Pe acest fond de slabire - si sus si jos - a legaturilor, nici poetul nu se aventureaza sa scrie cu propriul singe, preferind sa "deseneze" "o inima" si sa-si "infiga creionul" in acest desen, nu in propria inima. E o conditie supliciala pe care el o transfera cuvintelor, numai ca aceste cuvinte sint prea grele, prea incarcate ("moartea nu-i decit un cuvint", zice poetul incurajindu-se, dar de fapt neputind - si nevoind - sa exorcizeze realitatea de continutul ei) de parti ale fiintei spre a nu-l captura pe poet intr-un virtej expiator sau iluminant (cum se intimpla, bunaoara, in Dumica Sfintilor Parinti - dar si alte poeme, unde intreaga biografie a familiei e cristoformizata). O psaltica tensionata, cu ferventa bruscata de izbucniri rebele, scrie aici poetul Vasile Iftime. - Al. Cistelecan

S-a intimplat la bal... acolo unde frumoasa, indrazneata, Lilian Bowman a aflat ca felul dezinvolt de a fi al americancelor nu era prea bine vazut. Iar cel care o dezaproba cel mai tare era snobul Marcus, Lordul Westcliff, cel mai vinat aristocrat din Londra. S-a intimplat in gradina... cind Marcus a luat-o in brate, Lilian a fost coplesita de o pasiune arzatoare pentru un barbat pe care nici macar nu-l placea. S-a intimplat intr-o toamna... Marcus stia prea bine sa-si stapineasca emotiile, era o stinca de neclintit. Dar fiecare atingere a lui Lilian era o tortura placuta, cu fiecare sarut isi dorea mai mult. Si totusi, cum sa se gindeasca macar sa o ia de sotie, cind era atit de nepotrivita pentru el?

Carte de colorat, continand imagini reprezentative pentru anotimpul toamna. Copiii pot colora, desena sau aplica diferite elemente dintre cele existente in anexa cartii sau altele noi, din hartie glasata/creponata, in functie de creativitatea si abilitatile fiecaruia.

Un ziarist londonez, un mercenar si un fost marinar se intalnesc in Duston, un orasel prea neinsemnat pentru a fi pus pe harta, iar singurul lucru pe care cele trei personaje il au in comun este ca fiecare dintre ele iubeste o femeie cu numele de Isabelle. Un astfel de spatiu amenintat mereu de niste prezente spectrale favorizeaza germinatia unor evenimente stranii in cadrul carora se desfasoara naratiunile paralele ale celor patru barbati prinsi in farmecul locului. Dar fantasticul lui Catalin Marin nu provoaca spaima, nu duce romanul inspre genul horror, ci creeaza un bildungsroman si ofera solutii la anxietatile si frustrarile personajelor. - Alexandra Turcu

Din cuprins: I. Iedera de la mansarda II. Epifanie de cartier III. Calea florii de cires

Vezi, randunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aseaza bruma peste vii - De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar in al meu brat, Sa te privesc cu mult nesat, Sa razim dulce capul meu De sanul tau, de sanul tau! Ti-aduci aminte cum pe-atunci Cand ne primblam prin vai si lunci, Te ridicam de subsuori De-atatea ori, de-atatea ori? In lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorasc scantei... Dar, oricat ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Caci tu inseninezi mereu Viata sufletului meu, Mai mandra decat orice stea, Iubita mea, iubita mea! Tarzie toamna e acum, Se scutur frunzele pe drum, Si lanurile sunt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

Un cantec se-asterne in trup de cuvant Si cupa de doruri o umple cu zbor, Imprastie toamna prin vise, fior, Eu tac sa ascult al trupului cant, Cum trece o clipa in soapta si-apoi, Cand timpul opreste a noptii murire, Iar ceasul aduce iubirii rostire, Se stinge sarut, pe umerii goi. Suave atingeri de clipe in doi...

Ce inseamna sa fii roman? Ce inseamna sa fii mai mult decat un om al planetei? Adica sa mai adaugi alte trasaturi, alt bagaj de amintiri si de intrebari. A fi american insemna acum, pentru el, mai mult decat a fi roman, sau insemna mai putin? Dar, cineva, parintii, parintii din parinti, iarba, pamantul, cineva il cheama acolo, acasa. Sa moara acolo, sau doar sa puna piciorul, sa-si umpla ochii, sa se bucure de ceva, sa se mire de ceva, sa planga pentru ceva, sa se regaseasca in ceva. Poate asta insemna acum sa fii roman. Numai asta?...

Ca si in celelalte carti ale sale, Florina Mamina este naratorul-evocator, cu grija pentru muzica interioara a evenimentului, pentru sensibilitatea cititorului sau, pe care il doreste dintr-o anume categorie emotionala si de o anume formatie spirituala. Voluptatea scrisului se simte pretutindeni in curgerea frazei si in recursul atent al cuvantului potrivit.  - Profesor Doctor Bianca Osnaga Naratiune si poezie laolalta, fara a se concura, fara a pretinde vreuna preponderenta.  - Profesor Anton Nicolae

Cand toamna ne transforma este volumul de debut in poezie al Roxanei Miron, fiind o prima carte a Sufletului, in care aceasta surprinde anormalul din societate, trairi personale, precum si razvratiri, adeseori prezentate intr-o maniera simbolista. Roxana Miron este nascuta in Brasov, este licentiata in drept, absolventa de studii universitare de Master, atat in drept judiciar privat, cat si in studii europene de administratie publica.

Zaraza. Adevarata poveste a ultimului trubadur din Romania   O seara banala de toamna din 1928 se transforma pentru un tanar student la Conservator in momentul de gratie cand acesta urca pentru prima oara pe scena. Trei ani mai tarziu, la Berlin, el va inregistra unul dintre cele mai frumoase tangouri ale epocii, Zaraza, iar numele sau, Cristian Vasile, va fi cap de afis mai bine de un deceniu. Povestea adevarata a acestui cantec, dar mai ales povestea "ultimului trubadur", de la glorie la decadere, intr-o alta seara banala, din 1947, este pusa in scena bucata cu bucata, dupa aproape trei ani de documentare si investigatie ale autorului, care s-au terminat odata cu gasirea mormantului fara nume si fara cruce al personajului sau.   O calatorie fascinanta in Bucurestiul interbelic, presarata cu povesti de dragoste, de prietenie, de tradare si de loialitate in vremuri tot mai tulburi, de rezistenta, devotament si mai ales libertate. Andrei Ruse il readuce in imaginarul colectiv pe cel ce reprezinta ultima etapa a loisir-ului, a forfotei fara rost, a privirii vietii prin bulele paharului de sampanie, a nebuniei, a narcoticelor, a decadentei extreme, a luxului desantat si a dulcegariei amare din belgia orientului chiar inainte ca vreme de 45 de ani sa se stinga lumina. - Bogdan-Mihai Simion Zaraza nu este o biografie, nici macar una romantata a lui Cristian Vasile, ci un roman solid, in care fictiunea si documentarismul se impletesc cu un firesc de invidiat. - Octavian Saviany

In discret-palpaitoarele „Ruguri de toamna“, temele si preocuparile constante ale prozatorului (Antologia „Povestiri somesene“) – apelul la o memorie cu functie cathartica, interesul pentru surprinderea mitologiei locale, descifrarea semnelor, vizibile ori subterane, care atesta continuitatea si unitatea profunda a lumii etc. – sunt proiectate, cu aceeasi delicatete, in orizontul individual, acela al fiintei din ce in ce mai aplecate de o toamna „prea tarzie“. In acelasi timp, la fel ca si in volumul anterior, „Dragoste de toamna tarzie“, catalizatorul esential al reveriilor poetice se dovedeste totusi scanteia erotica [care] scoate macar temporar fiinta poetica din amenin-tatoarea penumbra biologica. Desi aprinse de Traian Parva Sasarman cu aceeasi sfiiciune dintotdeauna, „Rugurile de toamna“ ard cu o intensitate crescanda, in asteptarea miracolelor de vector erotic ori scriptural care sa dea sens existentei intregi. - Emanuela Ilie   Descoperim cu placere o poezie sincera, calda, profunda, cu nostalgii invaluitoare sau amare, legate de trairile si intrebarile esentiale ale vietii, de dragostea sa puternica fata de pamantul natal, de „pamantul lui Cosbuc“, de parintii si strabunii sai si de ciresii rotunjind iubirea in gustul „Salbatic pana la dulce,/ Dureros de dulce“, cu zvacniri si revolte arzand in rugurile toamnei, o poezie in care deslusim vibratia optimista a unui temperament darz, incapatanat, al unui „nebun visator“, mergand cu dorurile sale pe drumul vesniciei. - Carmen Iordachescu, editor

Prima jumatate a secolului XX a fost dinamizata de diferitele experiente artistice romanesti si europene, cu structuri complicate, cu un limbaj innoitor, cu problematizari filozofice, cu o tehnica modernista de compozitie. In acest climat literar se afirma, cu originalitate, Bacovia, un poet simbolist, dar cu "sensibilitati expresioniste (cu deschidere spre metafizic)", cum il numeste Ion Simut. - Lucian Pricop   Bacovia se bucura de rarul privilegiu al originalitatii: de n-a creat poezia de atmosfera, a intrebuintat-o cu inlaturarea atat de completa a oricarui alt artificiu poetic, incat s-a confundat cu ea. Exista, in adevar, o atmosfera bacoviana: o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamna cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitata intr-un peisagiu de mahala de oras provincial, intre cimitir si abator, cu casutele scufundate in noroaie terne, cu gradina publica ravasita, cu melancolia caterincilor si bucuria panoramelor, in care "princese ofteaza mecanic in racle de sticla". - Eugen Lovinescu

Cartea tasneste dintr-un caz real de malpraxis impardonabil, comis, aproape, cu buna stiinta, care se impleteste cu un caz de santaj medical voalat si probeaza pana unde poate sa decada un om. Un medic ! Un dezertor din oastea lui Hipocrat ! „Povestea Danei Gheorghiu“ este una a dezamagirii si a increderii inselate, care pe masura ce inainteaza, devine tot mai luminoasa. Pentru ca, in spatiul ei, apar alti oameni c-un profil si o mentalitate cu totul opusa de cea a chirurgului dezertor. Ganduri, trairi, zbucium, nadejde. Lupta acerba cu boala. Solidarizare si fraternizare, pentru invingerea ei, toate acestea laolalta alcatuiesc substanta romanului Altminteri un roman cat un destin. Cat destinul tuturor femeilor din lume diagnosticate cu cancer mamar.

O esarfa minunata leaga doua femei afectate de cate o tragedie personala in acest roman captivant si emotionant.   Septembrie 1911. Pe Insula Ellis din portul New York, asistenta medicala Clara Wood nu poate face fata intoarcerii in Manhattan, unde barbatul pe care il iubea a murit in incendiul de la Triangle Shirtwaist. Apoi, in timp ce ingrijeste un imigrant febril a carui pierdere o oglindeste pe a ei, devine interesata de un nume brodat pe esarfa pe care acesta o poarta... si se trezeste prinsa intr-o dilema care o obliga sa infrunte adevarul despre presupunerile pe care le-a facut. Ceea ce afla ar putea sa o distruga - sau sa o elibereze.   Septembrie 2011. In cartierul Upper West Side din Manhattan, Taryn Michaels, ramasa vaduva, s-a convins ca traieste o viata implinita, lucrand intr-un fermecator magazin de tesaturi si crescandu-si singura fiica. Apoi, o fotografie pierduta de mult apare intr-o revista nationala, iar ea este fortata sa retraiasca ziua ingrozitoare in care sotul ei a murit in atacul de la World Trade Center... in aceeasi zi in care un strain i-a intins mana si a salvat-o. Dar o reintalnire intamplatoare si o esarfa veche de un secol ar putea sa-i deschida ochii lui Taryn asupra fortelor nestiute care actioneaza in viata ei.   [Meissner] creeaza doua personaje impresionante si usor de admirat, pe care cititorii le vor aprecia. O carte emotionanta si inspirationala. - Kirkus Reviews

Nostalgii de toamna cuprinde poezii nascute din trairile si emotiile autorului.   De multe ori citesc o poezie si desi mesajul ei inca mai ramane cu mine , din motive obiective nu-i las ceva scris, dar in timp revin sa o recitesc..Asa mi s-a intamplat si cu sensibila poezie "As plange azi mormantul" autor Serban Vasile. Versurile acestei poezii sunt atat de puternice in trairea unui regret, a unei dureri suferita de pierderea tatalui incat versurile s-au induiosat , fiecare vers a venit cu poezia lui, empatizand cu poetul...poate mai mult decat ar putea cineva sa o faca fata de cel care "As rascoli pamantul sa-nec durerea-n sange/ As mangaia pamantul cu lacrimile-mi triste"...Am simtit misiunea acestei poezii ca a unui salvator pentru un suflet atat de trist incat ar face imposibilul numai sa-l readuca pe tatal la viata si ea poezia ramane alaturi cand poetul ramane el si tristetea lui. M-a impresionat si valoarea talentului poetic care a irupt intr-o creatie ce ocupa un loc special , onorant printre poezii. Am trait durerea versurilor, cu atat mai mult ca sunt marcata cu aceasta durere personala.. - Silvia Mihalach

O carticica vesela, cu ilustratii pline de viata si culoare, grozav de potrivite cu celebrele versuri ale lui George Topirceanu. Ilustratiile si coperta sunt realizate de Silvia Colfescu, invitand copiii, dar nu numai, sa se bucure de universul vesel al unei carti nemuritoare.

Poezia Domnitei Neaga se revendica de la traditionalism. Accepta cu seninatate si aprioric, in toate volumele antologate aici, conventia poeziei traditionale: lirism, prozodie ingrijita la modul parnasian, delimitarea ideilor prin strofe inchegate, de regula catrene, etalarea unui sortiment bogat de variante ale versificatiei, mai sa concureze eminentele „exercitii" din „mica nnetoda" a profesorului Mihai Dinu.  - Horia Garbea

Toamna este prima carte din cvartetul Anotimpuri, o enciclopedie personala despre lume, scrisa de un tata pentru fiica sa nenascuta. Citeste celelalte titluri din cvartetul Anotimpuri: Primavara - Karl Ove Knausgard Iarna - Karl Ove Knausgard   Fragment din cartea "Toamna" de Karl Ove Knausgard "Fotografiile sunt asociate modernitatii si lucrurilor mecanice, apartin epocii noastre tehnologizate si fac parte din ceea ce deosebeste cultura noastra de cele care au precedat-o. Dar principiul ca anumite substante sunt sensibile la lumina si ca lumina se poate imprima asupra lor a fost cunoscut cel putin din Evul Mediu de Albert cel Mare, de pilda, profesorul lui Toma d\'Aquino, teolog si filosof canonizat dupa moarte, despre care se spunea ca ar fi fost si alchimist. Ideea ca s-ar putea ca el sau vreun alt admirator al lui Aristotel din Evul Mediu ori din Renastere sa fi stat in biroul sau, inconjurat de lichide si substante, facand experimente cu nitratul de argint, cu mercur, cupru si sticla, si ca, dintr-odata, intr-o zi, sa fi reusit sa fixeze lumina pe o placa, astfel incat odaia in care se afla sa apara in negativ, are ceva captivant. Teoretic vorbind, n-ar fi fost imposibil, caci toate substantele si materialele necesare existau pe atunci ca si acum. Dar gandul ca ele ar fi putut fi folosite pentru a reproduce lumea era atat de dincolo de orice orizont conceptual al vremii, de notiunea lor despre natura lumii si despre ce inseamna sa fii o fiinta omeneasca, incat el nu putea fi gandit. Si totusi, intr-un anume sens, cu asta a inceput fotografia - nu cu intelegerea faptului ca lumina se poate imprima pe nitratul de argint, ci odata cu acea rasucire inceata a gandirii catre lumea materiala pe care a reprezentat-o filosofia naturii. In anii 1820, gandul nu mai era deja de negandit, si mai multi au facut experimente cu substante fotosensibile, printre ei Joseph Niepce, a carui imagine din Burgundia, din 1826 sau 1827, e considerata cea mai veche fotografie care a supravietuit pana azi."

Hokku Toamna. Aki Cautand, la inceput haotic, tot ce se putea despre haiku, am gasit pe internet o carte scrisa de Matsuo Basho, carte ce m-a atras intr-un mod aparte: Narrow road to the interior and other writings (Drumul ingust catre interior si alte scrieri). O carte al carei titlu a rezonat intr-un fel aparte cu ideea calatoriei pe care decisesem sa o fac, in cautarea spiritului autentic al poemului haiku. Odata cu primele demersuri pe care le-am facut pentru a intra in posesia acestei carti pe care speram sa o gasesc in limba romana, am aflat ca o alta carte cu poeme haiku scrise de Matsuo Basho, traduse din limba japoneza, era disponibila. Cartea se numeste Aki - Toamna, fiind tradusa si publicata de catre domnul Neculai Amalinei, in anul 2020. Aceasta este cartea prin care am inceput sa ma apropii de adevaratul sens al haiku-ului, in calatoria mea pe drumul fascinant si provocator al descoperirii spiritului unui haiku autentic. Am dorit sa o republic din dorinta ca pasiunea mea pentru haiku si pentru spiritul nipon sa fie impartasita cu cat mai multi cititori care iubesc poezia si care aleg, ca si mine, sa descopere noi lumi interioare, calauziti de unul dintre marii maestrii ai poeziei japoneze - Matsuo Basho. Sper ca fiecare poem hokku din aceasta carte sa ne bucure sufletul, sa ne deschida noi orizonturi si sa ne imbogateasca fiinta, asa cum Toamna isi revarsa splendoarea asupra fiecaruia dintre noi! - Clara Toma, editor