascal, strabatuta de mistuitoare intuitii metafizice, se dovedeste a fi o neobosita cautare a misterului presimtit dincolo de aparente, de textura infinit de complexa a realului. Parcurgand momentele emblematice ale biografiei lui Pascal, articulate pe cele trei dimensiuni fundamentale - omul, ganditorul, savantul -, Pierre Lyraud ne dezvaluie un spirit reflexiv, osciland intre apropiere si distantare fata de lume, dar aflat intr-un continuu dialog cu intelectualii vremii sale. Se prefigureaza astfel un impresionant portret spiritual, de o rara intensitate pe verticala cunoasterii. Autor al unei opere plurale, care invita la noi interpretari si reasezari tematice, creator de stil si metoda de cercetare, savant si inventator de prestigiu, Blaise Pascal intruchipeaza intalnirea privilegiata dintre pasiunea pentru legile fizicii si teoriile matematice si intensitatea vietii launtrice si a cautarii lui Dumnezeu. Traducere din limba franceza de Mihaela Voicu.

Exista oameni care nu incap in cuvinte, iar Monica Lovinescu este pentru mine unul dintre ei. Nu stiu sa exprim minunea care a fost si nici sa disting, printre speciile de iubire, pe aceea pe care am simtit-o pentru ea. De aici si greutatea de a preciza locul pe care il ocupa in viata mea.   Am iubit-o cu acea iubire care nu se poate manifesta decat devenind slujire. Poate ca devotiune ar fi cuvantul potrivit? Caci era prea sus pentru a o numi "prietena". Desi am putut sa-i spun pe nume, «tu» nu mi-am permis sa-i spun niciodata, cum niciodata nu mi-as fi permis s-o iau de mana. Cu nimeni n-am fost atat de familiar si smerit totodata, grijuliu sa nu fac sau sa nu spun ceva care m-ar fi putut cobori in ochii ei. Tot ce n-am facut rau n-am facut cu gandul la ea, asa cum tot ce am facut bun am facut pentru a spori in ochii ei. Nimeni nu m-a adus, asemenea ei, mai aproape de acea intruchipare a imperativului moral care face ca lumea sa tina. - Gabriel Liiceanu

Furase o data o privire de pe fereastra, la o vreme cand il stia pe print in alta parte, dar teancul gros de foi era acoperit cu o scriere necunoscuta lui; nici macar greceste nu era, slove pe care Schlick le putea recunoaste, chiar daca nu le putea citi. Nu era el omul care sa-si piarda vremea cu catastife si scrieri necunoscute, asa ca n-ar fi stiut sa spuna ce il impinsese sa se catare pe pervaz si sa rasfoiasca prin teancul de foi. In marginea lor, din loc in loc erau zugravite cu trasaturi gingase si limpezi infatisari de vietati: o vidra ridicata in doua labe, un corb cu aripile larg deschise, un pardos fioros, un elefant cu trompa ridicata, o multime de pesti. Asadar, printul era un carturar, care se indeletnicea cu vietatile de pe pamant, din aer si din apa, isi zise Schlick, dandu-se jos de pe pervaz si pierzandu-si orice curiozitate fata de indeletnicirile printului.   Dimitrie Cantemir (1673-1723), om de stat si prolific om de litere, a fost domn al Moldovei (martie-aprilie 1693 si 1710-1711) si una din cele mai stralucite figuri ale iluminismului european. Victoria austriaca asupra turcilor in batalia de la Zenta (1697) l-a incredintat ca Imperiul Otoman se afla in pragul declinului; ca atare, in razboiul ruso-turc din 1710-1711 a trecut de partea lui Petru cel Mare. In urma victoriei otomane in batalia de la Stanilesti (1711) s-a refugiat in Rusia, unde si-a petrecut tot restul vietii, ca apropiat si mai apoi senator al tarului. In exil si-a scris cea mai mare parte a operei: monumentala Istorie a Imperiului Otoman, care a ramas pana la mijlocul secolului al XIX-lea opera de referinta pe acest subiect in istoriografia europeana, Descrierea Moldovei, scrisa la cererea Academiei de Stiinte de la Berlin, al carei membru era, sau Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Vasta sa opera acopera domenii variate: a fost istoric si filosof, etnograf si lingvist, compozitor si muzicolog, dar si autorul celui dintai roman din literatura romana, Istoria ieroglifica. Vorbea si scria in unsprezece limbi si a fost unul din primii orientalisti europeni. Cu deosebire insemnat este tratatul sau de teorie a muzicii otomane, care cuprinde si piese muzicale traditionale si contemporane lui, pentru transcrierea carora a elaborat un sistem propriu de notare muzicala derivat din alfabetul arab, primul de acest fel din cultura otomana.

Volumul acesta este unul pasionant, unul care se citeste adeseori ca un roman ideatic si evenimential al preistoriei si al istoriei generatiei optzeciste, cu toate tribulatiile pe care le-a avut aceasta pe parcursul ei accidentat, cu momente in care s-a impus sau cu momente dramatice, ce au dus la interzicerea Cenaclului de Luni. Chiar din primul capitol, Cosmin Ciotlos isi construieste intr-un mod ingenios, as zice muzical, structura. Cu o rabdare de chinez batran, autorul a parcurs colectiile revistelor, a inregistrat si a analizat cronicile de cenaclu, apoi antologiile cenaclului si tot ceea ce privea miscarea literara tanara si prefigura un nou climat literar. - Ion Vartic   Daca e sa-i gasesc o inrudire critica lui Cosmin Ciotlos, aceasta ar fi Florin Manolescu. Prin abordarea unor teme insolite (sau macar in afara drumurilor batatorite), prin rasturnarea unor locuri comune ale criticii, prin argumentatia ingenioasa si sustinuta bibliografic. - Romulus Bucur   Inainte de a se numi, jucat calinescian, Cenaclul de Luni. Viata si opera, cartea aceasta a purtat un alt titlu: Formam testudo, cu o sintagma, recunosc, un pic pretioasa, dar extrem de sugestiva. Romanii numeau asa, testudo, adica "testoasa", o formatie tipica de lupta la care infanteria recurgea destul de frecvent. Mi se paruse potrivit sa recurg la aceasta metafora, imprumutata dintr-un splendid poem al unuia dintre autorii de care ma ocup in carte, ca sa rezum in doua cuvinte (exact doua) istoricul si morfologia unui fenomen de o aiuritoare complexitate. Cum altfel sa fi explicat mai plastic solidaritatea generoasa, spiritul camaraderesc, lealitatea polemica, voluntarismul tineresc pe care poetii "optzecisti" le-au intruchipat in primul rand prin scrisul lor? Cum sa le fi redat mai bine curajul (nu lipsit de angoase) de a inainta umar la umar intr-un mediu nu o data ostil? - Cosmin Ciotlos   Cosmin Ciotlos (n. 1983) este lector dr. la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti si colaborator al revistei Dilema veche. A sustinut timp de zece ani principala rubrica de cronica literara a revistei Romania literara. A publicat o antologie a poeziei generatiei optzeci (Nemira, 2015), o editie adnotata a poemului Levantul de Mircea Cartarescu (Humanitas, 2016) si un eseu detectivistic investigand opera lui Mateiu I. Caragiale, Elementar, dragul meu Rache (Humanitas, 2017). In 2019 a primit Premiul pentru critica literara al Institutului de Lingvistica si Istorie Literara "Sextil Puscariu" din Cluj. In 2020 a coeditat volumul de studii Harta si Legenda. Mircea Cartarescu in 22 de lecturi (Editura Muzeul Literaturii Romane).

Eminescu era inchis ca un animal intr-o celula si cand nememicul ala a venit si s-a uitat pe vIzor, Eminescu a rostlt asa: "Mi-e rau din tot trupul!". Si s-a intors pe o parte.."Mi-e rau din tot trupul!"... iti dai seama cum il cotropise durerea... ca pe domnul Isus Hristos pe cruce... tot trupul il durea, era ca un crucificat. Si l-au lasat sa moara ca un caine. - Cezar Ivanescu • • • Ramas fara o pozitie materiala asigurata, si purtand lovitura mortala ca o rana care nu se mai poate vindeca, voiu fl nevoit sa reiau tolagul pribegiei, neavand nici un scop, nici un ideal. Crede-ma, stimata Doamna, ca de azi sunt un om pierdut pentru societate! O singura fericire ar renaste in sufletul meu, daca as putea sa ascund nedreptatea. Posteritatea nu vreau sa afle ca am suferit de foame din cauza fratilor mei. Sunt prea mandru in saracia mea, l-am dispretuit, si acest gest e prea mult pentru un suflet care nu s\'a coborat in mocirla vremurilor de azi. - Mihai Eminescu, Scrisoare catre Veronlca MIcle, 8 iunle 1876

Ma acuza unii si altii ca nu sunt "modest". Sunt modest, dar nu in acceptiunea comuna si limitata. Sunt constient de inzestrarea mea poetica, sunt constient ca poemele mele sunt mult mai bune decat ale multora si sunt constient ca am un scop in viata pe care cei mai multi nu il au. Asta nu ma poate face modest asa cum isi imagineaza ei. E o prostie sa fii modest in fata prostilor. Dar sunt modest pentru ca imi cunosc limitele, chiar daca sunt mult peste ale altora, ele exista. Sunt modest pentru ca imi cunosc locul si rolul in societate. Sunt modest pentru ca nu cer si nu ma astept niciodata la ceva nemeritat. Sunt modest pentru ca nu urmaresc marire, ci valoare, nu castig, ci calitate. Sunt modest si recunosc talentul, maretia, valoarea altora, multi, la fel de buni sau mai buni decat mine. Sunt modest pentru ca urmaresc sa fac doar binele si generozitatea e forma mea de modestie. Nu voi fi insa niciodata modest, adica supus, in fata nedreptatii, a mitocaniei, a lipsei de valoare, a semidoctilor, a oportunistilor, a infumuratilor, a dogmaticilor, a tradatorilor, dictatorilor, calailor si limitatilor cu pretentii de genii. - Autorul   Nicolae Labis s-a nascut pe 2 decembrie 1935 intr-o familie de invatatori, in Poiana Marului, Malini, Suceava. A fost un copil precoce, care citea de la cinci ani si era interesat de teatru. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu tatal plecat pe front, familia s-a refugiat langa Campulung-Muscel, unde a trecut prin greutati care aveau sa influenteze decisiv parcursul artistic al viitorului scriitor. In special foametea pe care au indurat-o si dupa revenirea tatalui si intoarcerea in Moldova, in 1945, si-a lasat amprenta asupra modului sau de gandire. Aceasta a fost si perioada in care a inceput sa scrie versuri. A studiat la Falticeni si la Iasi, unde s-a remarcat printr-un talent poetic deja evident, prin cultura generala vasta, dar si printr-o atitudine rebela si darza, care avea sa-l insoteasca pana la final. A publicat in reviste si a obtinut rezultate scolare remarcabile. La 15 septembrie 1952, a inceput sa frecventeze cursurile Scolii de Literatura si Critica Literara "Mihai Eminescu" din Bucuresti, o institutie experimentala desfiintata in 1955. Acolo a legat primele prietenii literare durabile si s-a impus in scurt timp ca una dintre vocile poetice cele mai puternice si mai autentice ale epocii sale. A fost o perioada dificila, marcata de o serie de conflicte fatise pe care le-a avut cu reprezentanti de marca ai proletcultismului si ai gandirii politice de partid. In 1955 s-a inscris la cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti, de unde a fost exmatriculat din cauza absentelor. In 1956 a publicat primele doua carti, Puiul de cerb (o carte pentru copii) si Primele iubiri (pe care o considera adevaratul sau debut). Totodata a lasat editurii, in forma aproape finala, volumul Lupta cu inertia, dupa ce revenise de mai multe ori asupra lui, fiind cenzurat masiv. A murit in decembrie 1956, dupa o spitalizare de cateva zile in urma unui accident de tramvai, petrecut in conditii neelucidate, asupra caruia planeaza suspiciuni si controverse nerezolvate nici in ziua de azi.

Australian Open 2017 – Roger Federer ridica mainile in aer victorios, dupa ce a transformat uluitor cea de-a doua minge de meci impotriva lui Rafael Nadal, adaugandu-si astfel in palmares al 18-lea titlu de Mare Slem. Poate parea un triumf intre multe altele, dar pentru geniul tenisului reprezinta apogeul unei reveniri legendare.   La 35 de ani, recordmenul de la Wimbledon se intoarce spectaculos dupa o pauza de sase luni si ii contrazice ferm pe expertii care deja ii anuntau  retragerea. Este unul dintre acele momente speciale marca Federer cu care sportivul continua sa-si uimeasca placut fanii. Pentru a intelege fenomenul Federer trebuie sa privim in spatele acestor momente, la povestea de succes a unui tanar elvetian care se transforma dintr-un talent extraordinar, dar cu toane, intr-unul din cei mai de succes tenismeni ai tuturor timpurilor si intr-un model de stil recunoscut la nivel mondial.   Rene Stauffer l-a insotit indeaproape pe Federer inca de la varsta de 15 ani si contureaza cu multa sensibilitate cele mai importante momente din cariera sportivului. De la modelele care i-au marcat adolescenta la ascensiunea razanta in topurile tenisului mondial si pana la implicarea sociala a familistului Federer – o carte unica, pe masura unei biografii unice.   Cartea de fata este cea de-a doua biografie pe care o scriu despre Federer. In cautarea perfectiunii a fost publicata initial in 2006, dupa care i-au fost aduse multiple adaugiri, a fost tradusa si redactata in multe limbi. Aceasta se sfarseste dupa cel de-al 17-lea titlu de Mare Slem (Wimbledon, 2012) – cu cat trecea timpul, cu atat era mai clar ca urmatorul capitol important urma sa fie retragerea.   Dar probabil ca si zeii tenisului au fost impresionati de tenacitatea lui Federer. Asa ca, la varsta la care altii se retrasesera de mult, i-au daruit o revenire cum nici el nu si-ar fi imaginat-o. I-au permis sa se bucure inca o data de succese de basm si sa rescrie, din nou, istoria tenisului. Astfel mi-au dat si mie pretextul si motivatia de a rescrie de la zero biografia lui Federer. Mi-a fost clar ca nu imi vor ajunge unul sau doua capitole suplimentare daca vreau sa-i surprind cariera, viata si importanta in tenis asa cum merita. Mult prea multe se intamplasera in mai bine de zece ani. Le vedeam mult mai clar acum. Mult prea frumoasa si magica fusese povestea revenirii sale. — RENE STAUFFER   Roger Federer, „gentlemanul din tenis” (NZZ) nu este doar unul dintre cei mai de succes tenismeni ai tuturor timpurilor, ci si o persoana implicata social si un om extrem de atent cu viata privata. Rene Stauffer este unul dintre putinii jurnalisti care a avut acces direct la „planeta Federer”. I-a fost alaturi si in 2016, cand sportivul si-a intrerupt abrupt sezonul, dar si cand a depasit criza si a castigat Australian Open, o jumatate de an mai tarziu. Stauffer descrie cu precizie ce oameni, antrenori si mentori au fost esentiali pentru aceasta cariera de exceptie si cum va dainui influenta lui Federer pe teren, dar si in afara acestuia, dupa ce sportivul isi va incheia cariera.     Roger Federer este cel mai bun jucator pe care l-am cunoscut in peste 40 de ani de tenis. — JOHN McENROE

Monstri este o cronica a celor mai detestate personaje din istoria lumii, prezentate cronologic, din vremurile biblice pana in cele moderne. Lista cuprinde peste 100 de nume – conducatori de stat, despoti insetati de sange sau criminali in serie – de la Caligula si Ivan cel Groaznic la Elena si Nicolae Ceausescu, supranumiti „sotii Macbeth“. Autorul readuce in atentia noastra si fapte mai putin cunoscute, cum ar fi masacrele cruciatilor sau genocidul armenilor din secolul trecut. Dedicata victimelor acestor monstri, cartea ne aduce aminte ca raul se poate transforma oricand in banalitate. Afland mai multe despre aceste personaje malefice si crimele lor, putem evita greselile trecutului.  O lectura obligatorie. - The Times    Completa, socanta si extrem de convingatoare. - Daily Express    Antrenanta si instructiva. Plina de detalii neobisnuite si fascinante. Sunday Telegraph ne alimenteaza fascinatia ingrozita de raul absolut. - The Guardian  Fragment din volumul "Monstri. Cele mai malefice personalitati istorice, de la Nero la Osama bin Laden" de Simon Sebag Montefiore:   "AL CAPONE (1899-1947)   Poti obtine mai multe cu o vorba buna si cu o arma decat doar cu o vorba buna. (Al Capone)   Al „Scarface" (Cicatrice) Capone este exemplul tipic pentru mafiotii ucigasi americani care si-au desfasurat escrocheriile fara sa fie pedepsiti in epoca Prohibitiei. Ca o ironie, in ciuda implicarii masive in crima organizata si criminalitate, singurul cap de acuzare pentru condamnarea lui a fost evaziunea fiscala. Nascut in Brooklyn, New York, Alphonse „Al" Capone a fost fiul lui Gabriele Capone, un frizer italian care sosise in America in 1894 impreuna cu sotia sa, Teresina. Al si-a inceput cariera in domeniul crimei organizate la varsta de 14 ani, cand a abandonat scoala si a ajuns sub influenta unui sef de banda, Johnny „the Fox" Torrio. Dupa aceea, s-a alaturat gruparii „Five Points Gang" din Manhattan. In aceasta perioada a fost taiat cu un cutit la fata dupa o incaierare intr-un bar, ramanand cu o cicatrice care ii va da ulterior si porecla. A mai fost suspectat de implicare in doua crime, desi martorii au refuzat sa depuna marturie, astfel ca nu s-a putut dovedi nimic. Torrio, mentorul lui Capone, a plecat de la New York la Chicago pentru a deschide un bordel. Zece ani mai tarziu l-a chemat pe protejatul lui si probabil ca Al Capone se face vinovat de uciderea sefului lui Torrio, „Big Jim" Colosimo, cu care Torrio avusese un diferend. Ulterior, Torrio a ajuns regele crimei din Orasul vanturilor (Chicago). Instituirea Prohibitiei in 1920 a reprezentat pentru gangsteri o mina de aur prin posibilitatile oferite. Comertul cu alcool de contrabarlda a devenit o mare afacere, iar barurile clandestine “unde bautura de contrabanda se gasea din belsug” au devenit imaginea definitorie a epocii. Insa dincolo de atmosfera voioasa a barurilor si de stralucire se gasea violenta, sadismul dezlantuit si brutalitatea psihopata. In 1923, avand o platforma electorala ce prevedea tinerea in frau a gangsterilor, la Chicago a fost ales primar William E. Dever, un om dornic sa faca reforme. Ca urmare, Torrio si Capone au ales sa isi transfere o mare parte din afaceri in orasul-satelit Cicero. In anul urmator, cand in Cicero urmau sa aiba alegeri, Capone a hotarat sa se asigure ca le va castiga omul dorit de el, indiferent de mijloacele folosite.”

Maria Tanase si iubirile ei controversate. Docu-drame si mituri urbane controversate, insotite de consemnari de presa si din alte surse legate de povestea unei femei unice "Marioara di la Gorj / ia la neica vreo doi zloti / si nu te iubi cu toti" - acestor versuri dintr-o melodie emblematica a Mariei Tanase li se pot atribui si anumite conotatii autobiografice, povestea celei mai importante voci din istoria cantecului romanesc (nu doar popular) rezervandu-ne inca destule surprize. Fata unor olteni pripasiti prin mahalaua bucuresteana Caramidari nu a apucat sa faca decat vreo trei-patru clase primare, s-a angajat la primul fast-food bucurestean (Automatele Herdan/Bufetul de 7 lei), a fost eliminata in semifinale la concursul Miss Romania pentru ca avea picioarele prea groase (!), a pozat pentru un incredibil pictorial nud cu tema legata de sah (pretext pentru legionari ca s-o interzica), a facut un avort la 16 ani si nu a mai putut avea niciodata copii, a avut relatii cu agenti secreti straini si este destul de posibil sa fi cochetat ea insasi cu unele operatiuni de spionaj, s-a iubit cu o multime de barbati (nu doar romani), a avut o legatura controversata cu Brancusi (care a alungat-o fara menajamente!), a contractat o casatorie formala, intretinandu-si barbatul - Clery Sachelarie - care-i tolera toate aventurile, se pare ca a beneficiat de favorurile lui Gheorghiu-Dej, care i-ar fi daruit o casa, si a fost turnata la Securitate de Pastorel Teodoreanu. Dar, mai presus de toate, a cantat absolut dumnezeieste si, dincolo de complicatiile ei biografice, asta nu i-o poate Iua nimeni!

Atelierul lui e o lume. El nu mai traieste in Franta. O lume mica si alba in care realitatea se schimba, trupurile groase cad si corpurile isi dezvaluie sufletele, esenta. Charon e mic, cu ochi vii. Miini puternice ii piaptana barba desprinsa din Vechiul Testament. Si, daca vrea, te invita sa treci pragul. Si, daca se infurie, te poate arunca afara. Cu suturi in fund. Si, daca e fericit, aprinde focul in forja, fierbe o supa, scoate gaina si o frige direct pe jar. Peretii albi ascund drumurile lumii. Scarile de funie urca pina la patul ascuns. Sculpturile stau exact la distanta de care au nevoie ca sa vorbeasca intre ele. Ca sa vorbeasca in capul lui. Fumul gros de tigara si praful alb de ghips se poarta deasupra lor. Si piatra cinta. - Fragment Fragment din cartea "Brancusi sau cum a invatat testoasa sa zboare" de Moni Stanila "Acum da cu matura in noul sau atelier din Montparnasse si rade singur cand isi aminteste. Chesarie habar nu are ca a trebuit sa suporte de multe ori spiritul hatru al lui Brancusi. Ii facea cere lase pe Dodoica - cum singur isi spunea Brancusi cateodata - sa pacaleasca lumea, nu doar ca sa se joace, dar si ca sa incerce firea oamenilor. Multi sunt dispusi sa vada doar ceea ce vor nu creada ceea ce nu le convine. Cum se zice la slujba, au ochi, dar nu vad, iar Brancusi isi face de pe acum o filosofie de viata din derutarea oamenilor, pentru a intelege el din ce material sunt facuti. Tocmai din acest motiv le spunea unor compatrioti, cu glasul sugrumat de frustrare, ca popa il silea sa poarte haina de diacon la slujbe, o amarata de roba, carpita din haine preotesti abandonate si rupte. Spunea povestea asta atat de convingator si cu ochii aproape inlacrimati, incat nimeni nu se mai gandea ca Brancusi insusi, dupa ce s-a vazut in roba, a alergat sa se fotografieze si a reusit in anul ala sa-i lase cu gurile cascate pe cativa prieteni din Romania care s-au trezit cu carti postale din care le zambea tanarul artist imbracat in slujitor al altarului. Altora le spunea, cu voce acra si dispretuitoare, ca s-a certat cu Chesarie pentru un ban de argint aterizat in pangar, pe care atat popa, cat si el si-l disputau cu inversunare. Povestea lumanarilor uitate aprinse e si mai vesela. Nu ma lasa inima, spunea el cu glas plangaret si sprancenele coborate, sa sting lumanarile! Era atat de frumoasa icoana Maicii Domnului, ca voiam sa o vad luminata zi si noapte."

Ultima romantica este povestea unei vieti fara asemanare, cu regi, regine, printi si printese. La sfarsitul secolului al XIX-lea, a fi principesa nascuta intr-o mare casa domnitoare a Europei era mai mult un neajuns decat un privilegiu. Ratiunile de stat au obligat-o si pe Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria si a tarului Alexandru al II-lea, sa accepte casatoria cu printul mostenitor al unui regat foarte tanar de la portile Orientului, Romania. Insa calculele capetelor incoronate si ale politicienilor s-au dovedit cu totul gresite. Ajunsa la Bucuresti, Maria a descoperit ca frumusetea, farmecul si inteligenta o indreptatesc sa joace un rol mai important si mai folositor pentru noua sa patrie, pe care a invatat sa o iubeasca patimas. Ca regina, Maria a fost simbolul datator de speranta al Romaniei in anii grei ai Primului Razboi Mondial, fie mergand pe front, fie implicandu-se in jocurile aparent subtile ale diplomatiilor occidentale. Ca femeie, a avut pasiuni si deceptii, trebuind sa lupte cu prejudecatile epocii sale. Ca mama, a fost implinita si a indurat si durerea pierderii unui fiu. Ca scriitoare, a cunoscut succesul in tara ei si in intreaga lume. Ca personalitate, iradianta si excentrica, a fost favorita presei internationale, care a rasfatat-o cu superlative. Ca personaj istoric, a invins uitarea, chiar si in timpurile in care in patria sa nu mai era ingaduit sa se vorbeasca despre marile simboluri si despre marile personalitati. A fost, cu adevarat, ultima romantica a unei epoci irepetabile. HANNAH PAKULA este o autoare specializata in biografii. A studiat la Wellesley College, la Sorbona si la Southern Meth-odist University. A scris recenzii literare pentru Los Angeles Times si New York Times; a semnat volumele An Uncommon Woman: The Empress Frederick si The Last Empress: Mad-ame Chiang Kai-shek and the Birth of Modern China.   Hannah Pakula, care a studiat literatura comparata, si-a intalnit personajul inca din anii liceului, trebuind sa traduca un poem despre regina Maria. Apoi, in 1975, o descriere citita intr-un roman a imboldit-o sa mearga si mai departe. Atunci si-a dat seama ca e nevoie de o biografie deopotriva acurata si atragatoare. A fost inceputul unui crescendo pe care faimosul regizor Alan J. Pakula l-a descris astfel: „Pe masura ce Hannah afla tot mai multe lucruri despre Maria — cum s-a transformat dintr-o naiva printesa intr-o adevarata forta politica a tarii sale — si sotia mea se descoperea ca scriitor si ca istoric.“ „Ultima romantica este povestea regalitatii luate de valurile crude ale secolului al XX-lea. Hannah Pakula combina eruditia cu eleganta narativa intr-o fascinanta redare a unei vieti pline de iluzie, drama si patos.“ - ARTHUR M. SCHLESINGER, JR.istoric si om politic american „Hannah Pakula are un stil clar, precis, incarcat de spirit. Regina Maria este una dintre acele personalitati fascinante care marcheaza trecerea de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea, legand lumea de dinaintea Primului Razboi Mondial de cea care i-a urmat. Hannah Pakula recreeaza lumea reginei Maria si dovedeste ca aceasta a fost o personalitate a istoriei cu totul iesita din comun.“ - ROBERT K. MASSIE istoric, laureat al Premiului Pulitzer   Dupa ani de cercetari minutioase in biblioteci si in arhive, Hannah Pakula a scris una dintre cele mai bune biografii de personalitati istorice, care l-a sedus pana si pe marele scriitor Graham Greene. Mai intai trebuie salutata ambitia autoarei de a recompune tabloul istoric al unei vieti fabuloase valorificand toate sursele care i-au stat la indemana, carti, documente, corespondenta si, in vremuri in care era aproape imposibil sa ajungi la ele, jurnalul personal al Mariei si peste 1 200 de scrisori intime, aflate la Arhivele Statului de la Bucuresti. Apoi trebuie salutate observatiile istorice patrunzatoare, notele de umor si de ironie si mai ales stilul acestei carti, agreabil si alert, vadind un puternic talent scriitoricesc, pe care l-a probat si in alte doua biografii, una a imparatesei Victoria a Prusiei, iar cealalta a lui Soong Mei-ling, sotia liderului chinez Chiang Kai-shek.

Adevarata mostenire lasata de Buffett o reprezinta filozofia lui, destinata tuturor celor care vor sa se imbogateasca, dar si sa duca o viata exemplara. Descoperiti in acest volum povestea uneia dintre cele mai fascinante personalitati contemporane. Rodul a peste cinci ani de eforturi, timp in care, pe langa documentarea exhaustiva, au avut loc discutii si interviuri de mii de ore cu Warren Buffett, cu rudele lui, prietenii, colegii, asociatii de afaceri si altii, aceasta carte contureaza unul dintre cele mai veridice portrete din istoria biografiilor: un om in aparenta simplu, amator de hamburgeri si inghetata, obsedat de cifre si statistici, dar si calauzit de o morala solida, cu o viata personala tumultuoasa, care a ajuns in cele din urma sa intruchipeze visul american. Povestea celui care, in copilarie, cand vindea guma de mestecat pentru a castiga cativa banuti, a visat sa devina cel mai bogat om din lume (ceea ce a si reusit, in 2008) este totodata oglinda unui secol zbuciumat: crize economice, razboaie, miscari sociale si schimbari profunde de mentalitate. Fiindca arata cum s-a ajuns la acele realizari, ar trebui sa devina Biblia oricarui afacerist. - The Washington Post Bulgarele de zapada spune o poveste fascinanta. - The New York Times O biografie monumentala, cu povesti amuzante si emotionante. - Forbes Risipeste misterul care a invaluit atata vreme viata celui mai bogat om din lume si modul in care acesta a facut avere. - Publishers Weekly  Unele lectii trebuie tinute minte. Cea mai importanta: data viitoare cand Warren Buffett ne avertizeaza ca urmeaza o criza, ar fi bine sa-l ascultam. - The Wall Street Journal Unul dintre cele mai credibile portrete facut unuia dintre cei mai mari investitori ai vremurilor noastre. - Los Angeles Times Traducere din limba engleza de Bogdan Ghiurco.

Descriind legatura puternica dintre o mama - Ecaterina Balacioiu-Lovinescu (1887-1960), fosta sotie a criticului literar Eugen Lovinescu - si fiica ei - Monica Lovinescu (1923-2008), unul dintre cei mai vocali opozanti ai regimului comunist, stabilita in Franta inca din 1947 -, Doina Jela prezinta ororile regimului comunist, nemilos cu cei pe care ii socotea "dusmanii" sai.   Autoarea arata in detaliu cum, in jurul Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu, o pensionara cu o existenta discreta, incepand din 1955, Securitatea, ca un paianjen dibaci si neobosit, a tesut o panza de agenti si informatori si si-a mobilizat toate fortele impotriva "prazii" sale. Telefonul era ascultat in continuu, iar iesirile ei zilnice, supravegheate cu mare atentie. S-a recurs la toate metodele: santaj, amenintari, promisiuni mincinoase, indemnuri "binevoitoare". Totul cu un singur scop: ca mama sa-si tradeze fiica, cerandu-i sa revina in tara. Ecaterina Balacoiu-Lovinescu a rezistat tuturor tentatiilor, in schimb, a platit scump: a fost arestata in 1958, condamnata la 18 ani de temnita grea pentru "discutii dusmanoase la adresa regimului democrat" si inchisa, la varsta de 71 de ani, la Malmaison, Uranus, Jilava, Vacaresti. A murit la penitenciarul spital Vacaresti.   Noua versiune a necesitat note de subsol abundente si doua adaugiri, plasate la sfarsitul listei de Anexe a volumului, referitoare la informatiile inedite aparute intre timp. Prima este reprezentata de scurtul interviu cu unul dintre descendentii familiei Plesoianu-Balacioiu, din care provine Ecaterina Balacioiu-Lovinescu, anume nepotul de sora, var de-al doilea al Monicai Lovinescu, doctorul Liviu Muresan, care traieste la Cluj. [...] Un alt aspect al noutatilor aparute in cei 18 ani trecuti de la prima editie il priveste pe Virgil Ierunca. [...] Documente descoperite in arhivele Securitatii inaccesibile la data cand eu am scris cartea au scos acum la iveala josnica presiune exercitata de Securitate asupra familiei Untaru. Documentele gasite de Clara Mares [...] sunt adaugate tot in Anexe. Incarcatura lor emotionala este cu totul speciala, iar ele intregesc portretul lui Virgil Ierunca si ii confera acestuia, prin discretia, devotamentul, dragostea si sprijinul lui, o aura luminoasa. - Doina Jela

Muzica este arta care innobileaza orice simtiresi experienta umana, inaltandu-le in planul inefabilului, este o spiritualizare a materiei prin puterea miraculoasa a sunetului. Lucrarea prezinta in ordine cronologica, biografiile marilor compozitori de la Claudio Monteverdi la maestrii ultimilor ani: searialisti, minimalisti si tonalisti. O adevarata enciclopedie muzicala, pe care toti cei ce studiaza muzica sau, pur si simplu sunt pasionati de ea, o vor considera un prilej nu numai de documente, dar si de incantare in fata destinului zbuciumat al celor care au daruit lumii nemuritoarele lor opere muzicale.

Prabusirea Imperiului Otoman dupa Al Doilea Razboi Mondial a dus la nasterea mai multor state, inclusiv a Turciei. Aceasta a fost creatia unui singur om, soldatul-om de stat Mustafa Kemal, care si-a scos tara din Evul Mediu si a adus-o in secolul al XX-lea si care, prin infrangerea imperialistilor occidentali, a inspirat "cauza Orientului". Lord Kinross scrie despre intrigile imperiale, despre atrocitatile razboiului civil, despre curajul personal - prezentandu-ni-l pe Ataturk, intruparea gloriei -, dar si despre ambitiile acestuia din tinerete si problemele pe care le-a avut cu tanara sa sotie. Lucrarea fundamentala a lui Kinross ramane o biografie de referinta a parintelui Turciei moderne, un personaj puternic, zugravit pe fundalul zbuciumat al Orientului Mijlociu.   Cartea Lordului Kinross este o splendida incununare a interesului sau indelungat pentru Turcia... O carte captivanta, plina de viata, incidente si culoare, si demna de tema sa. - Geoffrey Lewis, The Observer Traducere din limba engleza de Veronica Tomescu.

• Bestseller sud-coreean recomandat de RM de la BTS   PSIHIATRA: Deci cum va pot ajuta? EU: Nu stiu, sunt… care e cuvantul… deprimata? Trebuie sa dau detalii?   Baek Sehee este o directoare de social media, tanara si de succes, in cadrul unei edituri, cand incepe sa mearga la o psihiatra in legatura cu… cum sa-i spunem?… depresia ei? Se simte in permanenta abatuta, anxioasa, se indoieste incontinuu de ea insasi, dar, totodata, ii judeca si ii critica pe cei din jur. Isi ascunde bine sentimentele la serviciu si fata de prieteni; se pricepe de minune sa afiseze calmul pe care il impune stilul ei de viata. Efortul este epuizant, coplesitor si o impiedica sa-si stabileasca relatii profunde. Asa ceva nu are cum sa fie normal. Dar, daca e atat de deznadajduita, cum se face ca are mereu chef de mancarea ei stradala preferata, tteokbokki, paste de orez picante? Asa sa fie oare viata? Inregistrandu-si dialogurile cu psihiatra ei de-a lungul a 12 saptamani, Baek incepe sa descalceasca cercurile vicioase, reactiile pripite si comportamentele nocive care o mentin blocata intr-un ciclu de autovatamare.   O privire revelatoare asupra celor mai vulnerabile clipe din viata unei persoane, surprinse intr-un mod inedit. - Cosmopolitan   Baek Sehee transcrie sedintele cu psihiatra ei si scoate totodata la iveala cauzele anxietatii si comportamentelor sale nocive, in ciuda imaginii perfecte pe care o prezinta lumii. - Red   Deopotriva personala si universala, aceasta carte e despre gasirea unei cai catre constientizare, intelegere si intelepciune. - Kirkus Reviews   Candida. Din inima. Misiunea lui Sehee de a normaliza conversatia despre boala mintala este admirabila. - Publishers Weekly   Sehee este sincera si autentica pe parcursul cartii. Vreau sa mor, dar vreau sa mananc tteokbokki isi va gasi ecou in randul tinerilor care sufera de forme asemanatoare de depresie si anxietate. - Library Journal   O marturie privind natura graduala a efectelor de vindecare cumulative ale terapiei. - Buzzfeed   Nascuta in 1990, Baek Sehee a studiat scriere creativa la universitate, apoi a lucrat timp de cinci ani intr-o editura. Timp de zece ani, a primit tratament psihiatric pentru distimie (depresie usoara persistenta), acesta devenind ulterior subiectul eseurilor sale si apoi al cartii Vreau sa mor, dar vreau sa mananc tteokbokki. Mancarea ei preferata este tteokbokki si locuieste cu cainele sau adoptat, Jaram. Traducere din limba coreeana de Iolanda Prodan.

Cu ajutorul unei vaste cercetari, bazandu-se pe documente de arhiva puse recent in circuitul stiintific, pe numeroase interviuri cu persoanele apropiate si colaboratorii sotilor Ceausescu, pe cele mai noi carti despre regimul comunist, autoarea reconstituie viata Elenei Ceausescu, cea care, pornind din comuna damboviteana Petresti, pe cand era cunoscuta drept "Lenuta lui Briceag", va ajunge prima-doamna a tarii si, practic, cel de-al doilea om in stat. Este o biografie de exceptie, cu numeroase informatii despre viata privata a sotilor Ceausescu - jocurile care le placeau, prietenii cu care se intalneau, locurile preferate pentru petrecerea vacantelor -, precum  si despre relatia cu cei trei copii.     Legenda Ceausestilor trimite la basmul Cenusaresei, dar cu final horror. S-a tesut pe fundalul unui secol care isi depasise trecutul atat in descoperiri binefacatoare, cat si in violenta. Lenuta din Petresti a fost contemporana lui Marie Curie, Sirimavoe Bandaranaike, Simone de Beauvoir, a Gretei Garbo, Evei Peron, Indirei Gandhi, Goldei Meir si a altor celebritati care au modificat reprezentarea poten­tialitatilor feminine. A urcat pe scara puterii intr-un timp cand victoria candidatilor la presedintia Statelor Unite ale Americii de­pindea in buna masura de telegenia si prestatia nevestelor. Sotia liderului comunist Ceausescu a fost, printre altele, oaspetele fos­telor artiste Jiang Qing, Isabel Peron si Imelda Marcos, metamor­fozate in oameni politici de catre sotii lor. In istoria secolului celor mai mari descoperiri stiintifice, per­formanta ca o semianalfabeta sa treaca drept «savanta de renume mondial» e insa unica. - Lavinia Betea

Povestea fetei care a luptat pentru educatie si a fost impuscata de talibani. M-am nascut intr-o tara care a luat fiinta la miezul noptii. Cind am fost atit de aproape de moarte, abia trecuse de miezul zilei.   Cind talibanii au ocupat Valea Swat din Pakistan, printre foarte putinii care au indraznit sa protesteze a fost si o fata. Malala Yousafzai a refuzat sa taca si a luptat pentru dreptul ei la educatie. In ziua de marti, 9 octombrie 2012, la cincisprezece ani, Malala aproape ca a platit cu viata aceasta indrazneala. In timp ce se afla in autobuzul care o aducea acasa de la scoala, a fost impuscata in cap de la mica distanta. Desi aproape nimeni nu mai credea ca va trai, Malala s-a insanatosit, iar fetita nascuta intr-o regiune din nordul Pakistanului a ajuns sa tina discursuri in salile sediului ONU din New York. La saisprezece ani, Malala este un simbol al protestelor pasnice si cea mai tinara persoana nominalizata vreodata la Premiul Nobel pentru Pace. Eu sint Malala este povestea extraordinara a unei familii dezradacinate de terorismul global, o poveste despre lupta pentru dreptul fetelor la educatie, despre un tata care, infiintind el insusi o scoala, si-a incurajat permanent fiica sa se exprime liber si sa continue sa invete. Totodata, este marturia curajului unor parinti care isi iubesc cu ardoare fiica intr-o societate care pretuieste fiii.   Eu sint Malala ne intareste credinta in puterea oamenilor de a schimba lumea. Fragment din volumul "Eu sunt Malala" de Malala Yousafzai si Christina Lamb: "Dupa aceea, Radio Mullah si-a indreptat atentia catre scoli. A inceput sa tina discursuri impotriva administratorilor de scoala si sa le felicite pe nume pe fetele care renuntau. „Domnisoara Cutare nu se mai duce la scoala si o sa ajunga in rai”, spunea el; sau: „Domnisoara X din satul Y a renuntat la scoala in clasa a cincea si o felicit pentru asta”. Pe fetele ca mine, care inca mergeau la scoala, le numea bivolite si oi. Nici eu, nici prietenele mele nu puteam pricepe unde greseam. - De ce nu vor sa lase fetele sa mearga la scoala? l-am intrebat pe tata. - Le e teama de puterea stiloului, mi-a raspuns el.  Apoi, un alt profesor de la scoala noastra, care preda matematica si avea parul lung, a refuzat sa mai tina ore fetelor. Tata l-a concediat, dar alti profesori s-au aratat ingrijorati si au venit in biroul lui. „Domnule, nu faceti una ca asta”, l-au rugat. „Trecem prin vremuri grele. Lasati-l sa ramina si ii tinem noi orele.” Parea ca in fiecare zi se mai emitea un decret. Fazlullah a inchis saloanele de infrumusetare si le-a interzis barbatilor sa se barbiereasca, asa ca frizerii au ramas fara ocupatie. Tata, care poarta doar mustata, a declarat ca nu avea sa-si lase barba pentru talibani. Talibanii le-au interzis femeilor sa mearga la bazar. Mie nu-mi parea rau ca nu mai puteam merge la bazarul Cheena. Nu-mi placea sa fac cumparaturi, spre deosebire de mama, care se uita la hainele frumoase, chiar daca nu stateam prea bine cu banii. Mama imi spunea mereu: - Acopera-ti fata - oamenii se uita la tine. - Nu-mi pasa, si eu ma uit la ei, ii raspundeam, iar ea se supara. Mamei si prietenelor ei nu le convenea ca nu puteau sa mai mearga la cumparaturi, mai ales in zilele dinaintea sarbatorilor Eid, cind obiceiul e sa ne gatim si sa mergem la tarabele luminate care vind bratari si henna. Toate aceste lucruri disparusera. Femeile nu erau atacate daca mergeau la piata, dar talibanii au tipat la ele si le-au amenintat pina le-au facut sa ramina in casa. Un singur taliban putea sa intimideze un sat intreg. Si noi, copiii, eram suparati. In mod normal, in preajma sarbatorilor apar filme noi, dar Fazlullah inchisese magazinele de DVD-uri. Cam pe atunci s-a saturat si mama de Fazlullah, mai ales de cind incepuse sa predice impotriva educatiei si sa spuna ca cei care mergeau la scoala aveau sa ajunga in iad. Dupa aceea, Fazlullah a infiintat o shura, un fel de tribunal local. Oamenii erau multumiti fiindca lucrurile se rezolvau rapid, nu ca in sistemul justitiar pakistanez, care te obliga sa astepti ani la rind si sa dai mita ca sa te asculte cineva. Oamenii au inceput sa mearga la Fazlullah si la ai lui, cautind dreptate in orice incurcatura, de, la afaceri pina la certuri legate de probleme personale. „Aveam o belea veche de treizeci de ani si Fazlullah a rezolvat-o intr-o singura zi”, i-a spus cineva lui tata. Pedepsele pe care le dadea shura lui Fazlullah includeau biciuiri in public, lucru care ne era complet strain. Un prieten i-a povestit lui tata ca a vazut cum trei barbati erau biciuiti dupa ce shura ii gasise vinovati de rapirea a doua femei. A fost instalat un podium linga sediul lui Fazlullah si, dupa ce mergeau sa-l asculte spunind rugaciunile de vineri, sute de oameni se adunau sa priveasca biciuirea vinovatilor, strigind: „Allahu akbar!" - „Dumnezeu e mare!” la fiecare lovitura. Uneori isi facea aparitia insusi Fazlullah, calare pe un cal negru. Oamenii lui au interzis vaccinarile impotriva poliomielitei, spunind ca faceau parte din planul americanilor de a steriliza femeile musulmane si de a-i face pe cei din Swat sa dispara. „E impotriva legii islamice sa tratezi o boala inainte sa se manifeste”, a spus Fazlullah la radio. „Nici un copil din Swat n-o sa mai ia nici o picatura din vaccin.””

Karl Tschuppik (1876-1937), jurnalist, publicist si scriitor austriac fascinat de istorie, a publicat mai multe biografii de seama. Prezenta lucrare relateaza viata Mariei Tereza a Austriei, fiica lui Carol al VI-lea, imparatul Sfantului Imperiu Roman, de la urcarea ei pe tron, la 20 octombrie 1740, pana in momentul decesului, la 29 noiembrie 1780, dar si evenimentele remarcabile din timpul domniei sale de patru decenii. Maria Tereza s-a impus ca un lider puternic si neinfricat, aparand Austria in timpul invaziei prusace, a initiat mai multe proiecte care aveau ca scop imbunatatirea traiului cotidian al poporului sau, a interzis tortura, a desfiintat iobagia, a introdus o reforma a invatamantului, precum si una a sistemului de recrutare in armata.  Chiar imparateasa si-a caracterizat astfel spiritul conducator al glorioasei sale existente: "Am lucrat cu inima, am riscat si am incercat totul, pentru ca in afara de principiile virtutii, credintei, dreptatii, bunatatii si grijii am avut si altceva, cu totul deosebit: siguranta bietelor mele tari..." Maria Tereza a fost mama regilor Iosif al II-lea si Leopold al II-lea, dar si a controversatei regine a Frantei, Maria Antoaneta.  O carte captivanta despre o personalitate remarcabila, care a lasat o amprenta semnificativa in istoria Europei si a fost una dintre cele mai puternice si influente femei din epoca in care a trait.

Cartile Mitropolitului Antonie sunt foarte captivante si pline de umor, motiv pentru care se parcurg usor. Dar, pe masura ce inaintam in lectura, am fost zguduita de un simtamant foarte puternic ce imi spunea ca tot ceea ce citeam nu era o chestiune de amuzament, ci o problema de viata si de moarte. Asa ca m-am intors la prima pagina si am recitit cartea inceputa in intregime. Iar cand am ajuns la sfarsitul ei, am trait incredintarea ca Dumnezeu era acolo si ca, dupa cum zicea Vladica Antonie, Dumnezeu mereu este printre noi, trebuie doar sa-L gasim. Atunci am cazut in genunchi si am inceput a ma ruga, cu lacrimi in ochi, sa Il gasesc si eu pe Domnul Iisus Hristos. In urma acelei experiente, i-am scris Mitropolitului Antonie si i-am cerut o intalnire cu Preasfintia sa. Insa, in clipa cand ne-am intalnit, am fost uluita nu doar de credinta lui, ci mai ales de dragostea lui Dumnezeu care era prezenta in toata fiinta sa si parca stralucea pe chipul sau, revarsandu-se pretutindeni. Acesta a fost unul dintre cele mai cutremuratoare momente ale vietii mele si de atunci n-am mai putut sa ma indepartez de aceasta Biserica. - Gillian Crow  Traducere din limba rusa de Olga Bersan.

Ideea in care sunt prezentate, pe scurt, personalitatile din Jurnal... se cantoneaza in jurul faptului ca este necesar a aduce in mintea si sufletul contemporanilor, mai ales a celor din tanara generatie, cateva informatii despre oameni, fapte si intamplari care au contribuit definitoriu la existenta de azi a Romaniei si a spune cateva povesti adevarate si frumoase despre acestia. De la "facatori de istorie", oameni de stiinta, profesori in diferite domenii, inventatori, militari celebri ai natiei noastre si pana la scriitori, poeti, artisti ori intelectuali ai "intelighentiei" romanesti etc., in cartea aceasta se regasesc doar cateva dintre cele mai faimoase personalitati romanesti ale tuturor timpurilor, dar si cativa oameni de exceptie despre care se stie mai putin, din pacate. Cred ca niciodata nu este prea tarziu ca o oglinda a faptelor trecutului, a muncii si a excelentei in vietile celor "cari au fost", sa serveasca drept pilda generatiilor contemporane si a celor ce vor veni. Jurnal cu oameni si povesti este o incercare de a spune cateva "povesti" despre identitate locala si nationala, amintind trecutul, si care indeamna la reflectii asupra viitorului. Exemplul personalitatilor din acest mic volum ne obliga sa fim mai buni, mai toleranti si mai drepti, ca indivizi si ca societate. Sunt si voi ramane la parerea ca niciodata nu este prea tarziu ca o oglinda a faptelor trecutului, a eforturilor, suferintelor ori jertfelor, dar si a marilor infaptuiri ale inaintasilor sa serveasca drept pilda generatiilor contemporane si a celor ce vin.

Englezoaica, nemtoaica, rusoaica - prin venele ei curgea sangele amestecat al marilor dinastii europene... Cine ar fi banuit inainte de 1890 ca frumoasa printesa cosmopolita va fi unul dintre personajele care vor influenta decisiv, peste ani, formarea Romaniei Mari si se va identifica profund cu destinul unei tari indepartate si aproape exotice, cand ea era, de fapt, menita unei foarte probabile coroane britanice?!?   Descendenta a familiilor domnitoare din Regatul Unit, Germania si Imperiul Tarist, "Missy" fusese ceruta de nevasta de varul ei primar George, viitorul Rege al Angliei, insa mama ei de origine pravoslavnica s-a opus vehement si i-a aranjat o casatorie - "ortodoxa" din toate punctele de vedere - cu Ferdinand, nimeni altul decat timidul Print Mostenitor al Romaniei.   Numai ca diferentele de temperament si-au spus cuvantul si casnicia a esuat lamentabil, jumatate dintre copiii cuplului avand alti tati biologici decat cel oficial, iar cei doi soti ajungand fiecare in bratelor altor parteneri, ceea ce, in cazul Mariei, va atrage mania si represaliile fiului ei cel mare, viitorul Rege Carol al II-lea.   Dificultatile conjugale si problemele sentimentale n-au impiedicat-o insa pe Regina Maria a Romaniei sa-si exercite exemplar atributiile regale, in timpul Primului Razboi Mondial ingrijind si imbarbatand soldatii raniti, dar si influentandu-si sotul sa ia cele mai bune decizii in momente‑cheie, iar inaintea Marii Uniri a efectuat reusite, desi informale, turnee diplomatice pentru a sustine extrem de convingator cauza Romaniei.   Aceasta femeie pasionala - o (altfel de) Lady Di a timpului ei - a iubit si a fost iubita de multi barbati faimosi ai epocii sale, dar, mai presus de toate, si-a iubit nespus tara de adoptie, pe al carei destin istoric a lasat o pecete unica.

Parintele avionului cu reactie - pe care l-a experimentat pentru prima oara in 1910, langa Paris - si descoperitorul efectului care ii poarta numele si care a revolutionat aeronautica, precum si autorul multor alte inventii din diferite domenii (inclusiv creatorul, pentru armata americana, al "aerodinei lenticulare" - primul OZN?), Coanda s-a nascut pe 7 iunie 1886, la Bucuresti, fiu al generalului si politicianului Constantin Coanda (prim-ministru in 1918) si al al frantuzoaicei Hayda Danet. Studiaza la Liceul Sf. Sava, dar faptul ca era amenintat cu corigenta la matematica(!) l-a facut pe tatal sau sa-l mute la Liceul Militar din Iasi, pentru a primi o educatie mai severa. Isi continua studiile la Scoala de Artilerie din Bucuresti, apoi pleaca in Germania, la Technische Hochschule din Charlottenburg, unde‑si obtine doctoratul. In 1906, la Paris, se infiinteaza Scoala Superioara de Aeronautica, la care Coanda se inscrie si o absolva ca sef de promotie. Lucreaza apoi pentru marele inginer francez Gustave Eiffel.   Mare parte a populatiei Romaniei era convinsa ca, la incercarea de intrare pe teritoriul romanesc a tancurilor sovietice, s-ar fi scos de la naftalina o arma secreta, numita ulterior "laserul lui Coanda". Nu se cunosc detalii precise ale acestei povesti, ea fiind transmisa, la modul folcloric, de la o generatie la alta. Conform legendei, laserul ar fi distrus cateva tancuri, iar Romania nu a mai fost invadata de tancurile rusesti.   Mitul "laserului lui Coanda" a fost probabil intarit si de faptul ca, in primii ani ai regimului Ceausescu, renumitul inventator s-a intors sa lucreze in Romania, fiind numit directorul Institutul pentru Creatie Stiintifica si Tehnica (INCREST) in 1969.

Sanda Marin (numele adevarat fiind Cecilia Maria Zapan, nascuta Simionescu, decembrie 1900, Iasi - 1961, Bucuresti) este autoarea celei mai celebre carti de bucate romanesti. Ea a venit pe lume intr-o familie din elita intelectualitatii Iasului. Tatal ei, carturarul Ion Simionescu, a fost un reputat om de stiinta, naturalist, paleontolog si geograf, devenit profesor universitar de foarte tanar, la nici 30 de ani. Micuta Cecilia s-a bucurat de cea mai aleasa educatie. Stapanea la perfectiune germana, franceza si engleza, a studiat pianul la Paris si apoi in tara cu faimoasa Florica Musicescu, profesoara lui Dinu Lipatti si a lui Dan Grigore. Casatorita cu Mihai Zapan, doctor in chimie, Cecilia Maria si-a transformat caminul intr-o oaza de bucurie pentru prietenii pe care ii incanta exclusiv cu creatii gastronomice proprii.   Pe la inceputul anilor \'30, nemultumita de cartile de bucate existente pe piata, Cecilia Maria Zapan s-a hotarat sa demonstreze cu forte proprii ca si gatitul poate fi o arta. Nefiind prea sigura de succesul cartii, si-a ales un pseudonim care urma sa devina un termen de prima referinta pentru gurmanzi: Sanda Marin. Este de mentionat ca tatal sau, profesorul Ion Simionescu, era directorul Editurii Cartea Romanesca, din Bucuresti, unde a fost publicata Cartea de bucate.   Cartea de bucate a Sandei Marin a aparut in 1936 in editura Cartea Romaneasca, fiind prefatata de Pastorel Teodoreanu. Volumul continea nu mai putin de 1.300 de retete culinare cunoscute in bucataria romaneasca, autohtone si imprumutate sau inspirate din alte traditii gastronomice. Cartea a reaparut dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial intr-o editie prescurtata, adaptata la ideologia si la lipsurile alimentare din timpul comunismului; a fost republicata, mai apoi, in zeci de editii succesive.   ...Dar cine este, oare, cu adevarat, autorul faimosului tom culinar si cat de mult s-a implicat Pastorel Teodoreanu in realizarea acestei opere, dincolo de simpla scriere a prefetei?

Trase smucit una dintre draperii intr‑o parte in asa fel incit lumina sa cada pe ea, sfredeli cu privirea in ochii profesorului Brauner, apoi incepu: - Cine iubeste si lasa/ Dumnezau sa‑i dea pedeapsa! Blestemul iesea scrisnit din pamint, se aduna din cerul care rabda totul, traversa pieptul ei si se revarsa cu putere in odaie, nu prin glasul ei, ci, fringindu‑i‑l, prin insusi glasul parasitilor care‑i dadusera nastere. Maria lasa durerea sa o strabata si sa se strige singura. Cind rosti Tiriisul sarpelui, prelungind dincolo de puterea de ascultare a celor doi barbati i‑urile si s‑urile, genuni intregi de deznadejde si furie neputincioasa ii cuprinsera pe toti trei, iar odaia paru sa se desprinda de lumea cunoscuta si sa pluteasca intr‑un univers de durere fara margini. Cind ispravi, ducind fara gres pina la capat intreg cintecul auzit abia de doua ori, Harry Brauner ramase lipit de spatarul fotoliului asa cum ramii intr‑un automobil care prinde brusc viteza. Maria aduse cea dintii lucrurile la locurile lor, tragind la loc marginea draperiei si netezind cu palma postavul care acoperea masa. Profesorul o mai urmari o vreme, fara sa se oboseasca sa‑si mascheze interesul sub politeturi ce pareau acum nepotrivite in odaia in care Maria cintase, pentru prima oara in viata ei, Cine iubeste si lasa. - Asta nu‑i lucru curat, spuse intr‑un tirziu, intelegind ca nu va descoperi mai mult din fata aceasta daca continua sa o priveasca. - Fragment

Un profesor roman este arestat in China. Are 33 de ani si nu intelege pentru ce e arestat. Aceasta este premisa romanului semnat de Marius Balo, scriere autobiografica, o marturie despre libertate, dragoste si speranta intr-un univers kafkian.    Marius Balo a fost victima unei escrocherii care l-a tinut pe nedrept in inchisoarea din Shanghai, timp de opt ani. Calvarul sau a devenit o poveste de avertizare in legatura cu adevarata China, pe care toata lumea ar trebui s-o vada asa cum e. - Peter Humphrey Marius Balo (n. 31.01.1981) este teolog, pasionat de limba si literatura engleza. A facut studii teologice la Cluj si New York si a fost profesor in China, unde, sub o acuzatie pe care el o considera falsa, a stat in detentie. In inchisoarea chineza a inceput sa scrie proza, multe dintre paginile acelei perioade aflandu-se la baza acestui roman, care constituie debutul sau editorial.

De neoprit. Incredibila calatorie a lui Siggi B. Wilzig, supravietuitor al lagarului de la Auschwitz, care a sfidat destinul si a devenit o legenda pe Wall Street A lupta reprezenta, pur si simplu, modul de viata al lui Siggi, asa cum unii oameni au ochi caprui, iar altii au parul cret. Nu conta ce adversar il ataca. El riposta. Asta fusese intotdeauna calea lui, sa duca batalii pe care oameni mai slabi le-ar fi considerat imposibile, sa ignore durerea, sa indure orice tratament era nevoie, pentru ca adevarata munca - aceea de a-si aminti trecutul si de a construi un viitor stralucit - sa poata merge mai departe. In aceasta carte se istoriseste o aventura aproape incredibila, avand ca personaj principal un om la fel de uimitor. Ascensiunea lui Siggi, de la cele mai intunecate zile spre cele mai stralucitoare, vrajeste cititorul si il cufunda intr-o naratiune captivanta a seriozitatii, vicleniei, norocului si dorintei de a trai viata la maximum. Traducere din limba engleza de Alexandru Marinescu.

Confucius, Buddha si Mahomed. Viata si invatatura lor constituie o incursiune in viata si doctrina a trei mari figuri care au schimbat lumea, fiecare avand o influenta semnificativa in cultura si gandirea mondiala.   Confucius a fost un filozof care a trait in China in secolul al VI-lea i.Hr. Invataturile lui au influentat profund cultura chineza si au devenit o parte integranta a traditiei si gandirii acestui popor, continuand sa fie relevante in societatea chineza contemporana. Buddha a fost un lider spiritual si fondatorul budismului in India in secolul al VI-lea i.Hr. Invataturile lui au avut un impact semnificativ asupra culturii si filozofiei asiatice si au raspandit budismul pe tot globul, devenind una dintre cele mai importante religii si filozofii ale lumii. Profetul Mahomed a trait in Arabia secolului al VII-lea d.Hr. Este figura centrala in islam, fiind considerat un mesager al lui Dumnezeu (Allah) in traditia islamica. Viata si invataturile sale sunt consemnate in Coran si au dus la crearea si raspandirea religiei islamice si la inceputul unei noi ere in istoria araba si mondiala.   Acesti trei lideri religiosi si filozofi au influentat profund cultura, moralitatea si filozofia umana si au lasat mosteniri durabile care dainuiesc si in prezent prin intermediul confucianismului, budismului si islamului.

Franz Joseph si Sisi. Vor ramane pentru eternitate un cuplu legendar, printre cele mai admirate din toate timpurile. Au fost uniti la bine si la rau, avand parte impreuna de cateva bucurii si de nenumarate tragedii personale si politice, toate ancorate in memoria europeana ca preludii ale sfarsitului unei lumi, acea lume de dinaintea anului 1914, „lumea de ieri", cum avea sa scrie Stefan Zweig. Prezenta lucrare, consolidata printr-o noua abordare documentara, isi propune sa relateze viata acestui cuplu inedit si, de aceea, romanesc. Cum a fost viata lor publica, dar cea privata? Cum functiona oare aceasta monarhie conjugala, dubla si ea? In ce domenii au fost ei oare de acord? Stiau ei oare adevarul despre moartea la Mayerling a unicului lor fiu si mostenitor? Si, apoi, aceasta simpla intrebare, care ar putea lamuri atatea nedumeriri: oare s-au iubit cu adevarat, chiar daca n-au fost fericiti? De la mariaj la coabitare, de la crize la intelegere cordiala, de la speranta la disperare, de la amuzament la agasare, de la exasperare la furie, aceasta biografie incrucisata isi propune sa redea destinul exceptional a doua capete incoronate, ridicate la rangul de mit inca din timpul vietii lor. Mitul „ultimului monarh de scoala veche", omul indragostit definitiv de spectaculoasa razvratita a curtii, sotia lui fugara, asasinata de un anarhist. O moarte care a bulversat popoarele si a sfasiat sufletul sotului ei, ramas neconsolat si resemnat pana la propriul sfarsit. Au format un cuplu atipic, de o cutezanta insolita. Jean des Cars, cu inconfundabilul sau talent narativ, ne dezvaluie culisele relatiei dintre un barbat al datoriei si o femeie rebela.   Nascut la Paris in 1943, Jean des Cars (pe numele intreg, Jean Marie de Perusse des Cars) este un scriitor si jurnalist francez, colaborator la Paris Match, Figaro Magazine si Jours de France. Istoric reputat si autor prolific, el si-a creat un nume ca pasionat cronicar al marilor case dinastice europene si al destinelor celor mai ilustri reprezentanti ai acestora. Printre lucrarile sale cele mai cunoscute, aparute si in limba romana la Editura Trei, se numara Sceptrul si sangele, Saga dinastiei de Habsburg, Saga dinastiei de Windsor, Saga favoritelor si Ludovic al II-lea al Bavariei sau Regele nebun.

In fuga este povestea resorturilor care m-au tinut in viata in a doua parte a carierei mele. In prima parte a acestei cariere, prietenii mei au fost alcoolul, drogurile si Prozacul; oricat de nebuneste suna asta. De data asta, mai putin exceptional, alergatul a fost ceea ce m-a tinut deasupra nebuniei.   Daca nu m-as fi apucat de alergari, probabil ca as fi abandonat de mult si snookerul. Alergatul a devenit religia si crezul meu si metoda prin care reusesc sa-mi pastrez calmul. Alergatul poate fi dureros si ingrozitor de solicitant fizic, dar este probabil punctul cel mai apropiat de o eliberare spirituala si accesibil mie. Vreau sa impartasesc frenezia alergatului cu toata lumea - cei ce aveti deja acest virus, va veti regasi, sper, in cartea mea si - cine stie? - poate chiar veti descoperi aici vreun sfat util voua. Iar pe ceilalti poate reusesc sa-i conving sa iasa afara la aer curat, pentru o doza de serotonina. - Ronnie O\'Sullivan   Am avut partea mea de nebunie in viata. Momente de comportament schizofrenic. Neplanuite si, pana de curand, neintelese. Faima mea de tampit este egala cu cea de campion de snooker. Dar aceste momente nu au venit chiar din nimic. Am avut un motiv si atunci cand am abandonat in mijlocul partidei cu Stephen Hendry, asa cum am avut un motiv cand mi-am invelit capul cu o carpa in meciul cu Mark King. Am avut un motiv chiar si atunci cand m-am tuns mai rau ca ultimul skinhead in mijlocul unei partide. Acesta e momentul adevarului... - Ronnie O Sullivan   Ronnie O Sullivan s-a nascut in anul 1975 in Essex. Joaca snooker de la varsta de sapte ani, in 1992 devine jucator profesionist, iar in anul 2001 campion mondial. Este castigatorul unui numar impresionant de trofee si competitii, dintre care merita sa amintim de titlurile cucerite in cadrul Embassy World Championship, China Open, Regal Championship, Benson and Hedges Masters sau British Open. Ronnie este considerat drept unul dintre cei mai talentati jucatori de snooker din istoria acestui sport.

Istoria lecturii. Cartea perfecta pentru orice iubitor de carti Intr-o clipa magica a copilariei tale, pagina unei carti - acel sir de simboluri confuze si straine - a capatat sens si universuri intregi ti s-au deschis. Ai devenit, irevocabil, un cititor.   Cunoscutul eseist si editor Alberto Manguel porneste de la acest moment esential pentru a explora conversatia inceputa acum 6.000 de ani intre cuvinte si acel erou fara de care cartea ar fi un obiect lipsit de viata: cititorul. Manguel abordeaza cu maiestrie cititul ca seductie, ca rebeliune si ca obsesie, urmarind istoria bizara si fascinanta a progresului cititorului de la tablita de lut la pergament, de la codex la cartile digitale. Acest studiu al istoriei lecturii porneste de la cele mai vechi texte inscriptionate pe tablite de lut in scrierea cuneiforma din Mesopotamia si hieroglifica din Egiptul antic, trece prin cluburile de lectura din Franta medievala formate ad-hoc la sesiunile de tors ale femeilor, inventarea tiparului in secolul XV, obiceiul pierdut al lecturilor cu voce tare (care si-au dobandit repede reputatia de a fi subversive), aparitia colectiilor moderne de carti, pana la nasterea unui public cititor vast si revolutia digitala de astazi.   Istoria lecturii este, astfel, o carte care isi propune sa provoace cititorul si sa-l integreze intr-o lunga traditie a bibliofiliei.   O minunata imbinare de eruditie si eseu biografic... Manguel scrie atat de frumos si de incantator, incat ne molipseste neincetat cu entuziasmul sau. - Philip Lopate   Manguel a abordat subiectul coplesitor al pasiunii noastre pentru carti si a reusit sa-l transforme intr-o carte in care se intrevede propria-i pasiune. - Michiko Kakutani, The New York Times Traducere din limba engleza de: Alexandru Vlad

Lytton Strachey, istoric, eseist, critic, creator al biografiei moderne cu caracter analitic si introspectiv, este unul dintre cei mai valorosi prozatori britanici ai secolului al XX-lea. Autor a doua biografii de seama, Regina Elisabeta I si contele de Essex si Regina Victoria, el nu vizeaza simpla informare a cititorului, ci dorinta de a exprima lumea dramatica a istoriei prin gandurile si sensibilitatea sa. Sub ochii nostri, viata reginei Victoria prinde contur sub atingerea unei baghete magice, care o transforma intr-o poveste extraordinara, cu victorii rasunatoare, numele sau fiind predestinat acestora. Autorul prezinta viata suveranei din copilarie pana la maturitate, apoi anii batranetii radioase, dar stinghere, cand se stinge impacata de a fi realizat ceea ce socotea mai insemnat in viata, adica sensul responsabilitatii rangului sau. Regina Victoria a fost o personalitate de exceptie, avand o viata cu aura de legenda. Ea a facut din Anglia cea mai mare putere politica si economica a lumii moderne, cu cea mai bogata viata culturala si cele mai importante inventii ale stiintei, schimband radical fata lumii.   Nu suntem interesati de posibilitatile de infrangere […]; ele nu exista. Traduccere din limba engleza de Isaiia Racaciuni.

…abia dupa-amiaza, in intilnirile cu Cecilia, in salon, in atelier sau, curind, pe cimpul verde de la marginea oraselului, unde el desena, iar ea statea si-l privea, urmarindu-i miinile si ascultindu-i sfaturile, despre culori care se vad si care nu se vad, despre nuante care exista si nuante care ar putea exista, despre umbre care cresc si descresc, despre sufletul unei linii, despre poezia unei curbe, despre taria vibranta a aerului si scurta viata a soarelui dintr-o scinteiere fugara, abia atunci el ii strecura deodata in mina mica plicul cu colturi inmuiate de asteptare… - Fragment   Asa s-au nascut si garoafele astea, acum. Cite ceasuri trecusera? Ceasuri sa fi fost, sau zile? Zile, dar cite? Inca era lumina afara, lumina aceea de toamna, si-n incapere aerul era incins, incarcat. Cineva a crapat usa. S-au auzit niste pasi, ceva soapte, apoi iarasi tacere. Motanul de Angora nu era de vazut nicaieri, probabil dormea visind tramvaie si vrabii, incolacit pe vreun colt de divan, intre perne grase, departe de oameni. Prabusit in fotoliu, scaldat in sudoare, cu vene albastrui zbatindu-i-se pe frunte si git, cu mina dreapta atirnindu-i deoparte, ca o ramura frinta pe linga trunchi, cu pensula legata de degete atingind podeaua cu virful sau umed si alb, miraculos inflorit la capatul toamnei, Luchian nu mai avea forta decit sa priveasca. - Fragment   Se auzea o muzica, si lina, si vesela, ca din alta lume venita. Padurea de mesteceni dansa din nou, cu tot cu izvoare, cu pasari si ierburi. Un cerb aparut dintre trunchiuri s-a apropiat cu sfiala de el si i-a atins palma cu botul cel umed. Dar cind el a vrut sa-l dezmierde, animalul a tresarit si-a fugit, ridicind in urma lui rotocoale de argint. Cind muzica a tacut, padurea de mesteceni s-a despartit in doua, scotind la iveala o carare de liniste. - Fragment

In acest volum biografic, Romain Rolland aduce un tribut imaginii si luptei lui Mahatma Gandhi. Omul care a renuntat la o cariera banoasa in avocatura va ajunge sa mobilizeze numeroasa populatie a Indiei impotriva xenofobiei si a nedreptatilor savarsite de Imperiul Britanic.   Rolland descrie cu afectiune personalitatea lui Gandhi, punand accent pe credinta acestuia in hinduism, lipsita de fanatism si de orgoliu, pe modestia lui, pe contrastele pe care a reusit sa le impace atat de bine: eroul Indiei era un om cult, scolit in Anglia, admirator al lui Tolstoi, traducator al operelor lui Platon, dar totodata isi iubeste fara rezerve cultura si religia indiana. Desi incarcerat si contestat de fortele coloniale, Gandhi si-a pastrat forta interioara si vointa de a-si ajuta compatriotii.   Se pare ca trebuie intotdeauna ca un popor sa se sacrifice, pentru ca lumea sa se reinnoiasca... Evreii au fost sacrificati pentru al lor Mesia, pe care nu l-au recunoscut atunci cand a sosit printre ei, atunci cand, pe crucea insangerata, a adus speranta, desi poporul evreu il purta in suflete vreme de secole. Soarta indienilor este mult mai fericita, intrucat ei l-au recunoscut pe Mesia al lor. Iar indienii se indreapta cu bucurie catre sacrificiul care trebuie sa-i elibereze.   ...Gandhi, sub vesmantul Crezului hindus, ascundea o mare inima crestina. Un Tolstoi mai tandru, mai potolit si, daca pot sa spun asa, mai natural "crestin", in sens universal: caci Tolstoi a fost crestin mai putin prin natura, cat prin vointa. Asemanarea dintre cei doi este mult mai evidenta, sau, mai bine spus, influenta lui Tolstoi se adevereste a fi mai puternica in apelul de condam nare pe care-l face Gandhi contra civilizatiei de tip european. - Romain Rolland, Mahatma Gandhi   Definitia lui Gandhi este exacta: el nu le cere niciodata oamenilor decat ceea ce pot ei sa dea. Dar le cere tot ceea ce ei pot da. Gandhi este de o sinceritate imaculata! Mintea sa nu este ametita de elixirul puterii, nici inima sa nu este amagita de vanitate. El este si ramane un om asemanator tuturor oamenilor...

Ca orice tema legata de viata lui Eminescu, si relatia acestuia cu Veronica Micle - initial, una adulterina - ramane un subiect controversat. Radacinile problemei tin si de faptul ca, maritata la o varsta frageda cu un profesor batran, Veronica l-a infuriat pe mentorul lui Eminescu, Titu Maiorescu, atunci cand a depus marturie impotriva acestuia intr-un proces de hartuire sexuala intr-o scoala. Ranchiuna lui Maiorescu a influentat si atitudinea altor junimisti, care ii povesteau lui Eminescu, aflat deja la Bucuresti, despre presupusele orgii ale iubitei sale cu ofiterii din Iasi. Daca povestea erotica de o noapte cu Caragiale este, insa, reala, insusi Eminescu incercand sa recupereze corespondenta compromitatoare a "ingerului blond" cu cinicul dramaturg, presupusa intentie a Veronicai de a se marita cu un poet minor (Iuliu Rosca) este greu de demonstrat. Devenita vaduva, ea ar fi vrut sa se marite, de fapt, cu Eminescu, dar acesta nu a fost de acord, pretextand ca este prea sarac pentru a face acest pas. A avortat, insa, Veronica un copil al lui Eminescu? A innebunit-o poetul cu relatiile sale paralele cu Mite Kremnitz si Cleopatra Lecca ("Balauca")?... Greu de descurcat acum itele acestui labirint amoros, dar cert este ca Veronica nu a supravietuit psihic pierderii iubitului sau si, retragandu-se in chilia unei manastiri, a hotarat sa se sinucida.

Istoria garzii de fier. Un fascism romanesc Abordarea lui Traian Sandu este pasionanta: cum s-a putut construi, in jurul unei ideologii nationale, ortodoxe, salvatoare, o miscare ce cunoaste o evolutie semnificativa intre 1929 si 1932? Rolul mentorilor, al intelectualilor, universitarilor, teologilor, filosofilor apropiati de Legiune a fost studiat dupa 1990, manifestarile si practicile antisemitismului au fost analizate, dar ramanea de inteles ce anume i-a determinat pe tarani sa incline spre Legiune. Penetrarea mediilor muncitoresti va urma la mijlocul anilor 1930. Autorul subliniaza un aspect care il incita pe cititor la meditatie: rolul ritualului, uniformelor, decoratiilor, drapelelor, cantecelor, marsurilor. Tot atatea instrumente de adunare. - Catherine Durandin

Rapid. Realul din Giulesti, O iubire alb-visinie. Istoriea echipei si personajele ei de legenda. Giulestina - o stare de spirit unica   Suntem peste tot acasa,/Portile ni se deschid;/Nu-i echipa mai frumoasa/Si iubita ca Rapid (...) // Nu va dati batuti o clipa,/Invatati acest refren,/Imnul nostru de echipa./Glasul lor in fior de tren... Cine a ascultat macar o data acest imn al Rapidului, compus de Victor Socaciu pe versurile lui Adrian Paunescu, stie de ce ecoul tribunelor din Giulesti se reverbereaza misterios, la infinit. Glasul rotilor de tren! ("Mai bine un meci al Rapidului decat un concert mediocru" - vorba lui Dan Grigore...)   Nu e vorba despre scoruri si clasamente. Nu e vorba despre cine a marcat golul, dubla, hattrick-ul. Nu e vorba nici despre faptul ca fotbalul se joaca - nu-i asa? - cu un balon rotund. Nu. Este altceva. Mult mai mult decat un meci. Este o stare de spirit. Unica prin intensitatea ei patimasa. Aceasta este Giulestina, esenta rapidismului, dincolo si dincoace de gazon. Totul trait la cote maxime fiindca, vorba lui Fanus Neagu, "Rapid nu opreste niciodata in garile mici".   Foarte probabil, "Caragiale ar fi fost cu siguranta rapidist". Acestea sunt vorbele eseistului Radu Enescu, dar ele s-au regasit intotdeauna in subconstientul suporterului de pe Giulesti. "O echipa atat de simpla, comica, naiva nu avea cum sa treaca neobservata de Nenea Iancu sau de breasla acestuia." Si nici nu a trecut. Rapidul a reprezentat intotdeauna o sursa inepuizabila de fascinatie si inspiratie pentru gazetari, prozatori, poeti, politicieni si artisti din toate ramurile, asa cum se mandreste Brigada Pittis.   Marius Sumudica vorbea si el, la un moment dat, in felul lui, despre clubul pe care l-a antrenat si la care a evoluat in trei perioade diferite: "Nu vreau sa par eu mai rapidist decat altii, dar de fiecare data imi dau lacrimile cand porneste imnul. Pentru mine, este dragostea vietii mele, in afara de familia mea, acest club e ceva aparte. Numai cei care iubesc un astfel de club inteleg ce spun".   Iar Marius Mitran puncta, in 2021, la ultima dintre multele reveniri ale Rapidului (adesea in "formula ABBA"!) in elita fotbalului romanesc: "...Cand canta, Rapid spune adevarul si obliga la exercitii de admiratie. De fapt, gresesc, nu obliga pe nimeni, la nimic. Rapid implica o prezenta sufleteasca, si-atat. Nu ai suflet, nu-i nicio problema, doar ca pierzi sensul pentru care s-a inventat fotbalul. (...) Un cantec venit de departe, in timp, un fel cu totul special de a simti viata, o echipa cu o voce care nu a tacut niciodata, intr-o tara care a tinut gura inchisa mai mereu, de frica si, cel mai adesea, din interese rau intelese. O poveste fara sfarsit, cum scria pe un banner, candva, in Giulesti, dar, iata, cu mai multe inceputuri, in ideea ca, atunci cand iubesti, nu trebuie sa iti ceri scuze, pentru nimic, niciodata"...

Nicolae Petrascu, fratele pictorului Gheorghe Petrascu, a trait in perioada marilor schimbari si progrese care au asezat Romania in randul celorlalte state europene. In 1885 este numit atasat in Ministerul de Externe, iar in 1888 devine sef de cabinet al lui Petre P. Carp. Este numit secretar de legatie la Paris in 1889 si apoi la Istanbul in 1890.  La recomandarea lui Titu Maiorescu, tine, incepand din 1892, un curs facultativ de Istoria literaturii romane la Universitatea din Bucuresti. L-a inlocuit pe Ion Luca Caragiale la Directia Teatrelor, pe timpul lipsei acestuia din tara. S-a remarcat prin campania dusa pentru reorganizarea teatrelor nationale si a conservatoarelor de muzica si arta dramatica. A sustinut necesitatea ca scriitorii si artistii sa fie sprijiniti de catre stat. A fost un pretuitor al artelor plastice si a cunoscut indeaproape multe dintre personalitatile vremii. Pentru a isi arata recunostinta in fata geniului multora dintre ei si cu scopul de a nu ramane uitati, acoperiti de praful neiertator al timpului, Petrascu a publicat lucrarea de fata in care face fiecaruia o scurta biografie si rememoreaza cele mai semnificante si tainuite momente din viata lor.  In atingerea gandului urmarit, marturisesc a fi fost ajutat de o predispozitie fireasca, darul de a admira cu sinceritate tot ce am intalnit in infaptuirile lumii ca bine, frumos si adevar. Optimismul aprecierilor mele, despre fiecare in parte si despre toti in general, ca si despre spiritul secolului, a gasit un rasunet mai presus de toate asteptarile. - Nicolae Petrascu

O carte despre aventurile negustorului venetian, Marco Polo Fara sa fie primul calator european din Evul Mediu care a ajuns in Asia si a scris despre lumea orientala, Marco Polo este, cu siguranta, cel mai cunoscut. In timp, notele sale de calatorie, pe care i le-a dictat in inchisoare lui Rustichello din Pisa, vor forma, pentru occidentali, imaginea dominanta a Orientului in perioada medievala tarzie si a Renasterii, ecourile descrierilor sale ajungand pana in modernitate.   Cu ajutorul unui bogat material documentar, Laurence Bergreen reuseste sa separe legenda negustorului venetian de realitatea istorica si sa ofere una dintre cele mai complexe si documentate biografii ale lui Marco Polo. Scrisa cu deosebita atentie la detalii si cu un talent care tine cititorul cu sufletul la gura, cartea este la fel de impresionanta ca viata pe care o descrie.   Marco Polo a impulsionat comertul dintre Europa si Asia si asta e cam tot ce stiu despre el cei mai multi dintre noi. Laurence Bergreen umple acest gol subliniind importanta istorica a lui Marco Polo intr-o carte la fel de captivanta ca un jurnal de calatorie. - The New York Times   Laurence Bergreen foloseste o gama larga de documente in mai multe limbi. Pentru sursele originale, in chineza, mongola sau persana, se bazeaza pe experti din Londra, Ulan Bator si Beijing, reusind sa teasa acest material complicat si, adeseori, contradictoriu intr-o naratiune palpitanta, excelent scrisa. - The New York Sun Traducere din limba engleza de Laura Ciobanu.

Dimitrie Cantemir (1672-1723), fiu al domnului Moldovei isi petrece ca si fratele sau mai mare Antioh aproape 22 de ani la Constantinopol ca ostatic la turci, garantand domnia tatalui sau Constantin Cantemir. Aici isi va insusi limbile turca, persana, araba, dar si italiana si franceza. Este interest in egala masura de filozofie si geografie, etica si muzica avand cei mai renumiti profesori ai epocii. Astfel, boierii moldoveni isi pun speranta in el, chemandu-l sa ocupe tronul dupa moartea tatalui sau. Nefiind recunoscut de Inalta Poarta unde Brancoveanu castigase cauza pentru Constantin Duca - protejatul sau. Dupa Victoria turcilor de la Stanilesti asupra rusilor, Cantemir, impreuna cu familia sa, este obligat sa paraseasca tara stabilindu-se in Rusia, unde Petru cel Mare ii pune la dispozitie o mosie la Harkov, acordandu-i titlul de principe serenisim al Rusiei, devenind consilier intim al tarului, calitate in care participa nemijlocit la conducerea tarii. Astfel ia contact cu mari personalitati politice, diplomatice, stiintifice si artistice ale Europei, impunandu-se tuturor prin eruditia sa. Era considerat ca unul dintre cele mai luminate capete ale epocii (Leibnitz al nostru il numeste Blaga, iar G. Calinescu Lorenzo de Medicii al nostru), iar lucrarile sale il recomanda pentru ca Academia berlineza sa il primeasca in randurile sale.

Cauza sau nu a infarctului erotic suferit de batranul Caragiale (care "n-o iertase nici pe Veronica Micle"), cert este ca tanara pianista Cella Delavrancea se afla in casa cu scriitorul atunci cand acesta si-a dat obstescul sfarsit: "In noaptea de 9 iunie 1912, Cella Delavrancea, in etate de 25 de primaveri, i-ar fi multumit in stilul sau domnului din Haimanale pentru faptul ca avea grija de dumneaei (...) Statea de cinci ani pe aici / la Berlin / cand Barbu Stefanescu Delavrancea, bunul sau prieten, fost primar peste Bucuresti, il roaga sa aibe grija de a sa fiica, Cella. Fata sustinea turnee pianistice prin Germania, iar Conu Iancu avea grija sa nu i se intample ceva rau. (...) Caragiale ar fi murit cu zambetul de buze...".   Dincolo de aceasta barfa deloc inocenta, pianista a avut o viata cum putine femei romance pot spune ca au trait: "Cella Delavrancea a trait 104 ani. L-a uimit pe Caragiale cu talentul sau si i-a furat inima dramaturgului cand ea avea doar 25 de ani, iar el 60. A fost  marea iubire a lui Nae Ionescu, caruia i-a inchis ochii pe patul de moarte. L-a cunoscut pe Brancusi si a cantat cu George Enescu".   Prietena intima a Reginei Maria, ea l-a cunoscut indeaproape si pe marele poet austriac Rainer Maria Rilke, care a iubit-o si el. Nascuta pe 15 decembrie 1887, a fost casatorita de trei ori: cu Viorel Virgil Tilea (politician si diplomat roman, ambasadorul Romaniei la Londra) in timpul Primului Razboi Mondial, cu bogatul bancher Aristide Blank si cu Philippe Lahovary (diplomat si el, autoexilat in Anglia dupa Al Doilea Razboi Mondial).

Urmarind traiectoria extraordinara a vietii marelui general roman, Goldsworthy nu doar ca ii acopera realizarile de orator carismatic, comandant cu numeroase cuceriri la activ si dictator puternic, dar prezinta si perioade mai putin cunoscute in care a fost mare preot al unui cult exotic, prizonier al piratilor, seducator nu doar al Cleopatrei, ci si al sotiilor a doi dintre principalii sai rivali politici si rebel condamnat in propria tara. In cele din urma, Goldsworthy ne contureaza intreaga complexitate a personajului Caesar si ne arata de ce conducerea sa politica si militara continua sa provoace ecouri si dupa trecerea a doua milenii. Adrian Goldsworthy scrie: Caesar a fost - uneori concomitent - fugar, prizonier, politician in ascensiune, comandant militar, avocat, rebel, dictator - poate chiar zeu -, precum si sot, tata, amant si adulterin. Realizand o biografie de referinta, Goldsworthy examineaza personajul Caesar in toate aceste ipostaze, dar mai ales in cea de comandant militar, si il plaseaza ferm in contextul societatii romane din secolul I i.Hr.   O biografie captivanta a lui Caesar, care-i trece in revista viata fantastic de bogata in evenimente. - Financial Times   Bogatia detaliilor arunca o lumina de mare efect asupra vointei de a-si asuma riscuri, de a se autopromova si de a-si arata forta, pur si simplu, care a tot alimentat extraordinara cariera a lui Caesar. - BBC History Magazine   O realizare exceptionala... Este un model de cum ar trebui scrise biografiile personajelor din Antichitate. - Literary Review   Analiza calitatilor de comandant militar ale lui Caesar este, cum ne si asteptam, excelenta; relatarea bataliilor din razboaiele galice, mai ales, rar a fost depasita. - Spectator   Goldsworthy face parte din noua generatie de tineri clasicisti, care combina eruditia cu talentul narativ, ca sa readuca la lumina lumea din Antichitate. In aceasta noua si stralucita biografie a sa, Caesar, il prezinta pe cel mai mare dintre toti romanii ca om, barbat de stat, soldat si amant. - Simon Sebag Montefiore   Goldsworthy e renumit ca istoric militar, insa aici prezinta clar si cu autoritatea savantului politica incurcata a Republicii Romane tarzii. El ne ofera o imagine plina de culoare a lumii mai largi si a societatii romane din acele vremuri si, mai presus de toate, prezenta impunatoare, inconfundabila, a unui om fascinant pentru toate vremurile. - Independent on Sunday   Aceasta biografie admirabila… atat de lucida, atat de cuprinzatoare si atat de echilibrata. - Daily Telegraph Traducere din limba engleza de Mihnea Gafita.

In acest volum sclipitor si savuros, Alan Watts isi consemneaza evolutia spirituala si filosofica: de la copilul unor conservatori religiosi pana la profesorul spiritual neconventional care provoaca occidentalii sa sfideze conventiile si sa gandeasca singuri. Inca de la inceputul vietii sale intelectuale, Watts se dovedeste a fi un renegat al filosofiei si un autodidact care a ajuns la budism prin intermediul invataturilor lui Christmas Humphreys si ale lui D.T. Suzuki. Pe calea mea combina in mod inspirat tipul de filosofie neconventionala a lui Alan Watts si relatarile – adesea pline de umor – despre diversi guru, celebritati si experiente cu droguri psihedelice, precum si observatiile profunde ale autorului referitoare la cultura occidentala. Astfel, avem privilegiul de a cunoaste un personaj captivant, care nu s-a temut niciodata sa-si urmeze calea, devenind un exemplu de libertate spirituala. Poate cel mai important interpret apusean al gandirii orientale, pentru lumea moderna. - New York Times Mare parte din secretul vietii consta in a sti cum sa razi si, de asemenea, cum sa respiri. - Alan Watts, Pe calea mea

Pe fundalul prabusirii imperiilor si a monarhiilor, intre noile granite ale Romaniei Mari, viata politica e zguduita de o poveste de dragoste. Printul mostenitor fuge in lume, in plina epoca antisemita, cu o femeie cu origini evreiesti. Despre ei si povestea lor se va vorbi necontenit timp de decenii. Legionarii si, pe linia lor, comunistii ii vor descrie in contururi ingrosate de ura, invidie si resentiment. Presa internationala va cauta sa-i situeze cand in descendenta marilor iubiri interzise, cand in anticamera unor tenebroase intrigi si comploturi politice. Vor fi condamnati de toti, barfiti, hartuiti si defaimati in ziare, in manuale si in carti de istorie. Vor ramane impreuna in ciuda tuturor. Ce se afla insa dincolo de barfe si clisee si ce ascund ele sub masca discursului patriotard, antisemit sau moralizator? Din documente de arhiva, scrisori inedite, memorii, jurnale si marturii ale contemporanilor, aceasta carte reconstruieste culisele celui mai staruitor scandal politic din istoria interbelica a Romaniei.   Fragment din cartea "Regele si Duduia. Carol II si Elena Lupescu dincolo de barfe si clisee" de Tatiana Niculescu:   "Sub zodia unei democratii incepatoare, in Romania condusa de liberali se spune, intr-adevar, despre Bratianu ca are instincte dictatoriale, ca administreaza tara cu mana de fier, ca pe o afacere familiala, si ca il manevreaza pe regele Ferdinand potrivit intereselor partidului. Liberalii duc o politica protectionista care sufoca mica burghezie in curs de afirmare, folosindu-se, adesea, de argumente nationaliste menite sa inchege noul stat proaspat unificat. Carol declara, in schimb, ca sprijina colaborarea cu capitalul strain si cu partidele de opozitie. Desi intr-o monarhie constitutionala, oricat de tanara ar fi fost ea, e de neconceput ca mostenitorul tronului sa se implice activ in politica, el insista in mai multe randuri ca-l va indeparta de la putere pe Bratianu de indata ce se va ivi ocazia. Are de gand sa schimbe si Constitutia din 1923, care limita prerogativele regelui. "Dinastia" Bratienilor conducea de decenii Romania. Or Carol socoteste ca o familie boiereasca nu putea sa aiba mai mare legitimitate decat dinastia de Hohenzollern. Il includea in casta marilor mosieri liberali si pe Barbu Stirbei, cumnatul lui Bratianu si sfetnic apropiat al reginei Maria. Principele mostenitor se jurase la un moment dat ca prima lui decizie ca rege va fi sa-i exileze pe Bratianu si pe Stirbei. Tensiunile dintre el si liberali nu mai erau un secret pentru nimeni, incat servitorii de la Curte ajunsesera sa-si inchipuie conflictul in scene de vodevil: se zvonea ca o cearta s-ar fi incheiat cu principele Carol palmuindu-l pe Stirbei pe culoarele palatului regal. In primele luni ale anului urmator, 1925, mocnit, mentinandu-se cu greu in limite diplomatice, neintelegerea dintre Carol si Bratianu se adanceste. In Europa au loc evenimente care ii pun pe amandoi pe ganduri. Dupa un discurs fulminant tinut in parlament la inceputul anului, prim-ministrul Italiei, Benito Mussolini, conducatorul Partidului National Fascist, se declara dictator, Il Duce del Fascismo e Fondatore dell\' Impero, si suspenda drepturile democratice ale celorlalte partide politice si presa antifascista. Liderii opozitiei politice sunt arestati. In Germania, un pictor amator, Adolf Hitler, se afirma in politica si publica primul volum al autobiografiei sale, Mein Kampf, rnanifestul unei noi oranduiri. Regele Gheorghe (George) al Greciei, fratele principesei Elena, casatorit cu sora lui Carol, Elisabeta, e alungat de pe tron, iar Grecia devine republica. Familia se refugiaza in Romania, unde Carol este deja exasperat de rudele sotiei sale, care fac vizite interminabile in Bucuresti si la Sinaia, finantate de statul roman. Treptat, in jurul principesei Elena incepe sa se susoteasca despre relatiile sotului ei cu sotia ofiterului Tampeanu. "Eu imi vedeam de obligatiile mele cu un aer imperturbabil, incercand astfel sa dau impresia de normalitate intr-o situatie cat se poate de apasatoare", ii va povesti principesa biografului ei Arthur Gould Lee. Razvratit impotriva restrictiilor de viata sexuala la care-l supune sotia lui si a nelipsitelor rubedenii grecesti, Carol nu are de gand sa-si ascunda dragostea pentru Elena Lupescu.”

"Marea Doamna a teatrului romanesc", Lucia Sturdza Bulandra (1873-1961) a ajuns pe scena teatrului mai mult dintr-o intamplare. Era sortita meseriei de profesoara, dar, primind un rol intr-o piesa, destinul ei va cunoaște o intorsatura incredibila.    Descendenta a domnitorului moldovean Mihail Sturdza, i se va interzice de catre familie, care considera surprinzatoarea ei cariera drept una frivola, sa poarte acest nume pe scena. Se inscrie la Conservator in 1898. Studiaza arta dramatica, fiind indrumata de Aristizza Romanescu. Se recasatoreste, divortand de primul sot, C. Costescu, cu actorul Tony Bulandra, dupa ce joaca impreuna in filmul Amor fatal. Dupa mai multe piedici puse de actorii rivali, e data afara de la Teatrul National. Reuseste, insa, sa infiinteze cu sotul ei, in 1914, Teatrul Regina Maria, care in cele din urma se numi Compania Bulandra-Maximilian-Storin. Compania avea sa se destrame in 1940 din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea Razboi Mondial. La scurt timp, Tony Bulandra moare. Lucia continua sa joace, sa faca spectacole si sa predea actoria. I se incredinteaza conducerea Teatrului Municipal din Capitala, functie pe care o va detine pana in 1961, cand si ea se stinge din viata. Dupa moartea sa, teatrul ii va purta numele.

Koba cel cumplit. Rasul si cele Douazeci de Milioane Aceasta carte face parte din colectia Anansi Mentor. In cartea asta, Amis a reusit sa fie mai revolutionar decat a intentionat. - Christopher Hitchens   Koba cel cumplit este succesoarea celebrului volum de memorii al lui Amis, Experience. In ea, Amis ataca lacuna centrala a gandirii secolului XX: ingaduinta intelectualilor occidentali in fata comunismului sovietic. Intre inceputul foarte personal si sfarsitul in acelasi registru, Amis ne ofera probabil cele mai bune o suta de pagini scrise vreodata despre Stalin: Koba cel cumplit. Tatal autorului, Kingsley Amis, a fost un "tovaras de drum" intre 1941 si 1956. Cel mai bun prieten al sau a fost Robert Conquest, a carui carte, Marea teroare, a fost depasita doar de Arhipelagul Gulag in violenta documentata fata de mitul URSS. Admirabila carte a lui Martin Amis exploreaza aceste doua extreme.   O explorare impunatoare a Raului. - G Q   Considerat de multi critici una dintre cele mai influente si mai inovatoare voci ale literaturii britanice moderne, Martin Amis, fiul scriitorului Kingsley Amis, este adeseori plasat in generatia romancierilor britanici care s-au afirmat in anii \'80 si care ii include pe Salman Rushdie, Ian McEwan si Julian Barnes. Martin Amis s-a nascut la Oxford, in 1949. The Rachel Papers (1973) este primul sau roman, scris in timp ce lucra ca secretar de redactie la Times Literary Supplement si distins cu Somerset Maugham Award in 1974. In 1975 ii apare al doilea roman, Nascuti morti, iar in 1984 publica romanul Banii, prima carte dintr-o trilogie a carei actiune se desfasoara la Londra. Este autorul a 16 romane, 7 volume de povestiri si 8 volume de nonfictiune. In seria Anansi. Contemporan a aparut romanul Zona de interes , iar cel mai recent titlu al autorului britanic, Poveste din interior, se afla in pregatire.   Cartea lui Martin Amis va ramane actuala... Este inteligenta, plina de ironie si saturata de seva indignarii, unica reactie adecvata in fata tiraniei. - The Literary Review   Amis foloseste toate instrumentele mestesugului sau pentru a face sa devina tolerabil in lectura ceea ce este profund intolerabil. O carte rascolitoare... - Financial Times   Cartea lui Amis e o lovitura executata cu maiestrie. - The New York Times Book Review

Inventiile mele. Autobiografia Daca geniul ar avea o definitie, aceasta ar fi persoana lui Nikola Tesla si realizarile sale. Lumea datoreaza atat de multe inovatii tehnice unui om despre care stie atat de putine! Volumul autobiografic Inventiile mele vine sa compenseze intru catva aceasta nedreptate - de altfel, una dintre numeroasele nedreptati care l-au urmarit pe Tesla de-a lungul intregii vieti.   Intr-o relatare concisa, dar fascinanta, fizicianul Tesla impartaseste intamplari cu totul neobisnuite din copilaria si tineretea sa, isi schiteaza metoda de lucru si modul in care psihicul lui remarcabil parcurgea drumul catre idei revolutionare. Aplecarea sa catre fizica si spiritul inventiv l-au ajutat de multe ori sa scape din situatii primejdioase si au castigat respectul celor alaturi de care lucra.   In acest volum autobiografic nu numai ca sunt punctate momentele capitale ale vietii si carierei acestui inventator stralucit, dar avem acces si la perspectiva lui Tesla asupra vietii, societatii si conflictelor mondiale al caror martor a fost. Traducere din limba engleza, cuvant-inainte si note de Anca Irina Ionescu.

Enescu, cel din Livenii botosaneni, a facut mai intai un stagiu vienez, dupa cum a beneficiat din plin si de protectia reginei-poete Carmen Sylva, al carei "copil de suflet" va fi fost. A studiat, apoi si si-a desfasurat activitatea in special la Paris, insa se va intoarce la Bucuresti in momentul de rascruce al biografiei sale, atunci cand a aflat ca marea iubire a vietii lui, Maruca Cantacuzino, incercase sa se sinucida si se desfigurase voluntar dupa ce fusese parasita de Nae Ionescu. Si, mai tarziu, in valtoarea evenimentelor pricinuite de a doua mare conflagratie mondiala si de consecintele ei politice, tot la Paris se va intoarce, impreuna cu nestatornica si tiranica printesa a inimii sale, de aceasta data pentru totdeauna, la apogeul unui destin, totusi, tragic.   Dar Parisul nu a fost totul pentru el, dupa cum nici Cantacuzina prin alianta nu a fost singura femeie care i-a bantuit sufletul, atat viata de artist, cat si biografia sentimentala fiind mult mai complicate. Si, desigur, vioara, pianul, bagheta de dirijor sau portativul sunt, intru posteritate, cele mai importante repere existentiale ale sale. Considerandu-se "compozitor pana in maduva oaselor", Enescu a avut si o extraordinara cariera de violonist...   Dincolo de elanurile patriotarde si de diferitele interpretari, biografia si cariera lui George Enescu sunt extrem de complexe, imposibil de redus la sabloane, de orice fel ar fi acestea. A fost un om si un artist fabulos, dar nu lipsit de controverse, fiind revendicat, deopotriva, de Academie si de francmasonerie. Dar a fost si ramane viu, dincolo de orice efigii comemorative.

Dupa bestsellerul Intelectualii, Paul Johnson ne propune un volum despre destinul unor oameni care s-au remarcat prin talent si originalitate. In acest demers al explorarii creativitatii, publicistul englez se opreste asupra unor nume de referinta din domenii variate: Chaucer, Shakespeare, Durer, Pugin, Viollet-le-Duc, Bach sau Disney. Pleiada este completata de Mark Twain, americanul plin de haz care stia sa se faca iubit de public cand povestea o anecdota, Victor Hugo, un geniu prolific cu o viata amoroasa tumultuoasa, sau T.S. Eliot, ultimul mare poet al modernitatii. Nu sunt uitate nici doamnele secolului al XIX-lea: Jane Austen, Madame de Stael sau George Sand, care, in pofida epocii lor, reusesc sa se impuna in lumea literelor. Artele plastice sunt reprezentate de Pablo Picasso, cu noua sa perspectiva vizuala, de peisagistul William Turner sau de excentricul Katsushika Hokusai. Bunul-gust si rafinamentul isi gasesc expresia in creatiile lui Dior, Balenciaga si Tiffany. Scrisa intr-un stil fluid si limpede, cartea lui Paul Johnson ne infatiseaza diversele fatete ale existentei marilor creatori, lasandu-ne sa anticipam volumul urmator al acestei trilogii, pe care Paul Johnson il va dedica eroilor.   Este o carte incantatoare, cu totul aparte, care nu face compromisuri si abunda in opinii. - Dominic Sandbrook, The Evening Standard Traducere si note de Anamaria Schwab Fragment din volumul "Creatorii. De la Chaucer si Durer la Picasso si Disney" de Paul Johnson: "Chaucer: Un om de rand din secolul al XIV-lea   Geoffrey Chaucer (1342?-1400) a fost poate cel mai inzestrat autor pe care l-a dat limba engleza. Putem spune fara ezitare ca el a creat aceasta limba ca substanta artistica. Inaintea lui, engleza era o limba mai mult vorbita, desi existau si unele scrieri. Chaucer a lasat o intreaga literatura. A aparut, de altfel, la momentul istoric potrivit. Pe vremea bunicului sau, in Anglia exista o varianta cultivata si o varianta populara a limbii. Engleza, cu multiplele ei forme regionale, era folosita de oamenii din clasele inferioare. Aristocratii vorbeau in franceza si scriau in latina. Eduard I si fiul sau Eduard II vorbeau franceza. Intelegeau si engleza intr-o oarecare masura, desi nu stiau probabil sa scrie in engleza si cu siguranta nu o foloseau. Eduard III, nascut in 1312 - deci cu o generatie mai mare ca Chaucer -, vorbea engleza fluent. Razboiul de 100 de Ani, care incepuse cu cinci ani inainte de a se naste Chaucer, a produs o ruptura profunda intre Anglia si Franta, fapt ce a dus la diminuarea interactiunilor dintre cele doua culturi si la oprirea dezvoltarii lor simultane. Folosirea francezei in tranzactiile oficiale a intrat intr-un declin rapid. Ascensiunea englezei ca limba folosita in administratie a fost recunoscuta formal printr-un act al Parlamentului referitor la tribunale (1362), pe vremea cand Chaucer era tanar. Documentul stipula ca in toate tribunalele cazurile prezentate instantei „sa fie pledate, prezentate, adresate, dezbatute si judecate in limba engleza”. In anul urmator, lordul cancelar a deschis pentru prima data sesiunea parlamentara cu un discurs in limba engleza. De asemenea, numarul locuitorilor care stiau sa scrie si sa citeasca in engleza era in crestere. In timpul vietii lui Chaucer s-au pus bazele mai multor institutii de invatamant de cea mai buna calitate, in fruntea carora se aflau scoala intemeiata de William de Wykeham, Winchester College (care exista si astazi), dar si 20 de colegii de studii superioare la Oxford si Cambridge. Din secolul al XIV-lea au supravietuit de patru ori mai multe manuscrise decat din secolul al XIII-lea. Exista, de pilda, 20 de manuscrise din domeniul medical in limba engleza din secolul al XIII-lea, 140 din secolul al XIV-lea si 872, din secolul al XV-lea. La moartea lui Chaucer existau in Londra aproximativ 200 de librarii si legatorii de carte. Numarul “copistilor”, un cuvant nou, care se referea la cei ce scriau si copiau documentele, era deja urias - numai la Cancelarie existau 120 de copisti.”  

In anul 1898, Elisabeta, imparateasa Austriei si regina Ungariei, a fost asasinata la Geneva de un anarhist italian. De atunci, Sissi a devenit un mit. Suverana bizara si solitara, de o frumusete legendara, a inspirat poeti, pictori si cineasti.   In paginile acestei carti o veti descoperi pe femeia Sissi, cu multe calitati si cu defecte, dar si pe imparateasa Elisabeta, care apartine istoriei.   Criticata la Viena, venerata la Budapesta, mai lucida decat multi diplomati ai vremii in privinta conflictelor din Balcani, a fost un permanent sprijin pentru sotul ei, imparatul Franz Joseph.   Nu am avut decat o preocupare: sa o fac pe regina sa traiasca din nou, reconstituind cu maximum de minutiozitate viata ei iesita din comun, deoarece acest "inventar" al Europei de ieri, care este azi fragmentata, apartine memoriei noastre. Inainte de a judeca, se cuvine sa cunoastem aceasta viata. Am incercat sa o reconstitui pas cu pas, fara a o izola de context, adeseori hotarator. (...) Am inteles mai bine fascinatia pe care o exercita imparateasa Elisabeta de peste 100 de ani. Am vrut sa ii deslusesc viata, inceputa ca o opereta si terminata ca o tragedie, si am incercat sa ii inteleg caracterul (...). Mi s-a parut ca a venit momentul sa prezint portretul unei femei de neuitat. - Jean Des Cars O cercetare riguroasa, scrisa intr-un mod clar si viu. - L\'Homme nouveau   Cinci ani de cercetari au fost necesari pentru a ne oferi aceasta biografie pasionanta. - Question de femmes Traducere din limba franceza de Ana-Maria Stan.

OMUL OBISNUIT IN TARA LUI PUTIN Ales la intamplare, punand degetul pe o harta, orasul Celeabinsk – fosta inima a programului nuclear rusesc – i-a oferit, mai bine de doua decenii, corespondentei NPR, Anne Garrels, posibilitatea de a intelege viata de zi cu zi a cetateanului rus obisnuit, precum si o perspectiva pe care Moscova nu i-ar putea da-o nimanui. Celeabinsk, la a carui periferie alterneaza sate in paragina, rauri cu ape manjite de steril, fabrici inchise si lacuri superbe, dar pe langa care un contor Geiger caraie amenintator, poate fi considerat un microcosmos al Rusiei postsovietice. „Nu plecam de aici. E caminul nostru, spunea unul dintre cei intervievati. Si, oricum, nu ne-ar cumpara nimeni casele." Profund ranita de autoflagelarea postcomunista si de crahul economic, de faptul ca se considera invinsa in fata unui NATO care promitea ca nu vor exista invingatori si invinsi si, mai nou, de sanctiuni si de scaderea pretului petrolului, Rusia reala a suferit indelung, devenind un mediu propice pentru clici si coruptie. Societatea trece cu vederea flagelul SIDA, alcoolismul si dezbinarea sociala si cauta, cu disperare, un dram de stabilitate si o identitate proprie, lucruri pe care, in ciuda abuzurilor si pedepselor nedrepte, un om stie cu dibacie sa i le promita: Vladimir Putin.

Despre Domnii ce au stapanit aceste tari, despre luptele, tratatele si nenorocirile lor, s-a vorbit destul, si bine si, mai ales, rau. Viata. intregii tari se cuprinde in faptele lor, care s-au facut in numele ei. Dimpotriva, o uitare nedreapta a acoperit totdeauna, ca o buruiana de parasire, mormintele Doamnelor, ce au stat alaturi de sotii lor, in mijlocul furtunilor unui trai asa de zbuciumat, incat abia ni-1 putem infatisa astazi. Figurile viteze, figurile dureroase, figurile binefacatoare si sfinte, modestele figuri blande se impartasesc de aceiasi nepasare din partea scriitorilor. Si ca si Doamnele, sunt date uitarii Domnitele, a caror copilarie si tinerete a trecut mai totdeauna printr-un lung sir de pribegii si rataciri si pe care nunta le-a stramutat in locuri foarte departate de noi, de unde adesea n-au mai venit niciodata vada parintii si tara. Despre Doamnele noastre se poate vorbi din doua puncte de vedere: intai din cel al originii lor si apoi din acela, nu mai putin insemnat, al rostului pe care-l aveau la Curtea petrecerilor sau la Curtea afacerilor. Ici si colo, se prind de la sine in aceasta batatura de idei florile stralucitoare, vii ale caracterelor, ispravilor si suferintelor acestor Doamne. 

• Autor distins cu  Premiul Goncourt  pentru literatura in 1966 Misterioasa pentru apropiati, inversunata sa stearga orice urma a trecutului, a originilor ei, a familiei insesi, Gabrielle Chanel a fost de-a lungul intregii existente o femeie in afara tiparelor, o persoana in afara normelor intr-o societate conformista, si poate ca nu trebuie sa cautam altundeva secretul prodigioasei ei reusite. Urmand itinerariul invers celui care o condusese spre Elle, Adrienne, roman caruia celebra creatoare de moda i-a fost inspiratoare si nu model, Edmonde Charles-Roux a fost nevoita sa faca ordine si curatenie intr-o intreaga viata de minciuni sau de marturisiri subtil travestite. Pentru a ne-o arata pe fetita unor negustori ambulanti din Cevennes, nascuta din intamplare la Saumur; pe orfana uitata intr-o manastire din Corrsze; pe mica eleva interna la calugaritele din Moulins, care avea sa devina curand figuranta intr-un local de noapte frecventat de garnizoana; pe tanara eleganta afectata pe scena la Vichy, angajata mai apoi ca sa ofere apa minerala celor veniti la cura; pe cea careia numerosii prieteni ii dadeau inca de cand avea douazeci de ani porecla Coco. Nelegitima, fireste in sensul echivoc si proustian al termenului, dar mereu marginala, independenta, ambitioasa si deja sigura de destinul ei iesit din comun. Nu prea exista oameni celebri, barbati si femei, care sa nu o fi cunoscut, astfel ca viata ei se confunda cu istoria perioadei interbelice. Cocteau, Picasso, Max Jacob, Reverdy, Misia Sert, prietena dintotdeauna, Diaghilev, Stravinski, apar cu totii in paginile cartii, caci au fost martori intimi ai acestei aventuri extraordinare.   Edmonde Charles-Roux povesteste viata unei femei unice, trasand totodata cronica a saptezeci de ani ai secolului XX. Acest portret al unei celebre necunoscute constituie mult mai mult decat un portret: reprezinta epopeea unui roman trait si a unei existente romanesti.