Top 100 Cărți de istorie din 2025

O carte pasionanta si minutios documentata. - Le Figaro Litteraire Daca exista o dinastie care sa intrupeze Europa, aceea este Casa de Habsburg, scrie Jean des Cars in debutul acestei cavalcade pasionante prin istoria zbuciumata a Europei. Destinul prodigios al Habsburgilor incepe, in cheie minora, in secolul al XI-lea, intr-o fortareata situata in cantonul elvetian Aargau, prinde aripi in 1273, odata cu alegerea, cu totul neasteptata, a contelui Rudolf de Habsburg ca imparat al Sfantului Imperiu German, si isi incheie epopeea monarhica la Schonbrunn, pe 11 noiembrie 1918, cand Carol al IV-lea semneaza actul de renuntare la coroana imperiala a Austriei. Vreme de sapte secole, Habsburgii au dominat o mare parte a Europei, a Orientului Apropiat si a Americii de Sud. Cuceritorul Carol Quintul, reformatoarea Maria Tereza, Franz Joseph si legendara sa sotie Sisi, Zita, suverana datoriei, sunt doar cateva dintre figurile emblematice ale acestei familii exceptionale, care a marcat istoria. Neindoielnic, disparitia lor semnaleaza prabusirea unei lumi, dar numele lor ramane vesnic sinonim cu inflorirea artelor, grandoarea politica si identitatea europeana. Pentru alcatuirea acestui volum incitant, in care faptul istoric documentat se intalneste fericit cu excursul jurnalistic profesionist si bine calibrat, dar si cu o anecdotica incantatoare, Jean des Cars, talentat raconteur si recunoscut cronicar al marilor monarhii europene, a consultat arhive, a vizitat toate locurile-reper ale dinastiei, a realizat interviuri si a cules marturiile inedite ale imparatesei Zita si ale arhiducelui Otto de Habsburg. Istoria este plina de maiestati individuale, insa Habsburgii intruchipeaza maiestatea dinastica. [...] A ajunge sa nu mai constitui doar o familie, sa nu mai reprezinti doar o tara, ci un agregat de natiuni, a stapani jumatate din Europa si o mare parte din America, a purta o coroana mai grea chiar decat coroana Imperiului Britanic, dar a te plimba, in acelasi timp, prin Prater, cu o umbrela sub brat, iata un spectacol pe care omenirea nu‑l va mai vedea vreodata. - Paul Morand In 1919, prabusirea imperiilor si, apoi, o redivizare geografica arbitrara elimina de la conducere familii vechi si puternice, cum ar fi Romanovii, Hohenzollernii si Habsburgii. Dupa veacuri de prestigiu si influenta, vechile case domnitoare sunt sterse de pe harta, asasinate sau surghiunite. Dar, in timp ce familiile imperiale din Rusia si din Germania au fost nevoite, ulterior, sa se multumeasca, dupa caz, cu nostalgii discrete, compromisuri regretabile sau reabilitari tardive, Habsburgii au luptat impotriva anihilarii progresive la care erau supusi, ripostand chiar fata de ostracizarea care le era impusa. Nu fara eforturi sau adversitati umilitoare, ei au reusit sa traiasca, sa‑s i refaca imaginea, sa existe din nou, sa impuna respect fata de numele lor inainte de anii \'40 si sa redobandeasca un loc atat in memoria vechii Europe, cat si in noua constructie europeana, ceea ce este un lucru exceptional. - Jean des Cars Cea mai recenta carte a sa este Le Sceptre et le sang: rois et reines dans la tourmente des deux guerres mondiales.

Istoria nu curge in linie dreapta. Este facuta de barbati si de femei si este uneori rezultatul intamplarii. Calea evenimentelor si a ideilor nu se intinde lin de la Tucidide, prin Machiavelli spre pace perpetua. In locul progresului inevitabil avem parte mai adesea de starturi false, drumuri infundate, evenimente intamplatoare, bune intentii intelese gresit. Prin urmare, aceasta nu este o istorie conventionala a diplomatiei. Richelieu si Mazarin au trait intr-o lume pe care cu greu ne-o putem imagina azi, dar din vremea lor putem vedea contururile Europei contemporane. Talleyrand si Congresul de la Viena din 1815 ne aduc mai aproape de prezent. Talleyrand era produsul ancien regime, dar a fost si primul om de stat european care a vizitat America. La Congresul de la Viena a fost discutata prima data o problema umanitara - comertul cu sclavi. Din acel moment incolo, problemele umanitare au facut parte din agenda diplomatica. Cartea incisiva si elegant scrisa a lui Robert Cooper include o analiza impresionanta a oamenilor care au construit Occidentul Razboiului Rece. Punctul culminant al acestei drame a fost Criza Rachetelor cubaneze, cu contrastul sau intre dezbaterea deschisa pe care o folosea John F. Kennedy pentru a lua decizii si sistemul inchis de la Moscova. Henry Kissinger este figura centrala a lumii postbelice, dar si unul dintre marii scriitori ai diplomatiei. Povestea lui este din unele puncte de vedere tipica: a dat gres in privinta celor mai importante scopuri ale sale si a avut succes in modul la care nu se asteptase vreodata. Intre timp, o poveste de succes notabila si neglijata este cea a diplomatiei germane. Robert Cooper asambleaza cu maiestrie fragmente de istorie si nu uita aspectele esentiale. Motivul fundamental pentru care toate aceste fragmente se dovedesc a fi edificatoare. Scrisa cu eruditie si con molto brio... - Finacial Times Robert Cooper are experienta de o viata in diplomatie atat in Foreign Office, cat si la Uniunea Europeana. Noua sa carte se bazeaza pe nenumarate lecturi si o atentie meticuloasa la detalii. Este scrisa fluent in proza limpede si extrem de abordabila... o relatare vie si patrunzatoare despre crizele internationale majore din ultimii 70 de ani si oamenii care le-au dezamorsat. - The Spectator Reflectiile autorului asupra naturii si a utilizarilor puterii in arta negocierii merita intreaga atentie. - Financial Times   Analiza adesea critica din aceasta carte serveste drept contrapondere perfecta la Kissinger. - Irish Times Traducere din limba engleza de Diana Morarasu.

Impresionantul spectacol al istoriei   Aceasta Istorie ilustrata a lumii iti incita simturile. Iti trezeste mintea din amorteala si te face sa constientizezi forta trecutului intr-un mod coerent, amuzant si inspirat. Paginile ei sunt pline de dinamism, scanteietoare, mult mai vii decat in orice alta istorie universala. Scopul cartii este de a starni curiozitatea, aceasta nefiind insa singura ei finalitate. Fie ca o vei citi in intregime sau doar o vei rasfoi, efectul ei va fi intotdeauna acelasi. Te va face sa te simti mai intelept chiar si numai pastrand-o in casa, pe masuta pentru cafea sau pe noptiera. Informatia si ilustratiile incluse sunt pline de adevar, iar prezentarea lor iti va oferi o experienta aproape interactiva. Culorile si imaginile uluiesc, te prind si nu-ti mai dau drumul. Iti stimuleaza imaginatia, aducandu-ti in fata ochilor, pe rand, Sfinxul, Marele Zid Chinezesc sau Marele Canion. Calatoria ta prin istorie este o adevarata epopee. - Douglas G. Brinkley

Cei care nu isi amintesc trecutul sunt condamnati sa il repete. - George Santayana   Istoria iti va schimba viziunea asupra trecutului. Cartea abordeaza dezvoltarea omenirii si progresele ei din toate punctele de vedere, explorand evenimente-cheie, idei cruciale, forte politice si personalitati remarcabile, precum si salturile tehnologice care au modelat umanitatea.   Originala, revelatoare, completa, cu mare impact vizual si cu informatii trainice, Istoria este ghidul vizual complet pentru a sti cum ai ajuns ceea ce esti azi. Adam Hart-Davis este scriitor si jurnalist. A prezentat seriile BBC What the Romans Did for Us, What the Victorians Did for Us si What the Tudors Did for Us. A publicat peste 20 de carti.

Publicata initial in Israel in 2011, Sapiens a devenit rapid bestseller international, fiind tradusa in peste patruzeci de limbi.   Acum 100.000 de ani, pe pamint existau cel putin sase specii de oameni. Astazi exista una singura: noi, Homo sapiens. Ce s-a intimplat cu celelalte? Si cum am ajuns sa fim stapinii planetei? De la inceputurile speciei noastre si rolul pe care l-a jucat in ecosistemul global pina in modernitate, Sapiens imbina istoria si stiinta pentru a pune in discutie tot ce stim despre noi insine, ne arata cum ne-am unit ca sa construim orase, regate si imperii, cum am ajuns sa credem in zei, in legi si in carti, dar si cum am devenit sclavii birocratiei, ai consumerismului si ai cautarii fericirii. De asemenea, ne indeamna sa privim in viitor, caci de citeva decenii am inceput sa incalcam legile selectiei naturale care au guvernat viata in ultimii patru miliarde de ani. Dobindim capacitatea de a modela nu doar lumea din jurul nostru, ci si pe noi insine. Incotro ne duce aceasta si ce vrem sa devenim?   Interesanta si provocatoare... Ne ajuta sa intelegem de cit de putin timp sintem pe acest pamint, de cit de putin timp exista lucruri ca agricultura sau stiinta si de ce este bine sa nu le luam ca pe ceva de la sine inteles. - Barack Obama   Sapiens abordeaza cele mai mari probleme ale istoriei si ale lumii moderne, fiind scrisa intr-o limba plina de viata. - Jared Diamond   O istorie a civilizatiei captivanta, provocatoare... combinata cu o gindire nonconformista si fapte uimitoare. Aceasta carte fascinanta si distrugatoare de mituri nu poate fi rezumata... pur si simplu trebuie s-o citesti. - Financial Times   In aceasta analiza exhaustiva a istoriei oamenilor, Harari le ofera cititorilor ocazia sa reconsidere totul: de la supravietuirea lui Homo sapiens pina la fascinanta chestiune a modului in care societatea se organizeaza prin fictiuni. - Booklist Sapiens ii poarta pe cititori intr-un tur rapid al istoriei speciei noastre... o lectura importanta pentru un sapiens cu preocupari serioase, care reflecteaza asupra lui insusi. - The Washington Post Carte recomandata de Tudor Chirila in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din volumul "Sapiens. Scurta istorie a omenirii" de Yuval Noah Harari : "Nu exista dreptate in istorie  A intelege istoria umana in mileniile care au urmat Revolutiei Agricole se reduce in ultima instanta la o singura intrebare: cum s-au organizat oamenii in retele de cooperare in masa, cata vreme le lipseau instinctele biologice necesare pentru a sustine astfel de retele? Raspunsul scurt este ca oamenii au creat ordini imaginate si au nascocit sisteme de scriere. Aceste doua inventii au umplut lacunele lasate de mostenirea noastra biologica. Totusi, aparitia acestor retele a fost pentru multi o binecuvantare dubioasa. Ordinile imaginate care sustineau aceste retele nu erau nici neutre, nici corecte. Ele ii imparteau pe oameni in grupuri imaginare, ordonate intr-o ierarhie. Nivelurile superioare se bucurau de privilegii si putere, in timp ce cele inferioare sufereau din cauza discriminarii si opresiunii. Codul lui Hammurabi, de exemplu, stabilea o ordine ierarhica cu oameni de rang superior, oameni de rand si sclavi. Cei de rang superior primeau toate lucrurile bune in viata. Oamenii de rand primeau ce ramanea. Sclavii primeau o bataie daca se plangeau. In ciuda faptului ca proclama egalitatea tuturor oamenilor, ordinea imaginata instituita de americani in 1776 stabilea de asemenea o ierarhie. Ea crea o ierarhie intre barbati, care beneficiau de pe urma ei, si femei, pe care le lasa fara putere. Crea o ierarhie intre albi, care se bucurau de libertate, si negri si amerindieni, care erau considerati oameni de un tip inferior si care nu aveau deci parte de drepturile egale ale oamenilor. Multi dintre cei care au semnat Declaratia de Independenta erau proprietari de sclavi. Ei nu si-au eliberat sclavii dupa ce au semnat Declaratia si nici nu s-au considerat ipocriti din aceasta cauza. In opinia lor, drepturile omului aveau prea putin de-a face cu negrii. Ordinea americana consacra de asemenea ierarhia dintre bogati si saraci. Majoritatii americanilor de atunci nu li se parea o problema inegalitatea cauzata de faptul ca parintii bogati isi transmiteau banii si afacerile copiilor lor. Dupa parerea lor, egalitatea insemna pur si simplu ca aceleasi legi li se aplicau deopotriva bogatilor si saracilor. Ea nu avea nimic de-a face cu ajutorul de somaj, educatia generalizata ori asigurarile de sanatate. Si libertatea avea conotatii foarte diferite de cele pe care le are astazi. In 1776, ea nu insemna ca cei lipsiti de putere (cu certitudine nu negrii sau indienii sau, Doamne fereste, femeile) puteau obtine si exercita puterea."

Povestea aristocratiei si intelectualitatii ruse din Paris, inainte si dupa Revolutia din 1917. Helen Rappaport a cercetat destinele rusilor aflati in exil la Paris si a scris o tulburatoare carte despre mania grandorii, despre marire si decadere, speranta si supravietuire, extaz si tragedie.    La Belle Epoque a facut din Paris centrul lumii. Si, ca un magnet, a atras doua categorii privilegiate de rusi: membri ai bogatei familii imperiale si artisti talentati. Romanovii erau celebri pentru usurinta cu care cheltuiau sume imense pe proprietati si pe distractii. Artistii au deschis in Paris noi orizonturi, au dominat uneori paginile ziarelor - fiind adulati sau criticati - si au devenit personalitati recunoscute ale celei mai vibrante capitale artistice a lumii. Revolutia bolsevica a schimbat insa totul. Vechea si bogata elita rusa s-a prabusit ca un meteorit. Nobilii care au reusit sa fuga din tara cuprinsa de haos si razboi civil s-au vazut - in capitala Frantei - pe cea mai de jos treapta a societatii: erau niste exilati de care nimeni nu avea nevoie. Dupa ce au vandut obiectele de valoare pe care reusisera sa le ia cu ei din Rusia, au fost nevoiti sa-si castige existenta ca muncitori si soferi de taxi. Macinati de saracie si depresie, multi si-au inecat amarul in bautura sau au ales calea sinuciderii.    Au fost si rusi care au cunoscut succesul: Marc Chagall a devenit un artist plastic renumit, iar scriitorul Ivan Bunin a primit, in 1933, Premiul Nobel pentru Literatura . Helen Rappaport a cercetat destinele rusilor aflati in exil la Paris si a scris o tulburatoare carte despre mania grandorii, despre marire si decadere, speranta si supravietuire, extaz si tragedie.    O captivanta biografie de grup… Rappaport este o maestra a detaliilor relevante. - The Washington Post    Amuzanta si pe alocuri sfasietoare… Rappaport, un istoric prolific si un foarte apreciat expert in istoria dinastiei Romanov, dezvaluie un Paris in care rusii au jucat de mult timp un rol proeminent. - The Wall Street Journal    Rappaport prezinta portrete desavarsite ale acestor refugiati… Autoarea nu doar ca ne ofera o incantatoare imagine detaliata a Orasului Luminilor, ci si umple parcurile, cafenelele si bulevardele acestuia cu o distributie uimitoare de personaje. - Christian Science Monitor  Traducere din limba engleza de Dorina Tataran.

Secole la rand, spatiul balcanic s-a aflat sub ocupatia si influenta imperiilor. Acum un veac insa, si Imperiul Otoman, si Imperiul Austro-Ungar, si Imperiul Rus s-au prabusit, iar odata cu ele si sistemul imperial, dand nastere statelor nationale, cu alte aspiratii si viziuni politice, militare, sociale, etnice si religioase.  Balcanii sunt un spatiu definit prin realitati etnice si religioase extrem de complexe, realitati create si mentinute de imperii timp de secole prin structuri care pareau abolite odata cu sfarsitul Primul Razboi Mondial. Noile state nationale aparute pe ruinele vechilor imperii au incercat, toate, sa se legitimeze prin ruptura radicala de trecutul imperial. Cat de radicala a fost insa cu adevarat aceasta despartire de trecut? Si cat de radicala a fost ruptura statelor comuniste de politicile etnice, culturale, economice si sociale ale statelor nationale dinainte de 1945? Oare decalajele de dezvoltare dintre statele balcanice sau dintre regiunile acestora pot fi puse si pe seama istoriei din vremea imperiilor, si daca da, in ce masura? Putem vorbi astazi despre o epoca postimperiala a Balcanilor, in care mostenirea trecutului a fost cu totul stearsa si data uitarii? La aceste intrebari - si la altele - raspunde intr-un adevarat tur de forta istoricul Oliver Jens Schmitt, unul dintre cei mai reputati cercetatori ai sud-estului european, examinand spatiul balcanic dintr-o noua perspectiva, aproape deloc abordata pana in prezent, intr-o analiza in care Romania ocupa un spatiu larg.   Toate statele balcanice au aparut din cel putin un imperiu, ba unele s-au nascut din doua sau chiar mai multe imperii. Iugoslavia a fost construita in 1918 din zonele posthabsburgice si postotomane in jurul unui stat de baza sarb care, la randul sau, si-a castigat suveranitatea fata de Imperiul Otoman in 1878. De asemenea, Romania a fost construita in jurul unui spatiu central suveran fata de Imperiul Otoman incepand cu 1878, prin unificarea unor foste provincii otomane, austro-ungare si ruse. Conflictul traditiilor si structurilor postimperiale din interiorul acestor state succesoare compozite tine de cele mai importante teme ale unei istorii balcanice a secolului XX. - Oliver Jens Schmitt Traducere din limba germana de Irina Manea, Andrei Pogacias.

O istorie de referinta a celui mai mare conflict militar european de la cel de-Al Doilea Razboi Mondial incoace, elaborata cu competenta si autoritate de autorul bestsellerului Portile Europei   In ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Alba, invazia Ucrainei de catre Rusia a socat intreaga comunitate internationala. De ce a declansat Putin razboiul - si de ce s-a derulat acesta in modalitati neimaginabile pana acum? Ucrainenii au reusit sa tina piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, in vreme ce Rusia a devenit tot mai izolata in lume. Cartea de fata relateaza istoria exhaustiva a acestui conflict - originile, evolutia si consecintele deja evidente - sau posibile in viitor - ale acestuia.   Actualul Razboi ruso‑ucrainean a inceput de fapt cu opt ani inainte de asaltul general - respectiv pe 27 februarie 2014, cand fortele armate ruse au pus stapanire pe cladirea parlamentului din Crimeea. Dar radacinile conflictului pot fi trasate mult inapoi in timp, la tensiunile post-sovietice si prabusirea imperiului din secolele XIX si XX. Oferind un amplu context istoric si o examinare a ideilor si culturilor dominante din Rusia si Ucraina, precum si un tablou al politicilor internationale si nationale, Plokhy demonstreaza ca desi acest nou Razboi Rece nu era inevitabil, el era totusi previzibil. Ucraina a ramas o idee centrala pentru Rusia in definirea propriei identitati, chiar daca ucrainenii au urmat o cale radical diferita. Intr-un nou mediu international caracterizat de proliferarea armelor nucleare, dezintegrarea ordinii internationale post-Razboi Rece si resurgenta nationalismului populist, Ucraina este in prezent mai mult ca oricand linia de falie intre autoritarism si Europa democratica. Fascinanta... erudita, obiectiva si extrem de bine scrisa - Financial Times Cartea esentiala despre Razboiul ruso-ucrainean -superba, accesibila si erudita - scrisa de principalul expert mondial. O lectura obligatorie. - Simon Sebag Montefiore   Importanta si magistrala... [Plokhy] este sclipitor in prezentarea pericolelor unei pagini de istorie mult disputate. - The Times (UK) Utila... O lectura care merita din plin... O excelenta panorama asupra tensiunilor regionale ramase nerezolvate. - The Economist Patrunzatoare... Cititorii interesati sa urmareasca cursul luptelor ar trebui sa citeasca stirile zilnice, dar pentru un tablou complet, aceasta este cartea. - Kirkus Reviews Traducere din limba engleza de Gabriel Tudor.

Desi erau numeroase date din care rezulta ca in ultima parte a anului 1989 situatia operativa se deteriorase foarte mult, nu am luat nici o masura deosebita, asa cum s-ar fi impus si cum eram obligat s-o fac, in scopul prevenirii unor urmari grave si nici n-am raportat informatii care erau foarte importante... Declar si subliniez ca in anii din urma si mai ales in perioada care a precedat revolutia, Securitatea n-a mai fost institutia care se cerea sa fie. Prin aceasta s-au facilitat in mod indirect actiunile fortelor revolutionare ale maselor populare impotriva regimului dictatorial al lui Ceausescu... In acelasi timp, toate unitatile informativ-operative si cele ale trupelor de securitate au executat intocmai ordinele ce le-am dat, atat inainte cat si imediat dupa fuga dictatorului, de a nu se trage in manifestanti si de a se pune la dispozitia lor. - Gen-col. Iulian Vlad   In realitate... imi exprimam dorinta de a trai pana cand voi vedea toti tradatorii de tara judecati dupa faptele lor. Mentionez ca n-am nominalizat pe nici unul dintre cati cunosc, pentru ca sunt multi si-mi era teama ca poate omit pe cineva. Daca unele persoane au facut alergie, iar o personalitate marcanta a declarat public, inainte de pronuntarea sentintei, ca "i-a fiert sangele in el" cand a receptionat cele spuse de mine, cred ca nu sunt eu vinovat ca suferea de hipertensiune. De asemenea, faptul ca al doilea judecator a declarat intr-un interviu ca eu am facut unele aluzii la puterea executiva care exista atunci, cred ca nu poate fi considerat o motivare a sentintei pronuntate, ci o dezvaluire (pentru care il rog sa primeasca toate multumirile mele cordiale) a imixtiunii unor persoane din fostul Executiv in atributiile justitiei, care in cazul meu a constat in dictarea sentintei (...). Multi au sperat ca prin arestarea, judecarea si condamnarea noastra vor intra in paradis. Realitatea este ca numai un numar redus au reusit sa aiba aceasta satisfactie (...). Stiu ca dumneavoastra, onorata instanta, n-aveti nici o vina, asa cum nici noi nu suntem vinovati, in pofida acuzatiilor care ni se aduc. Si noi, si dumneavoastra jucam intr-o piesa al carei scenariu a fost elaborat de altii. Noi, dupa gratii, nu mai avem ce face decat sa vorbim, daca suntem intrebati sau daca ni se da voie (...). Ceea ce imi provoaca mari suferinte este nu incheierea vietii mele, ci traumele la care au fost si sunt supusi membrii familiei. Ca ultim cuvant, ii rog sa faca eforturi si sa-si aline durerile cu amintirile zecilor de ani petrecuti impreuna, in armonie si cu demnitate, cu speranta ca poate reunirea noastra va fi cat mai curand. - Ioan Totu (pasaj din ultimul cuvant in fata instantei, inainte de a fi condamnat si cu cateva zile inainte de a fi asasinat)

La 50 de ani de la prima publicare integrala a Eseurilor lui Montaigne in limba romana, Editura Humanitas ofera cititorilor o noua traducere a acestei opere fundamentale, semnata de Vlad Russo. Noua versiune, deopotriva riguroasa si fireasca, urmareste sa-l aduca pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevarata bucurie a lecturii. Ea este programata sa apara in trei volume, fiecare cuprinzand cate o carte a Eseurilor.   …O carte de citit si recitit, iar si iar, deopotriva in amanunt si in ansamblu, dar totodata, si mai ales, in diferite momente ale vietii. Montaigne e mereu prezent spre a ne aminti ca, dincolo de modele care au imbalsamat nenumarati filozofi de-a lungul secolelor, pe multi chiar in timpul vietii, o filozofie care ne invata ca "marea capodopera a omului este sa traiasca asa cum se cuvine" – sau, ca in ultimele randuri ale genialei sale opere, ca "este o desavarsire absoluta si aproape divina a sti sa te bucuri cu adevarat de faptul ca existi" -, o asemenea filozofie va dainui cat vor mai exista oameni care se intreaba ce e de facut pentru ca, tocmai, sa traiasca asa cum se cuvine… Raspunsul se afla in Eseuri. - Michel Onfray   Oricum ar fi, vreau sa zic, si oricate nerozii as spune eu aici, n-am de gand sa le ascund, asa cum n-as ascunde un portret de-al meu, chel si carunt, in care e zugravit nu un chip desavarsit, ci chipul meu. Caci eu imi infatisez aici propriile simtaminte si ganduri, pe care le ofer drept ceea ce cred eu, nu drept ce-ar trebui crezut. Si n-am alta tinta decat sa ma dezvalui pe mine insumi, care maine poate ca voi fi altfel, daca o noua experienta ma va fi schimbat. - Michel de Montaigne

Decembrie \'89 in 89 de imagini / December \'89 in 89 frames Editie bilingva romana-engleza Datoria artistului de a fi martor al timpului sau a fost dublata de o constiinta civica fara rest, pentru care arhitectul si omul Andrei Pandele merita respectul si pretuirea noastra. - Neculai Constantin Munteanu   Locuiam in Drumul Taberei, si cablul troleibuzelor a fost distrus pe 21 decembrie. Am ramas in apartamentul parintilor, din centru. Am developat filmele intr-un revelator improvizat. Nu aveam termometru, filmele au iesit palide. Unele clisee nu se puteau mari prin procedeu argentic. Filmele din decembrie 1989 le-am copiat prin contact. Aveam poze timbru de 24x36 mm. Ochiul omenesc nu distinge detalii sub 1/10 mm. O mare de capete minuscule mi se parea pe atunci fara interes. Reproduse digital la inalta rezolutie si procesate, acele clisee arata detalii nebanuite. Minuscule pe film, cand sunt marite capetele devin neasteptat de expresive. Dand pe dinafara de adrenalina, aproape fiecare personaj se comporta ca pe scena. Fotografiile dispuse cronologic au o mare putere de asociere. Iti reamintesc si detalii pe care le credeai de mult uitate. Eram cu totii plini de speranta in acele zile. - Andrei Pandele

Eroi ai istoriei. O scurta istorie a civilizatiei din vremurile stravechi pana in zorii epocii moderne Istoricul Will Durant prezinta vietile si ideile celor care au ajutat la definirea civilizatiei, de la inceputurile sale pana in lumea moderna.   Volumul Eroi ai istoriei surprinde intelepciunea si optimismul, cunoasterea si abilitatea unica de a explica evenimente de care da dovada Durant. Asemenea intregii sale bibliografii, aceasta carte prezinta istoria civilizatiei noastre spre binele si spre edificarea viitoarelor generatii - o mostenire potrivita lasata de cel mai iubit istoric si filosof american. Opera lui Durant se remarca prin talentul sau unic de a transmite idei complexe pe intelesul oricui, fara sa slabeasca analiza rationala a personalitatilor istorice si a actiunilor acestora. Eroi ai istoriei urmeaza aceasta traditie de a aduce filosofia si istoria aproape de cititor si de a le transforma in lecturi placute.   Durant isi dovedeste din nou talentul de a populariza istoria si, in special, abilitatea remarcabila de a sintetiza gandiri si evenimente complicate... Acest volum isi va gasi un public numeros in randul celor care doresc o introducere in istoria lumii. - Publishers Weekly   Pentru publicul larg, acest volum va fi o lectura placuta si informativa, oferind o baza pentru aceia dintre noi care doresc sa cunoasca mai multe despre istoria civilizatiilor lumii. - Booklist   Traducere din limba engleza Irina Pricop. Fragment din cartea "Eroi ai istoriei" de Will Durant" "Multi italieni au deplans deteriorarea morala a conducerii Bisericii si a reformei doctrinare. La Venetia, centrul comertului Italiei cu statele non-crestine, infloreau scepticismul si criticile aduse clerului; cardinalul Caraffa ii raporta papei Clement al VII-lea (1532) ca foarte putini barbati venetieni mergeau la spovedanie; iar Clement insusi a descris "erezia luterana" ca fiind raspandita in peninsula atat in randul clerului, cat si printre laici. Rene, fiica lui Ludovic al XII-lea si sotia lui Ercole d\'Este, conducatorul Ferrarei, era o protestanta declarata si l-a primit acolo pe Calvin. La Modena, Lucca si Roma, academiile erudite au primit multi eretici, unii mult mai sceptici decat Luther. Dar, bineinteles, era imposibil ca Italia sa devina protestanta. Oamenii obisnuiti, desi anticlericali, erau religiosi si cand nu mergeau la biserica. Iubeau ceremoniile traditionale, sfintii care consolau ori ajutau, crezul de care rareori se indoiau si care le ridica viata din saracia casei lor la sublimul celei mai mari drame - rascumpararea omului pacatos prin moartea Dumnezeului sau. Bogatia papalitatii era o mostenire italiana si un interes legi-tim; orice italian care ar fi propus sa se termine cu aceasta organi-zatie careia toti ii erau tributari ar fi parut majoritatii un smintit. Clasele superioare erau in conflict cu papalitatea, ca putere politica in centrul Peninsulei Italice, dar pretuiau catolicismul ca un ajutor vital pentru ordinea sociala si pentru o guvernare pasnica. Isi dadeau seama ca gloria artei italiene fusese legata de Biserica prin inspiratia luata din legendele acesteia si prin sprijinul visteriei ei. tieriei ei. Catolicismul insusi devenise o arta; elementele sale supusesera cu totul asceza si teologia: vitraliile, tamaia, muzica, arhitectura, sculptura, pictura, chiar si teatrul - toate se regaseau in Biserica si erau despre aceasta, parand inseparabile de Biserica in ansamblul lor minunat. Artistii si carturarii italieni nu aveau de ce sa fie convertiti de la catolicism, caci ei insisi cconvertisera catolicismul la eruditie si la arta. Sute, mii de carturari si de artisti erau sustinuti de episcopi, cardinali si papi; multi umanisti, unii doar niste sceptici politicosi, au dobandit pozitii inalte in Biserica. Italia iubea prea mult frumusetea accesibila pentru a se putea lipsi de ea din cauza unor adevaruri intangibile. Si daca acei teutoni fanatici sau acel mucos ursuz din Geneva sau acel conducator nemilos de pe tronul Angliei gasisera adevarul? Ce absurditati deprimante strigau acesti reformatori - tocmai cand intelectualitatea din peninsula uitase de iad si de pedeapsa vesnica!"

Librarul din Florenta. Vespasiano da Bisticci si manuscrisele care au iluminat Renasterea Daca ti-au placut: Numele trandafirului , de Umberto Eco, sau Clinamen. Cum a inceput Renasterea, de Stephen Greenblatt.   O cronica palpitanta a efervescentei intelectuale, plasata in contextul framantarilor politice si religioase ale epocii, geniala carte a lui Ross King, Librarul din Florenta, este, in aceeasi masura, o oda inchinata cartilor si productiei de carte, ilustrand trecerea de la manuscris la tipar, prin intermediul vietii unui om extraordinar, pierdut de mult timp in istorie, unul dintre adevaratii titani ai Renasterii.   Renasterea in Florenta evoca fresce frumoase si cladiri elegante - opera impresionanta a artistilor si arhitectilor desavarsiti ai orasului, dar la fel de importante pentru secolele urmatoare au fost geniile de un alt tip: cautatorii de manuscrise, scribii, carturarii si librarii florentini, cei care au suflat praful de pe un mileniu de istorie si, prin descoperirea si raspandirea cunostintelor antice au dat nastere unei lumi noi si stralucitoare.   Un astfel de cautator de comori livresti a fost si Vespasiano da Bisticci. Nascut in 1422, el a devenit "regele librarilor din intreaga lume", dupa spusele unui prieten. Intr-o vreme in care toate cartile erau confectionate manual, timp de patru decenii Vespasiano a produs si a vandut multe sute de volume in libraria sa care s-a transformat, de asemenea, intr-un loc de intalnire pentru dezbateri si discutii. Pe langa faptul ca erau pastratoarele intelepciunii antice reprezentate de autori precum Platon, Aristotel si Quintilian, cartile sale erau opere de arta in sine, copiate de scribi talentati si anluminate de cei mai iscusiti miniaturisti. Printre clientii sai se numarau papi, regi si printi din intreaga Europa care doreau sa-si intareasca reputatia prin fondarea unor biblioteci magnifice.   Vespasiano isi atinsese deja apogeul puterii, fiind recunoscut drept cel mai prolific negustor de cunoastere din Europa, atunci cand si-a facut aparitia o noua inventie: cartea tiparita. Astfel, la finalul secolului XV, regele librarilor s-a vazut amenintat de aceasta realizare tehnologica de amploare, prin care cartile produse la preturi mici ajungeau la cititori care nu si-ar fi permis niciodata unul dintre manuscrisele sale elegante. Traducere din limba engleza de Iulian Bocai.

Un baiat pe lista lui Schindler - editie de buzunar Leon Leyson avea numai 10 ani cand nazistii au invadat Polonia, iar familia lui a fost fortata sa se mute intr-un ghetou din Cracovia. Cu un noroc incredibil, perseverenta si curaj, Leyson reuseste sa supravietuiasca sadismului nazistilor. In final, generozitatea si iscusinta unui barbat german numit Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viata lui Leon, ca si unor membri din familia lui, numele lor fiind adaugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia - o lista ce a devenit faimoasa in toata lumea: Lista lui Schindler. Aceasta este singura carte de memorii publicata vreodata de un copil supravietuitor de pe Lista lui Schindler si ilustreaza perfect demnitatea autorului. Fragment din volumul "Un baiat pe lista lui Schindler" de Leon Leyson: “Pe masura ce anul 1939 se apropia de sfarsit, mi-am dat seama ca prevestirea tatei fusese gresita. Situatia noastra parea disperata din toate punctele de vedere. Toate semnele aratau ca razboiul avea sa dureze inca multa vreme. Nazistii nu se multumeau cu toate caznele la care ne supusesera pe noi, evreii; fiecare zi aducea o noua umilinta. Daca se apropia un soldat german, evreii trebuiau sa coboare de pe trotuar pana trecea acesta. De la sfarsitul lunii noiembrie, evreilor cu varste de la doisprezece ani in sus li s-a impus sa poarte pe brat o banderola cu Steaua albastra a lui David, pe care trebuia sa o cumparam de la Consiliul Evreiesc, institutia de guvernamant insarcinata de nazisti sa se ocupe de toate problemele evreilor. Daca erai prins fara banderola, erai arestat si probabil torturat si ucis. Eu nu aveam inca doisprezece ani si nu purtam banderola identificatoare; cand am ajuns destul mare ca sa o port, m-am hotarat sa nu o fac. Desi increderea imi fusese zdruncinata de ceea ce vazusem si traisem, erau si momente in care incalcam regulile si ma strambam la nazisti. Intr-un fel, le intorceam propriile stereotipuri impotriva lor, liindca nimic din infatisarea mea nu ma scotea in evidenta ca fiind evreu. Semanam mult cu alti baieti polonezi, cu parul meu des si negru si cu ochii albastri. Cateodata ma asezam pe o banca din parc doar ca sa dovedesc ca pot face orice vreau, impotrivindu-ma nazistilor in felul meu marunt. Bineinteles ca nu puteam face asta atunci cand se afla prin preajma cineva care ma cunostea. Prietenii cu care ma jucam inainte priveau acum in alta parte cand ma vedeau. Nu stiu daca m-ar fi tradat, dar probabil ca ar fi facut-o, incercand astfel sa stearga amintirea faptului ca se jucasera odata cu un evreu. Ii priveam plecand la scoala dimineata, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat, cand pentru mine totul era diferit. Nu mai eram baiatul indraznet, lipsit de griji, care astepta cu bucurie sa mearga cu tramvaiul fara bilet. Cumva, devenisem o piedica in calea scopului Germaniei de a obtine suprematia mondiala.”

De la vechii istoriografi pana la cei moderni, s-a impus imaginea otomanilor cotropitori si barbari care au atacat tesutul Europei, din suprafata careia au ajuns sa stapaneasca aproape un sfert la apogeul puterii lor. Istoricul Marc David Baer ne surprinde cu o noua viziune: perspectiva otomanilor insisi. Dupa ce cucereste cea de-a Doua Roma, inima Imperiului Bizantin, in 1453, Mahomed II isi adauga titlul de cezar: otomanii se considera de-acum descendentii Romei. In imperiul lor, toleranta religioasa era o realitate cu mult inainte ca Occidentul sa fi invatat aceasta lectie. Ignorat este si rolul pe care l-au jucat in istoria europeana a Renasterii, Reformei si Iluminismului, dar si in Epoca Marilor Descoperiri si in Revolutia Industriala.   Volumul ofera o panorama captivanta a celor peste sase veacuri de istorie otomana, de la un mic beilic din Anatolia secolului al XIII-lea la un imperiu multietnic intre Orient si Occident, purtand deopotriva pecetea mostenirii turco-mongole, islamice si bizantine. Aceasta istorie a Imperiului Otoman repovestita de profesorul Baer devine parte integranta a istoriei europene. Traducere din limba engleza de Monica Margarint.

Istoria Holocaustului. Desfiintarea omului: de la ascensiunea lui Hitler pana la executia lui Eichmann O sinteza a celei mai cutremuratoare crime din secolul XX: anihilarea deliberata, printr-o veritabila "banda industrializata a mortii", a unui intreg popor. Cartea trece in revista originile intelectuale ale nazismului, psihologia lui Hitler - pe care autorul il numeste "asasinul zero", sursa absoluta a Holocaustului - si politicile antisemite ale fiecarui stat european, din Germania pana in Romania, din Scandinavia pana in Italia, din Franta pana in Grecia si in Ungaria. Un loc special il ocupa etapele in care conducatorii celui de-al Treilea Reich au ajuns sa conceapa Solutia Finala si modul in care aceasta a fost aplicata in lagarele de exterminare de la Chelmno, Belzec, Sobibor, Treblinka, Majdanek si Auschwitz-Birkenau. "Holocaustul prin gloante", comis de nazisti cu precadere in Uniunea Sovietica, este reconstituit prin numeroase relatari ale supravietuitorilor si ale martorilor, in vreme ce legile antisemite care pregatesc Shoah-ul sunt analizate in detaliu.    "Tot acest proces genocidal - discriminarea, eliminarea din societate, ghetoizarea, infometarea, impuscarea, gazarea - a inceput insa prin discurs. Orice genocid este, la inceput, un genocid al cuvintelor" - iata avertismentul oferit de aceasta noua istorie a Holocaustului. "Ceea ce nu au inteles toti cei care il aclamau pe Hitler - inclusiv Heidegger, care avea toate datele sa inteleaga - era faptul ca desfiintarea unui om, asa cum o numeste Primo Levi, insemna in fapt desfiintarea intregii umanitati. Ca acesta era chiar opusul principiului talmudic rostit ulterior in onoarea salvatorilor din Holocaust - precum Oskar Schindler sau Raoul Wallenberg: Cine salveaza o viata salveaza lumea intreaga. Cine desfiinteaza un om desfiinteaza umanitatea intreaga. Acesta a fost marele truc al Fuhrerului. Toti ceilalti - proclamati de la Berlin ca fiind alesi, rase superioare, supraoameni - s-au napustit la chemarea acestuia asupra evreului, care, spunea Hitler, era mai-putin-om decat ei. Surpriza insa: evreul era un om ca toti oamenii, iar dezumanizarea lui era doar un siretlic prin care oricine altcineva devenea dezumanizabil." 

Cel de-al doilea volum al lucrarii Mari batalii din istoria lumii continua seria conflictelor armate de rasunet, aducand istoria pana aproape de timpurile noastre. Autorul se dovedeste un povestitor si un analist istoric la fel de iscusit, scotand in evidenta de fiecare data esentialul si captivand cititorul cu evenimentele prezentate. Sunt analizate marile batalii ce au zguduit intreaga lume, precum cele de la Austerlitz, Waterloo, Tannenberg, Midway, El-Alamein, Stalingrad, dar si cele de pe plaiurile autohtone de la Plevna, Marasti, Marasesti. Istoria s-a scris mereu cu sange si jertfe imense, oamenii fiind manati in lupta de setea lor de putere sau de dorinta de aparare a gliei stramosesti. Si totusi, ar fi timpul ca bataliile sa ramana doar de domeniul trecutului...  Editie revizuita cu Catalina Calinescu.

Nimeni nu a stiut niciodata cu adevarat ce s-a intamplat in buncarul din Berlin, pe data de 30 aprilie 1945. Prea multe secrete au ascuns realitatea zeci de ani. A sosit momentul sa facem lumina asupra chestiunii, rescriind istoria. De ani de zile am fost invatati: Hitler a murit pe 30 aprilie 1945, la 15.30, in buncarul din Berlin, tragandu-si un glont in cap. Dar care este adevarul? In cautarea lui Hitler in America de Sud este rezultatul multor ani de cercetari ale jurnalistului argentinian Abel Basti. Cartea ofera dovezi, dezvaluiri, documente si marturii care detoneaza versiunea traditionala care, cu mare succes de-a lungul a peste o jumatate de secol, a marcat momentul final al vietii Fuhrer-ului.  Cata vreme traiesc eu n-o sa existe vreun conflict intre Rusia, America si Anglia. Sunt uiti ca sa ma distruga. Daca eu sunt mort, n-au cum sa mai ramana impreuna. Trebuie sa se produca un conflict. Si cand o sa apara, trebuie sa fiu in viata ca sa-i calauzesc pe germani, ca sa se ridice din infrangere si sa obtina victoria finala. Germania nu se poate gandi la victorie decat daca oamenii cred ca eu sunut mort. - Adolf Hitler, in buncarul din Berlin. Time Magazine, 28 mai 1945. 

Evolutia Bizantului e unica si are o relevanta neobisnuita: in acest Imperiu Roman de Rasarit au supravietuit, intr-o sinteza perfecta, cultura greaca si cea romana, pana la mijlocul secolului al XV-lea. Aceasta unitate a fost, de asemenea, marcata de propriile personalitati formate sub influenta crestinismului oriental. Consecintele, concretizate intr-o mostenire istorica si culturala imensa, o adevarata suma a elenismului si a Romei imperiale, se fac simtite pana azi: Bizantul a reusit sa transmita mostenirea lumii clasice, in reinterpretarea sa specifica, societatilor din Evul Mediu si din Renastere in Europa. Acest volum propune o introducere istorica in traiectoria Bizantului, de-a lungul unui mileniu plin de evenimente importante. Traducere din limba spaniola de Iulia Dromereschi.

Versiunea oficiala despre Revolutia romana este plina de minciuni, contradictii si fracturi logice. Toate, puse in slujba "teoriei spontaneitatii" si a "emanatiei". O deformare grosolana a realitatii este cea privind zilele de 21 si 22 decembrie 1989. Mitingul esuat al lui Nicolae Ceausescu, cel din 21 decembrie, este prezentat ca o revolta a bucurestenilor impotriva dictatorului, dar adevarul este departe de a fi atat de simplu. Grigore Cartianu si colaboratorii sai incearca, in volumul de fata, sa descalceasca ghemul de minciuni si sa urmeze firul adevarului.

Cum sa traiesti ca un victorian. O zi din epoca reginei Victoria Una dintre cele mai bune carti ale anului, in opinia National Public Radio (NPR)   Laudata de specialisti, Cum sa traiesti ca un victorian este un ghid fermecator pentru cei curiosi peste masura, "cea mai ieftina masina a timpului pe care o veti gasi"(NPR). Istorisindu-ne propriile aventuri intr-un mediu care a recreat conditiile de trai din vremea reginei Victoria, autoarea se ofera sa ne fie calauza intr-o calatorie in secolul al XIX-lea. In aceasta lucrare incantatoare, bogata in ilustratii, Ruth Goodman descrie activitatile de peste zi ale locuitorilor, din zori si pana-n seara, si "ii infatiseaza pe victorieni drept supravietuitorii plini de curaj" (New Republic) ai celei mai fascinante perioade din istoria britanica. Volumul lui Ruth Goodman despre viata victorienilor "te pune in pielea personajelor acelei lumi" - The New Yorker   Excelent documentata carte a lui Ruth Goodman ii umple de uimire pe cititori prin aventurile ei, o adevarata "istorie traita". Acest ghid minunat dezvaluie trasaturile vietii cotidiene ale oamenilor de rand, in perioada unor uriase prefaceri sociale, si reuseste sa prezinte "o istorie mult mai intima, mai personala". - Publishers Weekly   Zguduitoare, captivanta, minunata. - Clive Anderson, BBC Radio 4   Usor de citit, adesea amuzanta, uneori inspaimantatoare. - Revista Who Do You Think You Are?   Atenta la orice detaliu, autoarea experimenteaza totul, purtand corset si incercand leacuri babesti. De dragul cercetarii, «a luat-o pe calea chinuitoare a infometarii, bolilor, suprasolicitarii si exceselor». Printre cele mai tulburatoare pasaje sunt cele despre copii muncind mai mult decat adultii din vremurile noastre, uneori in medii periculoase si infricosatoare, cu stomacurile goale. Chiar daca este adesea amuzanta, cartea abordeaza cu multa seriozitate suferinta acestor copii si a familiilor lor. -  Kate Tuttle, Boston Globe Traducere din limba engleza de Adriana Badescu.

Oricare roman stie din copilarie, din familie si de la scoala, ca numele de Romania vine de la Roma si ca romanii se trag din romanii cei vechi. Este, desigur, aici o exagerare si o anumita generalizare, insa faptul nu este prea departe de adevar. Numele de Romania (in exact aceasta forma) nu are aceeasi vechime in istorie ca numele de roman. Daca ar fi sa studiem doar istoria stricta a Romaniei, atunci ar trebui sa o incepem de la domnia lui Alexandru Ioan Cuza, adica din a doua jumatate a secolului al XIX-lea incoace. De atunci, acest nume de Romania a devenit oficial in plan intern si international. Romanii exista insa de la finele mileniului I al erei crestine, cand se apreciaza ca s-a incheiat etnogeneza (adica formarea poporului), iar formatiuni politice ale lor, cu numele de ,,tari romanesti", exista tot de atunci. Romanii insa nu au aparut din nimic, ca generatie spontanee. Ei se trag din alte etnii, asa ca istoria lor trebuie inceputa cu trecutul acestor stramosi, atat cat sunt ei cunoscuti si de cand sunt ei atestati. - Ioan-Aurel Pop    Ioan-Aurel Pop, academician, presedinte al Academiei Romane, profesor si fost rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, este autor si coautor a peste saptezeci de carti, tratate si manuale si a peste cinci sute de studii si articole. I s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa din partea a 10 universitati din tara si din strainatate. Este membru al unor academii si societati savante straine, intre care Academia Europeana de Stiinta si Arta de la Salzburg, Academia Nationala Virgiliana din Mantova, Ateneo Veneto din Venetia, Academia Europeana de Stiinte, Arte si Litere din Paris. A fost visiting professor al unor universitati din SUA, Italia, Franta, Ungaria si Austria, precum si director al Institutului Cultural Roman din New York si al Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia. Din 1993 este director al Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca al Academiei Romane.

Atunci cand ne apropiem de fenomenul religios, fie studiindu-l din postura cercetatorului, fie traindu-l ca simpli credinciosi, ne vom lovi inevitabil de problema fanatismului. Crestinismul nu face exceptie. Lucrarea de fata abordeaza tocmai acest subiect controversat, urmarind felul in care o secta iudaica apocaliptica, pacifica si spirituala, persecutata si criticata de reprezentantii culturii greco-romane, a devenit religia oficiala a Imperiului Roman, ajungand sa persecute, la randul ei, alte religii sau alte curente crestine. Tema este tabu in istoriile bisericesti oficiale sau, in cel mai bun caz, tratata superficial.   Giovanni Filoramo, unul dintre cei mai reputati specialisti contemporani in istoria crestinismului, atinge acest punct nevralgic cu mult curaj, dar fara partinire, intrebandu-se daca fanatismul si intoleranta crestina isi au originea in doctrina noii religii a iubirii si a iertarii, sau sunt consecinta metamorfozei Bisericii lui Cristos in Biserica de stat constantiniana si teodosiana, care a ajuns sa distruga locasurile de cult ale paganilor si ereticilor, nu doar excluzandu-i pe acestia din societate, ci condamnandu-i la ardere pe rug, cum s-a intamplat cu Priscillian in anul 385.   Crucea si puterea ne invita sa calatorim in timp, in chiar miezul acelor furtuni politice si dogmatice din primele veacuri ale crestinismului, cand s-au format cele doua ramuri ale sale, cea rasariteana si cea apuseana, care au evoluat mereu in umbra acestei relatii tensionate cu puterea seculara, o relatie care nu si-a gasit rezolvarea nici pana in ziua de azi. - Dionisie Constantin Pirvuloiuc Traducere din limba italiana de Dionisie Constantin Pirvuloiu.

Dimitrie Onciul a fost profesor de istorie a romanilor la Universitatea din Bucuresti si decan al Facultatii de Litere si Filosofie, dar si director al Arhivelor Statului din Bucuresti si membru titular al Academiei Romane.    S-a specializat in cercetarea istoriei Evului Mediu romanesc, publicand studii fundamentale despre originea si etnogeneza poporului roman. Onciul insista asupra studiului aprofundat al documentelor si identificarea adevarului istoric.    Cartea cuprinde cele mai importante momente ale istoriei neamului si pe cei mai insemnati conducatori ai sai, de la neinfricatul rege dac Burebista pana la regele Carol I, realizand o sinteza istorica exemplara.   Autorul il insoteste pe cititor in aceasta lunga si fascinanta incursiune in timp cu atentia, priceperea si siguranta unui ghid incercat in calatorii in trecut.

Orizonturi rosii. Crimele, coruptia si mostenirea Ceausestilor   Aceasta noua editie, care contine o introducere din 2019 a autorului, aniverseaza 30 de ani de la Revolutia - sau "revolta populara confiscata de comunisti", cum o caracterizeaza generalul Pacepa - din decembrie 1989.   O carte fidela adevarului, un adevar crud, orwellian. - Wayne A. Barnes, agent special FBI   In 1978, in plina glorie, cumuland cateva functii esentiale - consilier personal al lui Nicolae Ceausescu, director adjunct al Departamentului de Informatii Externe si secretar de stat in Ministerul de Interne -, generalul-locotenent Ion Mihai Pacepa a facut un gest paradoxal, parasind Romania. Apoi, publicand in SUA volumul memorialistic Orizonturi rosii, Pacepa a demascat natura criminala a partidului comunist si a Securitatii, aducand prejudicii ireparabile regimului de la Bucuresti. Cartea sa a dat in vileag un sistem al crimei organizate la nivel de stat care functiona in virtutea unei autentice traditii leniniste. Dar de data asta nu era vorba de ideologia omniprezenta in materialele de propaganda, ci de faptul ca Ceausescu, la fel ca Lenin odinioara, isi finanta proiectul politic personal din actiuni profund ilegale: trafic de persoane si de armament, spionaj industrial, extorcare de bani, actiuni de influenta, mita si coruptie. Daca in Rusia presovietica gangsterul insarcinat sa faca bani pentru partid era Stalin, in Romania lui Ceausescu, cei iesiti pur si simplu la furat bani si secrete de prin toata lumea erau miile de ofiteri acoperiti ai DIE. O asemenea depozitie a perturbat afacerile colosale ale acestei veritabile mafii. De aceea, Securitatea si mostenitorii sai nu i-au iertat niciodata generalului Pacepa asa-zisa lui tradare.   Generalul Pacepa este considerat de comunitatea de informatii a SUA singurul reprezentant al Occidentului care a demolat o intreaga retea de spionaj inamica si a jucat un rol remarcabil in preintampinarea celui de-al Treilea Razboi Mondial. S-a spus despre el ca este "omul cu cea mai mare influenta din secolul XX, daca nu si din secolul XXI".   Pacepa nu numai ca ne-a ajutat sa intelegem istoria si multe dintre operatiunile de dezinformare - indeosebi din partea Rusiei si a tarilor din Orientul Mijlociu - la care inca asistam, dar ne-a oferit avantajul de a invata cum sa le infrangem. Pe scurt, a deschis o lume a carei existenta nu era cunoscuta multora dintre noi, in timp ce aceia care o cunosteau o subestimau considerabil. - R. James Woolsey, Jr., fost director al CIA   Traducere de Horia Ganescu si Aurel Stefanescu, revazuta, actualizata si completata de autor cu o Introducere a autorului din 2019.

Scrisa de unul dintre cei mai reputati bizantinologi ai secolului XX, lucrarea urmareste in desfasurarea ei o istorie ce se intinde de la domnia lui Constantin cel Mare pina la cucerirea Constantinopolului de catre Mahomed al II-lea. Abordarea complexa adoptata de Vasiliev – autorul prezentind si comentind nu doar evenimentele politice si militare, ci si relatiile comerciale, viata religioasa si realizarile culturale – face din Istoria Imperiului bizantin cel mai cuprinzator studiu din acest domeniu. Dincolo de bogatia informatiei si acuratetea analizei, cititorul poate contempla spectacolul fascinant al unei mari civilizatii.   Analiza istoriei bizantine a lui Vasiliev este unica in domeniu. E completa, incluzind o prezentare a literaturii si artei pentru fiecare perioada discutata, in timp ce toate celelalte lucrari de acest gen, chiar si cele mai recente, fie sunt conditionate de timp, fie neglijeaza unele aspecte ale civilizatiei orientale… Aceasta recunoscuta si apreciata Istorie a Imperiului bizantin nu mai are nevoie de nicio recomandare. Redactata initial in limba rusa, a fost tradusa in engleza, franceza, spaniola si turca. A fost intotdeauna preferata de studenti. - The Catholic Historical Review

Important nu este doar sa stii adevarul, ci sa-l si cauti. Iar Grigore Cartianu l-a cautat cu tenacitate sirabdare. Vazand rezultatul muncii sale, mi-l imaginez pe autor in mijlocul desertului, sapand cu mainile in nisip dupa un strop de apa, care pana la urma iese la iveala din strafundurile pamantului si se transforma intr-un rau, potolindu-i setea. Si nu doar setea sa, ci a tuturor celor carora le era sete. - Iarina Demian, actrita si regizoare   Printr-un efort colosal si printr-o buna-credinta rar intalnita in zilele noastre, Grigore Cartianu reuseste sa ne restituie un moment important al istoriei noastre. El apeleaza la tehnica istoriei orale, ceea ce face demersul sau si mai placut lecturii, si mai credibil. - Gheorghe Gorun, istoric   Cartea lui Grigore Cartianu face lumina in cel mai tulbure, controversat si masluit eveniment al ultimilor 25 de ani. Scriitura este alerta, placuta, aproape cinematografica. Este rusinos ca mai sunt oameni care contesta si astazi adevarul. Adevarul trebuie spus chiar daca este dureros. Sunt interesat de aceasta carte pentru a face un film. - Radu Gabrea, regizor

De la cofondatorul cliodinamicii, stiinta interdisciplinara revolutionara a istoriei, o explicatie de ansamblu a traiectoriei omenirii.   In 2010, cand revista Nature le-a cerut oamenilor de stiinta importanti sa ofere o previziune pentru urmatorii zece ani, Turchin a afirmat ca America se afla intr-o spirala de dezintegrare sociala care ar putea duce la prabusirea ordinii politice in jurul anului 2020. Timpul a dovedit ca predictia lui a fost foarte aproape de adevar, iar volumul de fata prezinta de ce.   Lectiile pe care trebuie sa le invatam din istorie sunt evidente, sustine Turchin: cand echilibrul dintre elitele conducatoare si restul populatiei se inclina prea mult in favoarea elitelor, instabilitatea politica este aproape inevitabila. Pe masura ce inegalitatea veniturilor creste si prosperitatea curge disproportionat in mainile elitelor, oamenii de rand sufera, iar eforturile de a deveni parte a elitei devin tot mai frenetice. Fiindca numarul acestor pozitii ramane relativ fix, supraproductia de elite duce inevitabil la aspiranti frustrati la acest statut, care folosesc resentimentul popular pentru a se impotrivi ordinii stabilite. Turchin dovedeste ca, atunci cand acest stadiu este atins, societatile sunt prinse intr-o spirala din care este foarte greu sa iasa.   Istoria este nespus de complexa si de imprevizibila, spun majoritatea istoricilor. Daca ar avea dreptate, am fi cu totii in mare dificultate, neputinciosi in fata unui potop de dezastre iminente. Dar Peter Turchin propune o noua stiinta prin care putem face istoria predictibila - aplicand metode care au avut succes in alte domenii complexe. Trebuie sa stim ce vede el in viitor si ce putem face in legatura cu asta. - Jared Dinamond , castigator al Premiului Pulitzer   Peter Turchin aduce stiinta in istorie. Unora le place, iar altii prefera istoria in forma ei simpla. Dar toata lumea trebuie sa acorde atentie analizei bine informate, convingatoare si infricosatoare din aceasta carte. - Angus Deaton, castigator al Premiului Nobel pentru economie De la omul care a prezis ascensiunea lui Trump - sau a cuiva foarte asemanator lui - o explicatie remarcabil de clara si de bine informata despre motivul pentru care societatile intra in criza si cum sa generezi o revenire usoara. - The Guardian   In aceasta carte, domnul Turchin ofera o teorie lucida si eleganta care este stabila de-a lungul timpului si spatiului, intr-un mod asemanator legilor naturale si descoperirilor stiintifice. - Wall Street Journal   Poate cea mai comprehensiva explicatie de pana acum a crizei actuale si continue a politicii americane... este o lectura obligatorie pentru toti cei care iau in serios salvarea democratiei. - Salon   Fascinant... Stilul elegant al lui Turchin investigheaza dincolo de duelurile partizane interesele de clasa care se repeta pe parcursul generatiilor, dar ofera si perspective in politica actuala. Este o analiza stimulativa a antagonismelor trecute si prezente si a destramarii la care ar putea conduce. - Publishers Weekly   Peter Turchin ofera o sinteza puternica a fortelor istorice care au adus societatea americana pe marginea periculoasa pe care sta acum. Cu claritate si inovatie metodologica, Turchin ne arata pe scara larga de ce trebuie sa abordam inegalitatea veniturilor pentru a pastra democratia si ordinea politica. - James Stavridis, fost amiral in Marina SUA Un clarvazator preeminent al epocii digitale... o colectie remarcabila despre sperantele si esecurile oamenilor. - Tim Adams, Observer   Extraordinar... culminarea a multor ani de munca originala si inovatoare. - Niall Ferguson , Bloomberg Traducere din limba engleza de Gabriel Tudor.

Cu talentul sau inegalabil, autorul descrie fapte de zi cu zi, viata cotidiana. Sinucideri si crime care au cutremurat Bucurestiul, drame sentimentale, intrigi de tot felul si violente ale bandelor de gangsteri care seamana haosul, teroarea si panica. ,,Istoria mica", asa cum se spune. Doar in fundal regasim marile evenimente: lovitura de palat de la 23 august 1944, intrarea Armatei Rosii, armistitiul de la Moscova, conferintele de la Ialta si Potsdam... Si, fireste, "granzii" epocii: Iosif Vissarionovici Stalin, Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill, regele Mihai, Harry Truman. Ii intalnim si pe "semizeii" autohtoni: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodnaras, dr. Petru Groza, Lucretiu Patrascanu. Dar si pe Mihail Sebastian, Zaharia Stancu, Tudor Arghezi, George Enescu, Sergiu Malagamba...   Sub ochii cititorului se perinda saloane de dans, gradini de vara, restaurante, mahalale - Colentina, Grivita, Ferentari, Bellu. Sunt descrise cinematografele, teatrele, pietele Matache Macelaru, Filantropia si Obor. Vin la rand magazinele de stofe si de bijuterii, cafenelele Corso, Capsa, Athenee Palace. Sediile ambasadelor, ministerelor si partidelor, ale tribunalelor si sectiilor de politie. Hipodromul Baneasa si cursele de cai, Palatul Regal, vilele elitei bucurestene. Apoi sunt medicii de cartier, prostituatele din Crucea de Piatra, comersantii, dizeurii la moda, fantii de mahala, toti forfotind in paginile ingalbenite din presa timpului. La bariera acestui oras cu toate ale lui apare Krasnaia Armia, cu soldati desculti, cocotati adesea pe tancuri Sherman, Made in USA. Asa incepe ocupatia sovietica.   Confidential. Misiunea Statelor Unite, Bucuresti. Poporul roman cauta o cale de scapare, dar pana acum nu se intrezareste nici cea mai palida nadejde in afara de un al treilea razboi mondial. Discutii in legatura cu posibilitatea unui nou razboi se aud din ce in ce mai des si nu poate fi o alta explicatie decat ca, oricat de cumplit ar fi pentru Romania, masa poporului il doreste. Zvonurile pietei cum ca ar fi inceput razboiul sunt ceva obisnuit; zvonuri care se raspandesc rapid sunt primite cu satisfactie de cei care le cred. [...] Majoritatea pare resemnata la gandul razboiului si, in pofida tuturor incercarilor facute in lume pentru o pace de durata, asteapta declansarea acestuia, noteaza Ray Melbourne, diplomat american de la ambasada din Bucuresti, intr-un raport catre Departamentul de Stat.

O istorie alternativa a lumii care dezvaluie unele dintre cele mai mari minciuni spuse vreodata si cum au fost ele folosite in timp   Lincoln nu credea ca toti oamenii sunt egali. Aztecii nu au fost macelariti de conchistadori, iar Churchill nu a fost omul pe care istoria ni-l prezinta.   Cate informatii pe care le credem adevarate sunt, de fapt, fictiuni? De la mituri despre cel de-al Doilea Razboi Mondial la aventurile lui Columb si de la legendele asa-zisilor "oameni mari" ai istoriei la originile condimentului curry - istoria falsa este peste tot si este folosita constant pentru a ne influenta lumea in care traim. In aceasta carte fascinanta, Otto English deconstruieste zece mari minciuni ale istoriei si ne arata cum prezentul continua sa fie manipulat de povestile inventate ale trecutului. Dezvaluind minciunile promovate de politicieni, povestile incurajate de populisti si de media, povestile de care ne lovim pe Facebook sau pe care le-am auzit in copilarie, English scoate la lumina lucruri pe care nu le invatam la scoala, dar si motivul pentru care acestea nu sunt predate. O carte spectaculoasa si importanta! - Mark Dolan Traducere din limba engleza de Ondine Dascalita.

Prezentul din trecut. Istoria pe care nu o inveti la scoala. Romanii, din Antichitate pana in zorii Epocii Moderne Stimate Confrate, esti un intelectual ales. Profesorul este dublat de istoricul inzestrat. Cunostintele ii confera o baza stiintifica solida. Stapanesti temeinic si poti utiliza trei limbi de circulatie internationala si alte doua le poti folosi practic. Ai o personalitate puternica si o energie corespunzatoare. Esti un istoric militant, dar totodata si un organizator, un manager innascut, dornic necontenit de a zidi. Totdeauna in mijlocul problemelor, multiprezent si in acelasi timp inarmat cu tact si cu masura, desi intransigent in actiuni, stii sa le infatisezi intr-un vesmant de amabilitate fireasca. In ochii nostri, ai celorlalti, te infatisezi cu un ton linistit, dar intemeiat pe competenta, si-ti sustii pozitiile cu fermitate, nesovaitor. - Dan Berindei Excelenta introducere in Istorie si in rostul studierii ei, Prezentul din trecut este opera unui om care stie ca "nimic din ceea ce se petrece acum, sub ochii nostri, nu este fara radacini". Eleganta frazei, datorata starii de veghe in fata cuvintelor limbii romane, si claritatea argumentelor decurgand din indelunga aplecare asupra hrisoavelor au acum si sansa unei atragatoare puneri in pagina, cu splendide imagini adaugand si ele un plus de caldura informatiei. De la Antichitate la Scoala Ardeleana, cartea ne insoteste intr-o expeditie palpitanta de cunoastere si re-cunoastere identitara. Istoria este povestea legitimatoare a unui neam, dar si a tuturor neamurilor laolalta, iar adevarul ei depinde de onestitatea celui care o spune. Prezentul nu poate fi intreg fara asumarea lucida si dreapta a trecutului. Iar trecutul poate fi cunoscut prin cercetarea izvoarelor cu ajutorul unor instrumente complicate descrise acum pe inteles. Lucian Blaga stia ca istoria si aerul, desi le putem uita greutatea, sunt realitati fara de care viata nu e posibila. Ioan-Aurel Pop spune ceva in plus: istoria e o temelie pe cat de ferma, pe atat de miscatoare, careia, daca o ignoram, ii vom suporta nestiutori rafalele uneori ucigase. - Irina Petras Cartea aceasta reconstituie scene din istoria romanilor, de pe la anii 600-700 pana pe la 1700. Romanii nu au trait in tot acest timp singuri in spatiile sud-est europene, la Dunare, Nistru, Tisa si in Carpati, ci pe langa alte popoare si amestecati cu alte popoare si parti de popoare. In tot acest timp, romanii au muncit ca sa traiasca, s-au aparat de inamici, i-au si atacat pe acestia, si-au construit institutii si case, au cultivat campuri si au crescut animale, au ridicat biserici pentru iertarea pacatelor lor si pentru slava lui Dumnezeu. - Ioan-Aurel Pop

Isaiah Berlin a ramas intotdeauna interesat de Rusia, care i-a marcat identitatea din punct de vedere personal si intelectual. Emigrat in Anglia in 1921, s-a intors in tara pentru prima data in 1945, avand parte de intalniri cu scriitori ca Anna Ahmatova si Boris Pasternak, care urmau sa-si puna amprenta asupra scrierilor sale ulterioare.  Eseurile despre URSS reunite, dupa disparitia autorului, de editorul Henry Hardy in volumul Mintea sovietica includ, printre altele, relatarea celebrelor sale intrevederi cu diversi scriitori rusi dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, reflectii despre "dialectica artificiala" manipulatoare a lui Stalin, analiza culturii sovietice facuta dupa o vizita din 1956, portretele unor scriitori ca Osip Mandelstam si Boris Pasternak, un post-scriptum ca reactie la evenimentele din 1989.    O colectie de eseuri ale lui Isaiah Berlin despre Rusia tarista si stalinista este bine-venita… Ceea ce face din aceasta carte o lectura esentiala pentru iubitorii lui Berlin este ca ea cuprinde eseuri care nu au mai fost publicate niciodata pana acum sau care au aparut initial sub pseudonim, spre a proteja rudele care traiau in Uniunea Sovietica. Si se citesc cu aceeasi placere ca atunci cand au fost scrise. - The Washington Times    Ca intotdeauna, scrierile lui Berlin sunt pe cat de instructive, pe atat de captivante. Incadrata de prefata lui Henry Hardy si glosarul lui Helen Rappaport, Mintea sovietica este o antologie remarcabila. - Slavic and East European Journal

Windsor! Este cea mai mare fortareata din lume locuita inca si astazi si – totodata – numele dinastic ales de regele George al V-lea in 1917, in plina valtoare a Primului Razboi Mondial, pentru a sterge rezonanta germanica a suveranilor de Saxa-Coburg si Gotha intr-un moment in care Regatul Unit se confrunta cu Imperiul German. Jean des Cars, maestru al cronicilor dedicate monarhiilor europene, survoleaza istoria acestei case dinastice sosite pe tronul Angliei in 1714 prin George I, principe elector al Casei de Hanovra, si devenite in timp sinonima cu chintesenta spiritului britanic. De la o Anglie puternic marcata de prestigiul legendarei regine Victoria la indelungata domnie a reginei Elisabeta a II-a, de la Imperiul Britanic care domina lumea inainte de 1914 si pana la Commonwealth-ul de astazi, de la gentlemeni cu melon pana la Beatles, de la apusul glorioaselor colonii pana la casatoria lui William si Kate, des Cars deruleaza extraordinara saga a unei descendente de regi, regine, printi si printese ale caror destine sunt adevarate pagini de roman. Cu momentele lor de fericire sau de nefericire, ei continua sa ne fascineze printr-un amestec unic de traditie si gesturi indraznete. Windsor? O pasionanta sinteza britanica. Dupa o serie de dinastii – normanda, Plantagenet, de Lancaster, de York, Tudor si Stuart –, in 1714, odata cu regele George I, accede la tronul britanic Casa de Hanovra. Apoi, in 1840, casatoria tinerei Victoria cu printul Albert de Saxa-Coburg si Gotha reinnoieste inrudirea germanica a monarhiei engleze. Dar patronimul este greu de purtat in plin Prim Razboi Mondial, astfel ca George al V-lea are initiativa de a-l schimba in Windsor. Numele Casei de Windsor va cunoaste suisuri si coborasuri, va tine prima pagina a ziarelor si va captiva opinia publica prin dramele intime, accidentele tragice, dar si prin episoade romantice si – mai ales – prin capacitatea monarhiei de a se adapta la vremuri noi. De la regina Victoria la nasterea lui baby George, Jean des Cars relateaza, in inconfundabilul sau stil spumos si vivace, parcursul unei monarhii fascinante. Nascut la Paris in 1943, Jean des Cars (pe numele intreg, Jean Marie de Perusse des Cars) este un scriitor si jurnalist francez, colaborator la Paris Match, Figaro Magazine si Jours de France. Istoric reputat si autor prolific, el si-a creat un nume ca pasionat cronicar al marilor case dinastice europene si al destinelor celor mai ilustri reprezentanti ai acestora. Printre lucrarile sale cele mai cunoscute se numara Sceptrul si sangele, Saga dinastiei de Habsburg, Saga dinastiei de Windsor, Saga favoritelor (publicate in limba romana la Editura Trei), precum si Saga dinastiei Romanov, Saga reginelor si biografiile dedicate unor personalitati istorice celebre (Ludovic al II-lea al Bavariei, imparateasa Elisabeta a Austriei, printul mostenitor Rudolf al Austriei etc.).

• Carte distinsa cu Premiul Airey Neave, 2018   Captivanta, revelatoare, magistrala. - The Time   Cea mai curinzatoare si detaliata istorie a serviciilor de informatii, de la Moise si Sun Tzu pana in prezent   Istoria spionajului se intinde peste milenii, si totusi a fost in mare parte uitata. Lumea secreta isi propune sa recupereze aceasta istorie pierduta, sa demonstreze rolul informatiilor in mersul evenimentelor petrecute la scara globala si sa reconsidere abordarile istorice care au neglijat componenta informatiilor. Cartea ofera o relatare incitanta, cu agenti secreti, intrigi si actiuni de spionaj, intr-un arc de timp ce survoleaza secolele, trasand mutatia de la divinatiile lumii antice la culegerea reala de informatii in cadrul operatiunilor militare. Este astfel cartografiata evolutia rolului informatiilor in politicile de stat, de la Venetia renascentista la Anglia elisabetana, de la Franta Vechiului Regim la America revolutionara si Rusia tarista, ajungand pana la actiunile sofisticate din perioada moderna.   O lucrare cu adevarat magistrala... [si] o lectura obligatorie pentru oricine este serios interesat de lumea serviciilor de informatii. - Washington Times   Cei care nu inteleg greselile trecutului sunt pasibili sa le repete. Informatiile ofera un bun exemplu in acest sens. La izbucnirea Primului Razboi Mondial, modul in care controlau informatiile presedintele american Woodrow Wilson si prim-ministrul britanic Herbert Asquith se plasa intr-o liga diferita de abordarea lui George Washington in timpul Revolutiei Americane sau de cea a oamenilor de stat britanici in secolul al XVIII-lea. Reputatul istoric Christopher Andrew, expert de marca al domeniului, aduce la iveala istoria pierduta a spionajului din ultimele trei milenii - si ne demonstreaza pe deplin relevanta sa.  A scrie o istorie globala a spionajului, din zorii istoriei umanitatii pana in prezent, este o intreprindere temerara. A realiza o lucrare judicioasa, vasta, usor accesibila si surprinzatoare, intr-un singur volum, este o performanta fara egal. - The Times   Christopher Andrew este profesor emerit de istorie moderna si contemporana la Universitatea Cambridge. A condus Facultatea de istorie din cadrul aceleiasi universitati, unde a fondat si renumitul Cambridge Intelligence Seminar. Este, de asemenea, presedinte al British Intelligence Study Group si co-editor fondator al publicatiei Intelligence and National Security. A fost profesor invitat la Harvard, Universitatea din Toronto si Universitatea Nationala Australiana si presedinte al colegiului Corpus Christi de la Cambridge. Este autor al mai multor lucrari si studii dedicate activitatilor de spionaj si serviciilor de informatii, printre care se numara si bestsellerul The Defence of the Realm: The Authorized History of MI6. Traducere din limba engleza de: Viorela-Valentina Dima (coord.), Denise Dona, Raluca-Elena Hurduzeu, Olivia-Cristina Rusu

Dezinformarea. Un fost spion-sef dezvaluie strategiile secrete de subminare a libertatii, de atac impotriva religiei si de promovare a terorismului   Dupa ce a demascat natura criminala a partidului comunist si a Securitatii in bestsellerul international Orizonturi rosii, aducand prejudicii ireparabile regimului de la Bucuresti, Ion Mihai Pacepa, cel mai inalt oficial din blocul sovietic care a cerut vreodata azil politic intr-o tara NATO, ia in colimator, in cartea de fata, o tinta uriasa: stiinta dezinformarii, nascuta si perfectionata in fosta Uniune Sovietica, si astazi uimitor de influenta. Impreuna cu istoricul Ronald Rychlak, Pacepa expune angrenajele unora dintre cele mai puternice campanii de dezinformare lansate de la Kremlin. Cititorul va descoperi raspunsuri la multe intrebari esentiale ale epocii moderne: de ce in ultimii 50 de ani lumea occidentala s-a intors impotriva credintei sale fondatoare, crestinismul? De ce islamul radical, jihadul si terorismul au izbucnit cu atata forta, dupa o lunga perioada de relativa acalmie? De ce s-au inmultit manifestarile de sorginte marxista in Statele Unite si in zona NATO? Ce s-a intamplat, de fapt, in Rusia dupa caderea Zidului Berlinului?   O carte pe care "istoria a asteptat-o", dupa cum spune profesorul Paul Kengor, o mina de aur din care putem extrage toate informatiile ce se cer cunoscute despre Razboiul Rece. Traducere din limba engleza de Marius Stan.

Povestea colaborarii unora dintre cele mai bogate familii germane cu puterea nazista, precum si a modului in care acestea au prosperat in timpul celui de-Al Treilea Reich.   Volkswagen, Porsche, Dr. Oetker… Acestea sunt unele dintre cele mai reprezentative branduri ale Germaniei, adevarate simboluri ale spiritului intreprinzator din aceasta tara. Dar care este adevarul din spatele succesului?   La sfarsitul Primului Razboi Mondial, Germania era o tara invinsa, cu o populatie saracita. Pe fondul crizei economico-sociale profunde si al fricii fata de ascensiunea comunistilor, Partidul Muncitoresc National-Socialist German al lui Adolf Hitler a ajuns sa preia puterea si sa instituie un regim autoritar. Printre cei care au sprijinit cauza nazista s-au numarat si membrii catorva dintre cele mai instarite familii germane. Quandt, von Finck, Flick sunt doar cateva dintre marile nume care au sustinut financiar partidul lui Hitler, in schimbul unor facilitati care le-au permis sa-si dezvolte afacerile si sa-si sporeasca averile. Prin intermediul remarcabilei investigatii realizate de ziaristul David de Jong in volumul Miliardarii nazisti, va invitam sa descoperiti trecutul intunecat al dinastiilor financiare care detin astazi BMW, Volkswagen sau Porsche.    O ancheta detaliata, convingatoare, care da fiori. - The Jerusalem Post   Bine documentat, cu o scriitura convingatoare si plina de substanta, debutul stralucit al lui David de Jong limpezeste un capitol sumbru al trecutului si, totodata, aduce la lumina, intr-un mod socant, prezentul si, poate, viitorul nostru apropiat – aratand modul in care un amestec insidios de capitalism si fascism poate distruge democratia si nenumarate vieti. O lectura absolut obligatorie. - Norman Ohler, autorul cartii Nazistii si drogurile   O cercetare solida a laturii financiare a raului nazist, a carui trista amintire nu s-a stins inca. De Jong are meritul de a fi readus multe dintre aceste evenimente in centrul atentiei. - Kirkus Reviews Traducere din limba engleza de Alina Popescu.

Jean des Cars este istoricul marilor dinastii europene si al celor mai ilustri reprezentanti ai acestora. Punandu-si inca o data in valoare talentul de povestitor, el reconstituie in volumul de fata viata catorva dintre cele mai cunoscute cupluri din istorie care au avut parte de iubire si deceptie, de glorie si decadere, de speranta si deznadejde.   De la dramatica ucidere a lui Ines de Castro, iubita viitorului rege portughez Pedro I, pana la teribilul sfarsit al ducesei d’Alencon, de la asasinatul care va schimba soarta unui imperiu si va constitui pretextul izbucnirii Primului Razboi Mondial pana la istoria ultimului sah iranian, Jean des Cars da viata, in maniera sa inconfundabila, povestilor unor regi si regine, imparati si imparatese care au suferit din dragoste si au trait adevarate tragedii si deceptii.   Fara indoiala, Cupluri tragice ale istoriei este o carte captivanta, ce se adreseaza tuturor celor pasionati de lectura si istorie, nefiind doar o biografie a personajelor ilustrate ci si o incursiune in atmosfera unora dintre cele mai importante familii regale. Traducere din limba franceza de Mariana Alexandru.

Al treisprezecelea trib: Khazarii. In Khazaria oile, mierea si evreii se afla din belsug. Inceputul istoriei poporului khazar – singurul popor din istorie care s-a convertit la iudaism – nu este dintre acelea cu un raspuns foarte clar, fiind lansate fel de fel de supozitii - deja amintind ca, probabil corecte cu toate la un moment dat al existentei lor, descendenta: turcica, mongola, hunica si evreiasca - dar majoritatea cercetatorilor actuali sunt inclinati sa creada ca teritoriul initial de locuire al khazarilor trebuie cautat in Imperiul heftalit ("hunii albi"), in Asia Centrala, in zona din sudul Lacului Aral, intemeiat in jurul anului 400 d.Hr.

Intr-o povestire istorica, ca aceasta pe care v-o prezint, este foarte greu sa se gaseasca ceva original. Faptele si elementele istorice sunt rigide si riguros fixate in cadrele istoriei, asa ca a trebuit sa le iau cum le-am gasit. Iar partea anecdotica, aceea care agrementeaza si usureaza citirea, am cules-o dupa izvoare autentice din nenumarate carti straine originale sau in traducere din englezeste si italieneste in limba franceza si germana.   Asa ca aceasta carte este numai o talmacire in romaneste a ceea ce s-a scris si comentat asa de mult in alte limbi, straine, despre familia de mare renume istoric Borgia. O povestire facuta cu grija adevarului dupa nenumarate biografii si studii istorice aparute in tarile apusene.   Pentru toti aceia care nu au la indemana acele carti, pentru toti aceia care citesc mai cu seama carti romanesti si pentru toti acei care prefera o sinteza unui studiu arid de specialitate, le ofer aceasta lucrare a mea. Buna sau rea. Cum veti gasi-o.

Printul Barbu Alexandru Stirbey este o personalitate strans legata de istoria noastra. Lucrarea aceasta oglindeste pe baza de documente, etapele biografice ale printului, descendent dupa bunica din neamul Brancovenilor si nepot dinspre tata al domnitorului Tarii Romanesti, Barbu Dimitrie Stirbey. Dupa cum se stie, domnitorul Cuza abolise rangurile boieresti, dar Stirbey, prin actiunile sale, a ramas un print in bunul sens al cuvantului, angrenat puternic in viata tarii.   Constantin Constantinescu, autorul lucrarii, paralel cu viata plina uneori de peripetii a printului Stirbey, descrie si principalele etape ale activitatii sale politice ca sfetnic principal al regelui Ferdinand. A fost un prieten devotat al tronului, atat pana la moartea regelui survenita la 1927, cat si in timpul domniei lui Mihai I (1927-1930 si 1940-1947). A fost un colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu. Desi au sustinut monarhia, au fost adversari ai regelui Carol al II-lea (1930-1940). Cartea este impartita in 21 de capitole care se lectureaza usor, ca un roman politist, unde istoria familiei se imbina cu cea nationala si chiar cu cea mondiala. Sunt descrise amanuntit lucrarile Pacii de la Buftea, sunt amintite unele evenimente ale vietii politice dintre cele doua razboaie legate de viata si activitatea lui Stirbey, precum si actiunile sale diplomatice de la Cairo si Moscova ca emisar al lui Iuliu Maniu si ca mijlocitor al incheierii armistitiului cu Aliatii. A semnat cu durere Armistitiul de la Moscova. Lucrarea cuprinde multe detalii si alte probleme mai putin cunoscute din viata si activitatea printului, pe care cititorul le va descoperi acum, in anul in care se implinesc 150 de ani de la nasterea sa. Barbu Stirbey ramane o figura luminoasa in galeria marilor patrioti romani, dar mult prea lasata in anonimat. - Prof. univ. dr. Nicolae Ciachir

Seneca Lucius Annaeus   Cu cinci ani in urma am ridicat de la tipografie prima noastra carte: Seneca. Scrisori catre Lucilius. O corespondenta in varsta de 2000 de ani. Intrebari si raspunsuri. Astazi, uitandu-ne prin Scrisori, am realizat ca avem din ce in ce mai multe intrebari. Am facut o selectie si le-am pus in cinci plicuri, pe teme diferite: Despre Libertate, Despre Moarte, Despre Timp, Despre Invatatura si Despre Prietenie...   Binele nu consta intr-un obiect, ci in tipul de alegere. - Seneca

A pleca de la zero inseamna a lua totul de la capat. Dar oare poti sa iei totul de la capat dupa un razboi care a schimonosit planeta? Poti sa ceri doar dreptate, nu si razbunare? Poti sa ierti? Poti sa iesi teafar din cel mai negru cosmar? Sunt cateva dintre intrebarile pe care si le pune Ian Buruma intr-o carte fundamentala pentru intelegerea a ceea ce s-a intamplat cu adevarat dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Pornind de la experienta prin care a trecut tatal sau, Ian Buruma scrie despre cateva dintre lucrurile care au marcat anul 1945: reinsertia supravietuitorilor, violenta anarhica sau sistematizata, razbunarea salbatica, fanatismul, concesiile, cedarile si complicitatile fara de care nu se putea pune problema revirimentului. 1945 a fost un an tulbure si insangerat („Iar sangele cere sange“, dupa cum spune Macbeth). A fost anul in care unii vinovati pentru oroarea razboiului au platit, iar altii au scapat. A fost anul in care s-au descoperit ororile din lagarele de exterminare naziste. A fost anul in care tortionarii au cumparat de pe piata neagra certificate de supravietuitori ai lagarelor. A fost anul in care, intorsi acasa mai mult morti decat vii, unora dintre supravietuitori li s-a spus: „Si la noi a fost rau. Ne-au furat bicicleta“. 1945 sau Anul Zero a fost si punctul de plecare al ideii si constructiei europene, animate de idealurile generoase, desi utopice, ale pacii eterne si unitatii crestine. Si chiar daca, asa cum scrie undeva Monica Lovinescu, „in rau, specia umana ne va surprinde mereu“, 1945 a fost anul in care lumea s-a redeprins cu un adevar esential: ca temperatura naturala a existentei noastre e temperatura libertatii. O carte monumentala, coplesitoare prin maretie si realism. - Wall Street Journal

In urma cu o mie de ani - la fel ca in zilele noastre -, lumea era dezbinata de framantari religioase si de razboaie, dar unita prin nevoia de cunoastere si de a face comert. Crestinismul se extindea viguros spre Rasaritul Europei, din Panonia pana la Nipru. Imperiul Bizantin isi incepea lenta decadere, iar Califatul musulman, cu centrul la Bagdad, era cea mai mare piata de sclavi si de aur a epocii. Stepele Asiei erau dominate de fiorosii calareti-arcasi, marile sudice, de intreprinzatorii marinari indieni, in vreme ce China era izvor nesecat de bunuri trimise pe Drumul Matasii.     Prin indrazneala vikingilor, popoarele misterioase de dincolo de Atlantic au venit in contact cu  marea scena materiala si spirituala compusa din Europa, Asia si Africa. Acesta a fost momentul zero al globalizarii!     Fascinanta… o lucrare impresionanta, bine documentata, vie si imaginativa. - The New York Times   Extraordinara… O carte plina de viata si captivanta care descrie deopotriva fascinant si detaliat modul in care comertul a imbogatit lumea. Putem vedea exuberanta incantatoare a unei autoare profund indragostite de subiectul ei. - The Times   Cititorii sunt condusi intr-o aventura mondiala… Punand in lumina intalnirile dintre popoarele nordice, maya, africane, chineze si arabe, cartea ilustreaza felul in care acestea relationau, prin razboi sau pace, dar si felul in care comertul si cultura au modelat profund lumea ce urma sa vina. O lectura plina de surprize. - Joanne B. Freeman, autor Affairs of Honorand si The Field of Blood   Lucrarea lui Hansen despre migratia popoarelor, precum si circulatia bunurilor, a curentelor religioase si a ideilor din preajma anului 1000 arata clar ca globalizarea nu este un proces nou si ca civilizatiile care au acceptat provocarile spatiilor necunoscute au fost cele care au inflorit. Nimeni nu a spus pana acum mai bine aceasta poveste. - Stuart B. Schwartz, autor All Can Be Saved Traducere din limba engleza de Matei Ciurica.

Roma si ale sale creatii il invaluie si pe omul secolului al XXI-lea etalandu-si vraja monumentelor artistice, arhitecturale, literare si juridice, exercitand asupra vizitatorilor sai o imensa capacitate de atractie. A vizita Roma fara sa-i cunosti zbuciumul civilizator al epocilor trecute inseamna a proceda la un itinerar inutil prin care nu faci decat sa bifezi existenta unor edificii, ruine si reprezentari artistice, mai mult sau mai putin integrale, dar care nu-ti vor dezvalui nimic din fascinanta lor istorie si glorie. Roma ne-a lasat mostenire structuri materiale inegalabile, ne-a transmis spiritul crestin, precum si indestructibila gandire juridica. Roma nu a fost inaltata intr-o singura zi (Roma non fuit una die condita), dar a ajuns sa conduca lumea, iar cuvantul ei era fara drept de apel.

In pat cu regina. 900 de ani de regi ticalosi, amanti virili si politica de alcov La curtile regale pline de testosteron - generali indrazneti, curteni cizelati si cardinali virili - v-ati intrebat vreodata cum si-au gasit fericirea doamnele?   • Anne Boleyn a flirtat cu barbatii de la curte; Catherine Howard s-a culcat cu unul. Henry al VIII-lea le-a decapitat pe amandoua. • Ecaterina cea Mare si-a omorat sotul idiot si a condus Imperiul Rus alaturi de o lista lunga de favoriti tineri si virili. • Maria Antoaneta s-a indragostit de frumosul conte suedez Axel Fersen, care a incercat cu darzenie sa o salveze de la ghilotina. • Printesa Diana a renuntat la garda de corp regala pentru a se bucura de nenumaratele aventuri amoroase, care, in mod tragic, au dus la moartea ei timpurie.   In aceasta continuare a bestsellerului In pat cu regele, Eleanor Herman dezvaluie adevarul despre ceea ce se intampla in spatele usilor inchise ale budoarului unei regine. Documentata ireprosabil, plina de povesti captivante despre romantism, pasiune si scandal, In pat cu regina exploreaza vietile sexuale tumultuoase ale unora dintre cele mai iubite si celebre conducatoare.   Regina, care traia intr-un palat opulent, purta rochii elegante si bijuterii stralucitoare, era invidiata, admirata si respectata. Dar de cele mai multe ori era, de fapt, o femeie nefericita, fortata sa se casatoreasca cu un print strain pe care nu-l vazuse inainte, cu un capcaun regal care era sadic, cu spume la gura, respingator fizic, incompetent mental sau impotent sexual - iar in cazurile mai triste, toate cele de mai sus. Satula pana peste cap de sotul ei, cand o regina isi lua un amant, totul era posibil - defaimare si moarte, dar si triumf politic. Unii regi isi inchideau pe viata nevestele infidele; alti monarhi, mai binevoitori, ii numeau pe amantii reginei prim-ministri. Factorul crucial care decidea soarta unei regine infidele se referea intotdeauna la implicatiile politice ale relatiei amoroase. La curtile regale europene, tragedia reginelor si a sotiilor de printi nu s-a nascut din aventurile lor sexuale, ci din uneltirile politice. Herman prezinta toate detaliile fierbinti si intense ale vietilor scandaloase ale amantilor regali... o carte extrem de captivanta. - Entertainment Weekly   ... detaliile picante despre personaje uneori uitate... fac aceasta carte sa straluceasca mai puternic decat bijuteriile coroanei. - Emily McCombs, Bust   Stilul lui Eleanor Herman este spumos. - Boston Globe   Eleanor Herman este istoric, autoare a volumului In pat cu regele, bestseller New York Times. Printre alte carti ale sale se numara: Mistress of the Vatican, King Peggy, Legacy of Kings, Blood of Gods and Royals. A avut numeroase aparitii la National Geographic Channel, The History Channel si American Heroes Channel, pentru a oferi comentarii de specialitate pe diverse teme.

Editie ingrijita si postfata de Lucian Pricop Istoria nu este numai despre eroi, regi sau victorii in Aparitiile din colectia File de istorie sunt carti care vorbesc altfel despre lumea de ieri, altfel decat o face istoria mare. Informata asupra modelor occidentale, dar constransa de rigorile orientale sa-si reprime tentatiile necurate; preocupata de aparitiile publice, dar trimisa sa-si indeplineasca rolul de mama si gospodina - iata doar cateva dintre contradictiile unei femei apartinand unei lumi demult apuse. Iorga reconstruieste din franturi de fresca, din scrisori de Doamne si Domnite, portretul femeii din spatiul romanesc, savarsind astfel un act de recuperare a unei parti semnificative din trecutul nostru imp erfect cunoscut.    Despre Domnii ce au stapanit aceste tari s-a vorbit destul si bine si, mai ales, rau. Viata intregii tari se cuprinde in faptele lor, care s-au facut in numele ei. Dimpotriva, o uitare nedreapta a acoperit totdeauna, ca o buruiana de parasire, mormintele Doamnelor ce au stat alaturi de sotii lor, in mijlocul furtunilor unui trai asa de zbuciumat, incat abia ni-1 putem infatisa astazi. Si, ca si Doamnele, sunt date uitarii Domnitele, a caror copi-larie si tinerete a trecut mai totdeauna printr-un lung sir de pribegii si rataciri si pe care nunta le-a stramutat in locuri foarte departate de noi, de unde adesea n-au mai venit niciodata sa-si vada parintii si tara. - Nicolae Iorga

Pecetluite in istorie. Scrisori care au schimbat lumea O remarcabila antologie ce reuneste scrisori celebre intr-un impresionant arc de timp care strabate vremurile, purtandu-ne din Antichitate pana in vremurile noastre si vorbindu-ne despre putere, iubire, creatie, sex, credinta si razboi Pecetluite in istorie este un autentic omagiu adus genului epistolar, oferind cele mai faimoase scrisori care au marcat istoria lumii, cultura universala si viata intima a unor personaje ilustre. Reputatul istoric Simon Sebag Montefiore a realizat o selectie de peste o suta de epistole, din care unele sunt pline de noblete si inaltatoare, altele detestabile si tulburatoare, unele se constituie in adevarate capodopere literare, altele sunt brutale, dure si socante; multe sunt erotice, altele sfasietoare. In bine cunoscutul sau stil antrenant de talentat narator, Montefiore ne arata de ce aceste scrisori sunt o lectura indispensabila: cum ele ne descifreaza trecutul, ne imbogatesc viata de azi si ne lumineaza ziua de maine.   Captivanta si revelatoare... Unele [scrisori] sunt cu adevarat revolutionare si vizionare... Altele sunt foarte personale... dar toate sunt fascinante, asa cum sunt si comentariile editorului dedicate fiecarei scrisori in parte, mici bijuterii... de sine statatoare. - Daily Mail, Cartile de istorie ale anului   Semnatarii scrisorilor cuprinse in volumul de fata sunt personalitati dintre cele mai diferite - de la Elisabeta I si Ecaterina cea Mare la Mandela, Stalin si Picasso, de la Oscar Wilde, Cehov si Puskin la Balzac, Mozart si Michelangelo, de la Hitler, Ramses cel Mare si Alexander Hamilton la Augustus, Churchill, Lincoln, Donald Trump si Soliman Magnificul, nelipsind din tablou nici chiar persoane anonime aflate in imprejurari extraordinare. Tematic, ele acopera o plaja vasta - de la scrisori de dragoste la indemnuri la libertate, de la declaratii de razboi la meditatii asupra mortii. Un florilegiu de neratat pentru impatimitii de istorie si literatura deopotriva.   Simon Sebag Montefiore este autorul mai multor carti incununate cu premii si devenite bestselleruri internationale, fiind publicate in 48 de limbi. Ecaterina cea Mare si Potemkin a fost finalista la premiul Samuel Johnson; Stalin: Curtea Tarului Rosu a castigat Premiul BBA pentru Cartea de Istorie a Anului; Tanarul Stalin a primit Premiul Costa pentru Biografie, premiul LA Times pentru Biografie si Grand Prix de la Biographie Politique; Ierusalim: Biografia unui oras a castigat Premiul JBC pentru Cartea de Istorie a Anului si Premiul Wenjin in China; Romanovii: 1613-1918 a fost distins cu Premiul Lupicaia del Terriccio. Montefiore este totodata autorul Trilogiei Moscova: Sasenka, Cerul rosu al amiezii si Intr-o noapte de iarna, care a castigat Premiul pentru Cartea de Fictiune Politica a Anului, si (impreuna cu Sandra Montefiore) al romanelor pentru copii Ordinul iepurilor regali din Londra. Mai este autorul volumelor Discursuri care au schimbat lumea si Pecetluite in istorie: Scrisori care au schimbat lumea.

Stiai ca ai o superputere? Suntem de neoprit este cartea perfecta pentru oricine s-a intrebat vreodata: Cine suntem? Si cum am ajuns aici?   Din savanele Africii pana pe gheturile Groenlandei, planeta Pamant este stapanita de oameni. Dar cum am ajuns sa fim atat de puternici? Suntem de neoprit dezvaluie faptul ca oamenii au o superputere si ca au folosit-o pentru a crea lucruri stranii si misterioase - de la naluci si spirite la guverne si corporatii.   Paseste pe urmele oamenilor care si-au inceput calatoria din Africa, iar pe parcurs vei afla cum ne-a micsorat focul stomacul, ce ne spune fotbalul despre calitatea de a fi om si de ce banii sunt basmul cel mai de succes din toate timpurile. Iata povestea omenirii asa cum nu ai mai auzit-o niciodata, cu pitici, serpi uriasi, un Mare Spirit-Leu care salasluieste deasupra norilor si degetul unui copil de acum 50.000 de ani care dezleaga misterele originilor omului.   In aceasta carte pentru copii, captivanta si plina de culoare, un public cu totul nou face cunostinta cu stilul inconfundabil al lui Yuval Noah Harari, autorul bestsellerului Sapiens. Epopeea adevarata din Suntem de neoprit poate fi savurata de orice cititor intre 9 si 99 de ani. Ilustratii color de Ricard Zaplana Ruiz.

Dupa 30 de ani de la inlaturarea regimului Ceausescu, evenimentele din decembrie 1989 continua sa suscite un interes deosebit. In primii cativa ani dupa 1989, cu toata presiunea liniei impuse politic si a justitiei care a pronuntat hotarari derutante pentru opinia publica, principalele necunoscute ale lui decembrie 1989 au fost in majoritate elucidate de catre cercetatorii interesati in analiza acestor evenimente.   Lucrarea de fata nu abordeaza decat tangential o serie de aspecte, cum ar fi istoria actiunilor de strada in decembrie 1989, psihologia maselor in zilele evenimentelor si in perioada imediat urmatoare, atitudinea minoritatilor, organizarea manifestantilor, rolul tineretului, nivelul de intelegere de catre masele de demonstranti a fenomenelor politice care se derulau (la nivel international si in Romania), tortura in timpul evenimentelor si dupa aceea, nivelul de implicare a serviciilor secrete straine, a modului in care unele structuri ale statului roman l-au abandonat pe Ceausescu, lasandu-l sa calce in gol, realizarea loviturii de stat si a diversiunii teroriste, care a permis apoi derularea unui intreg sir de evenimente. Lucrarea de fata nu este o carte de invatatura. Ea nu isi propune sa dea solutii la multiplele probleme pe care evenimentele din decembrie 1989 le-au adus in fata societatii romanesti.   O lucrare care se refera la un eveniment istoric declansat si derulat ca urmare a unor activitati ale mai multor servicii secrete si a unei intregi armate acoperite este o istorie a unei conspiratii. In general, in perioada post-comunista, lucrarile privitoare la conspiratii au fost etichetate de catre reprezentantii puterii post-comuniste si de catre sustinatorii ei in termeni peiorativi. Tot ceea ce apartinea "teoriei conspiratiei" a ajuns sa fie trimis in derizoriu, cand, de fapt, marile momente ale istoriei au fost rodul unor conspiratii ale unora impotriva altora. Conspiratiile exista si se deruleaza continuu, dar pentru manipularea popoarelor s-a mers pana acolo incat tot ce nu convine mai marilor zilei este etichetat drept "teorie a conspiratiei", iar mai nou "fake-news". Din aceasta cauza, la nivelul opiniei publice s-au nascut si s-au intretinut confuzii. Suntem convinsi ca, dupa 30 de ani de la lovitura de stat, un numar mult mai mare de cetateni sunt pregatiti sa judece corect faptele pe care nu le-au inteles in perioada imediat urmatoare evenimentelor si sa accepte realitatea asa cum a fost ea, chiar daca ea nu este conforma cu aspiratiile lor. - Autorul

In 2014, Rusia a anexat Crimeea si a incercat sa puna stapanire si pe o bucata din Ucraina - doar ultima dintre manifestarile concrete ale efortului de secole de a extinde granitele Rusiei si de a crea o natiune panrusa. In Imperiul pierdut, istoricul premiat Serhii Plokhy ne demonstreaza ca putem intelege confluenta dintre imperialismul si nationalismul rus de azi doar daca studiem istoria acestei natiuni.   Acoperind mai mult de 500 de ani, de la finalul stapanirii mongole pana in prezent, Plokhy arata cum liderii de la Ivan cel Groaznic la Iosif Stalin si Vladimir Putin au exploatat formele existente de identitate, razboi si expansiune teritoriala pentru a obtine suprematia imperiala.   O relatare plina de autoritate si de maiestrie a nationalismului rus, Imperiul pierdut face cronica povestii din spatele aventurii beligerante a constructiei imperiale ruse.   Lucida si echilibrata. - Times Higher Education   O lucrare oportuna si un studiu impecabil care elucideaza impulsul rus spre recastigarea teritoriilor pierdute in numele unui puternic mit originar... Plokhy continua sa demonstreze ca este maestru absolut al acestui domeniu. - Kirkus Reviews   Plokhy ne relateaza cu elocventa fluxurile si refluxurile nationalismului si ale imperialismului rus... Analiza lui istorica detaliata plaseaza politica externa din secolul XXI a lui Vladimir Putin intr-un context istoric clar. - Publishers Weekly   Un studiu uimitor... Dl Plokhy cauta sa explice centralitatea asa-ziselor provincii de vest pentru identitatea rusa. Acesta nu este doar un exercitiu intelectual, ci unul avand stransa legatura cu dezbaterile strategice. - Wall Street Journal   In Imperiul pierdut, Serhii Plokhy face pentru Rusia ceea ce doar marii istorici pot realiza - reinnoada legaturile dintre un trecut indepartat si un prezent viu si le da relevanta si viata. Aduce secolele de lupta ale Rusiei cu nationalismul si imperialismul in centrul invaziei in desfasurare a Ucrainei si al anexarii Crimeii de catre Vladimir Putin. Cu Rusia subiect de stiri zilnice si cu atatia neaveniti pozand in experti, Imperiul pierdut este o lectura esentiala pentru cei care vor sa inteleaga Rusia din spatele titlurilor de ziare. - Garry Kasparov Traducere din limba engleza de Vlad Palcu.

La 20 noiembrie 1945 a inceput La Nurnberg procesul inten­tat de puterile Aliate impotriva a 24 dintre principalii conducatori nazisti ai celui de-al III-lea Reich. Dezbaterile au durat 218 zile, incheindu-se la 1 octombrie 1946, cand a avut loc audierea finala. Pentru a realiza aceasta carte autorii Joe J. Heydecker si Johannes Leeb au parcurs mii de kilometri in cautarea unor martori, acuzatori si avocati, dar principala sursa de documentare a constituit-o interogatoriile si declaratiile acuzatilor, confruntati cu faptele lor. Necesitatea aparitiei acestei lucrari a fost dictata de doua dezi­derate: - relevarea ororilor celui de-al II-lea Razboi Mondial: 72 milioane de morti dintre care 47 de milioane din randul populatiei civi­le, incluzand 20 milioane de morti produse de foamete si boli cauzate de razboi, iar costurile de 1 bilion de dolari au facut ca acesta sa fie mai scump decat toate razboaiele din istorie la un loc. - obligatia de a dezvalui generatiilor nascute dupa razboi adeva­rul despre aceasta catastrofala inclestare la nivel planetar. Cartea debuteaza cu un capitol extrem de interesant dedicat capturarii criminalilor de razboi ce au umplut boxa acuzatilor in cadrul celui mai mare proces din istoria omenirii. De asemenea, este prezentata o trecere in revista a nazismului in Germania, de la cucerirea puterii de catre Hitler, pana la ataca­rea Rusiei. In acest volum apar si cele 3 capitole cenzurate in prima editie romaneasca din 1983: „Toastul lui Stalin. Winston Churchill protesteaza“; „Stalin si canibalii“ si „Nomina odiosa“. O carte cutremuratoare despre fapte pe care umanitatea nu le-a mai cunoscut de-a lungul existentei sale.

Cealalta jumatate a Europei. De la Primul Razboi Mondial pana in zilele noastre  Cartea lui Francesco Guida, profesor de istoria Europei central-rasaritene cu o indelungata cariera universitara, ofera o privire de ansamblu dinamica asupra situatiei politice si sociale a tarilor din Europa Centrala si de Est in epoca interbelica, cu ascensiunea liberal-democratiei urmata de scurta si sangeroasa paranteza a regimurilor de extrema dreapta, apoi de-a lungul celor peste patruzeci de ani de regim totali­tar sub umbrela Moscovei si in perioada imediat urmatoare caderii comunismului, marcata de reinstaurarea democratiilor, de economia de piata, dar si de noi tensiuni, pana la aderarea la Uniunea Europeana, intre 2004 si 2007, a majoritatii acestor tari. Privita in context european si in paralel cu evolutiile din Grecia, Albania, Bulgaria, Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia si Tarile Baltice, istoria recenta a Romaniei cunoaste la randu-i noi si utile clarificari. - Serban Marin Acum, razboiul in Europa de Est pune la incercare rezistenta aderarii la Uniunea Europeana a statelor care au indurat regimul comunist si influenta sovietica vreme de aproape 45 de ani si pune in discutie insesi validitatea si vitalitatea proiectului de unificare europeana. Daca mi-e ingaduit, autorul acestei carti isi doreste ca toate statele si popoarele Europei sa depaseasca cu bine aceasta incercare, pentru ca unificarea continentului sa fie deopotriva politica, economica si culturala. Ma bucur ca lucrarea va aparea in editia sa romaneasca si, mai cu seama, sunt curios sa vad ce reactii va trezi unui public diferit de cel italian pentru care a fost gandita. Mai ales unui public precum cel roman, aflat in interiorul acelei parti a continentului european pe care am cercetat-o din perspectiva istorica. - Francesco Guida Traducere din limba italiana de Aurora Firta-Marin.

Putin impotriva Occidentului. Razboiul din Ucraina si noua dezordine mondiala Miza razboiului purtat de Putin impotriva vecinului sau de la vest este mai mare decat destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul in care se va sfarsi acest conflict depinde mentinerea actualei ordini internationale sau abandonarea ei, cu consecinte imprevizibile asupra intregii lumi pe termen mediu si lung. E o batalie intre democratie si dictatura, intre regimurile liberale si cele autoritare. Nu este o competitie, caci aceasta ar presupune reguli si fairplay, ci o lupta pe viata si pe moarte intre civilizatia occidentala si dusmanii ei. Viitorul Romaniei depinde si el de rezultatul acestui razboi. Desi ar putea parea regionale, conflictele din Ucraina si Israel au potentialul de a schimba intregul sistem global, adica de a provoca in ordinea internationala modificari majore de calibrul celor produse de razboaiele mondiale. Adversarii lumii libere se incalzesc pe margine. - Armand Gosu

Figura lui Miklos Horthy este sinonima cu istoria Ungariei interbelice. De el se leaga renasterea tarii dupa destramarea Imperiului si incercarile de a recupera teritoriile pierdute la Trianon. In memoria istorica a romanilor – si nu numai a lor –, Horthy este tipul dictatorului fascist, in rand cu Adolf Hitler si Benito Mussolini, iar numele sau echivaleaza cu ocupatia, de­por­tarile si abuzurile contra populatiei civile din Transilvania de Nord in anii 1940–1944. In procesele de la Nurnberg nu va sta insa pe banca acuzatilor, ci in boxa martorilor, iar sfarsitul vietii si-l va trai in liniste la Estoril, la fel ca alti mari exilati ai epocii (intre care si Carol II, fostul rege al Romaniei). In ultimii ani, e asezat pe piedestal de regimul Viktor Orban, in galeria eroilor natiunii maghiare.   Lasand in urma cliseele istoriografiilor nationale si polemica nationalista, Catherine Horel este primul istoric care alcatu­ieste biografia regentului Ungariei pe baza unei documentari vaste, reusind sa impuna o viziune noua, critica si obiectiva. Dincolo de figura controversata a lui Horthy, cartea de fata este in egala masura o ampla fresca a Ungariei dintre cele doua mari razboaie – o istorie ale carei ecouri in prezent sunt inca vii. Traducere de Lia Decei   Fragment din cartea "Amiralul Horthy, regentul Ungariei" de Catherine Horel "De serviciu o zi din doua si apoi in permisie o luna intreaga, Horthy dispune de mari perioade de timp liber la Viena. Si-a instalat familia intr-o casa la Baden, unde va locui pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial. El cauta sa profite de timpul liber si decide sa invete sa picteze: ii este recomandat profesorul Johannes Mayerhofer (1859-1925), de la care ia lectii. Horthy stie deja sa deseneze in virtutea educatiei sale navale, dar a priori nu are nici un simt artistic. Se duce deci la Muzeul de Istorie a Artei din Viena (Kunsthistorisches Museum) si copiaza ce-i place, adica scene de vanatoare, cai si peisaje. Isi face un obicei din a se duce in fiecare dimineata si progreseaza rapid. In timpul unui sejur la Bad Ischl, are curajul sa faca un portret al lui Franz Joseph, pe care-l cunoaste acum de mai multi ani, il picteaza asa cum il vede atunci, in tinuta de vanatoare. Bineinteles, se ascunde de principalul interesat, dar ceilalti aghiotanti, ca si valetii monarhului gasesc ca portretul este foarte asemanator cu originalul si-l incurajeaza pe Horthy nu numai sa-l termine, ci si sa arate rezultatul. Franz Joseph afla de existenta portretului si cere sa-l vada. Horthy il va agata pe peretele biroului sau de la domeniul Kenderes; nu au mai ramas decat fotografii facute in casa inainte de al Doilea Razboi Mondial si toti biografii din perioada interbelica il mentioneaza ca o marturie a fidelitatii lui Horthy fata de imparat. Viena il seduce pe Horthy prin oferta muzicala si artistica, cu toate ca se pare ca o prefera de departe pe prima celei de-a doua. De altfel, el ofera o viziune idealizata a inclinatiei lui Franz Joseph pentru arte, desi acesta din urma nu se ducea decat foarte rar la spectacole si nu vizita expozitii decat din obligatie. In schimb, este exact ca ii repugnau creatiile Art nouveau si Secession, lucru pe care Horthy pare sa-l aprobe implicit."

Priviri ce se revarsa din spatele ferestrelor, pe gaura cheii, prin gura podului. Urechi ce asculta cu atentie gemete, icnete, foieli si scartaituri de paturi si lavite. Trupuri goale alergand la lumina lunii sau in negura noptii pe ulitele mahalalelor pentru a scapa de urmaririle sotilor inselati, trupuri goale expuse in plina zi pe ulitele parohiilor pentru a fi stigmatizate astfel pentru greseala de a fi iubit nevasta altuia. Pande si urmariri nebunesti in haosul noptii, caini sarind pe la garduri si peste garduri, noroaie si santuri de netrecut, poduri fara scari si scari fara poduri, pivnite incuiate si haitasi furiosi, toate acestea se regasesc in povestirile tuturor. - Constanta Vintila

Ce-i face pe slavi "altfel"? In jurul acestei intrebari s-au purtat multe discutii, cel mai adesea cu diverse nuante politice. Cum istoria slavilor interfereaza, de aproape un mileniu si jumatate, cu istoria romanilor, este inevitabil ca, pentru romani, modul cum privim si cum analizam istoria slavilor sa aiba o conotatie aparte. Este foarte raspandita ideea ca romana ar fi avut o importanta, daca nu chiar masiva, influenta slava. Influenta slava este clara in cazul culturii si limbii romane, dar a fost oare asa de mare ori chiar ,,masiva", cum apare frecvent? Analiza trebuie sa fie mult mai nuantata decat apare adesea. Vom incerca sa detaliem aceste afirmatii pe care, de altfel, le-am abordat in diverse studii publicate in ultimii ani. - Sorin Paliga   Raman totusi neclintit pe pozitii: slavii au aparut in secolul al VI-lea (nu mai devreme), ca rezultat direct al contactelor lor cu Imperiul (nu ca urmare a unei migratii), o importanta componenta a carora a fost inventia (adica descoperirea, recunoasterea) si etichetarea lor de catre autorii bizantini. Ma grabesc sa adaug ca exista in momentul de fata o ciudata contradictie intre remarcabila dezvoltare in America a studiilor despre etnogeneza si agnosticismul funciar al arheologilor si istoricilor europeni privitor la aceasta tema. Revendicand optimismul celei dintai directii de cercetare, doresc sa ridic dinaintea celei de a doua problema acumularii rapide a unei mase uriase de material, pe care nici arheologii, nici istoricii sau lingvistii nu o (mai) pot ignora. Cartea de fata nu este deci un semnal de alarma, ci un sincer indemn la lucru. - Florin Curta   Fragment din cartea "Slavii in perioada migratiilor" scrisa de Florin Curta si Sorin Paliga "Se discuta inca mult si cu multa pasiune despre istoria vechilor slavi, in special despre etnogeneza lor. In ultimii cinci ani, au aparut peste 300 de studii dedicate acestui subiect si publicate in numeroase limbi - sarba, greaca, rusa, polona, ceha, germana, ucraineana, franceza, croata, italiana, slovaca, engleza si, de asemenea, in romaneste. Dintre cele 12 carti publicate intre 2013 si 2018, zece citeaza din Aparitia slavilor, in ciuda faptului ca ele se ocupa de alte subiecte si ca adopta teme complet diferite: istoria slavilor din Evul Mediu, arheologia slavilor timpurii din Croatia si din Slovenia, problema limbii slave comune si a migratiilor slave, un episod din Istoria lui Teofilact Simocatta, in care apar trei sclavini din tinuturile de pe malul Oceanului, asediul din 626 al orasului Constantinopol, Peninsula Balcanica in vremea lui Iustinian sau relatiile dintre avari si Imperiu (Pleterski 2013; Bocek 2014; Woloszyn 2014; Bekic 2016; Sarantis 2016; Hurbanic 2016; Muhle 2016 si 2017; Nazin 2017; Kardaras 2018).   Multe s-au schimbat in cei 20 de ani de la aparitia volumului meu despre slavii timpurii, poate si pentru ca aceasta carte a fost tradusa atat in romaneste (de catre Eugen S. Teodor; Curta 2006), cat si in bulgareste (de catre Tvetelin Stepanov; Curta 2009). Modelul de analiza istorica si arheologica pe care l-am propus in acea lucrare, cu scopul studierii etnicitatii din Antichitatea tarzie si de la inceputurile Evului Mediu, a fost intre timp adoptat de altii ce l-au potrivit cu succes unor cazuri mult diferite (vezi, de exemplu, Dzino 2010; Eichert 2017; Mesiarkin 2017b; Petruhin 2017; Samu 2017). In acelasi timp insa, i s-au impotrivit cu inversunare istoricii, arheologii si lingvistii, care se agata cu incapatanare de interpretarea traditionala si de modelul migrationist al istoriei vechilor slavi, in ciuda acumularii rapide a dovezilor contrare (Heather 2009, 405-410; Jih 2010; Filiuskin 2017; Suvalov 2017; Homza 2018; Fusek 2004; Darden 2004). Ramane, deci, de discutat ce-i de facut cu tot acest material acumulat (si care continua sa se acumuleze) si cum trebuie, prin urmare, abordata problema etnogenezei slave. Doua reviste, dintre care una apare la Sankt Petersburg, iar cealalta la Praga, au dedicat cate un volum acestor chestiuni: Studia Slavica et Balcanica Petropolitana (2008), fascicula 2, si Archeologicke rozhledy, volumele 60 si 61 din 2008 si, respectiv, 2009.   Dezbaterea s-a extins mai recent si in paginile altor doua reviste, Starohrvatska prosvjeta, publicata la Zagreb, si Stratum+, care apare la Chisinau. Ideile mele despre etnicitate in arheologia Evului Mediu au condus intre timp la o apriga polemica cu Sebastian Brather, in care au fost luate in discutie principiile fundamentale ale interpretarii materialului arheologic pe care le-am expus in Aparitia slavilor (in paralel cu aceasta dezbatere si, in general, cu literatura de specialitate, Gheorghe Niculescu a incercat sa intervina in discutie, fara insa a pastra nivelul ei ridicat; Niculescu 2011; Curta 2014). Acel model de interpretare s-a bucurat de atentia favorabila a mai multor invatati implicati in istoria limbilor slave, din perspectiva unei abordari sociolingvistice a contactului dintre limbi (Richards 2003; Paliga - Teodor 2009; Snoj - Greenberg 2012; Bocek 2013; Klir 2016; Mesiarkin 2017a). Unii dintre acesti cercetatori nu s-au referit la Aparitia slavilor, ci la un articol publicat trei ani mai tarziu despre limba slava comuna ca lingua franca (Curta 2004).   Aparitia unui numar de lucrari de marca a mutat intre timp accentul de pe etnogeneza pe migratie (Alekseev 2002; Manczak 2004; Dulinicz 2006; Merinsky 2006; Levak 2007; Dapergolas 2009; Ivanic 2011; Salkovsy 2011; Stanciu 2011; Jih 2011; Islanova 2012). Indiferent daca migratia (sau migratiile) slavilor a(u) avut vreodata loc, istoria slavilor timpurii reprezinta un caz foarte potrivit pentru studierea relatiilor dintre barbari si Imperiu, o directie de cercetare care, in ultima vreme, s-a bucurat de un mare interes in randul publicului. Avalansa de lucrari despre istoria Europei central-rasaritene si rasaritene din Evul Mediu timpuriu existente in ultimii ani (o avalansa datorata, mai ales, lansarii unor colectii de carti dedicate acestei regiuni de catre cateva edituri prestigioase din strainatate, precum Brill, ARC Humanities Press si Amsterdam University Press; vezi https://brill.com/view/serial/ECEE, https://arc-humanities.org/ our-series/arc/bme/ si https://www.aup.nl/en/series/central-european-medieval-studies) a avut darul sa-i impinga pe slavii timpurii inca si mai mult in prim-planul investigatiilor istorice, arheologice si lingvistice. Daca argumentele pe care le-am adus acum 20 de ani, pe baza izvoarelor istorice si arheologice privitoare la regiunea Dunarii de Jos, au facut fata cat de cat atacurilor critice, cel putin pana in momentul de fata, este tot atat de adevarat ca o serie intreaga de carti ce au vazut lumina tiparului de atunci incoace a schimbat directia discutiei, mutand-o pe un teren mult mai intins si intr-un context mult mai larg (Barford 2001; Alekseev 2005; Dulinicz 2006; Margetic 2006; Ivanic 2011; Garzaniti 2013; Dynda 2017; Muhle 2016 si 2017; Kalik - Uchitel 2018; Szczepanik 2018).   Situatia din tinuturile aflate departe de linia Dunarii, din Cehia, prin Polonia, pana in partile de nord-vest ale Rusiei de astazi trebuie sa fi fost foarte diferita de ceea ce se intampla la granita de nord a Imperiului. In ultima vreme, mi-am indreptat atentia tocmai asupra acestor tinuturi, incercand sa testez unele dintre concluziile la care am ajuns in Aparitia slavilor. Contributia mea la cartea de fata este traducerea romaneasca, mult imbunatatita si augmentata, a unui articol publicat acum mai bine de zece ani in ceha (Curta 2008; articolul a fost discutat de Biermann 2009, Pleterski 2009 si Profantova 2009, iar mie mi s-a dat prilejul sa raspund criticilor in Curta 2009). Aceasta reprezinta insa numai inceputul unui proiect de amploare privitor la acele parti ale Europei de limba slava aflate departe de linia Dunarii, inspre nord, adica teritoriile cuprinse in zilele noastre in Cehia, Slovacia, Polonia, Belarus, Ucraina si Rusia. Intrebarea fundamentala careia prezentul proiect se straduieste sa-i raspunda este daca acele concluzii la care am ajuns in 2001 mai sunt valabile si in acest caz (sau in toate aceste cazuri). Cu alte cuvinte, ramane oare valabila ideea ca slavii n-au venit din mlastinile Prapiatului, ci din umbra fortificatiilor ridicate de Iustinian in Peninsula Balcanica? Daca nu, atunci se poate oare mentine vechiul model migrationist si ideea unei patrii primitive, amplasate undeva pe teritoriul Ucrainei de astazi? Problemele sunt desigur mult diferite de cele cu care m-am confruntat in Aparitia slavilor. Nimeni, bunaoara, nu stie cum isi ziceau lor insisi locuitorii acelor parti din Europa rasariteana la care ma refeream mai sus si nici cum vor fi fost ei chemati de catre vecinii lor. Nu stim nici daca vorbeau o limba slava (sau mai multe limbi ori dialecte slave). Se cuvine, deci, sa abordez intr-o maniera foarte critica interpretarea izvoarelor arheologice din acele tinuturi si sa pun aprioric la indoiala asocierea lor cu ,,slavii" pe care putini o mai pun la indoiala. Va trebui, de asemenea, sa aduc in discutie materialul lingvistic, in special hidronimele, care au fost folosite adesea pentru localizarea patriei primitive a slavilor, de unde se crede ca ar fi pornit migratia lor spre Dunarea de Jos. Tocmai in aceasta privinta cred ca sociolingvistica poate oferi o alternativa demna de luat in considerare vizavi de modelul arborelui genealogic ce domina inca in paleontologia lingvistica.   Cea mai spinoasa problema mi se pare a fi, intr-adevar, cea lingvistica: cum am putea explica raspandirea limbii (sau a limbilor) slave? Merita remarcat in aceasta privinta ca istoricilor le scapa o mare parte din ceea ce se petrece in momentul de fata in cercetarea privitoare la limba slava comuna. Cercetarea lingvistica are o mare importanta pentru reconstituirea istoriei slavilor timpurii, mai ales din cauza faptului ca ea se bazeaza in chip fundamental pe ideea potrivit careia limba slava comuna, ca orice alta limba, de altfel, a aparut si s-a dezvoltat aflat in directa legatura cu alte limbi. Cu toate acestea, nici lingvistii, nici istoricii nu par sa realizeze ca orice discutie despre limbi aflate in contact este o discutie despre contacte mediate social intre vorbitorii acelor limbi, ceea ce inseamna ca studierea contactului lingvistic este prin excelenta un demers sociolingvistic. Uriel Weinrich a fost printre cei dintai care au atras atentia asupra importantei situatiilor in care are loc contactul lingvistic (Weinrich 1953). O asemenea abordare nu a afectat inca decat foarte putin cercetarea privitoare la limba slava comuna (vezi totusi Bocek 2013 si 2014; Klir 2016). O deosebita importanta in aceasta privinta o are studierea felului in care vorbitorii ,,sar" de la o limba la alta in decursul uneia si aceleiasi conversatii (fenomen cunoscut sub denumirea de code-switching), pentru ca exista marturii in izvoarele scrise despre astfel de situatii sau despre bilingvism, in general. Proiectul meu abordeaza aceste probleme si propune un model de interpretare bazat pe remarca atat de patrunzatoare a lui Horace Lunt, potrivit careia, din punct de vedere lingvistic (dar si istoric), este imposibil ca limba slava comuna sa se fi format in urma migratiei slavilor (Lunt 1997).   Migratia este pana la urma miezul intregii probleme. Asa cum au remarcat multi dintre criticii mei, pentru ca ,,aparitia slavilor" sa fie ,,mai putin un proces de etnogeneza si mai mult o inventie, un construct politic si un joc al etichetelor folosite de autorii bizantini" (Curta 2009, 303), e nevoie ca slavii sa fie recunoscuti ca populatie autohtona in tinuturile de la Dunarea de Jos, nu ca migratori recent sositi din regiuni aflate la mare departare inspre nord si nord-est. S-au cheltuit multi bani si multa energie in ultima vreme, cu scopul de a demonstra ca migratia slavilor a avut cu adevarat loc. Antropologia moleculara, de exemplu, poate identifica eventuale asemanari intre partile necodificate ale genomului, care reflecta indeobste o origine comuna si/sau schimbul de gene datorat mobilitatii populatiei. Unii compara populatii contemporane din diferite regiuni geografice. In cazul in care asemanarile se confirma, atunci se trage concluzia potrivit careia aceste populatii au aceiasi stramosi, ceea ce inseamna ca indepartarea uneia fata de cealalta a avut loc in urma unei migratii (Malyarczuk si altii 2003; pentru concluzii similare bazate pe analiza cromozomului Y non-combinatoriu, aplicata la 25 de grupuri de populatie din Europa si Orientul Mijlociu, vezi Slaus si altii 2004, 441). Altii compara populatii ce au locuit la momente istorice diferite in aceeasi regiune. In astfel de cazuri, similitudinile sunt interpretate drept semn al unei continuitati genetice, in timp ce diferentele semnaleaza migratii, ba chiar inlocuirea unei populatii cu alta (Mielnik-Sikorska si altii 2013; Stamatoyannopoulos si altii 2017).   De ce si-ar fi parasit vechii slavi patria lor primitiva pentru a migra pe alte meleaguri? Unii raspund la aceasta intrebare invocand invazia hunilor si schimbarile climaterice, in timp ce altii explica emigratia ca rezultat al unei crize ecologice, a carei prima cauza ar fi fost podzolizarea (la randul ei, produsa in urma defrisarilor pentru obtinerea de terenuri de agricultura) si bolile epizootice (cauzate de saracirea solului, avand ca rezultat eliminarea metalelor de baza, in special a cobaltului) (Sevcenko 2002, 139-142, 143, 149-151 si 199, potrivit caruia lantul cauzal duce de la "deficitul de cobalt" la catastrofa ecologica si, mai departe, la migratia slavilor). Altii n-au nevoie de nici un fel de presiune demografica, forte externe ori catastrofe ecologice pentru a-i aduce la sud pe slavi. Dupa parerea lor, un simplu mecanism de ,,sub-presiune" ajunge pentru a explica faptul ca slavii au fost atrasi spre Balcani de o depopulare masiva a acelei regiuni, in urma ciumei lui Iustinian. In plus, migratia va fi fost incurajata de guvernul bizantin, care ar fi urmarit, chipurile, sa-i exploateze pe slavi ca mana de lucru ieftina, pentru a face astfel fata crizei demografice din Peninsula Balcanica (Soltysiak 2006). Chiar si cu asemenea elucubratii, in absenta oricaror dovezi arheologice, a devenit din ce in ce mai dificil sa sustii ideea conform careia populatia slava s-ar fi raspandit dintr-o data (adica prin migratie) de-a lungul si de-a latul unei parti uriase a continentului european, colonizand teritorii ce ar fi fost, pasamite, abandonate de mult si carand cu ei peste tot aceeasi cultura tipic slava.   Migratiile pe distante scurte, pe de alta parte, ar putea foarte bine explica anumite situatii arheologice care au iesit recent la iveala. Aparitia in partea de nord-est a bazinului carpatic a asa-zisului grup Lazuri-Piscolt este foarte probabil rezultatul unei migratii dinspre bazinul superior al Tisei sau chiar de peste munti, din sudul Poloniei (desi este posibil ca in acea directie migratia sa fi avut loc in sens invers). Nu poate exista niciun dubiu cu privire la migratia de peste munti, din Moldova in Transilvania. Asijderea, nimeni nu se indoieste de miscarile de populatie peste Dunare, din sudul Romaniei in nordul Bulgariei de astazi. Toate aceste miscari de populatie nu pot fi, totusi, subsumate unei singure migratii masive a slavilor, in toate directiile deodata. Avem stringenta nevoie, prin urmare, de o interpretare mai nuantata a materialului arheologic privitor la mobilitate decat cea oferita de vechiul model migrationist imbratisat, printre altii, de Peter Heather.   Unii dintre criticii mei, cu precadere rusi, au inteles gresit ideea centrala a Aparitiei slavilor, atribuindu-mi in mod eronat teza potrivit careia slavii ar fi fost nascociti de catre bizantini (Ivanov 2008; Suvalov 2008 si 2017). Aceasta intelegere gresita nu ia in seama sensul vechi al cuvantului "inventie" provenit din lat. inuentio. Acest inteles care s-a pastrat, de exemplu, in expresia "inventie stiintifica" (a motorului Diesel, bunaoara, care nu e, de buna seama, o "nascocire", ci o "descoperire"). In urma acestei greseli insa, multi s-au grabit sa ma eticheteze drept "constructivist", desi acest cuvant nu apare nicaieri in cartea mea (Jih 2010, 65; Voss 2013, 123; ambii autori par a nu intelege ca, de fapt, constructivismul este o pozitie epistemologica. In sens restrans, cuvantul se refera la o teorie educationala promovata, intre altii, de catre Jean Piaget. Se intelege de la sine ca niciuna din cele doua definitii ale constructivismului nu are nimic de a face cu cartea mea).   Raman totusi neclintit pe pozitii: slavii au aparut in secolul al VI-lea (nu mai devreme), ca rezultat direct al contactelor lor cu Imperiul (nu ca urmare a unei migratii), o importanta componenta a carora a fost inventia (adica descoperirea, recunoasterea) si etichetarea lor de catre autorii bizantini. Ma grabesc sa adaug ca exista in momentul de fata o ciudata contradictie intre remarcabila dezvoltare in America a studiilor despre etnogeneza si agnosticismul funciar al arheologilor si istoricilor europeni privitor la aceasta tema. Revendicand optimismul celei dintai directii de cercetare, doresc sa ridic dinaintea celei de a doua problema acumularii rapide a unei mase uriase de material, pe care nici arheologii, nici istoricii sau lingvistii nu o (mai) pot ignora. Cartea de fata nu este deci un semnal de alarma, ci un sincer indemn la lucru."

In august 1897, tanarul Adrien de Gerlache si echipajul navei Belgica, alaturi de cativa savanti si exploratori, au plecat din Europa catre Antarctica. Aceasta calatorie s-a transformat intr-o adevarata saga a unor temerari care au luat in piept iarna necrutatoare si marile zbuciumate ale sudului planetei, pe atunci deloc cunoscut. Marele inamic a fost banchiza, un monstru de nebiruit, care i-a tinut prizonieri pe parcursul unui an intreg. Incertitudinea, noaptea polara, scorbutul si animozitatile personale au transformat Belgica intr-o casa de nebuni; totusi, spiritul uman a reusit, in cele din urma, sa izbandeasca. O poveste excelent scrisa despre aventura, glorie, orgolii, curaj, disperare, moarte, viata si izbavire. O poveste din care fac parte norvegianul Roald Amundsen si romanul Emil Racovita. O poveste care trebuie citita si pastrata in suflet. Un clasic de nota 10! - The Sunday Times O poveste despre supravietuire, un thriller psihologic, o lectura fascinanta, de nerefuzat. - Nathaniel Philbrick, autorul cartii In inima marii , Editura Corint, 2015 O cercetare minutioasa, o carte profunda si captivanta. The New York Times   O carte extraordinara despre ambitie, nebunie, eroism si supravietuire, narata superb de Julian Sancton, care a salvat povestea navei Belgica din relativa obscuritate si a adus-o magnific la viata... [o] carte splendida, frumos scrisa. - The Spectator   Prizonieri in noaptea polara  este acea bijuterie rara de nonfictiune - o istorie intunecata, devenita thriller, gratie unor minutioase cercetari si unei povestiri de exceptie. Citirea acestei carti este o aventura la fel de intensa precum este si povestea prezentata. - Walter Isaacson   De indata ce o vei termina, vei dori sa o recitesti. - The Daily Mail        Traducere din limba engleza de Alina Popescu.

O lectura incitanta despre cel mai puternic ordin militar din lumea medievala   Cu o prefata semnata de Umberto Ecoo, lucrarea Barbarei Frale ne ofera informatii noi, revolutionare, despre Cavalerii Templieri, dupa sapte secole in care istoria acestui ordin a imbracat cele mai fascinante forme in imaginatia populara.   La apogeul sau, Ordinul Cavalerilor Templieri rivaliza, ca putere economica, influenta politica si forta militara, cu regatele Europei. Pana cand Filip al IV-lea al Frantei a decis sa il elimine si i-a selectat pe inchizitorii capabili sa ii duca planurile la indeplinire. Au adunat astfel tot felul de zvonuri fanteziste despre membrii ordinului, alcatuind un mozaic teribil: crime, depravare, erezii de nerostit, coruptie, la care s-au adaugat si acuzatii de homosexualitate. Din insarcinarea inchizitorilor, autoritatile statului i-au arestat si torturat pe suspecti, iar in 1314 ultimul mare maestru al ordinului a fost ars pe rug.   De-a lungul vremii, diverse scrieri - de la lucrari istorice impletite cu fantezia, pana la romane senzationaliste - au perpetuat zvonurile care le-au adus templierilor sfarsitul. Asa au ajuns acestia personaje principale in naratiuni incredibile despre practici secrete, secte gnostice, fratii satanice sau masoni iluminati. S-a spus inclusiv ca dupa desfiintarea ordinului templierii ar fi intrat in clandestinitate, continuandu-si activitatile, ba chiar aflandu-se si acum printre noi. Dar, asa cum puncteaza Ecco, cartea de fata a aparut ca un erudit si bine-venit antidot la aceste fraude literare.   Barbara Frale analizeaza evolutiile religioase, socioculturale si politice care au dat nastere Ordinului Templierilor. Relateaza apoi ascendenta lor remarcabila, numeroasele realizari, si surprinde lupta pentru dominatie dintre biserica si stat, cea care va provoca, in final, spectaculoasa lor prabusire. Ceea ce diferentiaza expunerea sa de alte carti cu acelasi subiect este descoperirea uluitoare pe care a facut-o in Arhivele Secrete ale Vaticanului. Autoarea a gasit si a studiat Pergamentului Chinon, un document considerat multa vreme pierdut, care reprezinta inregistrarea scrisa a judecarii conducerii templiere de catre reprezentantii personali ai papei. Contine detalii despre ceremonia secreta de initiere a ordinului, care alimentase un mare scandal. Mai important, releva ca marele maestru si alti templieri de rang inalt au fost gasiti nevinovati de acuzatiile de erezie, fiind absolviti de acuzele mai putin serioase de catre autoritatea apostolica si reintegrati pe deplin in comunitatea catolica. Istoricii au considerat ca templierii nu se faceau vinovati de acuzatiile ce le fusesera aduse de Filip al IV-lea, dar multi alti oameni din afara mediului academic ii suspectau inca de erezie si de ocultism. Pergamentul Chinon reprezinta dovada definitiva si incontestabila a nevinovatiei templierilor si ar trebui sa puna capat pentru totdeauna acestor speculatii.   Barbara Frale, savant si istoric, specializata in Arhivele Secrete ale Vaticanului, (...) si-a dedicat ani de cercetari si scrieri pe aceasta tema. Este o lucrare pe care am asteptat-o, o lectura excelenta si incitanta, sustinuta de documente istorice solide. - Umberto Ecco Tradus din limba engleza de Gabriel Tudor.

Odata, toate drumurile duceau la Roma. Astazi ele duc la Beijing.   O analiza a noii ordini mondiale, realizata cu o mana de maestru. - Evening Standard   La publicarea sa in 2015, Drumurile Matasii devenea instantaneu o carte de referinta. Reevaluand istoria lumii, ne-a facut sa privim trecutul dintr-o perspectiva diferita. Noile Drumuri ale Matasii aduce povestea la zi, analizand prezentul si viitorul unei lumi aflate intr-o prefacere dramatica. Urmand Drumurile Matasii spre est, dinspre Europa spre China, traversand Rusia si Orientul Mijlociu, lucrarea de fata ne aminteste ca traim intr-o lume profund interconectata. Intr-o epoca marcata de Brexit si Trump, temele izolationismului si fragmentarii care domina Occidentul se situeaza in contrast puternic cu evolutiile de pe Drumurile Matasii, unde relatiile s-au intarit si cooperarea s-a consolidat. In aceasta lucrare vizionara de istorie contemporana, Frankopan evalueaza reverberatiile globale ale miscarilor tectonice antrenate de deplasarea centrelor de putere - realitati frecvent ignorate de Occident.   Peter Frankopan este profesor de istorie mondiala la Universitatea Oxford, director al Centrului de Cercetare in Bizantinologie si cercetator senior la Colegiul Worcester din cadrul aceleiasi universitati. A predat la universitati prestigioase din intreaga lume, inclusiv la Cambridge, Yale, Harvard, Princeton, New York University, Kings\' College London si Institute of Historical Research. Printre publicatiile sale anterioare, devenite bestselleruri internationale, se mai numara Drumurile Matasii - O noua istorie a lumii (aparuta si in limba romana la Editura Trei), precum si editia pentru copii a aceleiasi lucrari (publicata in romaneste la Editura Pandora M).

Cand este insotita de ilustratii, o carte de istorie e mai buna, iar materia sa e si mai lesne de inteles si de retinut. Imaginile spun ele insele o poveste sau o completeaza, iar impactul lor e mai puternic decat orice demonstratie. Documentele iconografice din aceasta editie au fost selectate astfel incat cititorul, purtat de farmecul inconfundabil al lui Neagu Djuvara, sa si-i apropie, ca si cum ar privi intr-un album de familie alcatuit de mai multe generatii, pe oamenii din trecut: imparatii romani, domnii si regii romani, cu aliatii si dusmanii lor, politicienii, buni si rai, cum i-am avut, in momente de triumf sau de mare restriste, si uneori chiar oamenii de rand, pe care istoriile adesea ii uita. Impreuna, textul si imaginile alcatuiesc o minunata istorie ilustrata a romanilor.

Figurile memorabile desprinse din cartea de aur a istoriei umanitatii, precum Alexandru cel Mare, Hannibal, Agricola, Carol cel Mare, Ludovic cel Sfant, Gheorghe Basta, Gustav Adolf, se pot constitui in adevarate modele intr-o epoca lipsita de modele autentice. Expunerile marelui Iorga abunda in informatii si observatii pertinente ce aduc lumina asupra unor vremuri de mult timp pierdute in negura... Nicolae Iorga, istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar si academician roman, a studiat in cadrul universitatilor din Iasi, Berlin si Paris. Cunoscut si apreciat in toata lumea, Iorga a scris peste 1000 de volume si peste 20 000 de articole si recenzii. A fost profesor la Universitatea din Bucuresti si Sorbona, punand bazele Congresului International al Studiilor Bizantine si Institutului de Studii Sud-Est Europene.

Lectiile istoriei. Studii despre 5000 de ani de istorie, cultura si civilizatie umana Un studiu concis al culturii si al civilizatiei omenirii, Lectiile istoriei este rezultatul muncii de o viata a istoricilor castigatori ai Premiului Pulitzer Will si Ariel Durant, care, in paginile acestei carti, au reusit sa prelucreze pentru cititor imensa cantitate de informatii si experienta dobandita in urma celor patru decenii in care si-au conceput lucrarea lor monumentala in zece volume The Story of Civilization (Povestea civilizatiei).   Prin intermediul acestui compendiu accesibil despre filosofie si progres social, cei doi autori ne poarta intr-o calatorie prin istorie, explorand posibilitatile si limitarile umanitatii de-a lungul timpului.   Punand alaturi marile personalitati, ideile si realizarile omenirii impreuna cu ciclurile razboaielor si ale cuceririlor, Will si Ariel Durant ne dezvaluie temele de capatai ale istoriei si ne ofera un inteles pentru povestea noastra.   Capodopera celor doi Durant isi are locul in orice biblioteca din lume. - Arkansas Democrat-Gazette

Toata istoria lumii in 300 de harti Din preistorie pana in zilele noastre Atlasul istoric realizat sub indrumarea marelui istoric Georges Duby (1919-1996), membru al Academiei Franceze, este acum accesibil cititorului roman care vrea sa cunoasca evolutia lumii, din preistorie pana in zilele noastre. Intr-adevar, istoria se desfasoara nu numai in timp, ci si in spatiu. Doar la rascrucea dintre aceste doua axe fundamentale putem intelege marile procese care guverneaza nu doar trecutul, ci si viitorul nostru. Cele 300 de harti, riguros elaborate, ne ajuta sa intelegem intreaga istorie a umanitatii, pornind de la primele dovezi ale antropogenezei si trecand prin marile etape ale civilizatiilor Terrei, fie ele stralucite sau tulburi, de la expansiunea greaca in Mediterana si Pontul Euxin la China dinastiei Qing, de la exilurile comunitatilor evreiesti in Antichitate si Evul Mediu la conflictele contemporane din Transcaucazia si Africa. Polonia istorica, divizata, si Germania contemporana, unificata, sunt prezente alaturi de fenomene economice, dar si culturale, inscrise in spatiu, deschizand orizontul marilor mize si riscuri cu care se confrunta lumea de azi, dupa prabusirea Zidului Berlinului. Alaturi de hartile precise si elocvente, textele explicative clare, cronologiile complete, un index usor de utilizat fac din acest Atlas istoric un instrument esential atat pentru elevi si cadre didactice, cat si pentru toti cei pasionati de istorie. Prof. univ. dr. ZOE PETRE Proiect co-finantat de Administratia Fondului Cultural National 

Bestseller Sunday Times Carte recomandata de Guardian, Times, Daily Telegraph si Financial Times Exista o convingere care uneste stanga si dreapta, psihologii si filosofii, scriitorii si istoricii. Se afla in spatele titlurilor de stiri si a legilor care ne conduc viata. De la Machiavelli la Hobbes, de la Freud la Dawkins, radacinile acestei convingeri sunt adanc ingropate in gandirea occidentala. Oamenii, am fost cu totii invatati, sunt prin natura lor egoisti si condusi de propriul interes. Homo Sapiens aduce un nou argument: ca este realist, dar si revolutionar, sa presupunem ca oamenii sunt buni. Instinctul de a coopera mai degraba decat de a concura, de a avea incredere mai degraba decat de a nu se increde, are o baza evolutionista, care merge inapoi pana la Homo sapiens. Daca gandim cel mai rau despre altii, scoatem la lumina ce e mai rau si in politica si economia noastra. In aceasta carte pe cale de a deveni extrem de importanta, autorul de bestselleruri internationale Rutger Bregman foloseste unele dintre cele mai cunoscute studii si evenimente din lume si le repune in context, oferind o noua perspectiva asupra ultimilor 200 000 de ani de istorie a omenirii. De la adevaratul Imparat al mustelor la Blitz, de la o ferma de vulpi siberiene la o faimoasa crima din New York, de la masina de administrat socuri a lui Stanley Milgram de la Yale la experimentul din inchisoare al celor de la Stanford, Bregman ne arata modul in care increderea in bunatatea si altruismul umane poate constitui un nou fel de a gandi - si de a actiona, ca baza pentru a ajunge la adevarata schimbare in societatea noastra. Este momentul unei noi viziuni asupra naturii umane.   Cum sa castigi prieteni si sa salvezi umanitatea. - Literary Review   Aceasta este cartea de care avem nevoie acum. - Daily Telegraph   Lasa la o parte ziarul pentru o clipa si citeste aceasta carte. - Barry Schwartz, psiholog   Un istoric optimist care cerne trecutul pentru a dovedi ca omenirea ar putea sa nu fie atat de rea... O lectura superba - proaspata, accesibila si plina de povesti minunate. - Sunday Times   Aceasta este cartea de care avem nevoie acum... Antrenanta, optimista... Daca Bregman are dreptate, aceasta carte poate transforma lumea intr-un loc mai bun. - Telegraph   Plina de povesti impresionante despre bunatatea umana... Cartea lui Bregman este o lectura captivanta si reprezinta o erata necesara la istoria omenirii. - The Times   Rutger Bregman, istoric si colaborator la Correspondent, este unul dintre cei mai importanti tineri ganditori europeni. Ultima sa carte, Utopie pentru realisti, aparuta in 2020 la Editura Litera, a fost bestseller Sunday Times si New York Times si a fost tradusa in 32 de limbi. De asemenea, Istoria progresului a castigat Premiul belgian Liberales pentru cea mai buna carte de non-fictiune in 2013, Bregman fiind nominalizat de doua ori pentru prestigiosul Premiu al Presei Europene pentru activitatea sa jurnalistica de la Correspondent. Bregman traieste in Olanda.

Inteligenta si talentul iesite din comun i-au permis autorului Andre Maurois sa prezinte lumii trecutul unui popor care dintotdeauna a suscitat un interes deosebit. Cartea cuprinde, pe langa textul original, comentariile competente ale cunoscutului autor Michel Mohrt, membru al Academiei franceze, referitoare la evenimente majore din istoria mai recenta a acestei tari. Destinul Angliei, urmarit din perioada neolitica pana in zilele noastre, a dobandit un caracter de unicitate in intreaga istorie a Occidentului, in cadrul careia a jucat un rol major si deseori hegemonic. De-a lungul timpurilor, cetatenii sai au impus, in spiritul propriilor traditii, identitatea nationala si orgoliul caracteristicilor specifice ei.

Cum poti deveni stapanul lumii? Iata o chestiune care i-a preocupat pe multi suverani. O singura familie a fost insa aproape de a gasi raspunsul: Habsburgii.    Istoricul Martyn Rady spune povestea unei exceptionale dinastii si a lumii pe care aceasta a construit-o si apoi a pierdut-o. Avand origini modeste, Habsburgii au castigat controlul asupra Sfantului Imperiu Roman, si-au extins rapid posesiunile, intinzandu-se din Ungaria pana in Spania si chiar dincolo de Ocean, iar apoi au ajuns sa stapaneasca parti din Lumea Noua si din Orientul Indepartat.   Parcurgand paginile volumului de fata, vom calatori in timp si spatiu pentru a-i cunoaste pe cei mai importanti membri ai Casei de Habsburg. Carol Quintul, Rudolf al II-lea, Maria Tereza si Franz Joseph sunt doar cateva dintre personalitatile surprinse in aceasta cronica inedita, cu bucuriile, tristetile, succesele, esecurile si tragediile lor. Totodata, vom descoperi cum au influentat politica, diplomatia, religia, arta si istoria, nu doar din Europa, ci din intreaga lume. O carte despre marirea si decaderea unei familii de legenda.     Aceasta ancheta admirabil sintetizata si exceptional de bine scrisa va fi probabil manualul de istorie intr-un singur volum al dinastiei Habsburgilor pentru anii urmatori. - Library Journal     Martyn Rady relateaza povestea celei mai mari dinastii a Europei, aflate la conducerea unui imperiu unde soarele nu apunea niciodata si care se intindea din Peru pana in Filipine. Descriind un jucator-cheie in istoria lumii timp de aproape 1 000 de ani, Habsburgii reprezinta o cronica a politicii la nivel inalt, dar si a vietii de familie, abordand teme precum religie, crima, incest, nebunie, sinucidere si asasinat. - Simon Sebag Montefiore , autorul cartii Romanovii      Aceasta sinteza cuprinzatoare ofera o imagine de ansamblu asupra a sapte secole de istorie europeana. - Publishers Weekly     Rady este un scriitor lucid si talentat... Este imposibil sa ne imaginam o istorie mai erudita si mai incisiva a acestei dinastii fascinante, vulnerabile si, in cele din urma, tragice. - The Times

O istorie magistrala si foarte apreciata - prima descriere atent documentata a Gulagului, de la originile sale in Revolutia Bolsevica la prabusirea lui in epoca glasnostului   Gulagul - sistemul de lagare sovietice prin care au trecut zeci de milioane de detinuti, politici si de drept comun - isi are originile in Rusia tarista, cand, din secolul al XVII-lea si pana la inceputul secolului XX, brigazi de munca fortata au fost trimise in Siberia. Dupa Revolutia Bolsevica si in special in timpul dictaturii lui Stalin, a devenit un sistem de represiune si de pedeapsa care a terorizat o intreaga societate, intruchipand cele mai rele tendinte ale comunismului sovietic. Atent documentata, presarata cu relatari ale supravietuitorilor si cu adnotari din rapoarte oficiale, Gulag este o carte esentiala pentru oricine doreste sa inteleaga istoria secolului XX si o lectura necesara pentru a ne asigura ca asemenea evenimente nu se vor repeta. O poveste ingrozitoare si de neuitat. - Antony Beevor Magistrala [...] Cartea lui Applebaum, scrisa cu eleganta si seriozitate morala, aduce o contributie substantiala la vindecarea amneziei care pare sa fi afectat, curios, perceptiile unui public larg fata de una dintre cele mai mari monstruozitati ale secolului XX. - Times Literary Supplement O carte importanta [...] Speram cu ardoare ca oamenii sa citeasca istoria excelent scrisa si foarte coplesitoare a lui Anne Applebaum. - The New York Times Book Review O reusita titanica: erudita, emotionanta si profunda [...] Cititorul nu va uita usor descrierile vii ale suferintelor umane din Gulag. - National Review O poveste excelenta a ascensiunii si a declinului lagarelor de concentrare sovietice intre 1917-1986 [...] O carte splendida. - The New York Review of Books   O carte tulburatoare care ne permite in sfarsit sa vedem Gulagul in ansamblul lui. - The Wall Street Journal Stilul lui Applebaum este puternic si incisiv, dar ajunge la acest efect prin simplitate si stapanire, nu prin inflorituri stilistice [...] O carte demna de toata admiratia si curajoasa. - The Washington Monthly Traducere din limba engleza de Vlad Palcu si Simona Varzan.

O sinteza istorica de referinta care deconstruieste imaginea colectiva despre Evul Mediu De ce o noua istorie a Evului Mediu? Pentru ca e o perioada care fascineaza si intriga, pentru ca acolo sunt radacinile aspiratiilor si dramelor noastre actuale, de la obscurantismul religios la aspiratiile spirituale, de la violenta colectiva pana la cautarea unui sens inalt al vietii, de la frica de viitor pana la visul reintoarcerii la natura. De asemenea, mai e necesara pentru ca imaginea pe care o avem despre aceasta perioada este artificiala si pe alocuri falsificata, redusa la anecdotic, transformata in legenda intunecata sau aurita. Eclipsat de propriul mit, Evul Mediu si-a pierdut orice coerenta in memoria colectiva. Pentru noi, astazi, e revelator sa intelegem relatiile dintre omul medieval european si vecinii sai, mai ales Orientul bizantin si lumea musulmana. George Minois a scris o noua istorie a Evului Mediu cu pasiune si precizie, departe de clisee si fara sa sacrifice nimic din exigenta demersului istoric. Georges Minois a reusit sa scrie o sinteza in acelasi timp densa si prietenoasa. - Voix du Jura De ce e necesara o noua istorie a Evului Mediu? Intr-o oarecare masura, pentru a include informatiile recente, dar, mai ales, ca reactie impotriva vulgarizarilor deformatoare si a sabotajului programatic al modului in care se invata istoria. Acest demers nu are nimic \"reactionar\" sau retrograd, in cazul in care nu se considera ca a pune lucrurile in ordine logica si cronologica, a data evenimentele si personajele, a aminti faptul ca istoria este un flux care pleaca din punctul A catre punctul B, fara cale de intoarcere, nu inseamna o initiativa retrograda. Totodata, este vorba despre a reaminti ca Evul Mediu este o epoca la fel ca toate celelalte, nici infern, nici paradis, ca tot ce s-a intamplat este perfect omenesc si, deci, de inteles, analizabil, explicabil, necesar. Au existat cruciade, masacre, himere; avem si noi jihadistii nostri, autorii nostri de genocide si mereu aceleasi himere religioase, dar cu mai putine scuze, dat fiind progresul cunoasterii stiintifice. Nu se pune insa problema nici de a compara, nici de a acorda note morale, ci de a reaminti ce a fost acel mileniu medieval, splendorile si ticalosiile lui din punct de vedere politic, economic, social, cultural, urmand coloana vertebrala a istoriei care este cronologia.

Dupa ce am studiat vreme indelungata istoria secolului trecut, marcata de aparitia unor regimuri totalitare care au fost rodul, printre altele, al progresului, al unei vointe etatiste si al unei pasivitati generale, dupa ce am vazut nemijlocit ce s-a ales de popoarele care au trecut printr-un asemenea sistem, dupa ce mi-am dat seama ce reprezinta libertatea pentru cei care au fost lipsiti de ea, am ajuns la concluzia ca drumul pe care am pornit duce inspre o servitute de o eficienta si o amplitudine nemaivazute pana acum. Omul s-a mai lasat prada de-a lungul vremii de nenumarate ori unei servituti adesea voluntare, din comoditate, cateodata din lasitate, dar cea de acum se dovedeste a fi de o amploare fara precedent, intrucat instrumentele utilizate pentru a se impune acopera toate planurile existentei noastre, de la cel personal si familial pana la cel politic, economic, social, cultural, atingand chiar si sfera securitatii si a sanatatii. De aici paradoxul in care traim: tehnologia deschide calea inspre libertate pentru tarile in care libertatea e ingradita, in vreme ce, in tarile care se bucura de libertate, tehnologia devine un inegalabil instrument de control. - Thierry Wolton   Scriind epopeea minciunii si a crimei care a fost comunismul, Wolton a condamnat ceea ce lumea libera a uitat sa condamne la nivel mondial. El a facut, pentru sutele de milioane carora li s-au distrus destinele, ceea ce toti intelectualii care au cunoscut oroarea comunismului pe viu si ar fi avut ce marturisi n-au putut face. Sa-i multumim ar fi prea putin. - Gabriel Liiceanu despre O istorie mondiala a comunismului   Este evident, in opinia mea, ca in gandirea binara exprimata pe retelele sociale - cine nu e cu noi e impotriva noastra -, precum si in instinctul de turma digitala care ia amploare (ea ii urmeaza pe cei care striga mai tare, cei care sunt mai radicali) regasim mecanismele care au adus succesul comunismului in secolul XX. Lenin a fost un exaltat, si tocmai datorita acestui fapt inspira teama si multi l-au urmat. Astazi, influencerii netului sunt, in felul lor, tot niste exaltati, care ii antreneaza pe ceilalti, multumiti sa se alature grupului pentru a nu parea marginali. - Thierry Wolton in dialog cu Cristian Patrasconiu, revista Orizont Traducere din limba franceza de Adina Cobuz.

Manole Neagoe (1930-2019), cercetator stiintific, profesor universitar, doctor in istorie, se numara printre medievistii romani importanti care si-au dedicat intreaga activitate slujirii adevarului istoric, studiind cu pasiune si consecventa documentele istorice medievale (inclusiv cele occidentale).    Istoria noastra medievala este strans legata de istoria popoarelor nomade. Odata cu venirea hunilor, in secolul al IV-lea, incepe contactul cu popoarele turco-mongole, contact care se prelungeste pana in secolul al XVIII-lea. Formarea si continuitatea poporului roman sunt procese care se desfasoara in nemijlocita legatura cu popoarele migratoare. Aparitia relatiilor feudale si intemeierea statelor feudale Tara Romaneasca si Moldova sunt momente cruciale din evolutia poporului roman care stau sub semnul prezentei in spatiul carpato-dunarean sau in apropierea popoarelor turcice si mongole: pecenegii, cumanii, uzii si tatarii. In acest context sunt prezentati trei mari cuceritori  - Attila, Ginghiz-Han si Tamerlan -, precum si momente semnificative din istoria popoarelor mongole, care subliniaza valoarea lor militara.  Scopul lucrarii este acela de a ne atrage atentia asupra importantei pe care aceste popoare o au in istoria lumii, dar si asupra legaturii care a existat intre ele si istoria poporul roman.

Jurnalul Annei Frank a fost publicat pentru prima oara acum sapte decenii, iar lumea a descoperit ororile nazismului prin ochii unei fete de 13 ani care, in ascunzatoarea unde s-a adapostit impreuna cu familia, in 1942, si-a notat cu candoare tot ceea ce traia si simtea.   Astazi, insemnarile zilnice ale Annei sunt transformate intr-un roman grafic bazat pe editia definitiva a jurnalului, oferindu-le tinerilor cititori o perspectiva neobisnuita si interesanta asupra istoriei, in care vocea adolescentei este insotita de imagini puternice, vii si lamuritoare.

Herbert George Wells a fost un prolific scriitor englez care a scris peste 100 de carti in cei 60 de ani de activitate. Wells este renumit pentru romanele sale de science fiction, precum Omul invizibil , Masina timpului , etc. fiind considerat, alaturi de Jules Vernes "parintele fictiunii stiintifice". Pe langa carti de fictiune, a mai publicat nuvele contemporane, istorie si comentarii sociale, printre cele mai cunoscute nuvele numarandu-se Tara orbilor si Noul accelerator, care a inspirat un episod din Star Trek. De la originile Pamantului pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial, Scurta istorie a lumii cuprinde o relatare a evolutiei vietii si a dezvoltarii rasei umane. Cartea atinge subiecte precum epoca neolitica, ascensiunea iudaismului, epoca de aur a Atenei, viata lui Hristos, ascensiunea Islamului si descoperirea Americii. O carte extraordinara, de cultura generala, scrisa intr-un mod alert si placut, care trece in revista cele mai importante momente din istoria lumii.

Ce s-a petrecut cu ucenicii lui Isus dupa executie? Care a fost destinul acelei comunitati invaluite in mister si asupra careia planeaza inca atatea controverse? Ce erau ei, o secta iudaica, sau adeptii unei noi religii? Au crezut cu adevarat ca Isus a inviat? Valorificand critic studiile si cercetarile mai vechi si mai noi, Paula Fredriksen ne invita intr-o calatorie tulburatoare, reconstituind cu eruditie, cu talent si cu realism viata si credintele primei comunitati a discipolilor lui Isus din Nazaret, dand raspunsuri lucide si uneori neasteptate intrebarilor de mai sus - si nu numai - pe temeiul izvoarelor istorice si arheologice. O carte esentiala pentru oricine doreste sa inteleaga nasterea crestinismului in contextul iudeo-pagan al vremii. Cartea de fata a fost scrisa in Ierusalim. Doar aflandu-ma aici, plimbandu-ma prin orasul vechi, stand langa Kotel, precum si - atunci cand politica locala o permitea - in spatiul musulman, construit pe ruinele magnificei structuri a lui Irod, toate acestea mi-au hranit imaginatia, dar m-au si patruns de tristete si uimire. Ce loc minunat, scaldat in sange, iubit si contestat mai e si Ierusalimul pe aceasta planeta! Spunand povestea generatiei lui Isus cea plina de speranta, intorcandu-ma in timp, pe cand crestinii erau evrei, am spus si povestea unei parti din Ierusalim. - Paula Fredriksen O carte provocatoare si admirabil de lucida, care il va face pe cititor sa-si reconsidere prejudecatile si sa-si regandeasca ideile. - Bart D. Ehrman O relatare succinta a celei mai vechi etape a ceea ce mai tarziu se va numi crestinism. O carte care provoaca gandirea si o intriga. Fredriksen scrie intotdeauna cu o verva care readuce la viata epoci apuse. - Larry W. Hurtado, Marginalia Infatisand cultura profund iudaica a primei comunitati a discipolilor lui Isus, cartea de fata merita o cat mai larga audienta si are potentialul de a stimula dialogul dintre evrei si crestini. De aceea o recomand tuturor, mai ales facultatilor de teologie, seminariilor si Bisericilor. - Michael W. Duggan, Catholic Biblical Quarterly Traducere din limba engleza de Dionisie Constantin Pirvuloiu.

Ungurii, Maghiarii sunt un popor turanic. Si Turcii vechi si Tatarii tot Turani au fost; Hunii, Avarii, Cazarii, Pecenegii, Cumanii tot Turani au fost ca si ceilalti. Ba inca, – spune cu dreptate, intr-o brosura foarte putin citita, dar plina de vederi ingenioase, Renan – si intre Evrei cea mai mare parte nu sunt Semiti, ci Turani; si deci intelegeti ca eu aveam in fond dreptate cand nu stiu cine ma acuza pentru ca la un proces am declarat solemn ca nu sunt antisemit: citisem brosura lui Renan. E foarte usor pentru un Turanian viteaz si neastamparat sa cucereasca. Este foarte usor pentru un an brutal si fara scrupule sa-si mentina dominatia. E imposibil insa pentru un Turanian sa creeze o civilizatie, si nespus de greu pentru el sa-si acomodeze macar sufletul cu o civilizatie pe care a intalnit-o si a imprumutat-o. Ungurii, Maghiarii sunt un popor turanic. Si Turcii vechi si Tatarii tot Turani au fost; Hunii, Avarii, Cazarii, Pecenegii, Cumanii tot Turani au fost ca si ceilalti. Ba inca, – spune cu dreptate, intr-o brosura foarte putin citita, dar plina de vederi ingenioase, Renan – si intre Evrei cea mai mare parte nu sunt Semiti, ci Turani; si deci intelegeti ca eu aveam in fond dreptate cand nu stiu cine ma acuza pentru ca la un proces am declarat solemn ca nu sunt antisemit: citisem brosura lui Renan. E foarte usor pentru un Turanian viteaz si neastamparat sa cucereasca. Este foarte usor pentru un an brutal si fara scrupule sa-si mentina dominatia. E imposibil insa pentru un Turanian sa creeze o civilizatie, si nespus de greu pentru el sa-si acomodeze macar sufletul cu o civilizatie pe care a intalnit-o si a imprumutat-o. - See more at: http://www.vicovia.ro/carti/popoare-turanice-parazitare-detail#sthash.2aJGw7JE.dpuf

In lumea subterana a Ierusalimului. Istoria ingropata a celui mai disputat oras din lume   O relatare uluitoare a istoriei ascunse sub Orasul Sfant - o saga a comorilor biblice, exploratorilor intreprinzatori si rasturnarilor politice.   Vreme de un secol si jumatate, Ierusalimul a atras o intreaga distributie internationala de cautatori de comori si misionari, arheologi si entuziasti, toti avizi sa aduca la lumina trecutul biblic de sub strazile si templele orasului. Actiunile lor au avut efecte profunde, nu numai contribuind la intelegerea istoriei orasului, dar si marcand prezentul sau aprig disputat. Initiativele de a aduce la lumina stravechea mostenire evreiasca au condus la izbucnirea unor conflicte sangeroase si au zadarnicit tratate de pace internationale. Au devenit, in fapt, o maniera de revendicare a intaietatii asupra celui mai disputat oras din lume. Si astazi pamantul de sub Ierusalim ramane un camp de batalie in lupta pentru controlul orasului care se inalta deasupra. O vasta cronica a aventurilor arheologice si consecintelor lor culturale si politice, relatata cu preocuparea istoricului pentru detaliu si flerul jurnalistului pentru poveste. - Washington Post   Istoria lui Lawler urmareste atat miracolele aflate in subteran, cat si evenimentele desfasurate deasupra acestora... Dezvaluind motivatiile adesea partizane ale celor care conduc sapaturile, Lawler subliniaza forta arheologiei de a modela naratiuni si evolutia acesteia de la o disciplina «nu foarte indepartata de inrudita jefuire de morminte» la un instrument modern de faurire de mituri in cheie nationalista. - The New Yorker   Bogata in detalii, nuantat argumentata si antrenant scrisa, aceasta istorie captivanta proiecteaza Ierusalimul intr-o noua lumina si reveleaza tensiunile care se reunesc la intersectia stiintei, politicii, religiei si istoriei. Aceasta cronica fascinanta si impartiala este o adevarata comoara. - Publishers Weekly   In 1863, un senator francez sosit la Ierusalim cu speranta de a dezgropa relicve datand din vremurile biblice descoperea un mormant stravechi care, in opinia lui, apartinuse unei regine din Vechiul Testament. Vestea despre descoperirea facuta a rezonat in intreaga lume, starnind admiratie, dar si invidie, inspirandu-i si pe altii sa exploreze trecutul incarcat de istorie al orasului. Cartea de fata poarta cititorii prin mormintele, tunelurile si subteranele Orasului Sfant si evoca personajele surprinzatoare care au investigat acest peisaj citadin subteran. Cu claritate si verva, Lawler releva cum cautarile acestora nu numai ca au definit conflictul care a marcat Ierusalimul modern, dar ar putea furniza o harta de coexistenta pasnica pentru doua popoare si trei credinte diferite.   Andrew Lawler este un scriitor si jurnalist american, autorul bestsellerului The Secret Token: Myth, Obsession, and the Search for the Lost Colony of Roanoke . Scrierile sale au aparut in publicatii prestigioase precum The New York Times, The Washington Post, National Geographic si Smithsonian. De asemenea, contribuie frecvent cu articole la revista Science si este editor colaborator la Archaeology. Lucrarile sale au fost incluse de mai multe ori in The Best of Science and Nature Writing.

De-a lungul istoriei, putine personalitati au starnit atat de mult interes si fascinatie ca Alexandru cel Mare (356-323 i.Hr.). In cuceririle sale, regele macedonean a ajuns pana in India, a strabatut mii de kilometri prin lumea cunoscuta si i-a invins pe puternicii persani. Dar imperiul lui Alexandru cel Mare nu a supravietuit mortii premature a cuceritorului sau: generalii sai au impartit vastul teritoriu si din noile lor regate au inaugurat epoca elenistica. In cele trei secole pe care s-a intins aceasta perioada, cultura si civilizatia greaca s-au raspandit in intreaga lume, iar teritorii atat de eterogene precum Mesopotamia si Egiptul au fost elenizate. O fuziune de culturi care, fara indoiala, a indeplinit visul de universalitate al lui Alexandru.

Bestseller international O adevarata epopee istorica, uluitoare prin profunzimea, anvergura si meritele ei. - Observer   Fundamentata pe o impresionanta documentare si consultare de surse variate (grecesti, latine, franceze, italiene, germane, olandeze, spaniole, portugheze, suedeze, ruse, arabe, turce, persane, ebraice, aramaice si chineze), Drumurile matasii este o reevaluare majora a istoriei lumii, din Antichitate pana in vremurile moderne. Inclusa pe lista celor mai bune carti ale anilor 2015, 2016 si 2017 de Waterstones, Blackwell, Times Literay Supplement, Bloomberg, Foreign Policy, The Guardian/ Observer, Sunday Times, The Times, Daily Telegraph, Bloomberg Business, Australian National Radio, History Today, The Bookseller, Le Point, L’Histoire, L’Express s.a.   Vreme de secole, faima si avutiile erau de gasit inspre vest – in Lumea Noua a Americilor. Astazi, Estul este cel care ii ademeneste pe cei aflati in cautare de bogatii si aventura. Din intinderile Asiei Centrale si pana in departarile Chinei si Indiei, o regiune care odinioara a ocupat avanscena lumii se ridica din nou pentru a domina comertul, politica si cultura mondiala. Reevaluand fundamental istoria lumii, Drumurile matasii lanseaza o magistrala explorare a fortelor care au dus la ascensiunea si decaderea imperiilor, au determinat fluxul de idei si bunuri, iar acum vestesc noii zori ai lumii afacerilor internationale. Anvergura si ambitia acestei flamboaiante istorii a lui Peter Frankopan nu ar trebui sa surprinda. O carte cu o cuprindere la fel de vasta precum geografia pe care o descrie... O replica ferma data parohialismului. - Sunday Times   Captivanta peste masura… Multe carti au fost scrise cu pretentia de a fi O noua istorie a lumii. Cea de fata isi merita cu adevarat titlul. - The Times   Aceasta carte profunda si revigoranta contine suficiente istorisiri cat sa incite cititorul si suficienta eruditie cat sa satisfaca intelectul. - Daily Telegraph   Sclipitoare si indrazneata... Istorie de mare amplitudine. - The Guardian   Nu este usor sa reusesti a aduce toate laudele care i se cuvin unei carti atat de ambitioase, detaliate si fascinante ca aceasta. - The Times   Peter Frankopan este profesor de istorie mondiala la Universitatea Oxford, director al Centrului de Cercetare in Bizantinologie si cercetator senior la Colegiul Worcester din cadrul aceleiasi universitati. A predat la universitati prestigioase din intreaga lume, inclusiv la Cambridge, Yale, Harvard, Princeton, New York University, Kings’ College London si Institute of Historical Research. Printre publicatiile sale se mai numara The First Crusade: The Call from the East, The New Silk Roads, precum si editia pentru copii a volumului Drumurile matasii (aparuta si in romaneste la Editura Pandora M) si traducerea Alexiadei de Ana Comnena. Fragment din volumul "Drumurile matasii. O noua istorie a lumii" de Peter Frankopan: "Prin arterele care in Antichitate faceau legatura intre Pacific, Asia Centrala, India, Golful Persic si Marea Mediterana, nu circulau numai bunuri de consum, ci si concepte. Iar printre cele mai influente idei, se numarau cele care aveau de-a face cu divinitatea. Schimbul cultural si religios fusese intotdeauna dinamic in aceasta regiune; acum insa devenea mai complex si mai competitiv. Cultele si credintele locale intrau in contact cu unele cosmologii puternic inradacinate, proces ce a dat nastere unui creuzet bogat in care se imprumutau, se rafinau si se recreau concepte. La scurt timp dupa ce conceptele grecilor au patruns in Orient, fenomen prilejuit de ofensiva lui Alexandru cel Mare, ideile au inceput sa circule si din directie opusa. Religia budista s-a raspandit rapid in Asia, mai ales dupa ce a fost aparata cu indarjire de imparatul Moka, despre care se spune ca se convertise la budism dupa ce cugetase indelung la pretul teribil platit pentru campaniile militare, in urma carora se ridicase un mare imperiu in India, in secolul al III-lea i.Hr. Inscriptiile din aceasta perioada atesta existenta multor locuitori din Siria si din regiuni chiar si mai indepartate care, la acel moment, adoptasera principiile si practicile budiste. Credintele sectei therapeutai, care a prosperat vreme de secole in orasul egiptean Alexandria, prezinta similitudini inconfundabile cu budismul, folosind inclusiv scripturi alegorice, impartasind aceeasi dorinta de iluminare prin rugaciune si detasare de sine pentru a gasi linistea interioara. Lipsa de claritate a izvoarelor istorice ingreuneaza incercarea de a afla cu exactitate cand a inceput sa se raspandeasca budismul. Cu toate acestea, uimitor este faptul ca s-au pastrat texte stravechi care relateaza cum s-a raspandit budismul din subcontinentul indian, in alte regiuni. Conducatorii locali au trebuit sa ia o hotarare in legatura cu budismul: se punea problema tolerarii, a eradicarii sau a sprijinirii lui. Unul dintre carmuitorii care a ales aceasta ultima varianta a fost Menander, rege al Bactrianei in secolul al II-lea i.Hr. si descendent al unuia dintre generalii lui Alexandru cel Mare. Potrivit textului cunoscut in prezent sub numele Milindapanha, regele s-a decis sa urmeze o noua cale spirituala, gratie intalnirii cu un calugar care l-a marcat profund prin inteligenta, compasiunea si modestia sa, in contrast cu superficialitatea lumii in care traia. Se pare ca a fost suficient sa-l convinga pe rege sa caute iluminare prin invataturile budiste. Universul de idei si de credinte religioase al Drumurilor Matasii era populat de numeroase divinitati si culte, preoti si conducatori locali, aflati intr-o continua competitie pentru suprematie. Mizele erau mari. Aceasta era o perioada in care societatile erau foarte receptive la explicatii, acceptand lamuriri pentru absolut orice, de la lucrurile lumesti pana la intamplarile supranaturale; era o epoca in care credinta venea cu solutii la o multitudine de probleme. Luptele dintre diferitele credinte aveau un puternic caracter politic. Pentru practicantii tuturor acestor religii - fie erau de provenienta indica, precum hinduismul, jainismul si budismul, fie ca isi aveau originile in Persia, precum zoroastrismul si maniheismul, sau mai la vest, precum iudaismul, crestinismul si, ulterior, islamismul -, accesul pe campul de lupta sau la masa negocierilor insemna confirmarea suprematiei culturale si a bunavointei divine. Pe cat era de simpla, pe atat de puternica aceasta ecuatie: o societate ocrotita si favorizata de zeul sau zeii potriviti inflorea; cele care propuneau idoli falsi si promisiuni desarte aveau de suferit."  

Ceea ce s-a petrecut la inchisoarea din Pitesti intre 1949 si 1952 merita un loc aparte in inspaimantatorul repertoriu al ororilor concentrationare ale veacului al XX-lea. Fenomenul Pitesti apartine aceluiasi registru, la care vine insa cu o trasatura specifica: utilizarea sistematica a torturarii detinutilor de catre alti detinuti. Ideea ii apartine pedagogului sovietic Makarenko (1888–1939), specialist in delincventa juvenila si partizan al reeducarii detinutilor tineri cu ajutorul detinutilor mai vechi, aflati pe calea cea buna, dar facand parte din aceeasi clasa de varsta.   Virgil Ierunca povesteste una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra. Detinuti torturati cu un sadism de-a dreptul extravagant – daca sadismul poate fi astfel –, tortionarii lor impunandu-le sa tortureze la randul lor, ca sa li se conteste insasi calitatea de victime. In ultima faza a ciclului, nefericitii sunt constransi sa-si tortureze cei mai buni prieteni, ca dovada a convertirii lor launtrice. Toata lumea a fost torturata, toata lumea a torturat. Cei morti acolo si cei care au supravietuit au fost privati pana si de propria lor nefericire. Virgil Ierunca a avut curajul sa intre in acest infern si sa-i devina istoric, pentru edificarea generatiilor viitoare. - Francois Furet

Teodora a stiut dintotdeauna ca este destinata lucrurilor marete. Fosta actrita de cel mai de jos rang, crescuta la circ si adorata de public pentru spectacolele ei goale, a reusit sa fie numita patriciana si este acum concubina lui Iustinian, nepotul imparatului Iustin si cel mai puternic om al Imperiului Roman de Rasarit. Dar curtea este impotriva ei: toata lumea viseaza la o sotie cu adevarat nobila pentru Iustinian, cu un trecut mai putin jenant. Si nici macar scenariul international nu ii este favorabil: criza domniei lui Teodoric in Italia bulverseaza intreaga Mediterana si dezlantuie in Iustinian dorinta de a readuce Occidentul sub controlul Constantinopolului, chiar si printr-o casatorie de convenienta cu o printesa. Dar Teodora nu s-a nascut sa renunte: este nestapanita, vicleana si nu va permite nimanui sa-i ia barbatul iubit si statutul social pe care l-a atins. Cu capul sus si alaturi de Iustinian, demonsteaza caracterul unei adevarate imparatese, trece prin revolte populare, crize diplomatice si intrigi la curte: stie cand sa taca, cand sa vorbeasca si cand sa ia armele. Parteneriatul ei cu Iustinian devine indisolubil si le va permite ambilor sa exercite puterea absoluta asupra lumii. Uniti, in ciuda a tot si a tuturor. Mariangela Galatea Vaglio ne ofera portretul unei femei unice, cu o viata extraordinara, transmitandu-ne, printr-o opera foarte documentata si o proza captivanta, maretia ei. Mariangela Galatea Vaglio: Nascuta la Trieste in 1972. Licentiata in literatura clasica si doctorand in istorie antica. Dupa o scurta cariera academica, in 2001, a devenit profesor in scolile secundare din provincia Venetia. Profesor, jurnalist, autoare de povestiri si eseuri istorice, se ocupa de pagina de Facebook Pillole di Storia si de blogul Il nuovo mondo di Galatea. Traducere din limba italiana de Vifor Rotar.

Rusia este o sarada invaluita in mister. - Sir Winston Churchill   Lacrimile curg si prin aur. - Lev Tolstoi   La 17 iulie 1998, in timpul inhumarii ramasitelor pamantesti ale familiei ultimului tar, asasinat la Ekaterinburg in 1918, Boris Eltin, presedintele de atunci al Federatiei Ruse, a cerut public iertare pentru "crimele bolsevismului si stalinismului". Martor al acestei ceremonii deosebite, jurnalistul francez Jean des Cars a pus pe hartie povestea dinastiei Romanov, care a domnit in Rusia timp de trei secole si care si-a gasit din nou locul meritat in istoria oficiala dupa ani de uitare, minciuna si dezinformare. Saga dinastiei Romanov ne prezinta momente importante din viata si domnia suveranilor care au stat, de-a lungul secolelor, pe tronul Imperiului Rus: Petru cel Mare si Ecaterina a II-a, Elisabeta si Pavel I, sau, mai aproape de vremurile noastre, Alexandru I si Nicolae al II-lea, ultimul Romanov, ucis cu salbaticie de bolsevici. Intr-un stil alert, adaugand amanunte picante si incercand sa ne faca sa intelegem psihologia fiecarui suveran si felul in care a influentat aceasta modul sau de a guverna, autorul ne provoaca sa aflam mai multe despre istoria plina de vicisitudini a unei tari fascinante, care a reprezentat si continua sa fie o voce majora in concertul natiunilor.

100 de greseli care au schimbat istoria. Erori si gafe care au prabusit imperii, au distrus economii si au transformat lumea De la Linia Maginot, la Criza rachetelor cubaneze, istoria este plina de miscari proaste si de idei mai putin geniale care s-au transformat in dezastre cu consecinte nelimitate. Acest volum analizeaza o suta de astfel de puncte de cotitura.  Ups... Japonia bombardeaza Pearl Harbor... Califii din Bagdad cheltuie pana ajung la faliment... Aztecii ii intampina pe conquistadori cu bratele deschise... Mexicul ii invita pe americani in Texas si americanii nu mai pleaca... In timp ce Moartea Neagra face ravagii in Europa, taranii hotarasc ca pisicile sunt cele care aduc boala si le omoara, iar populatia de sobolani care imprastie moartea explodeaza... Scopul Prohibitiei este o societate mai buna, dar rezultatul inseamna mai multe jafuri si crime, plus utilizarea cocainei, marijuanei si a altor substituti pentru alcool... Romanii lasa sarcina de a purta razboiul in totalitate in mainile legionarilor barbari... Iar restul este istorie...   In aceste vremuri in care fiecare fornaiala sau balbaiala este inregistrata si retransmisa de sute de ori, este usor sa observi ca nimeni nu e perfect, si ni se reaminteste in permanenta ca a gresi e omeneste. Oamenii fac greseli – unii dintre ei catastrofale – iar marii lideri ai istoriei reuseau sa greseasca exact la fel de mult cat o fac mult-supravegheatii politicieni din prezent. Unele dintre aceste greseli au schimbat cursul istoriei intregii lumi sau cel putin al unui continent. Poate o exista vreun mesaj filosofic ascuns printre recapitularile acestor poticniri si pasi gresiti in marsul istoriei. Esti liber sa-l cauti.  In marea lor majoritate insa, fie in razboi, fie in dormitor, aceste greseli sunt interesante, iar asta este scopul acestei carti. Poate fi chiar reconfortant faptul ca, in ciuda atator gafe ale trecutului, am supravietuit si chiar am progresat. Imaginea traseului ocolit pe care l-a urmat lumea pentru a ajunge aici ne ofera si o perspectiva asupra prezentului ilogic, adesea ambiguu, dar intotdeauna fascinant.   Bill  Fawcett a fost profesor, director de corporatie si decan de colegiu si este autorul sau coautorul a mai mult de 12 carti, incluzand 100 de greseli care au schimbat istoria, 100 More Mistakes that Changed History si  101 Stumbles in the March of History. Detine compania Bill Fawcett & Associates si este unul dintre fondatorii Mayfair Games, o companie care produce jocuri.

O carte magistrala. - Sunday Times   Celebrul Paul Johnson ne prezinta o istorie provocatoare a poporului, religiei si culturii evreiesti din cele mai vechi timpuri pana in prezent. Impartita ingenios in sapte sectiuni (Israelitii, Iudaismul, Catedocratia, Ghetoul, Emanciparea, Holocaustul si Sionul), lucrarea descrie complexa interactiune dintre istoria evreilor si istoria mondiala, aratand felul in care traiectoria civilizatiei occidentale a fost influentata decisiv de acest grup putin numeros… O excelenta istorie nonacademica, pentru marele public. - Library Journal   O introducere foarte accesibila si utila, mai ales in istoria moderna a evreilor. - Kirkus Reviews   O istorie de 4 000 de ani, de la Casa lui David pana in anii 1980. Entuziasmul si productivitatea lui Johnson sunt, ca de obicei, prodigioase. - Sunday Times   O carte captivanta, provocatoare, bine scrisa, adeseori miscatoare, un amestec patrunzator si pasionat de istorie si mit, de povestire si interpretare. - Christian Science Monitor

    Volumul de fata reuneste portretele sclipitoare ale celor mai ilustre favorite. Apropiate puterii, exercitandu‑si influenta adesea intr‑o maniera clandestina, ele alcatuiesc un galant cortegiu de femei carora importanti barbati de stat le datoreaza mult. Ce este o favorita? Cuvantul, neindoielnic originar din italiana, se refera la o femeie care „se bucura de favorurile" unei persoane de rang foarte inalt. Spre deosebire de o amanta, favorita nu se multumeste sa fie obiectul unei pasiuni amoroase, fie aceasta efemera ori durabila. Ea are putere, exercita influenta politica, economica sau artistica; obtine rezultate, fericite sau dezastruoase. Fie ca e iubita de populatie, tolerata sau detestata, nimic nu se face si nu se desface fara ea. Muzele prezentate de autor in acest periplu prin istoria Europei au jucat toate un rol proportional cu influenta exercitata asupra monarhului, printului mostenitor, regelui sau imparatului langa care s-au aflat, fie el casatorit, vaduv sau celibatar: Agnes Sorel, Diana de Poitiers, Gabrielle d’Estrees, Louise de La Valliere, marchiza de Montespan, doamna de Maintenon, surorile de Nesle, marchiza de Pompadour, doamna du Barry, Zoe du Cayla, Lol Montez, Miss Howard, Katia Dolgorukova, Blanche Delacroix, Magda Lupescu si Wallis Simpson. Optsprezece portrete de femei care au influentat cursul istoriei. In bine si in rau.     Jean des Cars, jurnalist si istoric reputat, este cronicarul marilor dinastii europene si al celor mai ilustri reprezentanti ai acestora. Printre cartile sale de mare succes se numara Sceptrul si sangele, Saga dinastiei de Habsburg, Saga dinastiei de Windsor si Saga dinastiei Romanov.

Cartea Mari batalii din istoria lumii se adreseaza oricarei varste, cuprinzand informatii relevante, deseori inedite, despre lupte ce au marcat istoria umanitatii, inclusiv a poporului nostru. Autorul descrie cu un talent narativ remarcabil si o putere de sinteza impresionanta fapte si personaje memorabile desprinse din negura timpului, perindand prin fata ochilor uimiti ai cititorului evenimente impresionante, ciocniri violente de osti, realizari sau prabusiri ale unor efemere visuri omenesti. Volumul debuteaza cu batalia de la Marathon, si continua periplul cronologic al luptelor prin asediul Constantinopolului si batalia de la Hastings, ajungand pana la Ankara, Ravenna, Posada, Vaslui, Valea Alba, Calugareni si Selimbar. In vremurile nesigure pe care le traim, marcate de amenintarea razboiului, rememorarea luptelor din trecut este un prilej binevenit de a invata din greselile acelor vre-muri apuse si de a reflecta cu responsabilitate la destinul omenirii.    Volumul al doilea dezvaluie multe alte povesti palpitante despre batalii ce s-au intiparit in memoria umanitath.   

Editorii David Barsamian si Arthur Naiman pun in valoare discursul asumat, direct si lucid al lui Noam Chomsky ca pe o oportunitate de a familiariza publicul larg cu cateva teme extrem de relevante pentru societatea globala in care traim.   Lumea pe care ne-o infatiseaza Chomsky facand apel la o intreaga serie de documente istorice, unele desecretizate abia la inceputul anilor ’90, este una in masura sa il socheze nu doar pe cititorul roman, ci si pe cel de pretutindeni; este o lume fata de care primul gest este acela de respingere, iar cel de al doilea – de revolta. Insa daca vrem sa stim „cum merge lumea“, adica sa discernem ce se intampla in spatele usilor inchise, ceea ce trebuie sa facem este nu sa ne acoperim ochii, ci sa ne indreptam atentia, pentru inceput, catre deciziile militare, politice si economice luate in ultimele decenii de guvernele Statelor Unite ale Americii. Sigur ca sunt lucruri despre care am prefera sa nu vorbim sau sa nu stim, dar trecerea lor sub tacere nu este doar o ofensa la adresa celor care au avut de suferit de pe urma lor, ci si o modalitate de a ingadui barbariei sa isi faca loc, incetul cu incetul, in sanul societatilor si al comunitatilor noastre.    

Cartea de fata este povestea loviturii de stat transformate in revolutie si a revolutiei transformate in lovitura de stat. - Alex Mihai Stoenescu, istoric   Cartea lui Cartianu imi arata ca am fost o victima perfecta pentru manipularile din 1989. Eram bine pregatit pentru asta, si nu din 1989, ci de cand m-am nascut. Fusesem pregatit de sistem sa fiu victima perfecta. - Dan Lungu, scriitor

Un francez, Desjardins, calatori atunci anume in Moldova pentru a vedea cum e acea populatie pe care Europa o con-sidera ca pe niste maroniti fara noroc, prigoniti de furia drusilor romani. In cartea sa Les Juifs de Moldavie, el descrie o populatie asiatica, "straina terii prin nastere, ca si prin vointa, moravuri, spirit si limba", "acaparand tot micul negot prin industria sa, tot banul prin dibacia si economia sa, popor strain in tara a carii seva o storc”, alcatuind un "stat in stat", in mare parte fugari din Rusia, "calici conrupatori, cari cumparau o patrie provizorie si cuceriau un adapost", in "Canaanul cametei", Moldova, "unde intri tot-deauna cu punga in mana". Nu vreau sa fie soldati si, cu toate ca scolile si spitalele romanesti le erau deschise – cum, cu fireasca favorizare a elementului indigen, le sunt si azi – se indaratniciau a se pastra si in aceasta privinta ca popor izolat.

Descopera istoria. Egiptul antic si civilizatiile mesopotamiene. Primele imperii din istorie Acum 5000 de ani, oamenii care traiau in regiunea supranumita Cornul abundentei au pus bazele a ceea ce noi, cei de acum, intelegem prin civilizatie. Aceasta carte ne ofera o plimbare prin istoria Egiptului antic si a regatelor mesopotamiene, in care vom cunoaste personajele, momentele, orasele si traditiile care au dus la formarea primelor imperii din istorie. Traducere din limba spaniola de Oana Barbu.

Versiunea europeana si cea araba ale cruciadelor nu prea au multe in comun. Pentru arabi, secolele XII-XIII au fost o perioada de eforturi sustinute pentru a respinge invazia brutala si distructiva a unor hoarde barbare. In timpul domniei lui Saladin, o armata musulmana de nestavilit, inspirata de profeti si de poeti, a reusit sa distruga cele mai puternice regate cruciate. Amintirea acestei mari si durabile victorii castigate de o societate noneuropeana impotriva Occidentului este inca vie in mintea a milioane de arabi. Pornind de la marturiile istoricilor si cronicarilor arabi din epoca, Amin Maalouf povesteste pe intelesul tuturor istoria cruciadelor asa cum le-a vazut, le-a trait si le-a relatat "cealalta tabara". El construieste "un roman adevarat" al cruciadelor si zugraveste un portret plin de culoare al unei societati sfasiate de conflicte interne si zguduite de intalnirea traumatizanta cu o cultura straina, intr-un volum ce cuprinde mai bine de doua sute de ani de istorie care au modelat deopotriva Occidentul si lumea araba, influentandu-le pana astazi raporturile. Traducere din limba franceza de Giuliano Sfichi.

Comunismul a pierdut partida. Comunistii insa au castigat-o. E ca si cum intreaga poveste a comunismului n-ar fi avut alt rost decat acela de a inlocui o clasa dominanta prin alta. Nici un experiment comunist – cel putin in peisajul european – nu a fost atat de si cu evolutii atat de neasteptate si de precum comunismul romanesc. Se va vedea cum tara cu cei mai putini comunisti a devenit tara cu partidul comunist cel mai numeros (in termeni relativi); cum o societate abia atinsa de ideologia comunista s-a comunizat in profunzime, pana intr-atat incat s-a despartit mai greu de comunism ca oricare alta; cum, virulent antinational intr-o prima faza, comunismul a sfarsit prin a deveni ultranationalist; cum s-a inventat in Romania comunismul dinastic, fara echivalent in Europa si comparabil (fara a-si pierde nota de originalitate) doar cu regimul din Coreea de Nord; cum Romania, dupa ce ani de zile parea a fi societatea care s-a opus cel mai putin regimului comunist, s-a ridicat impotriva lui Ceausescu printr-o revolutie sangeroasa (singura de acest gen in spatiul comunist) – impotriva lui Ceausescu, dar nu neaparat si impotriva alcatuirilor comuniste: intr-adevar, pentru ca paradoxul sa fie complet, cea mai violenta revolutie s-a prelungit prin cea mai lenta si mai incompleta desprindere de comunism! Toate aceste paradoxuri au o explicatie. Sau si-o cauta. E ceea ce-si propune cartea de fata: dincolo de simpla descriere, o interpretare a fenomenului comunist romanesc. (Lucian BOIA) Fragment: "   Alta zona deficitara in comunism a fost, tot timpul, aceea a informatiei. Si aici se putea trece usor intr-o realitate paralela fata de cea a comunismului oficial. Romanii interesati se in-formau fara dificultate din surse externe, in principal gratie posturilor de radio, Europa Libera, mai intai, apoi Vocea Americii si altele asemenea. In anii \'50 fusesera bruiate, de-abia le puteai auzi. Acum erau „la liber". Si, in principiu, nimeni nu risca sa fie sanctionat pentru acest gen de abatere.     Ce sa mai spunem despre bancurile politice? Genul a proliferat in toate tarile comuniste, ca o necesara supapa ideologica. E greu de spus daca in Romania circulatia lor a fost mai intensa; functia lor sociala a fost probabil mai mare ca in alte parti, in masura in care nu exista un discurs alternativ cat de cat conturat; rolul unui asemenea discurs a fost preluat de bancuri, in maniera, de altfel tipic romaneasca, de a face haz de necaz. Se auzeau in toate mediile, chiar in cele apropiate Puterii, iar oamenii, cand se intalneau, isi comunicau mai intai ultimele anecdote. Autorul unui studiu bine informat privitor la circulatia bancurilor in tarile comuniste acorda premiul cel mare, intr-o selectie personala, unui banc romanesc din anii \'80 (deceniul frigului cumplit din apartamente): „intrebare: ce este mai rece decat apa rece? Raspuns: apa calda." Bancurile ajung sa-l priveasca explicit pe Ceausescu („La Radio Erevan, un ascultator intreaba: Se moare de cancer la gat? Raspundem: da, se moare, dar nu are"), ca si pe Elena Ceausescu („Ce vraji a mai facut savanta?", prin analogie cu simpatica vrajitoare Samantha, eroina unui apreciat serial de televiziune). „Rezistenta prin bancuri" a fos\'t mai radicala si a cuprins o mai mare parte a populatiei decat „rezistenta prin cultura". S-ar zice ca a fost, in vremea lui Ceausescu, principala forma de rezistenta a romanilor. Amuzant, desi-gur, dar cam derizoriu...     Si chestiunea religioasa romanii au rezolvat-o usor. Daca regimul era ateu, sa-i fie de bine! Majoritatea oamenilor, inclusiv printre cei atasati regimului, nu intelegeau sa renunte la practica religioasa, destul de sumara, de altfel, pentru cei mai multi, limitata la episoadele esentiale: botezul, casatoria, inmormantarea... Pana si activistii de partid se conformau in aceasta privinta ritualului traditional, pastrand, pe cat posibil, discretia. Ceausescu insusi, ateu, incon-testabil, mai mult chiar, daramator de biserici, si-a inmormantat parintii cu alai bisericesc. "

Sfarsitul Ceausestilor. Sa mori ucis ca un animal salbatic In ansamblu, aceasta carte reprezinta ce am trait. Cartianu a descris magistral acele momente, la fel ca un jurnalist care s-ar fi aflat in mijlocul evenimentelor si si-ar fi scris impresiile pe genunchi. - Gen. Victor Atanasie Stanculescu, participant la evenimente   Grigore Cartianu a avut si curajul, si priceperea de a fi dus la capat o treaba dificila, de care multi s-au impiedicat: adevarul despre Revolutia romana din decembrie 1989. Poate fi sigur ca si-a facut si admiratori, dar si dusmani. - Mihail Montanu, revolutionar   Sfarsitul Ceausestilor e un volum halucinant despre ultimele zile ale cuplului dictatorial. Paginile lui Grigore Cartianu aduna progresiv o tensiune innebunitoare, amplificata de salbaticia contextului dezlantuit al istoriei, in mijlocul caruia traiesc protagonistii, cu nervii si toata fiinta incordate la maximum, pana la limita rezistentei fizice si psihice. Meritul lui Cartianu e ca nu literaturizeaza, ci selecteaza cu mare discernamant acele secvente dense de realitate care contin suficient dramatism incat se constituie in veritabile nuclee epice, din care se pot dezvolta mari desfasurari cinematografice. - Ion Zubascu, publicist si scriitor

O istorie culturala a nebuniei. De la Biblie la Freud, de la casa de nebuni la medicina moderna Cu 128 de ilustratii, din care 44 de planse color   De la Biblie la Freud, de la casa de nebuni la medicina moderna   Pierderea ratiunii, sentimentul de instrainare de realitatea in care cu totii ne imaginam ca traim sau permanenta agitatie emotionala sunt doar cateva dintre trasaturile pe care le asociem cu nebunia. Astazi, tulburarea psihica este perceputa cel mai frecvent prin prisma medicinei, insa de-a lungul istoriei oamenii au cautat sa-i dea un sens prin religie sau elemente supranaturale, prin construirea unor explicatii psihologice ori sociale, in dorinta de a imblanzi demonii irationalului. Bogat ilustrata, Istoria culturala a nebuniei il poarta pe cititor din Antichitate pana in prezent, de la Bedlam la azilurile victoriene, de la teoria umorilor la farmacologia moderna, explorand manifestarile si semnificatiile nebuniei, provocarile si consecintele ei. O istorie panoramica a intalnirii omului cu irationalul, remarcabila prin varietatea domeniilor abordate si episoadele inedite din viata unor personalitati ca Avicenna, Charcot, Freud, van Gogh sau Dali.   O carte minunata, fascinanta si bine scrisa, cu obisnuita verva si eruditie a lui Scull, ce exploreaza modurile in care au abordat psihoza societatile antice si medievale si arata ca, in ciuda tehnicilor de imagistica a creierului si a medicamentelor psihotrope, psihiatria moderna are inca multe de invatat de la ele. - Sylvia Nasar, autoarea cartii A Beautiful Mind   Adoptand o vasta perspectiva de studiu, Scull arata ce a insemnat nebunia pentru societate de-a lungul istoriei si pe tot cuprinsul lumii. Scrie cu pasiune si totodata cu umor, are un ochi extraordinar pentru citate patrunzatoare si pentru intamplari graitoare, tinandu-l pe cititor sub vraja lui. O carte fascinanta a unui maestru in domeniu. - William Bynum, University College London   Poate cea mai cuprinzatoare istorie a psihiatriei care a aparut pana acum intr-un singur volum. - The Times Literary Supplement

De-a dacii si romanii. O introducere in istoria limbii si etnogenezei romanilor Explicatia ca latinofonii - proto-romanii - se retrageau in munti vreme de secole in timpul "invaziilor" este de o absurditate atat de mare, incat e uluitor ca a putut fi acceptata de-atata timp. Pentru ca o populatie compacta sa traiasca secole in munti, ar trebui sa avem asezari atestate arheologic, fortarete si drumuri. Carpatii nu pot fi strabatuti de-a lungul crestelor altfel zis, nici astazi, cu exceptia unor alpinisti pusi pe record, nu s-ar putea merge de la sud la nord, de-a lungul piscurilor, din trecatoarea Brasovului spre Bucovina. O populatie saracita, fugita in munti vreme de secole, si-ar pierde rapid unitatea lingvistica si am avea azi natii romanice distincte intre Fagaras si Maramures. Apoi, ingustele vai ale Carpatilor nu prezinta, arheologic, absolut deloc urmele unei ocupari vechi din partea unei populatii masive. La fel cum toponimia si hidronimia muntilor Carpati nu sunt romanice, ci majoritar slave. Misterioasa populatie a stramosilor nostri care de-a lungul "mileniului de tacere" (271–1241) e presupusa a fi trait in munti, in vreme ce campia a fost ocupata secole la rand de goti, slavi si cumani, nu a lasat nici o urma! - Dan Alexe

Jean des Cars, inegalabilul cronicar francez al familiilor monarhice europene, revine cu un nou volum, dedicat celor mai fascinante figuri de suverani din istorie.   Cleopatra, Teodora, Maria Tereza, Maria Antoaneta, Eugenia - imparateasa Frantei, Maria - regina Romaniei, Elisabeta a II-a a Marii Britanii… iata numai cateva dintre marile nume care se regasesc in aceasta carte cu parfum de epoca. Printre povestile despre regi si regine, printi si printese, amante si amanti, autorul ofera si amanunte putin cunoscute din culisele caselor regale.   In inima regalitatii ne ofera o calatorie in timp pentru a-i cunoaste mai bine pe cei care si-au pus amprenta asupra epocii in care au trait si al caror nume a intrat in legenda. Cu verva sa narativa, autorul picteaza portretul unor figuri insemnate precum Cleopatra, Teodora, regele Arthur, Maria Antoaneta, Gabrielle d\'Estrees, Sissi etc., fara a neglija stilul si continutul. - Babelio Traducere din limba franceza de Lia Decei.

Intr-o lume invadata de informatii irelevante, claritatea inseamna putere. Cenzura nu inseamna blocarea fluxului de informatii, ci mai curind asaltarea oamenilor cu dezinformari si lucruri care sa le distraga atentia. 21 de lectii pentru secolul XXI face lumina in privinta unora dintre cele mai presante chestiuni de pe agenda globala actuala. Cum facem fata epidemiei de stiri false? Mai sunt relevante natiunile si religiile? Ce ar trebui sa ne invatam copiii? De ce trece democratia liberala printr-o criza? Este iminent un nou razboi mondial? Ce inseamna ascensiunea lui Donald Trump? Ce civilizatie domina lumea - Occidentul, China, islamul? Europa ar trebui sa-si deschida portile imigrantilor? Poate nationalismul sa rezolve problemele legate de inegalitate si de schimbare climatica? Ce ar trebui sa facem in privinta terorismului? Munca • Libertate • Egalitate • Comunitate • Civilizatie • Nationalism • Religie • Imigratie • Terorism • Razboi • Dumnezeu • Ignoranta • Justitie • Post-adevar • Educatie Fragment din cartea "21 de lectii pentru secolul XXI", de Yuval Noah Harari: "Problema cu toate aceste slujbe noi este insa ca vor necesita probabil niveluri ridicate de competenta si, prin urmare, nu vor rezolva problemele somerilor necalificati. Crearea unor noi slujbe pentru oameni s-ar putea dovedi mai usor de facut decat recalificarea oamenilor in vederea ocuparii acestor locuri de munca. In cazul valurilor anterioare de automatizare, oamenii puteau trece de obicei de la o slujba de rutina, de calificare redusa, la alta. In 1920 un muncitor ramas somer la o ferma din cauza mecanizarii agriculturii isi putea gasi un loc de munca intr-o fabrica producatoare de tractoare. In 1980 un muncitor concediat dintr-o fabrica putea sa se angajeze casier la un supermarket. Asemenea schimbari ocupationale erau fezabile, fiindca trecerea de la ferma la fabrica si de la fabrica la supermarket necesita doar o recalificare limitata. Dar in 2050 un casier sau un textilist care isi va pierde locul de munca in favoarea unui robot nu va putea incepe sa munceasca in calitate de cercetator in domeniul cancerului, ca operator de drona sau in cadrul unei echipe bancare om-IA. Nu va avea abilitatile necesare. In Primul Razboi Mondial era logic sa trimiti milioane de recruti fara experienta sa incarce mitralierele si sa moara cu miile. Abilitatile lor individuale contau prea putin. Astazi, in ciuda numarului insuficient de operatori de drone si analisti de date, Aviatia Statelor Unite nu este dispusa sa aduca pe locurile vacante persoane concediate de Walmart. Nu v-ar placea ca un recrut fara experienta sa confunde o nunta afghana cu o conferinta talibana de nivel inalt. Prin urmare, in ciuda aparitiei unui numar mare de slujbe noi pentru oameni, am putea asista la aparitia unei noi clase "inutile". Am putea chiar sa avem parte de ce e mai rau din ambele lumi, confruntandu-ne simultan cu o rata sporita a somajului si cu insuficienta fortei de munca calificate. Multi oameni ar putea impartasi nu soarta vizitiilor din secolul al XIX-lea - care au devenit soferi de taxi ci a cailor din secolul al XIX-lea, care au fost scosi pana la urma cu totul de pe piata muncii."

Tragatori si mistificatori. Contrarevolutia Securitatii in decembrie 1989 Ziua in care dictatura comunista a fost inlaturata in Romania, 22 decembrie 1989, si cele care au urmat stirnesc si astazi controverse cu privire la ceea ce s-a intimplat de fapt. O problema ramasa inca fara raspuns si care alimenteaza disensiuni intre sustinatorii diferitelor teorii despre cele petrecute este identitatea teroristilor care au deschis focul asupra civililor si a militarilor dupa fuga dictatorului. Andrei Ursu, Roland O. Thomasson si Madalin Hodor analizeaza rolul jucat de institutiile de forta ale tarii inainte si dupa caderea regimului comunist, reconstituind momentele-cheie pe baza unor marturii ale celor care s-au aflat in mijlocul Revolutiei si a unor documente de arhiva recent descoperite. Cu ajutorul acestora se aduc noi dovezi care, coroborate, sustin ideea ca impuscarea revolutionarilor dupa 22 decembrie nu a fost „foc fratricid” cauzat de panica si haosul acelor zile, ci urmarea unui scenariu dintr-un plan pus la punct cu citiva ani inainte. La trei decenii dupa caderea comunismului, Tragatori si mistificatori arunca o noua lumina asupra acelor evenimente singeroase si face un pas important catre aflarea adevaratilor vinovati de ranirea si uciderea unor oameni in lupta pentru libertate a romanilor.

Ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane au fost copii ai timpului lor la fel de mult ca politicienii sau intelectualii de frunte. Dar despre BOR se stiu foarte putine lucruri. Fara deschiderea completa a arhivelor bisericesti pentru toti istoricii si fara reliberalizarea arhivelor de stat, trecutul BOR va continua sa fie o problema spinoasa in istoria Romaniei. Ca si armata, serviciile secrete sau academia, Biserica se fereste de orice dezbatere in privinta propriului trecut, si mai cu seama in privinta acelui trecut care o face contemporana cu patru regimuri politice dictatoriale: carlist, legionar, antonescian, comunist.   Ca istoric, am ales, fireste, o abordare istoriografica mai degraba decat teologica si am urmarit Biserica Ortodoxa Romana in contextul dezvoltarii statului roman si a societatii romanesti de la 1918 incoace. E o carte care se refera la BOR ca institutie, care urmareste detaliile impletirii dintre BOR si politica si infatiseaza luptele pentru putere din Biserica. Accentul cade in aceste pagini pe relasia Biserica-stat-natiune, pe analiza acestei legaturi care continua sa exercite o influenta insemnata asupra tarii si a cetatenilor sai. - Oliver Jens Schmitt

Bestseller international ajuns la a sasea editie, Istoria lumii urmareste evolutia omenirii de la aparitia primilor hominizi in savana africana pina la Razboiul Rece si atacul terorist din 11 septembrie 2001. Pe linga marile civilizatii si figuri istorice sint analizate perioadele de transformare, transferurile de influenta si putere si progresele care au modelat lumea asa cum o cunoastem astazi: aparitia scrisului si a agriculturii, arta si revolutiile stiintifice. Rezultatul este o lucrare remarcabila prin puterea de sinteza, o cronica universala a vietii oamenilor obisnuiti, dar si a celor aflati la putere, care surprinde intr-o maniera originala diversitatea existentei umane. O lucrare exceptionala. O istorie a lumii fara rival. Faptele pe care le povesteste sint uluitoare, iar judecatile pe care le face sint incontestabile. - The Observer John Roberts a fost un istoric remarcabil, iar istoria lumii publicata de el este probabil cea mai buna dintre cele scrise in limba engleza. Cind am citit-o prima data, in adolescenta, pe vremea cind locuiam intr-un oras mic, am fost marcat de amploarea proiectului: Roberts nu doar prezinta istoria, ci o povesteste; el traseaza conturul general al dezvoltarii omului fara a pierde din vedere marile povesti care au contribuit la progresul umanitatii. Are talentul de a observa aspecte neasteptate, abateri bruste, chestiuni care necesita explicatii deoarece nu se prea potrivesc cu ceea ce s-a intimplat anterior. Crede cu tarie in capacitatea de schimbare si transformare a omului, fara a face insa niciodata istoria teleologica, fara a crede niciodata ca un aspect al istoriei noastre indica un singur rezultat posibil. Roberts intelege complexitatea istoriei, dar si nevoia de a o prezenta simplu, astfel incit un numar cit mai mare de oameni sa aiba sansa de a reflecta asupra lucrurilor ce au creat lumea in care traim astazi. - Odd Arne Westad

Femei in Razboiul celor Doua Roze. Jacquetta de Luxemburg. Elizabeth Woodville, Regina Alba. Margaret Beaufort, Intemeietoarea Dinastiei Tudorilor Toate trei au fost de familie buna si au avut o educatie aleasa. Toate trei, prin nastere sau prin casatorie, au ajuns sa joace un rol esential in complicatele intrigi si conflicte din Razboiul celor Doua Roze. Si totusi, stim foarte putine lucruri despre ele, pentru ca femeile lipsesc in general din cronicile medievale. Cele trei sunt Jacquetta de Luxemburg, fiica ei Elizabeth Woodville, sotia regelui Eduard al IV-lea, si Margaret Beaufort, mama primului rege din dinastia Tudorilor. Jacquetta de Luxemburg, ducesa de Bedford, s-a casatorit din dragoste cu un barbat inferior ca statut social, dar fiica ei a devenit regina Angliei. Philippa Gregory s-a documentat indelung pentru a ne oferi prima biografie a acestei femei care a trecut prin doua razboaie si a fost prima-doamna la doua curti rivale. David Baldwin spune povestea fiicei Jacquettei, Elizabeth, care era o vaduva cu doi copii cand Eduard al IV-lea a luat-o de sotie. Ea va fi cunoscuta ca "regina alba" si ca mama faimosilor "printi din Turnul Londrei", a caror disparitie nu a fost elucidata nici in prezent. Michael Jones face un portret mai nuantat al lui Margaret Beaufort, pe care izvoarele istorice o prezinta mereu ca pe o femeie pioasa, dar care a complotat si si-a tradat regele pentru ca fiul ei sa devina primul monarh din familia Tudor. Povestea captivanta a trei femei curajoase care au modelat istoria Angliei. - Publishers Weekly O lectura antrenanta. Fanii Philippei Gregory vor savura aceste studii despre cele trei femei care i-au inspirat romanele din ciclul dedicat Razboiului celor Doua Roze. - The Post and Courier Pentru mine, aceste trei femei sunt interesante si individual. Ele sunt eroinele, stramoasele mele. Vietile lor, ca si ale altora, imi arata ce poate face o femeie chiar si fara a avea oficial parte de putere, educatie sau drepturi, intr‑o lume dominata de barbati. Sunt exemple inspirationale ale fortei spiritului feminin. - Philippa Gregory Traducere din limba engleza de Justina Bandol.