Top 50 Cărți despre Regina Maria din 2024

     In vremurile grele ale Primului Razboi Mondial a fost o regina care a stat la capataiul ranitilor si le-a purtat de grija napastuitilor. Aceasta regina pierduse ea insasi un prunc si-l lasase sa zaca sub o lespede pe care nu mai fusese timp sa se daltuiasca un nume. Mai bine de jumatate din teritoriul tarii sale fusese cotropit de inamic, iar guvernul si curtea regala trebuisera sa plece intr-un greu si nesigur refugiu in partea neocupata a tarii. Stia prea bine ca o regina nu poate fi luata prizoniera si ca trebuie sa lupte si sa le insufle curaj si celor plecati de acasa, si celor ramasi sub dusman. Asa s-a nascut sfasietorul poem in proza Tara pe care o iubesc, din pasiune, din datorie si din indemnul primit de la un mare istoric de a descrie, cu harul pe care nu multi suverani il au, locurile sale dragi: palatul si manastirea Cotroceni, castelul si padurile de la Sinaia, ruinele de la Comana, manastirile si culele din Valcea, gurile Dunarii, tarmurile Marii Negre si ruinele asezarilor antice. Regina era Maria, o printesa nascuta intr-o tara indepartata, care a reusit sa redea neinchipuit de bine farmecul tarii sale de adoptie, Romania.       Fragment din memorii:       „ATATEA AMINTIRI MA COPLESESC, ATATEA PRIVELISTI, incat mi-e greu sa stiu la care sa ma opresc.    Tara iubita! Te vad in toata frumusetea ta si fiecare imagine imi e la fel de draga; oriunde mi se indreapta ochii vad locuri pe care le-am iubit, locuri pe care as dori sa le aduc in amintirea celor care, la fel ca mine, sunt izgoniti din preajma lor pentru o vreme.     Iti vad campiile, codrii, muntii, dealurile si vaile. Iti vad drumeagurile nesfarsite, cu siruri domoale de carute ce inainteaza rabdator, pana se pierd in zare. Iti vad luncile fermecate ale raurilor sau ale paraielor, vad iarba verde de sub salcii, unde vin vitele sa se adape. Vad tiganii cu straniile lor chipuri, asezandu-si salasul in amurg, si fumul vetrelor cum suie in rotocoale albastrii spre cerul aprins de soarele ce apune.     Vad aburul usor al colbului plutind in linistea serilor de vara pe ogoare, ca o ceata intinsa ce se ridica din vreo laguna indepartata. Vad vechile cruci de piatra de pe marginea drumului, strajuind neclintite cate un loc, semanand uneori cu batranii pustnici ce nu mai au de-a face cu vreun muritor.     Vad taranii cum se intorc de pe ogoare la asfintit, cu camasile albe patate de sudoare, si copilasii cu hainute colorate alergand cu pasi marunti pe langa ei, in timp ce soarele aprinde cerul cu flacari minunate inainte sa se cufunde in zare. Aud latratul neintrerupt al cainilor ce isi raspund cu indaratnicie pana tarziu in noapte. Prin usile deschise ale caselor vad focul din camine lucind rosiatic, ca in povesti. ii vad si pe tarani sezand roata in jurul flacarilor, ca niste umbre odihnindu-se dupa o zi de munca.     In nari parca imi suie mireasma puternica a codrului, ca atunci cand goneam la galop in umbra lui; mai vad pe jos mazarichea viorie smaltuind luminisurile toropite.”

O carte de exceptie despre o personalitate de exceptie: Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha sau, pe scurt, Regina Maria a Romaniei.   Autorul, Nicolae Iorga, istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar si academician roman a fost un apropiat al Casei Regale si membru al Comisiei Incoronarii celor doi regi: Ferdinand si Maria.   In volumul de fata, Nicolae Iorga face apel la multe citate extrase chiar din scrierile reginei, cu ajutorul marturisirilor acesteia reusind sa contureze un portret cat mai fidel al iubitei regine.   Romanii mei, voi care in sfarsit v-ati unit, voi care, dupa veacuri de asteptare, ati indeplinit idealul vostru sfant, fiti mari in ceasul bucuriei dupa cum ati fost mari in ceasul incercarilor. Viitorul este al tau, poporul meu, al tau, daca vei fi destul de tare ca sa-l stapanesti, al tau, daca vei fi vrednic si nu vei lasa sa treaca clipa cea mare. - Maria, Regina Romaniei

Editie ingrijita, cuvant-inainte, note si traducere din limba franceza de Catalina Opaschi Corespondenta dintre Regina Maria a Romaniei si Cella Delavrancea acopera una dintre cele mai framantate perioade din istoria Romaniei - Marele Razboi si anii interbelici. Reunite spiritual pe taramul patriotismului si al spiritului creator, Regina si sensibila artista isi impartaseau durerile, indoielile, neimplinirile, dar si credinta nestramutata in izbanda la care sperau si pentru care luptasera. Ni se ofera astfel o marturie de exceptie privind societatea romaneasca a vremii, precum si amanunte din viata politica si culturala dinainte de al Doilea Razboi Mondial. Pline de farmec sunt relatarile Cellei Delavrancea despre efervescenta spirituala a saloanelor franceze in care tronau cu autoritate compatrioatele noastre Elena Vacarescu, Martha Bibescu si Elena Sutu-Morand, dar si dezvaluirea proiectelor literare si sociale ale Reginei Maria. Cartea reuneste scrisorile care au supravietuit dintr-un, probabil, lung sir de epistole schimbate, timp de peste trei decenii, de doua mari Doamne ale spiritului, care au lasat o amprenta adanca asupra istoriei si culturii romane. Fiecare din locul rezervat ei de Providenta, dar unite prin aceeasi sensibilitate, spiritualitate, patriotism si talent autentic. Rareori avem prilejul sa fim partasi, prin lectura, la o prietenie atat de neobisnuita. - Catalina Opaschi

„Ce dimineata frumoasa, cat de tacut si de linistit e totul, dar eu stiu ca va fi razboi. Razboi! Soarele straluceste si va fi razboi! Vai, de ce nu sunt eu rege? M-as duce peste tot, as vedea totul, as vorbi cu soldatii si as ramane printre ei pana ar ajunge sa ma adore si ar pleca bucurosi la lupta in numele meu – as fi o realitate in randurile lor, nu un nume! As vrea sa fiu eu rege – poate as fi un rege rau, dar n-as ingadui sa se spuna minciuni pe seama mea, i-as obliga pe toti sa-si faca datoria de dimineata pana seara, cu cuvinte aspre si fapte si mai aspre daca ar fi nevoie – nu e vremea sa ezitam sau sa incercam experiente, e vremea pentru actiune, actiune fara ocolisuri, clara, hotarata! Orice ezitare si lipsa de vlaga pun in primejdie tara.“ „14/27 august 1916: ziua intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial. Este si ziua cand regina Maria incepe sa-si tina jurnalul, pe deplin constienta ca traieste un moment de maxima semnificatie, atat pentru tara, cat si pentru propriul sau destin. Titlul Jurnal de razboi ne apartine si necesita, poate, o precizare. Uniforma alba de infirmiera in care a aparut in toti acesti ani ar putea lasa impresia unui efort, desigur demn de elogii, dar de ordin aproape exclusiv «sanitar» si umanitar. In fapt, regina intervine in toate resorturile razboiului. Chiar daca nu avea nici o calitate oficiala in dirijarea treburilor publice (nu era regina domnitoare, ci doar sotie de rege), a jucat un rol deloc neglijabil in orientarea generala a Romaniei in preajma si in timpul razboiului. Intr-un anume sens, a fost razboiul ei. Volumul prim al Jurnalului de razboi se incheie in preajma marilor batalii din vara anului 1917. Vor urma inca doua volume. Pe regina o asteapta momente de triumf, dar si noi si teribile incercari.“

Paginile care urmeaza reprezinta o selectie atent realizata a unora dintre cele mai expresive, uneori surprinzatoare, adesea relevante si revelatorii, dar intotdeauna pline de inteles, vorbe ale Reginei Maria a Romaniei. Fireste, fara urma de pretentie a exhaustivitatii. Este cunoscut faptul ca Regina Maria a fost si o scriitoare desavarsita, martore fiind sutele de pagini care au ramas in urma Majestatii Sale. Pe langa stilul remarcabil, Regina a presarat in multe dintre scrierile sale si bucati din experienta sa vasta de viata, rezultand astfel texte, fraze, propozitii cu o volabilitate fara margini in timp si in spatiu. Exact ca cele pe care le veti citi in acest album. Si pe care, trag nadejde, vi le veti aminti si odata ce cartea va fi inchisa, la nevoie sau, pur si simplu, de si cu placere. Astfel intra in discutie scopul, dar in acelasi timp si noutatea acestui volum, care aduce in fata cititorului cateva dintre cele mai sugestive mesaje ale Reginei, scrise de-a lungul vietii, organizate intr-o maniera originala. Desi apartin unei alte epoci - si, cel putin pe alocuri, este recomandat sa tinem cont si de acest lucru - pasajele semnate de Regina Maria din acest album isi pastreaza, cred, in foarte mare masura, actualitatea si relevanta. [...] Pe Ianga faptul ca reprezinta un tablou frumos, titlul volumului - Flori de portocal - are, bineinteles, si o semnificatie. Este aproope imposibil sa nu iti ramana intiparita in memorie (mie mi-a ramas) imaginea florilor de portocali din camera Reginei Victoria, imagine pe care Regina Maria o descrie in memoriile sale in mai multe randuri, ca fiind o adevarata fascinatie a copilariei. Imaginea si da, desigur, aroma! Mai mult de atat, un alt cadru dubleaza valoarea acestei amintiri parfumate din copilarie, cel din ziua nuntii Reginei Maria cu Regele Ferdinand, cand mireasa a purtat o coronita in care erau prinse gingase flori albe de portocal dulce. (Mihaela Simina)  

Asa cum englezii, atunci cand se gandesc la reginele lor, o au in minte pe regina Victoria, tot astfel romanii se duc cu amintirile regale mai intai spre Maria. Ea este Regina. (...) Maria a fost ceea ce cred romanii ca trebuie sa fie o regina. Mai intai, o aristocrata pursange. Tatal ei, ducele Alfred de Edinburgh, era fiul reginei Victoria a Angliei, iar mama ei, Maria Aleksandrovna, era singura fiica a tarului Aleksandru al III-lea al Rusiei. Regina noastra era vara primara cu George al V-lea, suveranul britanic, cu Wilhelm al II-lea, imparatul german, si cu Nicolae al II-lea, tarul Rusiei. Din acest punct de vedere romanii aveau de ce sa fie mandri.   Greu de scris despre un astfel de subiect. Paradoxal, este un subiect despre care s-a tot scris. Si cel mai mult a facut-o regina insasi. Si nu e usor sa desprinzi din noianul de cuvinte si de intamplari tocmai pe acelea pe care Maria, la o revenire, le-ar fi preluat. Daca noi incercam s-o facem este pentru pasiunea pe care o starneste in noi regina Maria. Ne-a placut Maria. Ea continua sa ne fascineze pe noi, romanii.   Ne incanta cu adevarat metamorfoza acestei principese, pe jumatate englezoaica, pe jumatate rusoaica, intr-o regina mai romanca decat romanii, iubindu-i pe acestia si iubindu-le tara pana la a se confunda cu ei si cu ea. Ne-a placut, totodata, jocul intelectual pe care Maria ni-l propune: un personaj care, scriindu-si propria istorie, isi corijeaza faptele de viata, iar noi, de pe margine, urmarim felul in care se contureaza aceasta istorie, istoria unei femei de succes.

Ganduri pentru vremuri grele. Cu 32 de carti postale din colectia Virgil Ierunca   Selectia textelor si introducere de Tatiana Niculescu   Ce pot face altceva decat sa lupt in continuare, asa cum imi dicteaza ceea ce eu consider a fi datoria mea, sa incerc sa-i conving si pe altii sa munceasca, sa ajunga la o solutie, sa nu cedeze, sa faca eforturi supraomenesti, sa faca imposibilul in imprejurari imposibile - daca fiecare om si-ar indeplini partea lui cu devotament, deznadejdea de zi cu zi a situatiei s-ar mai indulci putin, macar putin! Nu cer minuni! Cer doar efort si dorinta de a ajuta! Nu plecarea capetelor fara speranta si observarea dificultatilor, inertia criminala de care sunt inconjurata din toate partile, lipsa de energie, de mijloace, de "credinta care muta muntii din loc", pe care rar o vad. - Maria, Regina Romaniei   Indraznesc sa sper ca, deschizand aceasta carte, cititorul isi va recapata, gratie unei regine luminoase, increderea in viata si bucuria de a trai si poate va gasi forta de a face un exercitiu de imaginatie: sa-si inchipuie ca, intr-o buna zi, il asteapta in cutia de scrisori o carte postala cu chipul reginei Maria si ca, pe verso, mana ei i-a dedicat gandurile cuprinse in aceste pagini. - Tatiana Niculescu   Pe coperta: Carte postala din colectia Virgil Ierunca

Nascuta in 1875, in Eastwell Park, Marea Britanie, nepoata a Reginei Victoria si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa faptura dumnezeiasca Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha a fost mare printesa a Marii Britanii si Irlandei, principesa de coroana si regina a Romaniei. Volumul al treilea al jurnalului Reginei Maria prezinta intamplarile ce au loc dupa nunta si viata noua pe care o incepe la Bucuresti, alaturi de Printul Ferdinand. Maria consemna in jurnal, ani mai tarziu: De peste ani, imi vine sa-i intind o mana de ajutor acelei umbre blonde a fapturii mele. Parca ma gandesc la o sora mai mica a mea, retrasa, foarte timida si tare prostuta, in care nu ma recunosc deloc acum. Slaba, cu parul blond si prea incretit, cu ochi albastri, un copil sincer, stangaci, modest, care cauta in altii stabilitatea pe care nu o gasea in sine. Naiva, impulsiva, nepregatita sa dea piept cu necazuri si greutati, probabil aratam exact cum eram, o prostuta inocenta, cu mintea plina de iluzii si visuri. Pe parcursul cartii, Maria portretizeaza societatea Bucuresteana, prietenii sai, diverse calatorii in strainatate, nasterea copiilor, dar atinge si subiecte sensibile, cum ar fi momentele in care a fost aproape sa-l piarda pe regele Ferdinand din pricina febrei tifoide. Adaptarea Mariei la viata din Romania nu a fost una simpla si lina, restrictiile severe impuse celor doi soti aducandu-i Mariei o profunda tristete si un sentiment puternic de singuratate. Insa, pe parcursul anilor, Missy le-a castigat inimile si increderea, iar viata ei a inceput sa devina din ce in ce mai placuta. Una dintre pasiunile despre care Maria povesteste cu insufletire si mandrie pe parcursul acestui volum este calaritul, pe care iubea sa-l practice in special in padurile Sinaiei: Pentru mine, calaritul insemna sanatate, vigoare, placere si, mai presus de toate, insemna libertate in afara zidurilor palatului si contact cu natura. In sa, eram eliberata de lanturi si restrictii. Ma simteam una cu pamantul pe care galopam, una cu copacii, cu cerul, cu campiile si cu cei care trudeau pe ele. Calarind, am invatat sa iubesc glia romaneasca, am simtit bataile inimii acestei tari. Spiritul tanar si jucaus al lui Missy ne insoteste pe parcursul cartii si nu putine sunt momentele in care printesa incalca regulile sau adopta o atitudine neconventionala: Printre prietenii nostri mai apropiati si devotati se numara un tanar ofiter gata de orice distractie, plin de haz si de idei. Desi era o grava incalcare a regulilor militare, care putea atrage o pedeapsa, noi, surorile obraznice, l-am convins pe tanarul nesabuit sa-si schimbe uniforma cu livreaua chasseur-ului Unchiului, de care izbutisem cumva sa facem rost. Din seria Poveste vietii mele fac parte urmatoarele volume: Volumul 1    Volumul 2      Volumul 3     Volumul 4    Traducere din limba engleza de Miruna Andriescu.

Titlu disponibil fara autograful autorului.  Adeseori dincolo de fotografia unui rege sau a unei regine din manuale nu pare sa fie nimic. O figura sobra, incarcata de responsabilitatea care-i apasa pe umeri si de imperativul unui destin pus in slujba Istoriei. Asa stau lucrurile si cu regina cea mai iubita a Romaniei – Regina Maria. Copiii mai mari sau mai mici vor avea prilejul si placuta surpriza sa descopere ca-n spatele personalitatii politice de prim rang se afla o fetita care si-a petrecut in liniste si bucurie copilaria in Marea Britanie, o mama iubitoare si grijulie, o femeie devotata care s-a implicat direct pe front, incercand sa aline suferinta soldatilor raniti in lupta, un suflet generos si bland. Regina Maria este si acum un model de bunatate, intelepciune si cumpatare la care s-ar cuveni sa ne intoarcem frecvent. Asemeni initiativei generoase si vizionare din anul 1895, cand, sub domnia Regelui Carol I si prin efortul folcloristului Dumitru Stancescu si al editorului Carol Muller, a fost pusa temelia colectiei de carte „Biblioteca pentru toti“, astazi, Curtea Veche Publishing vine, altruist si inspirat, in ajutorul copiilor si tinerilor tarii. Numarul cititorilor de carte a scazut foarte ingrijorator in Romania ultimelor doua decenii. Tot mai putine volume ajung in mainile copiilor si adolescentilor, tot mai putine titluri se asaza in biblioteca de familie a contemporanilor nostri. La fel ca primii nostri Suverani, Carol I si Elisabeta, care erau absolut convinsi de nevoia de carte pentru prosperitatea natiunii, Familia Regala a Romaniei de astazi crede ca ignorarea cuvantului tiparit intre copertele cartii reprezinta o vulnerabilitate a natiunii si a patriei. Parinti, aduceti cartea aproape de copiii vostri! Asa cum au nevoie de iubire, de soare si de familie, cei mai mici romani au nevoie de carti, pentru a se intregi ca oameni. Principele Radu al Romaniei

A fost odata o regina care iubea scrisul. Atat de mult era pasionata de arte si de literatura, incat a simtit nevoia sa scrie ea insasi povesti pentru copii. Fireste,  fiind o regina, cel mai bine ii cunostea pe copiii capetelor incoronate, care insa, ca  fire si purtari, uneori nu se deosebeau mult de copiii oamenilor de rand. Asadar, regina, care era insasi o mama devotata, a nascocit o poveste despre o mica principesa, Kildine, draguta, chiar adorabila, dar nespus de rasfatata si de egoista. Cand Kildine a ajuns din cale-afara de rautacioasa, chinuindu-i pe toti cei din jurul sau, parintii ei au inchis-o intr-un turn, sub paza unor vulturi infricosatori. Insa, datorita majestuoaselor pasari, fetita cea razgaiata s-a transformat intr-o  fiinta modesta, cuminte si intelegatoare, asa cum se cade sa  fie orice principesa si orice copil. Kildine e o principesa din povesti, dar regina care a scris despre ea a existat aievea si s-a numit Regina Maria a Romaniei.   Dragi cititori, Regina Maria a Romaniei, strabunica mea, a fost numita la timpul ei Mama Regina. Ea a mers pe front pentru a-i incuraja pe soldatii nostri in Primul Razboi Mondial. In acei ani si-a pierdut mezinul, pe principele Mircea, care a fost rapus de o boala contagioasa, la numai patru ani. Regina Maria a luptat pentru reintregirea tarii, mergand in Europa si sustinand cauza ei. Ea a adus pe lume sase copii, pe care i-a crescut pentru a fi in slujba Romaniei. Strabunica mea a scris multe carti, unele autobiografice, altele de literatura. Dintre atatea pagini, cateva se adreseaza copiilor. Una din cartile de povesti, Kildine, se afla astazi in mainile voastre. Principele Radu si cu mine v-o daruim cu mult drag, pentru ceasurile de seara si pentru ca sa va aduceti aminte de ceea ce este bun si frumos la romani. (Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei)

Editie ingrijita si prefata de Lucian Boia Ce dimineata frumoasa, cat de tacut si de linistit e totul, dar eu stiu ca va fi razboi. Razboi! Soarele straluceste si va fi razboi! Vai, de ce nu sunt eu rege? M-as duce peste tot, as vedea totul, as vorbi cu soldatii si as ramane printre ei pana ar ajunge sa ma adore si ar pleca bucurosi la lupta in numele meu - as fi o realitate in randurile lor, nu un nume! As vrea sa fiu eu rege - poate as fi un rege rau, dar n-as ingadui sa se spuna minciuni pe seama mea, i-as obliga pe toti sa-si faca datoria de dimineata pana seara, cu cuvinte aspre si fapte si mai aspre daca ar fi nevoie - nu e vremea sa ezitam sau sa incercam experiente, e vremea pentru actiune, actiune fara ocolisuri, clara, hotarata! Orice ezitare si lipsa de vlaga pun in primejdie tara. - Autoarea   Editia de fata reproduce textul integral al insemnarilor reginei Maria din perioada Primului Razboi Mondial, din care doar mai putin de jumatate au fost preluate in memoriile sale, Povestea vietii mele. In plus, chiar fragmentele preluate, de regula fara mari modificari, au fost supuse totusi unei "autocenzuri". Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile - si uneori izbucnirile - cele mai sincere ale reginei, care, evident, nu puteau fi facute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a printului mostenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Bratianu sau a clasei politice romanesti in genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrala a Jurnalului; odata ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv sa ne multumim cu versiunea trunchiata si edulcorata a volumului memorialistic. Cu atat mai mult cu cat acestia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda. - Lucian Boia

Editie ingrijita, prefata si scurta cronologie de de Lucian Boia   Cate tragedii, cata suferinta, nenorocire, nadejde, disperare am trait in acesti doi ani! Pare aproape de necrezut cata munca si cate eforturi am dus la capat! Dar mai toate au fost o munca binecuvantata, m-au adus foarte aproape de inima poporului meu, m-au adus extrem de aproape de mizerie, durere, saracie si nevoie. Ma simteam pe deplin mama poporului acestuia suferind, sfasiat, neinteles, adesea nedemn, dar iubit din toata inima, cu atata tarie... Mi se parea ca vad tot ce a fost si tot ce ar fi putut sa fie, nadejdile zdrobite, visul sfaramat, realitatea cruda, multele greseli, toti mortii cazuti pentru o cauza in care, ca si mine, au crezut. Ochii mi s-au umplut de lacrimi si am plans, am plans cum nu poate plange decat o mama cu inima franta - mama unui copil mort, mama unor sperante moarte si a inimii sangerande a unui popor indurerat pe care a invatat sa-l iubeasca si care a invatat s-o iubeasca la randu-i. Neamul va trai, trebuie sa traiasca, voi trudi pentru el cu toata inima si cu tot sufletul. Cred ca, daca va citi cineva vreodata insemnarile pe care le-am facut zi dupa zi, isi va da seama ca fiecare cuvant pe care-l astern izvoraste din adevar. - Autoarea   In primavara anului 1918, Romania e prabusita. Pacea separata, pe care fusese nevoita sa o accepte in urma defectiunii rusesti, a mutilat-o teritorial, inrobind-o totodata economic si anulandu-i independenta politica. Cine ar fi putut sa intrevada rasturnarea care avea sa se petreaca pe frontul de Vest in parteaa doua a anului? La doi pasi de ceea ce ar fi putut fi pentru ea victoria definitiva, Germania cedeaza si pierde complet partida. Romania infranta, aproape nimicita, se afla acum in tabara invingatorilor. Austro-Ungaria dispare de pe harta Europei. Bucovina si Transilvania se unesc, la randul lor, cu tara. Din ideal, Romania Mare devine realitate. Infrangerea Puterilor Centrale o propulseaza din nou pe regina in prim-plan. Istoria i-a dat dreptate! Tot mai multe voci o aclama, numind-o "imparateasa tuturor romanilor". La 1 decembrie 1918 isi va face intrarea triumfala in Bucuresti, calare si in uniforma militara... A ramas in istorie, la loc de frunte, printre marii fauritori ai Romaniei Mari. - Lucian Boia

Desi a scris in alta limba, neajungand niciodata sa se poata folosi ca scriitoare de limba romana, Regina Maria isi lasa, cel putin in povesti, dincolo de interventia traducatorilor, amprenta unei fiinte indeaprape familiarizata cu satul si gandirea eroilor evocati, pe care ii infatisaza din interior, ca o "regina" a lor, nu ca o straina, cu ochii turistului.

Tara aceasta e mica, e noua, dar e o tara care mi-e draga. Imi trebuie ca si altora sa le fie draga; de aceea ascultati cateva cuvinte despre dansa. Ingaduiti-ma sa zugravesc cateva icoane, sa fac cateva schite asa cum le-am vazut cu ochii intai, apoi cu inima.   N-am sa ma apuc a povesti de asezamintele tarii mele, de politica ei, de nume cunoscute lumii intregi. Altii au facut aceasta cu mai multa pricepere decat as fi putut. Imi trebuie numai sa vorbesc de sufletul ei, de atmosfera ei, de taranii si ostasii ei, de lucruri care m-au facut sa iubesc tara aceasta, care au facut ca inima mea sa bata odata cu inima ei.   

Nascuta in 1875, in Eastwell Park, Marea Britanie, nepoata a Reginei Victoria si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa faptura dumnezeiasca Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha a fost mare printesa a Marii Britanii si Irlandei, principesa de coroana si regina a Romaniei. Regina Maria a Romaniei a fost una dintre cele mai fascinante capete incoronate ale Europei.  Maria a parasit la 17 ani curtile stralucitoare ale Europei de Vest pentru a se casatori cu printul mostenitor al Romaniei. O buna parte a memoriilor din acest volum sunt dedicate momentului pregatirilor de nunta, care a avut loc, dupa cum era firesc, in urma vizitei efectuate la Sigmaringen, unde i-a cunoscut familia lui Nando. Maria isi reaminteste cu placere de momentul in care I-a cunoscut pe Printul Leopold, viitorul ei socru, pe care il caracteriza ca un adevarat homme du monde. Plina de emotie este si descrierea pe care o face Romaniei: o tara cu relief diversificat, cu oamenii cu ochi negri, imbracati in costume populare. O vedea ca pe o tara romantica: un adevarat taram al fericirii promise. Rochia mea de mireasa era din matase alba, grea, mata, cu maneci bufante, desigur, si cu o fusta in forma de clopot care se continua cu o trena. Nu-mi placeau voalurile de dantela, asa ca, desi familia avea multe dantele vechi, am purtat un voal de tul, fixat cu o tiara de diamante, in care era o cununita de flori de portocal. Eram o fecioara subtire, fara rotunjimi, cu parul foarte blond incretit pe frunte, in stilul Reginei Alexandra. Aveam trasaturi imature, ochii albastri. Nu eram foarte impunatoare. Paream ridicol de tanara, cum si eram. Mi se parea ca ma prefac ca sunt matura. Nu pot sa spun ca eram foarte multumita de infatisarea mea, aveam idei mai romantice despre cum ar trebui sa arate o mireasa, dar mama nu era deloc de acord cu ele, asa ca am fost gatita dupa gustul ei si mi-am purtat podoabele cam apasatoare cat de bine am putut. - Regina Maria Din seria Poveste vietii mele fac parte urmatoarele volume: Volumul 1    Volumul 2      Volumul 3     Volumul 4     Traducere din limba engleza de Miruna Andriescu.

Taina si sens in Povestea vietii mele, capodopera Mariei, Regina Romaniei. Analiza narativ-discursiva   Un studiu critic care atesta valoarea literara si charisma livresca a operei unei figuri regale stralucitoare, Regina Maria a Romaniei, realizat cu instrumentele analitice ale lingvisticii si limbajului.   Cartea Cristinei Ungureanu despre lucrarea autobiografica Povestea vietii mele a Reginei Maria analizeaza naratiunea ca discurs literar, facandu-ne sa intelegem virtutile artistice ale unei creatii obturate de regimul comunist vreme de circa patru decenii. Cu toate aceste avataruri, Regina a intrat de mult in istorie si in legenda, fiind cea mai cunoscuta Doamna a Tarii de pe tot parcursul vietii romanilor ca popor.   Lucrarea de fata este scrisa atat cu mijloacele consacrate ale investigatiei stiintifice, cat si cu patos, cu daruire, cu multa caldura omeneasca. Prin pana Cristinei Ungureanu, Regina noastra de suflet reinvie deopotriva maiestuoasa si sensibila, demna si calma, suverana si taranca in ie romaneasca, sora medicala si mama a tuturor luptatorilor cazuti in razboi. Ni se demonstreaza ca stilul literar al Povestii vietii mele este demn de orice opera beletristica de marca si de orice autor de bestseller. Astfel renaste pentru noi, la inceput de mileniu al treilea, un chip ca o icoana de pret - chipul Reginei Maria -, prezent in Panteonul national si oferit ca o ofranda romanilor. - Ioan-Aurel Pop, presedintele Academiei Romane Cartea Cristinei Ungureanu este scrisa atat cu mijloacele consacrate ale investigatiei stiintifice, cat si cu patos, cu daruire, cu multa caldura omeneasca. Prin pana autoarei, Regina noastra de suflet reinvie deopotriva maiestuoasa si sensibila, demna si calma, suverana si taranca in ie romaneasca, sora medicala si mama a tuturor luptatorilor cazuti in razboi. - Ioan-Aurel Pop, presedintele Academiei Romane   Analiza Cristinei Ungureanu surprinde instantanee rarisime, intr-o forma de comunicare estetica de inalta tinuta, cu valoare intrinseca, asigurandu-ne ca scrierile Reginei Maria pot fi savurate pe diferite paliere: originalitate, virtuozitate, expresivitate, concordanta ori densitate. - Liviu Taranu, cercetator CNSAS   Instrumentele de analiza folosite in lucrare, ale lingvisticii si limbajului in general, au fost edificatoare in revelarea sensului textului literar al Reginei Maria, in care autoarea da dovada de maturitate creatoare, reusind sa faureasca o opera pe care generatiile urmatoare o vor avea ca marturie a geniului sau creator. - Cristina Ungureanu

Ganduri pentru vremuri grele. Cu 32 de carti postale din colectia Virgil Ierunca Ce pot face altceva decat sa lupt in continuare, asa cum imi dicteaza ceea ce eu consider a fi datoria mea, sa incerc sa-i conving si pe altii sa munceasca, sa ajunga la o solutie, sa nu cedeze, sa faca eforturi supraomenesti, sa faca imposibilul in imprejurari imposibile - daca fiecare om si-ar indeplini partea lui cu devotament, deznadejdea de zi cu zi a situatiei s-ar mai indulci putin, macar putin! Nu cer minuni! Cer doar efort si dorinta de a ajuta! Nu plecarea capetelor fara speranta si observarea dificultatilor, inertia criminala de care sunt inconjurata din toate partile, lipsa de energie, de mijloace, de "credinta care muta muntii din loc", pe care rar o vad. - Maria, Regina Romaniei   Indraznesc sa sper ca, deschizand aceasta carte, cititorul isi va recapata, gratie unei regine luminoase, increderea in viata si bucuria de a trai si poate va gasi forta de a face un exercitiu de imaginatie: sa-si inchipuie ca, intr-o buna zi, il asteapta in cutia de scrisori o carte postala cu chipul reginei Maria si ca, pe verso, mana ei i-a dedicat gandurile cuprinse in aceste pagini. - Tatiana Niculecu Traducere din limba engleza de Anca Barbulescu.

Cum de curand s-au implinit 140 de ani de la nasterea reginei Maria, mi-am spus ca o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivita declaratie a admiratiei si iubirii mele fata de aceasta desavarsita romanca englezoaica, mare regina si cuceritoare scriitoare. De ce a cerut regina ca inima sa-i fie inmormantata in alt loc decat trupul? Care sunt simbolurile si intelesurile ultimei ei dorinte? Cum se vor fi petrecut toate acestea? Cartea de fata nu epuizeaza nici pe departe istoricul si semnificatiile ritualului funerar privitor la inhumarea inimii, nici universul cultural si religios careia Maria ii apartine si nici sofisticata ei heraldica sufleteasca. Este doar o readucere in actualitate a modului ei de a privi oamenii si lumea, cu incredere, curaj si cu o pofta de viata inegalabile. Daca epoca noastra mai are nevoie de modele - si eu cred ca are, acum mai mult ca oricand -, atunci nu exista, in istoria Romaniei, un model mai puternic si mai pasionant decat cel al reginei Maria. - Tatiana Niculescu   Tarii mele si Poporului meu, Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca o data, chiar de dincolo de linistea mormantului. Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare. Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. - Maria, Regina Romaniei

Englezoaica, nemtoaica, rusoaica - prin venele ei curgea sangele amestecat al marilor dinastii europene... Cine ar fi banuit inainte de 1890 ca frumoasa printesa cosmopolita va fi unul dintre personajele care vor influenta decisiv, peste ani, formarea Romaniei Mari si se va identifica profund cu destinul unei tari indepartate si aproape exotice, cand ea era, de fapt, menita unei foarte probabile coroane britanice?!?   Descendenta a familiilor domnitoare din Regatul Unit, Germania si Imperiul Tarist, "Missy" fusese ceruta de nevasta de varul ei primar George, viitorul Rege al Angliei, insa mama ei de origine pravoslavnica s-a opus vehement si i-a aranjat o casatorie - "ortodoxa" din toate punctele de vedere - cu Ferdinand, nimeni altul decat timidul Print Mostenitor al Romaniei.   Numai ca diferentele de temperament si-au spus cuvantul si casnicia a esuat lamentabil, jumatate dintre copiii cuplului avand alti tati biologici decat cel oficial, iar cei doi soti ajungand fiecare in bratelor altor parteneri, ceea ce, in cazul Mariei, va atrage mania si represaliile fiului ei cel mare, viitorul Rege Carol al II-lea.   Dificultatile conjugale si problemele sentimentale n-au impiedicat-o insa pe Regina Maria a Romaniei sa-si exercite exemplar atributiile regale, in timpul Primului Razboi Mondial ingrijind si imbarbatand soldatii raniti, dar si influentandu-si sotul sa ia cele mai bune decizii in momente‑cheie, iar inaintea Marii Uniri a efectuat reusite, desi informale, turnee diplomatice pentru a sustine extrem de convingator cauza Romaniei.   Aceasta femeie pasionala - o (altfel de) Lady Di a timpului ei - a iubit si a fost iubita de multi barbati faimosi ai epocii sale, dar, mai presus de toate, si-a iubit nespus tara de adoptie, pe al carei destin istoric a lasat o pecete unica.

Regina Maria a Romaniei (1875-1938) a fost inca din copilarie, dupa cum povestea ea insasi in memoriile sale, o persoana cu o imaginatie bogata si cu darul innascut al povestirii. Indiferent cui se adreseaza creatia sa, copiilor sau adultilor, regina stie sa isi apropie cititorii, sa se faca indragita de toti, asa cum se intampla si atunci cand era in viata si ajungea sa fure inimile tuturor.   Povestea unei fetite care voia sa le stie pe toate a fost publicata in anul 1922, iar volumul de fata constituie prima reeditare a acestei minunate povesti a Reginei Maria a Romaniei. Textul a fost prelucrat in conformitate cu normele limbii literare actuale, respectandu-se firul istorisirii si numele personajelor. Mioara este o fetita dornica sa cunoasca ce se intampla in spatele usilor inchise, sa stie totul, plictisindu-i pe adulti cu intrebarile ei nesfarsite. Ea pleaca de acasa, insotita de Tim, catelul sau, pentru a explora lumea, deschizand usi care ii vor arata realitati nebanuite si personaje uimitoare.    Este o poveste care, desi plina de fiinte si intamplari supranaturale, nu lasa nicio urma de teama in constiinta copiilor, intrucat totul este prezentat dintr-o perspectiva educativa si constructiva. Capitol cu capitol, cititorul este captivat de pataniile interesante ale copilei care constata ca nu poate sa stie totul si ca exista mereu mai mult de descoperit.

*Titlu disponibil fara autograful autoarei . Cititi aici si interviul acordat de Tatiana Niculescu blogului Libris. „Cum anul acesta se implinesc 140 de ani de la nasterea reginei Maria, mi-am spus ca o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivita declaratie a admiratiei si iubirii mele fata de aceasta desavarsita romanca englezoaica, mare regina si cuceritoare scriitoare. De ce a cerut regina ca inima sa-i fie inmormantata in alt loc decat trupul? Care sunt simbolurile si intelesurile ultimei ei dorinte? Cum se vor fi petrecut toate acestea? Cartea de fata nu epuizeaza nici pe departe istoricul si semnificatiile ritualului funerar privitor la inhumarea inimii, nici universul cultural si religios careia Maria ii apartine si nici sofisticata ei heraldica sufleteasca. Este doar o readucere in actualitate a modului ei de a privi oamenii si lumea, cu incredere, curaj si cu o pofta de viata inegalabile. Daca epoca noastra mai are nevoie de modele – si eu cred ca are, acum mai mult ca oricand – atunci nu exista, in istoria Romaniei, un model mai puternic si mai pasionant decat cel al reginei Maria.“ (Tatiana NICULESCU BRAN) Tarii mele si poporului meu, Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. (…) Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare. Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate (…) Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii ce am cladit-o. In decursul unei lungi vieti atatia au venit la inima mea incat moarta chiar, asi dori sa mai poata veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria. (…) Si acum va zic ramas bun pe veci: de acum inainte nu va voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit si ca te binecuvantez cu ultima mea suflare. Acest testament a fost facut scris, datat si semnat cu mana mea la Tenka – Juvah, Balcic, astazi Joi 29 iunie 1933. MARIA, REGINA ROMANIEI

Nascuta in 1875, in Eastwell Park, Marea Britanie, nepoata a Reginei Victoria si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa faptura dumnezeiasca Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha a fost mare Printesa a Marii Britanii si Irlandei, Principesa de Coroana si Regina a Romaniei.   In cele 4 volume, Maria povesteste cele mai intime ganduri si trairi, incepand din copilarie, continuand cu episodul perioadei din Malta, unde tatal sau era detasat, apoi viata la Coburg, impresiile despre Carmen Sylva, nunta, casnicia si imaginea capitalei Romaniei si a unei  societati straine pe care o descopera.   Ultimul volum din Povestea vietii mele, jurnalul Reginei Maria, se concentreaza pe perioada dintre 1906 si pana la trecerea in nefiinta a Regelui Carol, atunci cand Maria si Ferdinand au devenit regi.   Despre acest episod memorabil, Maria consemna in jurnalul sau: In dimineata aceea devenisem regina, regina unui popor care invatase sa ma inteleaga incetul cu incetul, regina, intr-un moment in care toata Europa ardea, iar flacarile ne amenintau toate frontierele. Eram regina, in fata mea se deschidea o pagina noua, infricosatoare, solemna, cu noi posibilitati, apasatoare, cu temeri necunoscute.  Stateam mai intr-o parte, cu copiii in jurul meu, cu fata acoperita de un voal de doliu. Bataile inimii mele erau precum pasii destinului. Abia auzeam vocea regelui, nu-i desluseam cuvintele, dar am auzit cum il aclamau, era regele lor de maine. A izbucnit un ropot indelung de aplauze. Apoi, brusc, s-a auzit numele meu: - Regina Maria... - Regina Maria... In felul in care imi rosteau numele se ghicea o unda de speranta. - Regina Maria! Dintr-o data, am simtit ca trebuia sa-mi arat chipul in fata intregii adunari, ca trebuia sa ma intorc sa-i privesc, fara niciun voal de doliu intre mine si ei. Un vuiet mare s-a inaltat spre bolta, o voce prelunga, coplesitoare, care venea nestavilit din multe inimi! - Regina Maria! Eram fata in fata, poporul meu si cu mine. Din seria Poveste vietii mele fac parte urmatoarele volume: Volumul 1    Volumul 2      Volumul 3     Volumul 4    Traducere din limba engleza de Miruna Andriescu.   

Insemnari din ultima parte a vietii (martie 1937-iulie 1938). Volum editat de Sorin Cristescu Acest volum ingrijit de Sorin Cristescu reproduce pentru prima oara in traducere romaneasca ultima parte din jurnalul Reginei Maria, de la 4 martie 1937 pana la ultima insemnare din 11 iulie 1938. Fiecare pagina este o marturie a seninatatii cu care regina si-a acceptat suferinta, a rabdarii cu care s-a spus investigatiilor si tratamentelor, unele de-a dreptul chinuitoare, a felului demn in care si-a purtat infirmitatea, ea, care fusese plina de energie si capabila sa reziste la cele mai solicitante eforturi. Impresionant este modul in care a refuzat sa vada evidenta, sa accepte faptul ca sfarsitul este din ce in ce mai aproape.   Lovitura a fost prea neasteptata, prea brutala, prea puternica. Iar eu nu mai sunt tanara, lumea este un cazan care fierbe ingrozitor, va mai fi ceva de genul „anul viitor”? Acum usa este deschisa, totul se afla in fata mea, cele mai binecuvantate doua luni din an: am reusit sa birui iarna. Nu mai sunt tanara, am vazut atata disperare pana acum, va mai fi oare un alt an, o alta primavara, un alt anotimp? - Regina Maria, Insemnare din 20 aprilie 1937   Viata isi continua cursul ei calm, dar cu acel curent subteran de emotie din cauza agitatiei care a cuprins lumea. Sandy pare multumita, ii place frumusetea locului si, la fel ca si mine, se bucura de splendoarea pomilor infloriti. [...] Alta incantare sunt nuantele diferite de verde delicat pe care le capata copacii care isi intind ramurile incarcate cu frunze, una cate una, acoperind fundalul muntilor cu umbre. [...] Aceste nuante atat de diferite sunt o sursa de neincetata bucurie, as vrea sa le absorb in fiinta mea, sa devina o parte din mine. - Regina Maria, Insemnare din 9 aprilie 1938

In Anul Centenarului Incoronarii, editura Librex ofera publicului roman o carte de exceptie despre o personalitate unica: autobiografia Reginei Maria a Romaniei.   Editia de fata, aniversara, respecta intocmai varianta originala a jurnalului, cartea Povestea vietii mele fiind grupata de catre Regina Maria in patru parti.   Nascuta in 1875, in Eastwell Park, Marea Britanie, nepoata a Reginei Victoria si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa faptura dumnezeiasca Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha a fost mare printesa a Marii Britanii si Irlandei, principesa de coroana si regina a Romaniei.   Maria a crescut familiarizata atat cu viata de la curtea Rusiei, cat si a Angliei. Povestile ei din zilele copilariei petrecute in Anglia si in Malta, unde tatal, Printul marinarilor, era stationat, sunt pline de viata, de buna dispozitie si de portrete minunate ale barbatilor si femeilor, pe atunci aflati in anii tineretii, care aveau sa joace mai tarziu roluri marcante in zilele tragice ale razboiului.   Despre copilarie, Regina Maria scria in jurnalul sau - Viata nu ar putea fi pe deplin povestita fara sa aduci vorba despre copilarie si tinerete, care sunt elemente atat de importante in formarea caracterului, iar copilaria mea a fost una fericita, la care imi place sa ma gandesc. Inca de la varsta de cinci ani eram o adevarata fiica a Evei, iubeam hainele frumoase; de fapt, frumusetea, in toate manifestarile ei, avea in mine o adoratoare pasionata, o veneram aproape paganeste. Orice manifestare a frumusetii, fie o femeie atragatoare, o floare, o casa, un cal, fie un peisaj sau un tablou maiestuos, de fiecare data cand frumusetea ma intampina, simteam ca e o placere trimisa de Dumnezeu, un dar cu care El ma inzestrase in mod special, ca sa il pot percepe macar cu ochii, daca nu cu mainile. Splendoarea unei privelisti imense a marii sau a muntilor nu ma impiedica sa observ si sa iubesc cea mai modesta floricica dintr-un sant. Insusirea de a ma putea bucura de frumusete ca intreg si in detaliu m-a insotit toata viata. Linia, culoarea, forma, sunetele si mirosurile care insotesc fiecare imagine mi-au imbogatit extraordinar de mult viata. - Povestea vietii mele Din seria Poveste vietii mele fac parte urmatoarele volume: Volumul 1    Volumul 2     Volumul 3     Volumul 4    Traducere din limba engleza de Miruna Andriescu. 

Regina Maria a trait intr-o epoca si un spatiu cultural in care literatura era in plina inflorire si in care fantezia ei nativa bogata a prins aripi de nestavilit inca de la inceput.   Dar ceea ce a inspirat-o mai mult in creatiile sale literare a fost venirea sa in Romania si intalnirea cu o alta lume, ancorata intr-o spiritualitate plina de smerenie, evlavie si credinta. E fascinant sa citesti povestile sale incarcate de prezenta divinitatii, stralucind prin simplitate, sensibilitate si gingasie. E ca si cum inima ei s-a straduit sa bata in ritm si sunet de clopot si toaca, adunand in ea toata frumusetea inefabila a ortodoxiei. O poveste de la Sfantul Munte, in traducerea magistrala a lui Nicolae Iorga, ne vorbeste cu simplitate si duiosie despre dorul dupa Dumnezeu si sfintenie, despre puterea rugaciunii si a credintei, ce poate muta muntii din loc. Este o poveste veche, rasariteana, asa cum autoarea ne dezvaluie in final, despre coborarea Maicii Domnului din Ceruri pe Muntele Athos, printre calugari, ca raspuns la ruga lor intensa, pentru a pune in randuiala lucrurile.   Regina spunea ca "un gand frumos este asemenea unei biserici in care omul isi odihneste sufletul". Traducere din limba engleza de Nicolae Iorga.

O poveste de la Muntele Athos, intr-o traducere exceptionala a lui Nicolae Iorga, vorbeste despre credinta in Dumnezeu si despre puterea rugaciunii, intr-o poveste plina de emotie, dezvaluind, in acelasi timp, o particica a minunatelor manastiri de la Muntele Athos.   Despre viata la manastirile unde femeilor le este interzis accesul si legenda Fecioarei Maria care a coborat din Ceruri pe Muntele Sfant pentru a orandui lucrurile, Regina Maria scrie cu maiestrie, reusind sa emotioneze profund.   Regina Maria a Romaniei, dincolo de personalitatea ei fascinanta, a fost cunoscuta si pentru maiestria cu care scria, lasand lumii intregi opere traduse in numeroase limbi. De la memorii, povesti si basme, scrierile sale au captivat cititorii prin felul in care reusea atat sa zugraveasca locuri si personalitati, cat si sa surprinda cu o acuratete exceptionala evenimentele in mijlocul carora s-a aflat.   S-a nascut cu pana de scris in mana. Cuvintele sunt vocatia ei. - Virginia Woolf spunea despre Regina Maria Eu sunt credincioasa din fire, cred in bine, in Dumnezeu, in dreptate, in dragoste si in mila. - Regina Maria

Titlul este disponibil cu precomanda. Livrarea se va face incepand cu data de 19 februarie 2024. In paginile acestei remarcabile lucrari memorialistice, Elena Vacarescu ne invita intr-o calatorie fascinanta prin saloanele stralucitoare ale aristocratiei europene de la cumpana dintre secolele XIX si XX. Prin ochii sai de poeta si diplomata, descoperim intalniri captivante cu monarhii epocii, de la imparati venerati la regine de o gratie neegalata, fiecare portretizat cu o maiestrie literara ce transcende timpul.    Elena Vacarescu, o figura emblematica a culturii romane, nu doar ca ne prezinta un tablou viu al personalitatilor regale, dar ne si impartaseste cu generozitate propriile reflectii si sentimente, oferind o perspectiva rara asupra lumii stralucitoare a curtilor regale. Fiecare pagina este o marturie a elegantei, inteligentei si sensibilitatii sale, unind istoria cu poezia vietii cotidiene regale.   Desi Elena Vacarescu si-a intitulat cartea Kings and Queens I Have Known, aceasta contine relatari nu doar despre regi si regine, ci si despre imparati, printi, printese si un Papa. Astfel, autoarea ne prezinta numeroase capete incoronate ale vremii respective, precum Regina Elisabeta a Romaniei, Regina Alexandra si Regele Eduard al VII-lea al Regatului Unit al Marii Britanii, Imparatul Imperiului Habsburgic Franz Joseph, Imparatul Germaniei Wilhelm al II-lea, Tarul Nicolae al II-lea si Tarina Alexandra Feodorovna, Margareta de Savoia, Regina vaduva a Italiei, Regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei si Regina Elena a Muntenegrului, Regina Maria Cristina si Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, Wilhelmina I, Regina Tarilor de Jos, Suveranii Serbiei, Papa Leon al XIII-lea si Regina Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii.    Regii si reginele pe care i-am cunoscut nu este doar o cronica a unei epoci de exceptie, ci si un testament al unei vieti traite cu pasiune si curiozitate neingradita. Aceasta carte este o invitatie de a pasi intr-un trecut fastuos, vazut prin ochii unei femei care a trait cu adevarat printre gigantii istoriei.    Eleganta, profunda si incontestabil captivanta, aceasta opera este o comoara pentru oricine este fascinat de istorie, cultura si arta naratiunii.

Regina Maria de Cristian Mosneanu, este al treilea volum al colectiei de istorie a editurii Librex: Centenarul Marii Uniri. Colectia Centenarul Marii Uniri cuprinde 12 carti, cate una in fiecare luna a Centenarului. Iubirea mea pentru aceasta tara, pe care am facut-o a mea prin lacrimi si suspine, a ajuns pentru mine ca o religie. Ma simt legata de ea prin lanturi de otel, legata prin inima, prin creier si prin sange. Simt ca fiecare din cei sase copii ce i-am dat, e unul din inelele acestui lant pe care numai moartea si dezastrul il pot sfarama. - Regina Maria   Nici o figura publica din Romania nu a fost mai patriota decit aceasta Regina de neam strain. - The New York Times In nebunia anilor \'20, Regina Maria a fost, pentru scurta vreme, cea mai populara femeie din tara. - Smith, Gene, The American Heritage, Vol. 45, No. 6, October 1994 S-a spus despre ea ca a format o intreaga generatie - toti barbatii au fost indragostiti de ea, toti artistii inspirati de ea, toate femeile au dorit sa-i semene. - Lesley Blanch despre Regina Maria   Exista un singur barbat in Romania si acela este Regina. - Contele Charles De Saint-Aulaire   In istoria cunoscuta a poporului nostru nu cred ca a existat un conducator mai iubit decat Regina Maria. Devenind  Regina, in anul 1916 ea a fost cea care a l-a influentat decisiv pe regele Ferdinand sa intram in razboi de partea Antantei. Acest lucru a facut ca dupa terminarea razboiului, datorita faptului ca Romania a facut parte din tabara castigatoare, teritoriul Romaniei sa se intregeasca. Transilvania, Banatul, Crisana, Maramuresul si Satmarul au intrat in componenta Regatului Roman. In timpul Primului Razboi Mondial, va activa ca sora medicala pe front. Activitatea ei nu va fi una de fatada, regina dand dovada de un curaj nebun, aflandu-se in primele randuri in transee si va avea grija de soldati. Activitatea ei de sora nu se va rezuma doar la soldati, ci si la orfani si alte persoane nevoiase. Acest efort este recunoscut ca fiind un mare act de bravura al reginei chiar si de catre cei mai inversunati rivali ai ei. Dupa terminarea razboiului, in timpul Conferintei de Pace de la Paris, Marile Puteri aliate nu au vrut sa recunoasca unirea teritoriilor romanesti cu Vechiul Regat. Delegatia romana trimisa la Paris nu a avut sorti de izbanda in a-i convinge pe cei care conduceau conferinta sa recunoasca oficial Unirea. Atunci, Regina Maria merge intr-o vizita neoficiala la Paris si se intalneste cu principalii lideri politici straini care se aflau acolo reusind sa incline balanta in favoarea Romaniei. - Cristian Mosneanu

La Arhivele Nationale ale Romaniei se pastreaza scrisorile pe care omul politic si eminenta cenusie Barbu Stirbey i le-a trimis reginei Maria intre 1909 si 1937. Redactate in franceza, cu tonul care se cuvine a fi folosit cand un supus i se adreseaza reginei, aceste scrisori alcatuiesc un minunat documentar despre aristocratia romaneasca si europeana, despre cercurile inalte ale puterii si despre viata cotidiana a oamenilor bogati si influenti din prima jumatate a secolului XX. Nu au fost scrise niciodata cu gandul ca ar putea fi publicate, dimpotriva, de teama unor priviri indiscrete, unele nume sunt inlocuite cu initiale sau cu criptonime, si este evident ca intre cei doi corespondenti exista un cod. La fel ca secventele de litere aparent lipsite de sens ily, ilymm, ilymmily, mmily, strecurate printre randuri, care ascund o continua si clandestina declaratie de dragoste. Sunt prescurtatea de la I love you, my Marie si dovada de netagaduit a iubirii pe care discretul Barbu Stirbey i-a purtat-o zeci de ani reginei Maria. Traducere din limba franceza de Carmen Dobre.

Personalitate complexa si puternica, Regina Maria a fost o mare iubitoare si o colectionara de arta, sustinand o serie de personalitati artistice si literare cu burse si bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum si a unor romane, povesti si versuri pentru copii. Cartea aceasta, alcatuita din doua parti, cuprinde in prima parte doua povestiri: Cele patru anotimpuri din viata unui om si Crinul vietii, prin care pune in atentia cititorului un subiect de mare sensibilitate si intalnit adesea in scrierile Reginei Maria: sacrificiul suprem in numele iubirii, iar in partea a doua o tulburatoare prezentare a familiei regale si a tinuturilor cele mai dragi inimii sale. Aceste scurte amintiri au aparut in diverse publicatii ale vremii sau in Calendarul Reginei Maria. Scrierile sale memorialistice au in primul rand o valoare documentara, de restituire a unor evenimente istorice la care a participat direct. Prin aceste daruri ale ei neasemuite, Regina Maria a stiut sa cucereasca sufletul poporului romanesc si dreptul la intreaga lui recunostinta. Acum, cand mai traieste doar in amintirea celor ramasi, scrierile Ei vor spune generatiilor viitoare maretia sufletului Reginei.

Intoarcerea Principelui Carol si proclamarea lui ca Regele Carol al II-lea a insemnat retragerea, in mare masura, a Reginei Maria din viata publica. E o "imburghezire dureroasa", cum singur avea sa se caracterizeze. Cultivarea florilor, calatoriile in Italia, Franta, Iugoslavia, Germania - riguros controlate de "Marele Talhar", adica de regalul ei fiu, si organizarea nuntii Ilenei, iata preocuparile celei care se implicase plenar in conducerea din umbra a destinului Romaniei intre 1914-1927. Paginile Jurnalului Regina Maria a Romaniei Insemnari zilnice 1931 -, de cuceritoare expresivitate raman o cronica plina de savoare a Romaniei interbelice. - Georgeta Filitii Traducere din limba engleza de Georgeta Filitii.

Regina Maria a Romaniei (1875-1938), nascuta Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha, printesa a Marii Britanii si Irlandei si nepoata a reginei Victoria a Regatului Unit, a fost a doua regina a Romaniei si sotie a regelui Ferdinand I al Romaniei. A dat dovada de reale calitati diplomatice in sustinerea si apararea intereselor Romaniei in plan international. Dupa moartea Regelui Ferdinand si venirea la putere a fiului sau, Carol al II-lea, a fost indepartata de acesta din viata politica. A fost o personalitate complexa si puternica, profund credincioasa poporului roman.   "Acum, in 1930, la trei ani de la moartea Regelui intregitor, Regenta era o realitate. Peisajul politic se completa cu opozitia dintre liberalii condusi de familia Bratianu si taranisti, ardeleni in majoritate, veniti la putere dupa Marea Unire. Inca din 1914, cand urcase pe Tron impreuna cu regalul ei sot, Maria se manifestase plenar in luarea deciziilor esentiale privind conducerea tarii. Circula chiar butada ca singurul barbat politic adevarat din Romania era Regina Maria..." - Georgeta Filitti, academician   "Insemnarile zilnice din anul 1930 ale Reginei Maria sunt o mina de aur pentru cunoscatori si pentru publicul larg. Regina ni se infatiseaza aici in ipostaze speciale, unele inedite, altele cunoscute, pline de farmec, de duiosie sau de inversunare si chiar de suparare, precum calatoria in Egipt, ruperea logodnei principesei Ileana, intoarcerea lui Carol al II-lea, fariseismul oamenilor politici romani, grija pentru soarta tarii, linistea amagitoare a unui apus de soare laBalcic etc." - Ioan-Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane Traducere din limba engleza de Georgeta Filitti.

Publicata pentru prima oara in 1915, Visatorul de visuri este probabil cea mai cunoscuta si mai iubita dintre scrierile beletristice ale reginei Maria.   Cartea spune povestea sfasietor de frumoasa a lui Eric Gundian, pictorul cu plete aurii gazduit la castelul regelui Wanda, dintr-un tinut indepartat. Noapte de noapte, tanarului ii apare in vis o faptura cu ochi luminosi, care ii inrobeste sufletul si-i fura linistea fara de care nu poate picta. Fermecat de fata fara nume si dornic sa-si incheie capodopera ramasa neterminata pe peretele castelului, Eric porneste prin lume in cautarea ei. Calatoria, plina de aventuri, ii este presarata cu probe de curaj si credinta si ii prilejuieste intalniri miraculoase cu oameni care ii ofera adevarate lectii de viata. Ce-l asteapta pe Eric la capatul drumului? Oare visul lui se va intrupa aievea, sau va ramane de-a pururi de neatins? Ilustratii de Sidonia Calin Fragment din cartea "Visatorul de visuri" de Maria, regina Romaniei "Era seara; marea era calma - atat de calma, incat arata ca o oglinda enorma in care soarele isi reflecta nuantele nenumarate, ca o femeie incoronata care ar incerca in fata oglinzii tot felul de robe minunate, in culori stralucitoare. Eric Gundian statea la carma corabiei, cu mainile una peste alta, privind inainte la zarea inflacarata. Deasupra lui, panza uriasa, ruginie, se umfla ca aripa unei pasari gigantice. Nava inainta incet, dar despica apa neobosita, in vreme ce valurile de un verde adanc ii alergau de o parte si de alta ca niste armasari de curse - iar Gundian astepta... nu stia ce, dar i se lasase peste suflet o pace nesfarsita, iar in ochi i se citea o bucurie statornica. Cerul isi desfasura in fata lui cele mai pretioase culori, in toate tonurile de rosu si de auriu si de portocaliu, amintindu-i de paleta pe care o parasise. Acum, ce-i drept, nu mai tinea in mana penelul, dar artistul din el era tot viu si treaz, iar frumusetea si pacea aceasta pareau sa faca parte din insasi esenta firii lui. In adancurile sufletului stia ca talentul lui maiastru e adormit si asteapta ziva in care mainile aveau sa-i fie libere sa isi termine marea opera. Speranta si increderea ii erau simple, iar zambetul - mai dulce ca niciodata. Rosul cerului incepu sa pateze si marea nesfarsita si tacuta - se scufunda in apa, pana ce toata masa miscatoare se prefacu intr-un ocean de flacari si lumina; valurelele care inconjurau corabia erau ca niste fecioare ale marii, care isi trageau cositele lucitoare prin apa. Gundian se ridica si merse pana la prora navei, unde silueta lui zvelta se contura pe un cerc de lumina. De acolo isi inalta vocea limpede si tanara intr-un cantec vechi din tara lui, un cantec atat de straniu si de dulce, incat marinarii din spatele sau i se alaturara la refren, iar vocile adanci, barbatesti, se impletira cu a lui intr-un lung ecou al notelor triumfatoare ale tanarului lor camarad."

O poveste de iarna - scrisa de Regina Maria este un gram de emotie pentru cititorii cei mici, dar si pentru cei mari. O plasmuire pe care daca o vei citi, nu doar ca vei ramane cuprins de magia iernii si a sarbatorilor, ci vei imbratisa si o serie de trairi unice - credinta, magie, invataturi - toate surprinse intr-o poveste gandita de unica Regina Maria.   Regina cunostea foarte bine satul romanesc, ii iubea pe tarani si in plus, stia sa depene povesti cu un farmec inconfundabil. Asta se vede si din povestea de fata, ce nu poate decat sa ne inaripeze sufletele, pregatindu-le pentru intalnirea cu pruncul Iisus.  Ilustratii de Raluca Tudor

Cum de curand s-au implinit 140 de ani de la nasterea reginei Maria, mi-am spus ca o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivita declaratie a admiratiei si iubirii mele fata de aceasta desavarsita romanca englezoaica, mare regina si cuceritoare scriitoare. De ce a cerut regina ca inima sa-i fie inmormantata in alt loc decat trupul? Care sunt simbolurile si intelesurile ultimei ei dorinte? Cum se vor fi petrecut toate acestea? Cartea de fata nu epuizeaza nici pe departe istoricul si semnificatiile ritualului funerar privitor la inhumarea inimii, nici universul cultural si religios careia Maria ii apartine si nici sofisticata ei heraldica sufleteasca. Este doar o readucere in actualitate a modului ei de a privi oamenii si lumea, cu incredere, curaj si cu o pofta de viata inegalabile. Daca epoca noastra mai are nevoie de modele - si eu cred ca are, acum mai mult ca oricand -, atunci nu exista, in istoria Romaniei, un model mai puternic si mai pasionant decat cel al reginei Maria. - Tatiana Niculescu   Tarii mele si Poporului meu, Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca o data, chiar de dincolo de linistea mormantului. Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare. Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. - Maria, Regina Romaniei

Samanta Intelepciunii, scrisa de Regina Maria, este o poveste a carei morala poate inaripa mintea oricarui copil sau adult. Scrisa cu maiestria de odinioara, Samanta Intelepciunii scoate la iveala o serie de trairi ale unui rege care, desi credea ca este cel mai citit si intelept din tot regatul, in urma sirului intamplarilor prin care trece, demonstreaza exact contrariul.   Citind aceasta poveste, vei descoperi morala care ar trebui sa ne urmareasca pe tot parcursul vietii si pe care Regina Maria a reusit atat de fermecator sa o transpuna: "Intelepciunea o dobandim in momentul in care nu ne dorim sa avem totul". 

Editie ingrijita si prefata de Lucian Boia   Refuz sa ma las infranta sau sa ma simt infranta pana nu mi s-a smuls si ultima farama de speranta. Oamenii nostri politici inca nu sunt pregatiti sa se sacrifice pentru cauza comuna. Sunt zile cand marsavia omeneasca in general, si a guvernelor si administratiilor in particular, ma izbeste cu o putere coplesitoare si imi da impresia ca toate eforturile noastre sunt in van. O, Doamne, de-as fi barbat, cu drepturile unui barbat si cu spiritul de barbat pe care il am in trupul meu de femeie! I-as inflacara, i-as indemna la o rezistenta disperata, glorioasa, orice-ar fi! Daca va fi sa murim, macar sa stie ca nu murim ca niste neghiobi orbi! Nu cred ca si-a mai ridicat vreodata o regina glasul ca sa spuna adevaruri atat de cumplite si de fatise, care nu se pot spune decat atunci cand privesti moartea in fata si ai de gand sa-i tii piept eroic, fara sa clipesti si fara sa te sinchisesti de tortura inceata a agoniei. - Autoarea   Partea a doua a jurnalului reginei Maria este cea mai incarcata cu desfasurari dramatice. Situatia e atat de nesigura si de schimbatoare, incat momentele alternative de bucurie si de disperare se tin lant, punand nervii si judecata tuturor la grea incercare. Romania se simte tradata: de rusi, in primul rand, dar si de partenerii occidentali, care par sa nu inteleaga situatia disperata in care a ajuns, fara sa aiba vreo vina. Romanii nu mai au de ales decat intre un sfarsit eroic si o pace injositoare. Carmuitorii tarii aleg pacea, in cele din urma. Cu alte cuvinte, capitularea. In ciuda apelurilor reginei la rezistenta. Jocurile erau facute. Probabil ca pana la urma a fost mai bine asa: o decizie rationala, care a salvat pe moment ce se mai putea salva, si nu una eroica, extrem de riscanta. Dar trebuia sa apere cineva nu numai interesele imediate ale tarii, ci si onoarea romaneasca. A facut-o, cu nestavilita pasiune, regina Maria. - Lucian Boia

Cele trei volume ale cartii au vazut lumina tiparului in intervalul 1934-1936, fiind scrise in limba engleza, de altfel fragmente fiind publicate in presa britanica si in cea americana, inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial. Memoriile se intind pe perioada 1914-1934, care a inclus ani hotaratori pentru istoria Romaniei (izbucnirea Primului Razboi Mondial, Marea Unire), dar si o perioada in care regina Maria s-a remarcat printr-o deosebita implicare in directia promovarii Romaniei. Povestea vietii mele Volumul 1 (320 pagini) Povestea vietii mele Volumul 2  (384 pagini) Povestea vietii mele Volumul 3  (448 pagini)

Istoria monarhiei din Romania si a celor patru regi ai ei ar fi incompleta fara povestea consoartelor regale, care, prin carisma, energia si atitudinea din momentele tragice ale destinului lor, par mai fascinante decat augustii lor soti.   Dintre cele patru regine, indeosebi primele doua, Regina Elisabeta (Carmen Sylva) si Regina Maria, au iesit in evidenta la vremea lor prin aparitia carismatica, devenind populare si castigand notorietate in intreaga lume, gratie talentului literar in serviciul Coroanei Romaniei.   In literatura si arta, cele doua regine s-au influentat reciproc, si-au dat direct sau indirect impulsuri noi si, in ciuda tuturor diferentelor de gust, varsta si formare artistica, indeosebi activitatea de scriitoare a fost ceea ce le-a unit si le-a remarcat in strainatate ca regine scriitoare ale Romaniei - un fenomen romanesc de exceptie prin care Regina Elisabeta (Carmen Sylva) si Regina Maria raman in memoria culturii.   Volumul de fata este o aducere aminte despre primele doua regine ale Romaniei, Elisabeta (Carmen Sylva) si Maria, ca scriitoare. Aceasta prima antologie a scrierilor celor doua regine contine, in prima parte, o privire de ansamblu asupra relatiei dintre ele prin oglinda textelor lor epistolare si memorialistice; in a doua parte, reuneste texte din opera reginelor care releva asemanari tematice abordate in stiluri diferite, precum si o anumita evolutie de la prima regina scriitoare, Elisabeta (Carmen Sylva), la a doua re­gina, Maria, prin modul de abordare a motivelor si temelor romanesti in po­vestirile lor fantastice, in basmele pentru copii si in eseuri.   O trasatura comuna evidenta reiese din textele celor doua regine-scriitoare ale Romaniei: scrisul ca un mod de viata.

Tara pe care o iubesc este un roman sfasietor, dar totodata plin de frumusete si emotie, scris in timpul raboiului de catre Regina, in incercarea de a alina durerea si de a le da soldatilor deznadajduiti motive in plus sa lupte. Cartea a aparut progresiv, fiind initial tiparita capitol cu capitol, o data la doua saptamani, in cel mai citit ziar, ce ajungea in toate transeele si in catunele cele mai indepartate din Romania. Ulterior, textele au aparut intr-un mic volum, ce devenise pentru fiecare suferind de pe front un dar pretios la care se intorcea ori de cate ori avea nevoie de speranta si putere. Nicolae Iorga a fost cel care a incurajat-o pe Regina sa scrie aceasta carte si tot el a tradus textele din engleza pentru ca ele sa ajunga la oameni. Asa a aparut Tara pe care o iubesc, o carte scrisa din pasiune si datoria fata de tara, ce a atins inimile oamenilor si va continua sa o faca mult timp de acum inainte, o carte in care o regina de neam strain a reusit sa portretizeze intr-un mod remarcabil frumusetile Romaniei, din varfurile muntilor si padurile dese pana la malul marii Negre, de la palatul si manastirea Cotroceni, la ruinele asezarilor stravechi. Regina incepe cartea intr-un mod cat se poate de dramatic, dar si emotionant, oferindu-le celor de pe front sprijin moral, incurajandu-i sa lupte. Cum sa ma fac auzita, cum pot patrunde in inimile voastre; cum sa va vorbesc si despre ce anume? Pana mea sovaie - este prea mult de spus, durerea e prea mare -, spaima staruie deasupra capetelor noastre ca un nour, dar cineva trebuie sa-si faca glasul auzit, cineva trebuie sa gaseasca curajul sa sfarme aceasta tacere infernala ce ne striveste, facandu-ne sa ne simtim deja morti, uitati, exclusi din randul celor vii. Odata cu sosirea primaverii, un dor urias, aproape de nestapanit, imi napadeste sufletul. Precum un prizonier ce cata printre gratiile ferestrei de la temnita dupa un colt de cer, asa incerc si eu sa-mi amintesc locurile parasite atat de neasteptat si de dramatic. Astfel, m-am gandit ca, in aceste vremuri de incercari, macar pana mea ar putea sa-i calau zeas ca iarasi pe unii dintre noi catre caminele de care ne e dor. Ulterior, Regina incepe sa descrie in stilul sau impresionant, in fiecare capitol, cate un tinut, vazut prin propriii ochi. Tinuturile la care face referire sunt cele pe care Romania le-a pierdut, la momentele respective in timpul razboiului. Am vazut odata plaja din Mangalia la apus. Eram cu fata spre mare, lumea parca soptea in linistea inserarii, dar marea mi se napustea spre picioare, in vesnica, nestapanita ei neliniste. In spatele meu, soarele se cufunda in zare, ultimele lui raze luminand valurile ce se spargeau lovindu-se de tarm cu o stralucire de miracol. Talazurile erau intunecate, dar fiecare era incununat cu o creasta de spuma auriu-portocalie, sub sarutul soarelui de asfintit. Nu exista nimic din Romania pe care sa nu-l fi iubit. Mai profund decat majoritatea celor nascuti aici, m-am simtit una cu intinsele ei campii, cu nesfarsitele sale drumuri, cu apusurile, cu rasariturile ei acoperite de roua, cu padurile intunecate si cu lanurile aurii de grau. Am iubit pana si maracinii desirati care-si imprastie prin bolovanisuri frumusetea inutila a ramurilor lor spinoase. Am ajuns, in timpul ratacirilor mele, in locuri atat de singuratice incat imi pareau la capatul lumii si acolo ma opream contempland ultima stralucire a soarelui, inainte ca acesta sa se scufunde in odihna. Mi-au placut culorile stralucitoare ale cerului; melancolia stranie a noptii care se asternea; aburul parfumat de roua ce se inalta din pamant, valul de colb ce plutea peste lume... Am iubit Romania intru totul, am iubit-o profund... am iubit-o mult! - Maria, Regina Romaniei Traducere din limba engleza de Edith Negulici.

Amintiri politice Volumul 1: Inceputul unei noi domnii. Regele Ferdinand si Regina Maria - Neutralitatea Regina Elisabeta era cea mai inversunata aparatoare a cauzei germane. Le spunea tuturor ca niciodata si pentru nimic in lume nu va consimti sa stea un ceas macar pe tronul unei tari in razboi cu Germania ca, daca Romania vrea sa faca acest pas, Regele trebuie sa abdice imediat, ca Principele Ferdinand si copiii lui ar fi niste tradatori fata de sangele ce curge in vinele lor daca n-ar urma fara sovaire pe batranul rege in exilul lui. Romania sa-si aleaga un Rege de unde poate, si alte asemenea cuvinte imprudente si rau vazute. Toti stramosii germani ai acestei principese care se mandrea ca unul dinr-insii tinuse spada lui Carol cel Mare la incoronarea din Aix-la Chapelle, toti stramosii ei se ridicasera intr-insa si hotarat ca in acele zile era o germana si numai o germana. De dimineata si pana seara atata pe bietul Rege a carui inima era deja destul de stapanita de atavismele lui germane si destul de tulburata. Dar era mai mult, toata famila regala era in lupta si in vrajba. Principele Ferdinand, care a fost intotdeauna un principe mostenitor model, adica un principe care se tinea la o parte de orice amestec politic si de orice intrigi ca sa nu poata fi invinuit ca ingreuneaza sarcina unchiului sau, tocmai dansul declara ca, oricare ar fi sentimentele si regretele lui, se crede moralmente dator sa urmeze pe Regele Carol si, prin urmare, daca abdica, el nu va primi Coroana. Principesa Maria, in schimb, care se zicea principesa engleza, dar care fusese crescuta de mama sa, fiica unica a Tarului Alexandru II in mediul marilor-duci si, in fundul sufletului ei, a avut necontenit o mare slabiciune pentru Rusia, reprezenta la Palat Entanta. Cum nu prea stia a-si stapani sentimentele, vorbea la Pelisor in sens invers cu aceeasi vehementa si, uneori, cu aceeasi imprudenta cu care vorbea la Peles Regina Efisabeta. "N-am venit in Romania ca dupa 20 de ani sa renunt la Coroana Rornaniei! Nu mi-am sacrificat tineretile si nu m-am ostenit sa dau tarii acesteia mostenitori de coroana, ca sa-i vad acum ratacind prin lume ca principi germani in exil! Eu de tara asta nu ma despart! Inteleg aspiratiile si le imbratisez. De altminteri unde sa merg? Eu, germana nu sunt, la drepturile mele de principesa engleza m-ati silit sa renunt cand m-am maritat, alta patrie decat Romania nu am. Daca Principele Ferdinand renunta la Coroana si pleaca in Germania dupa unchiul sau, eu divortez si stau aici."

    Carol al II-lea a fost intrecut, in materie de relatii extra-maritale, de mama sa, Regina Maria, ale carei aventuri s-au numit Marele Duce rus Boris Vladimirovici, miliardarul Waldorf Astor (tatal natural al Printului Nicolae, cel care va renunta la calitatea de membru al Casei Regale pentru a se casatori, in 1931, cu ne-aristocrata Ioana Doletti), viitorul actor George Vraca, colonelul canadian Joe Boyle si, mai ales, Barbu Stirbey (cu care are doi copii, Mircea si Ileana). Dominat de patimasa sa sotie, Principele Mostenitor, ulterior Regele Ferdinand, va accepta situatia fara cracnire… La randul sau, acesta a curtat-o pe celebra prostituata de lux Maria Mihailescu – supranumita „Mita Biciclista” – careia i-a daruit o casa superba in Piata Amzei. (Mita mai avusese o aventura cu Regele Leopold al Belgiei si refuzase cererea in casatorie a Regelui Manuel al Portugaliei!).       CUPRINS:  • Despre Playboy la Palatul Elisabeta  • Carol I – un mariaj care a salvat Romania de haos  • Carmen Sylva si rara ei prietenie cu Pierre Loti  • Ferdinand – iubiri imposibile vindecate de Mita Biciclista  • Regina Maria sau Missy, amanta Printului Alb (…si nu numai!)  • Carol al II-lea bolnav de priapism si mort dupa „Duduia Roaiba”  • Printul Nicolae si Ioana Doletti, o poveste din 1931  • Mihai I si Regina Ana sau o iubire dusa pana la „nunta de safir”  • Principesa Margareta – prima femeie pe tronul Romaniei?  • Printul Nicolae, ciclistul, si fetita Iris Anna  • Principele si catelusul lui – asa cum sunt vazuti de un filosof

Regina Maria continua sa fie o fascinatie pentru noi. Ne incanta cu adevarat metamorfoza unei principese pe jumatate englezoaica, pe jumatate rusoaica intr-o regina mai romanca decat romanii, iubindu-i pe acestia si iubindu-le tara pana la a se confunda cu ei si cu ea. Despre Maria s-a scris mult. Cel mai mult a scris ea insasi. si a facut-o cu mare talent. Pentru ca intre atatea daruri cu care a inzestrat-o Dumnezeu l-a avut si pe acela al asternerii cuvintelor pe hartie. Dar despre ea au scris si cei chemati prin meseria lor s-o faca. Au scris istoricii. Pe unul dintre ei, pe cunoscutul istoric Ion Bulei, il publicam si noi cu aceasta carte care ne propune o bucurie a lecturii, un stil, un fel propriu de a fi. Ne propune o regina Maria care vine din nou printre noi invitandu-ne sa-i reascultam "povestea vietii mele" repovestita.

„Editia de fata reproduce textul integral al insemnarilor reginei Maria din perioada Primului Razboi Mondial, din care doar mai putin de jumatate au fost preluate in memoriile sale, Povestea vietii mele. In plus, chiar fragmentele preluate, de regula fara mari modificari, au fost supuse totusi unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – si uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei care, evident, nu puteau fi facute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a printului mostenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Bratianu sau a clasei politice romanesti in genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrala a Jurnalului; odata ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv sa ne multumim cu versiunea trunchiata si edulcorata a volumului memorialistic. Cu atat mai mult cu cat acestia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda.“ (Lucian BOIA) „Refuz sa ma las infranta sau sa ma simt infranta pana nu mi s-a smuls si ultima farama de speranta. Oamenii nostri politici inca nu sunt pregatiti sa se sacrifice pentru cauza comuna. Sunt zile cand marsavia omeneasca in general, si a guvernelor si administratiilor in particular, ma izbeste cu o putere coplesitoare si imi da impresia ca toate eforturile noastre sunt in van. O, Doamne, de-as fi barbat, cu drepturile unui barbat si cu spiritul de barbat pe care il am in trupul meu de femeie! I-as inflacara, i-as indemna la o rezistenta disperata, glorioasa, orice ar fi! Daca va fi sa murim, macar sa stie ca nu murim ca niste neghiobi orbi! Nu cred ca si-a mai ridicat vreodata o regina glasul ca sa spuna adevaruri atat de cumplite si de fatise, care nu se pot spune decat atunci cand privesti moartea in fata si ai de gand sa-i tii piept eroic, fara sa clipesti si fara sa te sinchisesti de tortura inceata a agoniei.“ „Partea a doua a jurnalului reginei Maria este cea mai incarcata cu desfasurari dramatice. Situatia e atat de nesigura si de schimbatoare, incat momentele alternative de bucurie si de disperare se tin lant, punand nervii si judecata tuturor la grea incercare. Romania se simte tradata: de rusi, in primul rand, dar si de partenerii occidentali care par sa nu inteleaga situatia disperata in care a ajuns, fara sa aiba vreo vina. Romanii nu mai au de ales decat intre un sfarsit eroic si o pace injositoare. Carmuitorii tarii aleg pacea, in cele din urma. Cu alte cuvinte, capitularea. In ciuda apelurilor reginei la rezistenta. Jocurile erau facute. Probabil ca pana la urma a fost mai bine asa: o decizie rationala, care a salvat pe moment ce se mai putea salva, si nu una eroica, extrem de riscanta. Dar trebuia sa apere cineva nu numai interesele imediate ale tarii, ci si onoarea romaneasca. A facut-o, cu nestavilita pasiune, regina Maria." (Lucian BOIA)

S-a scris mult si bine despre stralucitoarea imbinare genetica din fiinta Reginei Maria. Atunci cand gustul rusesc pentru fast, ceremonial si spatii infinite se uneste cu infailibilul fler imperial britanic, cultul victoriei si al onoarei, e limpede ca rezultatul va fi unul invincibil si spectaculos. Regina Maria stie sa fie stapana, e constienta de gratiile feminitatii hiperdotate, adora echitatia, supletea ofitereasca si ordinea militara la fel de convingator precum patroneaza gradinaritul la Cotroceni, Peles, Bran si Balcic, pentru ca in acelasi timp sa gaseasca o noua voluptate pe care o slujeste cu exemplara asiduitate: voluptatea filantropiei. Multumita exemplelor ei, toata lumea buna se familiarizeaza cu voluntariatul, incepe sa frecventeze balurile filantropice, sa trimita bani, cazarmament si provizii pentru front ori sa-si transforme vilele in spitale de campanie. Insemnarile zilnice ne-o dezvaluie daruind si daruindu-se din zori si pana-n seara celor mai diferite segmente sociale, cu aceeasi jubilatie a generozitatii. Ea dezminte inca o data prejudecata ca numai egoismul si mizantropia sunt eficiente, aratand ca tocmai altruismul, vointa de a face binele si a castiga din darnicie compun blazonul omului adevarat. - Dan C. Mihailescu Pachetul contine 3 CD-uri in lectura Oanei Pellea. Editie prescurtata. Timp total: 03:38:45.

In Anul Centenarului Incoronarii, editura Librex ofera publicului roman o carte de exceptie despre o personalitate unica: autobiografia Reginei Maria a Romaniei. Editia de fata, aniversara, respecta intocmai varianta originala a jurnalului, Povestea vietii mele fiind grupat de catre Regina Maria in patru parti. Setul contine: • Povestea vietii mele Volumul 1: Copilaria (224 pagini) • Povestea vietii mele Volumul 2: Tineretea si nunta (224 pagini) • Povestea vietii mele Volumul 3: Inceputul casatoriei (288 pagini) • Povestea vietii mele Volumul 4: 1906-1914 (224 pagini)   Nascuta in 1875, in Eastwell Park, Marea Britanie, nepoata a Reginei Victoria si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa faptura dumnezeiasca Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha a fost mare Printesa a Marii Britanii si Irlandei, Principesa de Coroana si Regina a Romaniei.   In cele 4 volume, Maria povesteste cele mai intime ganduri si trairi, incepand din copilarie, continuand cu episodul perioadei din Malta, unde tatal sau era detasat, apoi viata la Coburg, impresiile despre Carmen Sylva, nunta, casnicia si imaginea capitalei Romaniei si a unei  societati straine pe care o descopera.   Ultimul volum din Povestea vietii mele, jurnalul Reginei Maria, se concentreaza pe perioada dintre 1906 si pana la trecerea in nefiinta a Regelui Carol, atunci cand Maria si Ferdinand au devenit regi.   Despre acest episod memorabil, Maria consemna in jurnalul sau: In dimineata aceea devenisem regina, regina unui popor care invatase sa ma inteleaga incetul cu incetul, regina, intr-un moment in care toata Europa ardea, iar flacarile ne amenintau toate frontierele. Eram regina, in fata mea se deschidea o pagina noua, infricosatoare, solemna, cu noi posibilitati, apasatoare, cu temeri necunoscute.  Stateam mai intr-o parte, cu copiii in jurul meu, cu fata acoperita de un voal de doliu. Bataile inimii mele erau precum pasii destinului. Abia auzeam vocea regelui, nu-i desluseam cuvintele, dar am auzit cum il aclamau, era regele lor de maine. A izbucnit un ropot indelung de aplauze. Apoi, brusc, s-a auzit numele meu: - Regina Maria... - Regina Maria... In felul in care imi rosteau numele se ghicea o unda de speranta. - Regina Maria! Dintr-o data, am simtit ca trebuia sa-mi arat chipul in fata intregii adunari, ca trebuia sa ma intorc sa-i privesc, fara niciun voal de doliu intre mine si ei. Un vuiet mare s-a inaltat spre bolta, o voce prelunga, coplesitoare, care venea nestavilit din multe inimi! - Regina Maria! Eram fata in fata, poporul meu si cu mine. Traducere din limba engleza de Miruna Andriescu.

Niciodata, desigur, o Regina n-a impus mai mult in afara de rangul ei suprem. Regalitatea vitejiei si milei de oameni o face sa poarte totdeauna o coroana nevazuta, care e mai scumpa decat toate juvaierele lumii. - Nicolae Iorga Este un sentiment maret acela de a fi coplesitor de viu si de a fi purtat mai departe pe aripile entuziasmului tau, iar ceilalti sa fie trasi dupa tine. - Regina Maria a Romaniei

Nepoata a reginei Victoria, dupa tata, si a tarului Alexandru al II-lea, dupa mama, regina Maria a Romaniei – Missy pentru intimi – ramane una dintre figurile cele mai seducatoare ale secolului XX. Considerata cea mai frumoasa regina a Europei acelor vremuri, inteligenta, distinsa, plina de abnegatie si eroism in anii Primului Razboi Mondial, fire optimista si comunicativa, Missy i-a impresionat pe Carol I al Romaniei, pe imparatul german Wilhelm al II-lea, pe Eduard al VII-lea al Angliei, pe Clemenceau, Poincare sau Churchill, ba chiar si pe Hitler. Guy Gauthier, magistrat si istoric francez specializat in istoria Romaniei, face portretul unei personalitati care s-a remarcat in politica, literatura si arte, dar si in razboi.

Ultima romantica este povestea unei vieti fara asemanare, cu regi, regine, printi si printese. La sfarsitul secolului al XIX-lea, a fi principesa nascuta intr-o mare casa domnitoare a Europei era mai mult un neajuns decat un privilegiu. Ratiunile de stat au obligat-o si pe Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria si a tarului Alexandru al II-lea, sa accepte casatoria cu printul mostenitor al unui regat foarte tanar de la portile Orientului, Romania. Insa calculele capetelor incoronate si ale politicienilor s-au dovedit cu totul gresite. Ajunsa la Bucuresti, Maria a descoperit ca frumusetea, farmecul si inteligenta o indreptatesc sa joace un rol mai important si mai folositor pentru noua sa patrie, pe care a invatat sa o iubeasca patimas. Ca regina, Maria a fost simbolul datator de speranta al Romaniei in anii grei ai Primului Razboi Mondial, fie mergand pe front, fie implicandu-se in jocurile aparent subtile ale diplomatiilor occidentale. Ca femeie, a avut pasiuni si deceptii, trebuind sa lupte cu prejudecatile epocii sale. Ca mama, a fost implinita si a indurat si durerea pierderii unui fiu. Ca scriitoare, a cunoscut succesul in tara ei si in intreaga lume. Ca personalitate, iradianta si excentrica, a fost favorita presei internationale, care a rasfatat-o cu superlative. Ca personaj istoric, a invins uitarea, chiar si in timpurile in care in patria sa nu mai era ingaduit sa se vorbeasca despre marile simboluri si despre marile personalitati. A fost, cu adevarat, ultima romantica a unei epoci irepetabile. HANNAH PAKULA este o autoare specializata in biografii. A studiat la Wellesley College, la Sorbona si la Southern Meth-odist University. A scris recenzii literare pentru Los Angeles Times si New York Times; a semnat volumele An Uncommon Woman: The Empress Frederick si The Last Empress: Mad-ame Chiang Kai-shek and the Birth of Modern China.   Hannah Pakula, care a studiat literatura comparata, si-a intalnit personajul inca din anii liceului, trebuind sa traduca un poem despre regina Maria. Apoi, in 1975, o descriere citita intr-un roman a imboldit-o sa mearga si mai departe. Atunci si-a dat seama ca e nevoie de o biografie deopotriva acurata si atragatoare. A fost inceputul unui crescendo pe care faimosul regizor Alan J. Pakula l-a descris astfel: „Pe masura ce Hannah afla tot mai multe lucruri despre Maria — cum s-a transformat dintr-o naiva printesa intr-o adevarata forta politica a tarii sale — si sotia mea se descoperea ca scriitor si ca istoric.“ „Ultima romantica este povestea regalitatii luate de valurile crude ale secolului al XX-lea. Hannah Pakula combina eruditia cu eleganta narativa intr-o fascinanta redare a unei vieti pline de iluzie, drama si patos.“ - ARTHUR M. SCHLESINGER, JR.istoric si om politic american „Hannah Pakula are un stil clar, precis, incarcat de spirit. Regina Maria este una dintre acele personalitati fascinante care marcheaza trecerea de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea, legand lumea de dinaintea Primului Razboi Mondial de cea care i-a urmat. Hannah Pakula recreeaza lumea reginei Maria si dovedeste ca aceasta a fost o personalitate a istoriei cu totul iesita din comun.“ - ROBERT K. MASSIE istoric, laureat al Premiului Pulitzer   Dupa ani de cercetari minutioase in biblioteci si in arhive, Hannah Pakula a scris una dintre cele mai bune biografii de personalitati istorice, care l-a sedus pana si pe marele scriitor Graham Greene. Mai intai trebuie salutata ambitia autoarei de a recompune tabloul istoric al unei vieti fabuloase valorificand toate sursele care i-au stat la indemana, carti, documente, corespondenta si, in vremuri in care era aproape imposibil sa ajungi la ele, jurnalul personal al Mariei si peste 1 200 de scrisori intime, aflate la Arhivele Statului de la Bucuresti. Apoi trebuie salutate observatiile istorice patrunzatoare, notele de umor si de ironie si mai ales stilul acestei carti, agreabil si alert, vadind un puternic talent scriitoricesc, pe care l-a probat si in alte doua biografii, una a imparatesei Victoria a Prusiei, iar cealalta a lui Soong Mei-ling, sotia liderului chinez Chiang Kai-shek.

„In primavara anului 1918, Romania e prabusita. Pacea separata, pe care fusese nevoita sa o accepte in urma defectiunii rusesti, a mutilat-o teritorial, inrobind-o totodata economic si anulandu-i independenta politica. Cine ar fi putut sa intrevada rasturnarea care avea sa se petreaca pe frontul de Vest in partea a doua a anului? La doi pasi de ceea ce ar fi putut fi pentru ea victoria definitiva, Germania cedeaza si pierde complet partida. Romania infranta, aproape nimicita, se afla acum in tabara invingatorilor. Austro-Ungaria dispare de pe harta Europei. Bucovina si Transilvania se unesc, la randul lor, cu tara. Din ideal, Romania Mare devine realitate. Infrangerea Puterilor Centrale o propulseaza din nou pe regina in prim-plan. Istoria i-a dat dreptate! Tot mai multe voci o aclama, numind-o „imparateasa tuturor romanilor“. La 1 decembrie 1918 isi va face intrarea triumfala in Bucuresti, calare si in uniforma militara... A ramas in istorie, la loc de frunte, printre marii fauritori ai Romaniei Mari.“ (Lucian BOIA) „Cate tragedii, cata suferinta, nenorocire, nadejde, disperare am trait in acesti doi ani! Pare aproape de necrezut cata munca si cate eforturi am dus la capat! Dar mai toata a fost o munca binecuvantata, m-a adus foarte aproape de inima poporului meu, m-a adus extrem de aproape de mizerie, durere, saracie si nevoie. Ma simteam pe deplin mama poporului acestuia suferind, sfasiat, neinteles, adesea nedemn, dar iubit din toata inima, cu atata tarie... Mi se parea ca vad tot ce a fost si tot ce ar fi putut sa fie, nadejdile zdrobite, visul sfaramat, realitatea cruda, multele greseli, toti mortii cazuti pentru o cauza in care, ca si mine, au crezut. Ochii mi s-au umplut de lacrimi si am plans, am plans cum nu poate plange decat o mama cu inima franta – mama unui copil mort, mama unor sperante moarte si a inimii sangerande a unui popor indurerat pe care a invatat sa-l iubeasca si care a invatat s-o iubeasca si el pe ea. Neamul va trai, trebuie sa traiasca, voi trudi pentru el cu toata inima si cu tot sufletul. Cred ca, daca va citi cineva vreodata insemnarile pe care le-am facut zi dupa zi, isi va da seama ca fiecare cuvant pe care-l scriu izvoraste din adevar.“