Top 10 Cărți de Dostoievski din 2025

Intors la Sankt Petersburg dupa un lung tratament la un sanatoriu din Elvetia, printul Lev Nikolaevici Miskin este luat in ris de inalta societatea a orasului, care il socoteste sarac cu duhul. Miskin se poarta mereu cu o sinceritate stingace, luata de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. In puritatea lui, Miskin se simte atras, din motive diferite, de doua femei de situatii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstita”, de familie buna, de care e indragostit, si Nastasia Filippovna, femeia „compromisa”, de care printul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspira. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotaririi si al reactiei convulsive a umanului fata de faptele unei societati violente care, in lipsa ratiunii, se conduce dupa instinct si patimi. Desi nemarginirea ei te va coplesi, desi te vei rataci nu doar o data, desi aterizarea va fi incinsa de atmosfera densa pe care o vei strabate, vei stii, dupa ce ai petrecut o vreme acolo, de ce merita, macar o data pe an sa poposesti si sa traiesti experiente incofundabile pe planetele lui Dostoievski. (blog.libris.ro)   Carte recomandata de Cristian Teodorescu,  Ioana Chicet Macoveiciuc si George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Idiotul" de F.M. Dostoievski "- Indiscutabil, nu exista nici un motiv si, desigur, nu avem prea multe in comun. Pentru ca, daca eu sint printul Miskin, iar sotia dumneavoastra se trage din stirpea noastra, asta, se intelege, nu este un motiv. Inteleg foarte bine. Insa, totusi, este singurul motiv. Am lipsit din Rusia mai bine de patru ani; de fapt, in ce hal am plecat: aproape ca nu eram in toate mintile! Nici atunci nu stiam nimic, iar acum cu atit mai putin. Am nevoie de oameni cumsecade, chiar si o problema as avea, dar nu stiu unde sa ma duc. Inca de la Berlin mi-am zis: „imi sint aproape rude, voi incepe cu ei; poate ca ne vom fi de folos unii altora, ei mie, eu lor, daca sint oameni cumsecade". Si am auzit ca sinteti oameni cumsecade. - Va sint foarte recunoscator, facu generalul surprins. Dati-mi voie sa. va. intreb: unde ati tras? - Deocamdata n-am tras nicaieri. - Deci de la gara ati venit direct la mine? Cu toate... bagajele? - Bagaje n-am aproape deloc, doar o legaturica cu rufarie, pe care o duc de obicei in mina. O camera la hotel pot gasi si diseara. - Deci, aveti de gind, totusi, sa va luati o camera la un hotel? - Sigur ca da. - Judecind dupa cuvintele dumneavoastra, am crezut ca ati vrut sa ramineti la mine. - Asta s-ar fi putut, dar numai la invitatia dumneavoastra. insa, recunosc, n-as ramine nici invitat si nu pentru ca as avea un motiv, ci... pentru ca asa-i firea mea. - Inseamna ca am facut foarte bine ca nu v-am invitat si nu va invit. Dati-mi voie, printe, sa le lamuresc pe toate dintr-odata.: intrucit acum citeva clipe am cazut amindoi de acord ca nici nu poate fi vorba de vreo legatura de rudenie intre noi, desi aceasta ar fi fost, fireste, foarte magulitoare pentru mine, rezulta ca..." dostoievski carti

Unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, autorul capodoperelor Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov, Idiotul sau Demonii, carti traduse in toate limbile, adaptate pentru teatru sau ecranizate.   Diferit de celelalte romane ale lui Dostoievski, Adolescentul e istorisit din perspectiva unui tinar de nouasprezece ani, a carui naivitate se reflecta intr-o voce narativa la fel de ingenua precum este si protagonistul cartii. Fiul nelegitim al unui mosier depravat, tinarul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscileaza neincetat intre pornirea de a scoate la iveala greselile tatalui si dorinta ascunsa de a-i cistiga pretuirea. Inarmat cu un document despre care isi inchipuie ca ii va oferi puteri depline asupra celorlalti, Arkadi pleaca la Petersburg sa-si intilneasca tatal, insa aceasta experienta initiatica ii dezvaluie mizeriile concrete ale vietii adulte si ii schimba din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski vede trecerea prin adolescenta a personajului sau ca pe o stare continua de nesiguranta, ignoranta si nedesavirsire, dar si de fantezie si exuberanta in care totul este posibil. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Adolescentul" de F.M. Dostoievski "Curios este ca, inca de la saptesprezece an m-am lasat sedus de acest tablou (un tablou re list, sa recunoastem).   Nu vreau sa oropsesc si sa chinui pe cineva si nici n-o voi face; dar stiu ca, daca as vrea sa-i fac rau unui om anume, unui dusman de-al meu, nimeni nu mi-ar putea sta in cale, ci toti m-ar sluji; dar ajunge cu asta. Si nici nu m-as razbuna pe cineva. M-am mirat totdeauna cum a putut sa consimta James Rothschild sa devina baron! De ce, pentru ce, cind si-asa era mai presus de toti din lume? „O, n-are decit sa ma ofenseze acest general insolent in statia unde asteptam amindoi caii de schimb; daca ar sti cine sint eu, s-ar grabi el insusi sa mi-i inhame si ar sari indata sa ma urce in tarantasul meu amarit! Scria undeva ca, pe una din liniile de cale ferata vieneze, un conte sau un baron strain, in public, i-a pus pantofii in picioare unui bancher de pe acolo, iar acesta a fost atit de vulgar, incit a acceptat asta. O, n-o sa-mi pese cind aceasta frumusete inspaimintatoare (exact, inspaimintatoare, exista asemenea frumuseti!), aceasta fiica a unei oristocrate elegante si celebre, intilnindu-ma din intamplare pe un vapor sau in alt loc, se va uita urit la mine si, strimbind din nas, se va mira dispretuitor cum de a indraznit sa apara la clasa intia alaturi de ea, acest omulet modest si jalnic cu o carte sau un ziar in mina. Dar daca ar sti ea cine ii sta alaturi! Si va afla, va afla asta, si-atunci se va aseza linga mine de buna voie, supusa, umila si amabila, cautindu-mi privirea, fericita daca ii zimbesc..." dostoievski opere complete

Lupta cu pasiunea jocului de noroc, nevoia de neoprit de a paria, chiar cu pretul fericirii celorlalti, asteptarea incordata a marii lovituri la ruleta, toate acestea alcatuiesc subiectul cartii lui Dostoievski. Jucatorul este si un pariu in sine, caci marele scriitor nu a avut decit patru saptamini pentru a o scrie si pentru a-si achita datoriile cu banii cistigati de pe urma ei. Un scriitor al carui interes se indreapta mai degraba catre conditia umana mizera, catre pacat, viciu si catre haurile poftei trupesti si ale patimii, decit catre nobletea sufletului si a trupului. - Thomas Mann   Dostoievski este singurul psiholog de la care mai pot invata ceva. - Friedrich Nietzche Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". dostoievski opere complete

Intors la Petersburg dupa un lung tratament la sanatoriu, in Elvetia, printul Lev Nikolaevici Miskin este primit cu indoiala si luat in ris de inalta societate a orasului, care il socoteste sarac cu duhul. Miskin se poarta cu sinceritate stingace, perceputa de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. In puritatea lui, Miskin se simte atras, din motive diferite, de doua femei de situatii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstita”, de familie buna, de care e indragostit, si Nastasia Filippovna, femeia „compromisa”, de care printul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspira. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotaririi si al reactiei convulsive a umanului fata de faptele unei societati violente care, in lipsa ratiunii, se conduce dupa instinct si patimi. Uneori ai vise ciudate, imposibile si nefiresti; trezindu-te, ti le amintesti, dar te si miri de un lucru bizar: iti amintesti in primul rind ca ratiunea nu te-a parasit nici o clipa pe toata durata visului, iti amintesti chiar ca ai actionat extrem de ingenios si logic in tot acest timp, cind te-au inconjurat ucigasii, cind umblau cu viclenii, isi ascundeau intentiile, se purtau prieteneste cu tine in timp ce aveau armele gata pregatite sau doar asteptau vreun semnal, iti amintesti cu cita dibacie, in sfirsit, i-ai pacalit, te-ai ascuns de ei, apoi ti-ai dat seama ca ei stiu pe de rost stratagema ta, ca stiu unde te-ai ascuns; dar ai fost ingenios si i-ai pacalit din nou, toate acestea ti le amintesti clar. Dar de ce in acelasi timp ratiunea ta a fost in stare sa se impace cu absurditatile si imposibilitatile evidente, de care, printre altele, iti era ticsit visul? Rizi de absurditatea visului tau si simti in acelasi timp ca in impletirea acestor absurditati se afla o idee… - F.M. Dostoievski Traducere din limba rusa si note de Emil Iordache Autor recomandat de George Banu  si  Ioana Chicet Macoveiciuc  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si cart i ". Fragment din cartea "Idiotul" de F.M. Dostoievski:   "Trecuse de-acum de ora unsprezece. Printul stia ca, dintre Epancini, l-ar mai putea gasi in oras numai pe general, care, desi putin probabil, putea fi retinut de treburile de la serviciu. Se gindi ca, poate, generalul il va lua imediat si il va duce la Pavlovsk, iar el tinea foarte mult sa mai faca o vizita. Riscind sa intirzie la Epancini si sa-si amine pentru a doua zi plecarea la Pavlovsk, printul se decise sa caute casa in care dorea atit de mult sa intre.  De altfel, aceasta vizita era, pentru el, imprudenta intr-o anumita privinta. Se afla intr-o situatie dificila si ezita. Despre casa, stia ca se afla pe Gorohovaia, in apropiere de Sadovaia, si se gindi s-o porneasca intr-acolo, sperind ca, pina sa ajunga la destinatie, va reusi in cele din urma sa se hotarasca definitiv.  Ajungind la intersectia dintre Gorohovaia si Sadovaia, se mira singur de emotia neobisnuita pe care o avea; nu se asteptase ca inima sa i se zbata atit de dureros in piept. O casa, probabil datorita aspectului ei distinct, incepu sa-i atraga atentia inca de la distanta si mai tirziu, printul avea sa tina minte ca isi spusese: Probabil, chiar asta e casa. Cu o curiozitate neobisnuita se apropie ca sa-si verifice ipoteza; simtea ca, cine stie de ce, ii va fi foarte neplacut daca a ghicit. Casa era mare, posomorita, cu parter si doua etaje, fara nici un fel de arhitectura, de culoare verde-murdar. Unele case de acest fel, de altminteri foarte putine, cladite la sfirsitul secolului trecut, se pastrasera chiar pe aceste strazi ale Petersburgului (oras in care totul se schimba atit de repede) aproape fara nici o schimbare. Sint cladite solid, cu ziduri groase si ferestre extrem de rare; la parter, uneori ferestrele au gratii. Cel mai adesea, jos e dugheana unui zaraf. Scopitul care sta la dugheana tine cu chirie o odaie de la etaj. Pe dinafara si pe dinauntru totul parca e neprimitor si rece, totul parca se ascunde si se fereste, si ar fi greu sa-ti explici de ce-ti faci aceasta impresie numai dupa aspectul casei. Combinatiile arhitectonice ale liniilor au, desigur, secretul lor. In aceste case locuiesc aproape in mod exclusiv oameni din tagma negustorilor. Apropiindu-se de poarta si privind tablita, printul citi: Casa lui Rogojin, cetatean de onoare prin nastere.  Fara sa mai ezite, deschise usa cu geamlic, care se trinti zgomotos in urma lui, si incepu sa urce scara principala, ce ducea la etaj. Scara era intunecoasa, de piatra, grosolan alcatuita, iar peretii erau vopsiti in rosu. Printul stia ca Rogojin, impreuna cu mama si fratele lui, ocupa tot etajul intii al acestei case plicticoase. Servitorul care ii deschise nu se duse sa-l anunte, ci il conduse imediat pe un traseu lung; traversara si o sala principala, ai carei pereti erau zugraviti in imitatie de marmura, cu dusumeaua din scinduri de stejar si cu mobilierul din anii douazeci, grosolan si masiv, facind rotocoale si zigzaguri, urcind cite doua, cite trei trepte si coborind tot atitea, pina cind, in sfirsit, batura intr-o usa. Le deschise insusi Parfion Rogojin; vazindu-l pe print, se facu alb Ia fata si incremeni in loc, astfel incit un timp paru o statuie de piatra, care il tintuia cu privirea lui fixa si speriata, cu gura strimbata intr-un zimbet cu desavirsire nedumerit, ca si cum in vizita printului gasea ceva imposibil si aproape miraculos. Desi se astepta la asa ceva, printul era stupefiat."   dostoievski carti

„O fiinta superioara are oare dreptul sa savirseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati?” – iata intrebarea care il macina necontenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric si mizantrop, in ceasurile lungi de meditatie din odaia sa strimta de la mansarda. Sub presiunea saraciei cumplite, a insingurarii si a sentimentului de zadarnicie a tuturor aspiratiilor sale, aceasta teorie indrazneata este pusa peste noapte in aplicare, ducind la un asasinat de o salbaticie care zguduie intreg orasul Sankt Petersburg. Dostoievski analizeaza cu intuitia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului sau, pendularile sale launtrice intre bine si rau, rational si irational, psihologia ucigasului si a anchetatorului, avansind in final posibilitatea mintuirii prin iubire, umilinta si jertfa de sine. Carte recomandata de  Ioan-Aurel Pop, George Banu si Tudor Ganea in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Crima si pedeapsa" de F.M. Dostoievski "- De-atunci, domnul meu, continua dupa o scurta pauza, de-atunci, printr-o intamplare nenorocita si pentru ca niste persoane rauvoitoare au umblat cu vorba - iar aici si-a adus contributia si Daria Frantovna, fiindca nu i se aratase, chipurile, respectul cuvenit de-atunci fiica mea, Sofia Semionovna, a trebuit sa-si scoata condicuta si nici n-a mai putut sa locuiasca la noi. Ca nici gazda, Amalia Fiodorovna, n-a vrut s-o ingaduie (chit ca inainte ii daduse apa la moara. Dariei Frantovna), dar nici domnul Lebeziatnikov... mda... Din pricina Soniei i s-a si intamplat povestea aia cu Katerina Ivanovna. La inceput alerga chiar el dupa Sonecika, lar apoi l-a apucat deodata ambitia: „Cum adica, sa locuiesc eu, un om instruit, in aceeasi casa cu una din astea?". Dar Katerina Ivanovna nu i-a permis, s-a repezit la el... ei, si asta a fost... Acum, Sonecika vine pe la noi mai mult seara, ii mai da o mana de ajutor Katerinei Ivanovna, ne-ajuta sa ne mai carpim cu banu... Sta la croitorul Kapernaumov, a luat o camera cu chirie la el. Kapernaumov e schiop si balbait, iar familia lui care creste intruna tot balbaita e. Nevasta-sa e si ea balbaita... Stau cu totii intr-o camera, dar Sonia are odaia ei, despartita printr-un perete... Hm, da... Dupa ce ca sunt asa de saraci, mai sunt si balbaiti... da... Apoi, intr-o dimineata., m-am sculat, mi-am pus zdrentele pe mine, mi-am ridicat bratele spre cer si am plecat la Excelenta Sa Ivan Afanasievici, binevoiti sa-l cunoasteti? Nu? Apai e painea lui Dumnezeu, sa stiti! Ceara e... ceara inaintea bunului Dumnezeu, precum ceara se topeste! I-au dat si lacrimile, dupa ce a binevoit sa ma asculte pana la capat. „Ei, a zis, Marmeladov, mi-ai inselat deja o data asteptarile... Te mai iau o data pe ras-punderea mea personala, asa a zis, tine minte, a zis, hai, du-te!" I-am sarutat praful de pe cizme, doar in gand, ca n-ar fi ingaduit el una ca asta de-adevarat, o persoana de rangul lui, cu idei noi si culte despre ce-i ala stat." feodor dostoievski cărți

Omul este o enigma. Ea trebuie dezlegata si, chiar daca ai consacra o viata intreaga spre a o dezlega, sa nu spui ca ai pierdut vremea fara rost. Eu ma ocup de aceasta enigma, deoarece vreau sa fiu om. A studia viata si oamenii reprezinta prinipalul meu tel si unica mea preocupare.   Dezvaluirile facute in 'subterana' determina destinul lui Raskolnikov, al lui Stavroghin si al lui Karamazov. Incepe pelerinajul de mucenic al omului pe caile libertatii arbitrare. Acest pelerinaj il va duce la ultimile limite ale dedublarii. Dialectica dintre om si destinul sau se intrevede in Insemnarile din subterana si se va contura in marile romane dostoievskiene.   Sub fascinatia marilor romane ale lui Dostoievski, opera lui de tinerete este trecuta uneori pe lista lecturilor neobligatorii. Dar pentru orice cititor atent si reponsabil este clar ca scrieri precum Nopti albe sau  Satul Stepancikovo au valoare in sine, nu numai ca "trepte" spre Crima si pedeapsa sau Fratii Karamazov. Regasim in ele motive dostoievskiene constante, cum ar fi dragostea neimpartasita, dar patimasa, universul sufletului de copil chinuit, "ideologia" devoratoare a unor personaje. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". feodor dostoievski cărți

Scrisori (1837-1859). Volumul I - F.M. Dostoievski. Editie ingrijita, traducere, note si studiu introductiv de Leonte Ivanov.   Ceea ce confera valoare segmentului epistolar al creatiei dostoievskiene este, in primul rind, deosebita sinceritate a autorului, dorinta de a-si deschide si despovara sufletul de multitudinea de griji, de intrebari si contradictii… Prin scrisori, ni se dezvaluie o perspectiva larga asupra Rusiei unei intregi jumatati de veac (anii 1830-1880), cu istoria, cu oamenii, cu zbuciumul ei, dar si o perspectiva asupra Apusului Europei, unde se resimteau atit roadele civilizatiei, cit si neajunsurile ei. - Leonte Ivanov   Cel mai important lucru… este ca anumite opere de arta merita efortul suplimentar de a trece peste toate impedimentele pentru a le aprecia; iar cartile lui Dostoievski merita cu siguranta acest efort. Si asta nu doar pentru felul in care domina canonul occidental, ci tocmai in ciuda acestui lucru. Pentru ca unul dintre aspectele pe care canonizarea si cursurile academice il ignora este ca Dostoievski nu e doar valoros, ci are si umor. Romanele lui au aproape mereu intrigi excelente, cumplite si complicate si profund dramatice. Au crime si tentative de crime si politie si dispute in familii disfunctionale si spioni, tipi duri si femei frumoase decazute si escroci alunecosi si boli debilitante si mosteniri neasteptate si ticalosi mierosi si tradatori si tirfe… - David Foster Wallace dostoievski opere complete

Unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, autorul capodoperelor Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov, Idiotul sau Demonii, carti traduse in toate limbile, cu numeroase adaptari teatrale si ecranizari celebre. Cunoscut si ca „primul roman social” din literatura rusa, Oameni sarmani este o satira a epocii, moravurilor si chiar a literaturii timpului in care a fost creat. In centrul povestii se afla inocentul si tristul sentiment de afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tinara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc in saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile. Schimbul lor de scrisori dezvaluie, pas cu pas, o intreaga lume, cu framintarile ei, prinsa in lupta pentru supravietuire. Tema gogoliana a omului marunt, a slujbasului umil, e revalorizata constient de Dostoievski, facind din Makar Devuskin unul dintre personajele memorabile ale literaturii universale. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". dostoievski carti

Roman in patru parti si epilog„Noi, Karamazovii, sintem la fel, chiar si in sufletul tau, ingere, viermele traieste si e sortit sa dezlantuie adevarate furtuni! Furtuni, iti spun, fiindca desfatarea se dezlantuie ca o furtuna, mai apriga chiar decit o furtuna! Frumosul este ceva cumplit, infiorator! Infiorator, intelegi? Pentru ca nu poti sa‑l cuprinzi, nu poti sa stii ce‑i acolo, si nici n‑ai cum sa stii, fiindca Dumnezeu ne‑a pus in fata numai enigme. Aici se intilnesc toate extremele si toate contradictiile salasluiesc laolalta. Eu, fratioare, nu sint un om cult, dar am stat si am cugetat mult. Sint atitea taine care ne inconjoara! Prea multe enigme apasa asupra bietului om pe acest pamint. Dezleaga‑le, cum te taie capul, si iesi la liman teafar, nevatamat, daca‑ti da mina. Frumosul!... Acolo unde mintea vede numai rusine, inima descopera frumosul. Poate, oare, Sodoma sa reprezinte frumosul? Crede‑ma ca pentru cei mai multi oameni frumosul este insasi Sodoma! Poti tu sa dezlegi taina asta? Si te cutremuri cind te gindesti ca frumosul nu este numai ceva care te inspaiminta, dar in acelasi timp si o taina nepatrunsa. Aici se da lupta dintre diavol si Dumnezeu, iar cimpul de batalie este insusi sufletul omului. Dar fiecare, cum se zice, vorbeste despre ce‑l doare. Si acum asculta, sa trecem la fapte… - F.M. Dostoievski In momentul acesta, cind ma pregatesc sa astern pe hirtie viata eroului meu, Alexei Fiodorovici Karamazov, ma simt oarecum incurcat si iata de ce: desi spuneam ca este eroul romanului meu, imi dau seama ca Alexei Fiodorovici nu e nici pe departe ceea ce se cheama un om mare; ma astept deci sa mi se puna o seama de intrebari inevitabile, bunaoara: «Prin ce poate fi atunci remarcabil Alexei Fiodorovici de vreme ce l‑ai ales eroul dumitale? Ce a facut? Cine il cunoaste si prin ce s‑a facut el cunoscut? De ce eu, cititor, trebuie sa‑mi pierd vremea cercetind imprejurarile vietii lui?» Pentru mine el este intr‑adevar un om cu totul deosebit, dar am mari indoieli ca voi reusi sa‑l conving de acest lucru si pe cititor. Greutatea consta in faptul ca, desi Alexei Fiodorovici poate fi numit om de actiune, el se manifesta intr‑un fel destul de vag si de nedefinit. De altfel, nici nu cred ca s‑ar putea in epoca noastra sa‑i pretindem unui om sa urmareasca un tel precis in tot ce face. Un lucru totusi e sigur, si anume ca eroul meu este un om original, daca nu chiar ciudat. Originalitatea si ciudatenia lui insa mai mult ii dauneaza decit ii confera vreun merit ca sa fie luat in seama de semenii sai, mai ales in timpurile noastre, cind lumea cauta sa asocieze cazurile particulare si sa descopere o semnificatie cit de cit generala in haosul care domneste pretutindeni. Iar un om ciudat este, de cele mai multe ori, un caz particular, izolat. Nu‑i asa? - F.M. Dostoievski Traducere din limba rusa si note de Ovidiu Constantinescu si Isabella Dumbrava Roman in patru parti si epilog Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". feodor dostoievski cărți

Traducere si note de Ovidiu Constantinescu si Isabella Dumbrava   Fratii Karamazov, cel din urma si cel mai complex roman al lui Dostoievski, este in acelasi timp povestea scrisa magistral a unui paricid si o meditatie filosofica asupra intrebarilor esentiale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectiva a vinei si consecintele dezastruoase ale rationalismului. Intruchipind patru ipostaze fundamentale ale individului, fratii Karamazov au, fiecare, motive bine intemeiate, desi de naturi diferite, sa-si ucida tatal, mosierul Fiodor Pavlovici Karamazov, care duce o viata amorala si desfrinata. Moartea neasteptata a acestuia arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati si da nastere la numeroase teorii, Dostoievski exploatind cu o abilitate remarcabila filonul politist al povestii, ce creeaza un suspans capabil sa sustina intreaga structura romanesca. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Fratii Karamazov" de F.M. Dostoievski: "Se povesteste, de pilda, ca odata, in vremurile stravechi ale crestinismului, un frate n-ar fi indeplinit ascultarea data de staretul sau, pe care l-a parasit, fugind din manastire si trecind in alta tara, adica din Siria in Egipet. Acolo, dupa o viata indelungata plina de fapte minunate, s-a invrednicit sa patimeasca pentru credinta si sa moara ca un mucenic. Drept pentru care Biserica s-a gindit ingroape cu cinste trupul neinsufietit, socotindu-l din momentul acela printre sfinti; insa in clipa in care, diaconul a rostit „iesiti cei chemati", sicriul, in care se aflau rarnasitele sfintului, s-a smuls din loc si a zburat afara din biserica. Lucrul acesta s-a repetat de trei ori. Abia atunci a iesit la iveala ca sfmtul mucenic incalcase ascultarea pe care o datora staretului sau, parasindu-l si, prin urmare, cu toate slavitele sale fapte, nu putea dobindi iertarea pacatelor fara dezlegarea acestuia. Asadar, ingropaciunea nu s-a putut, indeplini decit dupa ce l-au chemat pe staret sa-i dea dezlegarea. Fireste, nu este decit o veche legenda, dar iata mai jos un caz autentic si ceva mai recent. Un calugar din zilele noas-tre venise sa-si caute mintuirea la Muntele Athos, cind, intr-o buna zi, staretul sau i-a poruncit sa paraseasca manastirea pe care o indragise ca pe un sfint lacas si un liman linistit si sa plece spre Ierusalim, sa se inchine la locurile sfinte, ca dupa aceea sa se intoarca in nordul Rusiei, undeva in Siberia. „Acolo ti-e locul, nu aici." Calugarul, uimit si vrednic de prins, s-a inflintat la patriarhul ecumenic de la Constantinopol cerindu-i dezlegarea; patriarhul i-a raspuns ca nu este nicidecum in masura sa-l dezlege si ca nu exista pe toata fata pamintului si nici nu e posibil sa existe o putere care sa-l dezlege de ascultarea primita in afara de staretul insusi." carti dostoievski