Lucrarea acorda atentie teoriei de film feministe, evolutiei acesteia, explicarii ideilor majore si sublinierii a ceea ce (mai) merita aplicat pe un corpus de filme de gen, analizate astazi. Partea a doua a lucrarii, asadar, se concentreaza pe urmatoarele intrebari: care sunt pozitiile cheie legate de interpretarea filmelor de gen din perspectiva criticilor de film feministi? In ce fel de cinema crede teoria de film feminista a anilor \'70? Care este pozitia critica in prezent in decodarea unor obiecte artistice din trecut care poate revela ceva femeilor de astazi despre ele insele, despre istoria genului lor? Care sunt particularitatile ce diferentiaza membrele acestui grup mare denumit "femei"? In capitolul dedicat teoriei de film feministe, ne propunem sa discutam principalele puncte de vedere care au ramas pe harta academica in analiza si teoria de film feminista, sa facem o sinteza a grilelor propuse de teoreticienele si teoreticienii feministi si sa subliniem importanta fiecareia. Vom opera apoi, de-a lungul analizei, cu concepte teoretice din aceasta filiera a teoriei de film. Autoarea porneste de la ideea ca grila feminista de interpretare a filmelor este prea putin cunoscuta si aplicata in Romania. De aceea, dupa ce defineste feminismul si analizeaza folosirea sa din punctul de vedere al intereselor politice, se opreste asupra unor filme, realizate inainte de 1989. Lucrarea include studii de caz considerate relevante. Tema este foarte actuala, iar diversificarea lucrarilor teoretice au nuantat metodele de analiza si perspectiva pluridisciplinara asupra acesteia. - Prof. univ. dr. habil. Dana Duma, Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica "I. L. Caragiale" (UNATC) Studiul reprezentarilor relatiilor de gen in filme romanesti mai vechi sau mai noi constituie in prezent un domeniu de imens interes, obiect al unei bibliografii stiintifice care creste de la un an la altul. Lucrarea Iuliei Voicu reviziteaza pagini din istoria cinemaului romanesc, epoca Ceausescu, din perspectiva teoriei cinematografice feministe dezvoltate, mai ales in anii 1970, in campul academic anglo-american. Extrem de binevenite sunt mai ales studiile de caz pe trei filme realizate de Lucian Bratu (1924-1998) - Drum in penumbra (1972), Orasul vazut de sus (1975) si Angela merge mai departe (1981) -, care pot fi intelese ca formand o trilogie. Un film de rasunet lansat de Radu Jude in 2023, Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii, a readus in atentie discretul si insuficient recunoscutul cinema feminist-socialist al lui Bratu (al carui film din 1981 este luat de Jude in propriul film ca un fel de partener de conversatie), iar analizele aplicate ale Iuliei Voicu, meticuloase, prezentate clar, scrise cu placere, accesibile si cititorului nespecialist, vin la momentul potrivit ca sa contribuie la redescoperirea exegetica a acestui cinema caracterizat prin modestie si cu atat mai surprinzator prin rezonanta lui contemporana. - Conf. univ. dr. habil. Andrei Gorzo , Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica "I. L. Caragiale" (UNATC)

    Lucrarea de fata se vrea o introducere in studiul limbajului cinematografic luand ca punct de reper filmele „Erei mute”, „laboratorul” in care s-au desfasurat experimentele ce au dus la formarea structurilor sintactice si semantice specifice celei de-a saptea arte. Treptat, odata cu trecerea de la “cinematograful atractiei” la “cinematograful naratiunii”, cineastii descopera diversitatea incadraturilor, posibilitatea schimbarii unghiului de filmare sau a miscarii camerei de luat vederi, iar ulterior invata sa nareze cu ajutorul montajului.      Fragment din carte:       „Hintertreppe (Leopold Jessner, Paul Leni, 1921)        O a treia tendinta a cinemaului german de la inceputul anilor \'20, dezvoltata prin opozitie cu expresionismul, care desi a fost mai putin vizibila international a lasat mostenire cateva capodopere, este asa-numitul Kammerspiel (teatru de camera), un nume datorat Teatrului lui Max Reinhardt. Unul dintre filmele care a contribuit la cristalizarea acestui stil este Hintertreppe (Scara de serviciu), regizat de Leopold Jessner si Paul Leni in 1921.     Filmul valorifica la maximum caracteristicile genului cinematografic care ulterior va primi numele de Kammerspielfilm: intriga minimala, distributie redusa, decoruri limitate. Pentru Siegfried Kracauer (From Caligari to Hitler) Hintertreppe (Scara de serviciu) este „un veritabil exces al simplitatii". Cele trei personaje fara nume, o servitoare la o pensiune (Henny Porten), iubitul ei (William Dieterle) si un postas (Fritz Kortner) sunt parte a unui subiect schematic care se inscrie in cadrul unor decoruri comune, in mod special scara de serviciu, curtea interioara si camera postasului. „Excesiva simplitate" de la nivelul naratiunii mascheaza insa, asa cum observa Ellen Risholm (Peripheral Visions: The Hidden Stages of Weimar Cinema), o atentie profunda si transgresiva in ceea ce priveste functionarea spatiului. Acesta nu este un simplu receptacul imobil care primeste desfasurarea actiunii, ci un loc al contestarii in care este implicata lupta pentru putere si prezenta. Desi Servitoarea ocupa spatiul pensiunii, el apartine proprietarilor care nu sunt prezenti direct, dar a caror putere este  semnalata de clopotelul care porunceste. Totodata, actiunea subiectului nu se desfasoara in camerele pe care Servitoarea le curata, ci in spatii marginale. Pe scara de serviciu urca Postasul pentru a-i aduce scrisorile Servitoarei, in curtea interioara femeia se intalneste cu Iubitul ei, in camera saracacioasa a Postasului isi gaseste Servitoarea refugiul in lipsa celuilalt. Filmul este construit aproape in intregime fara intertitluri, astfel ca logica firavei naratiuni rezulta intrutotul din inlantuirea secventelor alcatuite in principal din cadre lungi filmate cu camera fixa.”

Aveti in fata o lucrare impresionanta prin deschiderile oferite in intelegerea unei realitati psihologice si artistice pe care laureatul Nobel Henri Bergson o schitase curajos inca in primii ani de existenta ai cinematografului. Perioada de peste un secol petrecuta de la formularea din L\'Evolution creatrice, (1907) (Evolutia creatoare) a marcat arta filmului printr-o serie de experiente, pe care nici o arta nu le-a suportat intr-o astfel de unitate temporala si intr-o atare desfasurare spectaculoasa. Miliardele de spectatori ignora desigur, in cea mai mare parte, aceste experiente care fixeaza in conceptia lui Bergson: "perceptia, intelectia, limbajul..."

Filmul. Regizori, genuri, capodopere. Cinematografia postbelica   Raftul de cultura generala reuneste 18 enciclopedii esentiale, bogat ilustrate si accesibile tuturor. De la istoria artei la mitologiile lumii, de la invataturile Bibliei la arhitectura, trecand prin magica lume a filmului si ajungand la istoria umanitatii! Traducere din limba engleza de Irina Margareta Nistor.

Prima scriere de nonfictiune, mult-asteptata, a autorului cartii A fost odata la Hollywood , bestseller New York Times; o carte dementiala despre cinema, de o inteligenta implacabila, unica si inspirata, ca orice a facut Quentin Tarantino.   Pe langa faptul ca este unul dintre cei mai apreciati realizatori contemporani de film, Quentin Tarantino este probabil si cel mai mare iubitor de film in viata, de un entuziasm contagios. De ani intregi ne-a tot pisat in interviuri cu faptul ca, in cele din urma, se va apuca sa scrie carti despre film. Acum, odata cu Speculatie cinematografica, acel moment a sosit, iar rezultatele sunt la inaltimea asteptarilor tuturor admiratorilor lui - si ale tuturor iubitorilor de film.   Organizata in jurul unor filme americane esentiale din anii 1970, pe care le-a vazut prima data copil fiind, aceasta carte este riguroasa intelectual si profunda in aceeasi masura in care este exuberanta si amuzanta. In acelasi timp critica de film, teorie cinematografica, un pic reportaj si poveste minunata de viata, este scrisa de o voce unica, pe care o recunosti imediat ca fiind a lui QT, si cu o perspectiva rara asupra cinematografiei, posibila doar din partea unuia dintre cei mai mari realizatori din toate timpurile ai acestei forme de arta.   Faptul ca recenziile de film ale lui Tarantino se dovedesc a fi la fel de incisive, de inteligente si de surprinzatoare ca filmele lui nu ar trebui sa mire pe nimeni: intr-un fel, le scrie de ani intregi. Inteligenta critica a lui Tarantino refracta si reflecta in acelasi timp... Tarantino se bucura fara rusine de placerile mai indecente ale cinematografiei. - Tom Shone , The New York Times Book Review   Speculatie cinematografica este o carte antrenanta de la cap la coada; cu observatii pline de viata si revarsate ca un flux, opinii aruncate si impartiri dure intre personalitati si perioade, pare conceputa pentru a da nastere unor discutii contradictorii rodnice. Ca scriitorul de fictiune experimentat care este, Tarantino creeaza imagini si scene, spune povesti care atrag si incanta in acelasi timp in care dau nastere aceluiasi tip de critici ca filmele lui. Mai presus de toate, Speculatie cinematografica este o viziune in miscare a unei minti centrate pe Hollywood. - Richard Brody , The New Yorker   Tarantino face din pasiunea si exuberanta cunostintelor sale cinematografice, din stiinta povestirii si din umorul ascutit o combinatie dinamica de povesti personale care te fac sa ridici din sprancene, o istorie a filmului spusa cu entuziasm si o critica de film beton... O sarbatoare plina de viata a cinematografului. - Donna Seaman , Booklist   Tarantino este in cea mai buna forma si cat se poate de amuzant cand pur si simplu desface o minte ticsita de amintiri si pareri despre filmele preferate, aproape toate din anii 1970, si explica in detaliu ce i-a placut la ele si ce nu... Ramane un carcotas de incredere, de o incapatanare vrednica de a fi citata si pasionat pana la capat, ceea ce face din Speculatie cinematografica o incursiune cat se poate de placuta prin mintea autorului. - Peter Howell , The Toronto Star Traducere din limba engleza de Paul Slayer Grigoriu.

Cartea are unitate, consistenta si un farmec aproape...pagan, desi este drapata in faldurile bibliografiei sacre... - Dan Silviu Boerescu Fragment din carte: " Fluturii orbi Fluturii orbi si-au intins cortul peste noi, nici o tristete nu ne mai impresioneaza Absurdul nu va trebui sa mai astepte in oglinda, vei intelege de ce. orice asemanare cu mine e ca o tandrete impinsa spre esafod. "

Ce este cinematograful? - Volumul al II-lea La 64 de ani de la moartea sa (dupa o viata socant de scurta: 40 de ani), Andre Bazin ramane unul dintre cei mai mari ganditori pe care i-a avut cinemaul - si cu siguranta cel mai influent, continuand sa inspire generatie dupa generatie de cineasti, critici si universitari specializati in reflectia despre film si media. Cu energie de jurnalist, entuziasm de cinefil, tinuta de pedagog, convingere de apostol, cu devotamentul unui mare umanist postbelic, cu intuitii vizionare ce reverbereaza pana azi, cu o scriitura eclatant-eseistica, Bazin trateaza in aceste pagini despre fenomene precum festivalul ca univers al ordinii, erotismul cinematografic, westernul, implicatiile revolutiei estetice izbucnite dupa razboi in cinemaul italian, ecourile luptelor politice din Italia in dezbaterile critice despre neorealism si multe altele. Indiferent de subiectul abordat, contributia lui Bazin la iluminarea cinemaului este - si ramane pana in ziua de azi - indispensabila.

Pentru Daniel Cristea-Enache, scrisul este o forma de viata, prilejuindu-i o necontenita imersiune in realitatea imediata, din care capteaza imagini si tuse esentiale, portrete in filigran creionate cu subtila arta a detaliului psihologic, dar si impresii personale, strabatute de forfota marilor orase ori, dimpotriva, de murmurul linistitor al naturii mereu primitoare. Cand vocea criticului literar se retrage in tacere, privirea scriitorului aluneca spre trecut, ramanand ancorata, cate o clipa, in stantele copilariei de altadata, regasite in amintire precum intr-un nepretuit album de familie. Mai presus de toate, Cinematograful gol este o confesiune despre oamenii din jurul nostru, despre timpul adesea nerabdator care schimba cu o neasteptata repeziciune nu doar fizionomiile celor dragi, ci si infatisarea intregii lumi, despre partea luminoasa a umanitatii, cu intamplarile ei de zi cu zi. Prin insertiile ce amintesc de stilul alert al tabletei publicistice, Daniel Cristea-Enache observa in profunzime lumea scriitoriceasca, dar si psihologia colectiva a societatii romanesti adesea captivate de iluzia spectacolului si a mastii mistificatoare, in locul rosturilor simple, insa atat de firesti ale existentei cotidiene. - Maria Hulber

Alaturi de Mircea Nedelciu, Ioan Grosan este cel mai important prozator (caror li s-a alaturat mai tarziu poetul Mircea Cartarescu) al generatiei optzeci. Volumele sale de proza scurta Caravana cinematografica, Trenul de noapte, Scoala ludica, Planeta mediocrilor, urmate de romanul O suta de ani de zile la portile Orientului (un fel de Levantul in proza al postmodernismului romanesc) au devenit volume de referinta pentru literatura romana din ultimele decenii ale secolului XX.   Darul narativ, cu totul deosebit, de a crea impresia lejeritatii facerii textului (precum povestitorul arhetipal, care nareaza mai mult de dragul spusului, decat de grija tramei), conduce la obtinerea unui produs natural, usor digerabil. Astfel incat cititorul il consuma fara niciun efort, indiferent daca e vorba de o istorie inedita, amuzanta in sine, ori este parafraza unui text arhicunoscut din literatura lumii. De altfel, chiar si acest volum, care parca spune istorii si nu se joaca, precum alta data, de-a literatura, tot lectii de literatura ne da, demonstrand ca "toata literatura de azi e o replica la cea de ieri" - Mircea V. Ciobanu    Cartea este destinata tuturor cititorilor experimentati, interesati de literatura de buna calitate, precum si elevilor, studentilor, profesorilor filologi.