Top 94 Cărți din Literatura Contemporană | PDF inclus

Cărți din Literatura Contemporană

Cauți cărți din Literatura Contemporană? Descoperă top 100 cărți din Literatura Contemporană pe care oricine ar trebui să le citească.

1. Bastarda Istanbulului - Elif Shafak | literatura contemporana pentru copii

Populat de figuri feminine puternice si memorabile, Bastarda Istanbulului este un roman fascinant in care se impletesc libertatea si opresiunea, realul si fantasticul, memoria si uitarea. Lumea orientala, cu exotismul si traditionalismul ei, si cea occidentala, marcata de pragmatism si de independenta, se intilnesc pe neasteptate din dorinta nestavilita a doua tinere fermecatoare si nonconformiste – Asya si Armanoush – de a risipi misterul ce le invaluie radacinile familiale si de a-si descoperi propria identitate. Bastarda Istanbulului nu este insa cartea unei singure povesti. In cuprinsul sau, scriitoarea tese firele unui sir nesfirsit de istorii care se ramifica, se pierd o clipa in negura trecutului, ies din nou la suprafata, se intersecteaza, se unesc. In cel de-al doilea roman al sau scris in limba engleza, prozatoarea turca Elif Shafak abordeaza problema identitatii nationale intr-un stil devenit inconfundabil. Ea face din tabuurile politice o componenta esentiala a unui roman profund si captivant despre modul in care vietile omenesti sint modelate de legaturile de familie, apartenenta culturala si jocul intimplarii. - Publishers Weekly O poveste complexa, ironica, dramatica si indrazneata, care poate fi citita in acelasi timp ca o reflectie despre puterea tamaduitoare a compasiunii, ca un stralucit roman de idei, ca o poezie de dragoste inchinata Istanbulului si ca o satira senzuala si provocatoare. - Booklist Elif Shafak isi construieste romanul intr-un mod ce aminteste de povestitorii traditionali: intrerupe firul actiunii, revine asupra unor detalii, miscindu-se in voie de la ororile trecutului la patologia prezentului prin intermediul experientei a patru generatii. Iar cititorul realizeaza treptat ca datoria de a-si asuma propria istorie, cu partea sa de greseala si de vina, este valabila nu doar pentru popoare, ci si pentru fiecare om. - The Washington Post Book World Fragment din romanul "Bastarda Istanbulului" de Elif Shafak: "In ceea ce privea personalitatea, avea acelasi scepticism, aceeasi razvratire, aceeasi amaraciune pe care le afisase si ea cand era de varsta Asyei. Inainte sa-si dea seama, ii trecuse cu eleganta rolul de oaie neagra a familiei Kazanci fiicei ei. Din fericire, Asya nu parea inca obosita de lume sau apasata de neliniste, fiind prea tanara pentru toate astea. Insa tentatia de a rade de pe fata pamantului edificiul propriei existente era acolo, lucind mocnit in adancul ochilor ei, dulcea ispita a autodistrugerii de care sufereau doar oamenii sofisticati sau gravi. In ceea ce privea infatisarea, totusi, matusa Zeliha isi putea da seama clar ca Asya abia daca semana cu ea. Nu era si probabil ca nu avea sa fie niciodata o femeie frumoasa. Nu ca ar fi fost ceva in neregula cu trupul sau chipul ei. De fapt, luata separat, fiecare parte a ei avea forma potrivita: avea inaltimea si greutatea potrivite, parul negru carliontat potrivit, barbia potrivita... dar cand erau puse laolalta, era ceva defectuos in toata combinatia. Nu era nici urata, chiar deloc. Avea mai degraba o frumusete mediocra, una la care iti face placere sa te uiti, dar care nu ramane in mintea nimanui. Chipul ei era atat de comun, incat multi dintre cei care o vedeau pentru prima oara aveau impresia ca o mai vazusera inainte. Era extrem de comuna. Mai curand decat „frumoasa", „draguta" ar fi cel mai magulitor compliment pe care il putea primi in faza aceea, ceea ce era perfect in regula, numai ca acum trecea printr-o faza dureroasa a existentei in care dragalasenia era ultimul lucru cu care isi dorea sa fie asociata. Peste douazeci de ani va ajunge sa-si priveasca trupul intr-un mod cu totul diferit. Asya era una dintre acele femei care, desi nu sunt frumoase in adolescenta sau atragatoare in tinerete, pot totusi sa arate destul de bine la maturitate, daca rezista pana atunci. " | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

2. Toamna patriarhului - Gabriel Garcia Marquez | literatura contemporana carti

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Literar, cartea mea cea mai importanta, cea care poate sa ma salveze de la uitare este Toamna patriarhului... A fost romanul care m-a facut cel mai fericit scriindu-l, caci este cel pe care am vrut dintotdeauna sa-l scriu si, in acelasi timp, cel in care mi-am impartasit plenar propriile experiente si confesiuni... Intr-adevar, este un roman-marturie, o autobiografie incifrata... Daca ar fi sa-l definesc prin doar cateva cuvinte, l-as defini ca pe un poem despre singuratatea puterii... Tema puterii a reprezentat o constanta a literaturii latinoamericane de la inceputurile ei, de inteles fiindca dictatorul este unicul personaj mitologic zamislit de America Latina... Am scris Toamna patriarhului asa cum se scriu versurile, cuvant cu cuvant... Structura sa este in spirala, ceea ce permite ca timpul sa se comprime si sa se depene simultan mai multe fire narative... Monologul multiplicat la nesfarsit face posibila interventia a nenumarate voci neidentificate, asa cum se petrec lucrurile in realitate... Dintre toate cartile mele, este cea mai experimentala si cea care ma intereseaza in cel mai inalt grad ca aventura politica... - Gabriel Garcia Marquez | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

3. Tatal celuilalt copil - Parinoush Saniee

Autoarea bestsellerului Cel care ma asteapta, roman interzis de doua ori, cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor in Iran   Intr-o lume in care grija parintilor pentru copii ajunge sa ii indeparteze sufleteste de acestia, romanul Tatal celuilalt copil reaminteste un lucru fara de care orice efort, oricit de bine intentionat, e in van: sa te arati preocupat nu inseamna sa fii mihnit ori sa descoperi lipsuri si ciudatenii pe care sa vrei cu orice pret sa le repari, ci sa arati incredere si sa te porti cu intelegere. Cu iubire. Ceva atit de simplu si atit de fragil...   Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul unei introspectii asupra copilariei sale, marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Povestea romanului Tatal celuilalt copil contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii, iar sentimentele de neimplinire care o macina ii umbresc viata de familie. In momentul in care mutenia lui Shahab este interpretata de adultii din jur drept simptom al deficientelor mintale, neajunsurile existente intre membrii familiei se acutizeaza tot mai mult. Shahab isi pierde treptat increderea in sine, ajungind la concluzia ca a esuat in datoria filiala si ca nu este, de fapt, copilul tatalui sau.   Una dintre primele mele amintiri este o zi fierbinte de vara in care mergeam de mina cu tatal meu si pe linga noi a trecut un camion plin cu oameni care strigau diverse lozinci. N-am sa uit niciodata sentimentul pe care l-am avut cind o lacrima de-a tatei mi-a cazut pe mina. - Parinoush Saniee Fragment din cartea "Tatal celuilalt copil" de Parinoush Saniee "Imi aduc foarte bine aminte prima data cand m-au dus la un medic specialist pentru ca nu vorbeam. Am ajuns intr-o incapere intunecata, unde toate erau maro. Pe perete atarna un desen care-mi dadea fiori, semana cu un fluture pictat de un idiot. Shadi avea un an si jumatate si deja spunea o sumedenie de lucruri. Fiecare cuvant copilaresc al ei era pentru mine ca o palma zdravana. Ori de cate ori spunea cate ceva, cei din jur se uitau stramb la mine si ma intrebau: - Tu de ce nu vorbesti? Ea e mult mai mica decat tine si vorbeste. Treptat, simplul gand de a vorbi ajunsese sa nu-mi mai dea pace. Ori de cate ori trebuia sa rostesc ceva, inima incepea sa-mi bata nebuneste. Urechile incepeau sa-mi tiuie si cuvintele celor din jur deveneau sterse si de neinteles. In ziua aceea, tatal i-a spus doctorului: - Domnule doctor, are aproape patru ani si inca nu vorbeste. Sora lui de un an si jumatate ciripeste mereu si poate spune orice. Fara sa vrea, mama a adaugat „sa nu-i fie de deochi" si a ciocanit de cateva ori cu degetul in masa din fata ei. - Doctorul lui zice ca nu e nimic, a continuat tatal. Ca se va porni el singur, incet-incet. Dar eu cred ca e deja foarte tarziu, poate ar trebui sa ne gandim la altceva. - In afara de faptul ca nu vorbeste, mai are alte probleme? - Da, domnule doctor, a raspuns mama. De ceva vreme face pe el, desi nu s-a mai intamplat de mult. M-am holbat atunci la mama. Nu-mi venea sa cred ca poate sa ma faca de ras cu atata usurinta in fata strainilor! Mai ales ca nu se intamplase decat de doua ori si, pe deasupra, fusese chiar vina ei, pentru ca nu era atenta la mine si a intarziat, iar eu nu m-am mai putut tine."   | literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

4. Franta, Europa, Romania - Bogdan Calinescu | literatura contemporană

„Aceasta carte perfect argumentata constata raul lumii noastre. Nu e capitalismul, cum poate ati crede, daca i-ati asculta pe socialisti, care azi ocupa piete, ca sa nu mai existe piata. Socialistii, care au ruinat cu principiile lor trei sferturi din lume in doar doua generatii, ar trebui sa stie mai bine ca fara ajutorul statelor marxiste nu ar fi putut niciodata obtine aceste rezultate. Raul lumii noastre civilizate e statul, statul care ne-a nationalizat societatile, ne-a etatizat vietile, ne-a ipotecat proprietatile, a pus botnita libertatilor - uniformizand egalitatile si inregimentand fraternitatile. Statul este monstrul cel mai rece, monstrul care ne-a confiscat totul in numele minciunii ca el, statul, este poporul, este societatea, este civilizatia. Nu, nu este. Iar din cartea lui Bogdan Calinescu aflati, din observatii, si nu din teorii, de ce nu este si ce anume, de fapt, este. Concluzia sa, atent si indelung sustinuta de dovezi, este transanta: «Iar singura reforma posibila a statului este renuntarea acestuia la prerogativele sale, asa cum se intampla in alte tari. Cu cat mai putin stat, cu atat mai bine.»“ - Horia-Roman Patapievici | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

5. Dans dans dans - Haruki Murakami

Unul dintre cei mai indragiti scriitori japonezi, autorul bestsellerului 1Q84   Dupa patru ani de la intimplarile din romanul In cautarea oii fantastice, in urma unui vis obsesiv, eroul fara nume al lui Murakami hotaraste sa se intoarca in Sapporo, in speranta de a descoperi un indiciu care sa‑l ajute sa o gaseasca pe Kiki, iubita lui disparuta fara urma. Acesta este inceputul unui dans hipnotic ce ii poarta pasii din Sapporo in Tokyo si Hawaii, intr-o inlantuire de evenimente petrecute la granita fragila dintre real si fantastic. Intre altii, parteneri de dans ii sint o fetita clarvazatoare de treisprezece ani neglijata de parinti, un fost coleg ajuns acum actor celebru si citeva prostituate de lux. Amestec de tragic si umor fin, cartea vorbeste, in esenta, despre fragilitatea vietii si nevoia de comunicare si de caldura umana. | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

6. Gradina uitata - Kate Morton | literatura contemporană

| literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

7. Cartea de la San Michele - Axel Munthe | carti literatura contemporana

Lucrarea este o exceptionala tesatura in care actualitatea si amintirea se intrepatrund cu teoriile si ideile nonconformiste ale lui Axel Munthe. Mai presus de toate, insa, Cartea de la San Michele vorbeste despre menirea medicului, despre dragostea de oameni, despre devotament si daruire.   Utopie, imaginatie, speranta… Cartea de la San Michele, autobiografia romantata a vietii si activitatii celebrului scriitor Axel Munthe, este mai mult decat romanul unui vis implinit, transformand prin magia naratiunii, experientele si credintele autorului in veritabile lectii de viata. La sfarsitul secolului XIX, un tanar student la Facultatea de Medicina din Paris, in varsta de 18 ani, face o calatorie in insula Capri si ajunge la San Michele, locul in care isi sfarsise zilele batranul imparat roman Tiberius.   Cucerit de frumusetea imprejurimilor, de simplitatea plina de bunavointa si ospitalitatea localnicilor, tanarul isi propune sa cumpere intr-o zi casa, gradina si podgoria de la San Michele si sa isi construiasca „imperiul“ visurilor sale. Implinirea acestui demers se dovedeste a fi insa un drum extrem de sinuos, astfel incat abia dupa mai mult de 20 de ani, proiectul ambitios al tineretii incepe sa capete contur.   Cartea este structurata in multiple planuri narative, in paralel cu istoria propriu-zisa, autorul provocandu-si cititorii la un extrem de interesant joc al cunoasterii.   Carte recomandata de  Ioan-Aurel Pop in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din carte: "Vara, Parisul este un loc foarte placut pentru cei care apartin Parisului care se distreaza, dar, daca se intampla sa apartii Parisului care munceste, aceasta devine o alta problema. Mai ales daca trebuie sa te confrunti cu o epidemie de febra tifoida, la Villette, printre sutele de muncitoare din Scandinavia, si cu o epidernie de difterie in cartierul Montparnasse, printre prietenii tai italieni si nenumaratii lor copii. Fireste ca nu lipseau copiii celor din Scandinavia nici in Villette, si putinele familii care nu aveau nici unul pareau sa fi ales acest foarte scurt rastimp ca sa ii aduca pe lume, cel mai adesea fara nici un ajutor — daca nu o luarn in calcul pe sage-femme — in afara de mine insumi. Cei mai multi dintre copiii, prea mici ca sa se molipseasca de febra tifoida, faceau scarlatina, iar restul, tuse magareasca. Bineinteles ca nu aveau nici un ban ca sa plateasca un doctor francez, asa ca trimiteau dupa mine sa ii ingrijesc cat de bine puteam. Nu era deloc de glumit, existau peste treizeci de cazuri de febra tifoida printre muncitoarele scandinave numai in Villette. insa, indiferent de situatie, reuseam sa ma duc la biserica suedeza din bulevard Ornano in fiecare duminica, pentru a-i face pe plac prietenului meu, preotul suedez, care spunea ca acesta ar fi un exemplu bun pentru ceilalti. Numarul enoriasilor se redusese la jumatate fata de cel obisnuit, cealalta jumatate se afla fie la pat, fie ingrijind pe cineva aflat la pat. Preotul statea in picioare de dimineata pana noaptea, asistand si ajutand bolnavul si saracul, un om atat de bun la suflet cum nu cunoscusem niciodata, si el sarac lipit pamantului. Singura recompensa pe care a obtinut-o din toata aceasta truda fu aceea ca aduse molima in propria-i casa. Cei doi copii mai mari dintre cei opt pe care ii avea se molipsira de febra tifoida, cinci de scarlatina, iar ultimul nascut inghiti o moneda de doi franci si fu cat pe-aci sa moara de ocluzie intestinala. Apoi consulul suedez, un omulet foarte pasnic si linistit, innebuni brusc si de fapt aproape ca ma ucise. Dar povestea lui va voi spune-o cu alt prilej. Mai departe, in cartierul Montparnasse, era o treaba cu mult mai serioasa, desi din multe puncte de vedere mie mi se parea una mai usoara. Mi-e rusine sa spun ca ma simteam mult mai bine in mijlocul acelor italieni saraci decat cu proprii mei compatrioti, cu care adesea era greu sa te descurci, mohorati, nemultumiti si mai degraba pretentiosi si egoisti. Pe cand italienii, care nu isi adusesera cu ei din patria proprie nimic altceva decat cateva lucruri, rabdarea, veselia si incantatoarele lor maniere, erau intotdeauna multumiti si recunoscatori si de un extraordinar folos unul celuilalt. Cand in familia lui Salvatore izbucni difteria, Arcangelo Fusco, maturatorul de strada, isi inceta imediat lucrul si deveni cea mai devotata infirmiera pentru toti. Cele trei fetite se rnolipsisera de difterie, fata cea mai in varsta muri si in ziua urmatoare istovita mama se imbolnavi de cumplita boala. Doar Petruccio, idiotul cel neajutorat, fu crutat, prin vointa de neinteles a Dumnezeului Atotputernic. „Impasse Rousselle" deveni contagios, acolo intalneai difteria in fiecare casa si nu exista nici o familie fara multi copii mici." | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

8. Magicianul - John Fowles

Magicianul a fost ecranizat in anul 1968, in regia lui Guy Green, avindu-i in rolurile principale pe Michael Caine, Anthony Quinn si Candice Bergen.   Plasata intr-o insula greceasca, actiunea romanului Magicianul pivoteaza in jurul tinarului profesor de engleza Nicolas Urfe. Acesta, incercind sa scape de plictiseala si depresie, cunoaste printr-o intimplare lumea bizara a lui Moris Conchis, „magicianul”, si devine „victima” unui lung sir de incercari, spectaculoase jocuri cu masti si psihodrame, in care abunda fantasmele erotice si manipularea istoriei. Carte recomandata de Iulia Badea-Gueritee in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din roman "Magicianul" de John Fowles: „— TE URASC! Am palmuit-o. A inceput sa suspine salbatic, chircita la capul patului, aruncindu-mi insulte printre lacrimi si suspine. — Lasa-ma in pace... lasa-ma in pace... ticalosule... derbedeule... egoistule... Suspinele se inteteau. Umerii tremurau in convulsii. M-am ridicat in picioare si m-am dus la fereastra. Cuvintele nu mai exprimau ce voia, asa ca a inceput sa loveasca cu pumnii in drugii de fier ai patului. Atunci am simtit ca o urasc pentru lipsa de control, pentru scena de isterie. Mi-am adus aminte de sticla de whisky din camera mea. Mi-o facuse cadou in prima zi. — Fii atenta. Ma duc sa-ti aduc ceva sa bei. Termina cu vaicarelile. M-am aplecat asupra ei. Nici nu a observat, a continuat sa loveasca in drugii patului. M-am dus la usa, am ezitat, m-am uitat la ea si am iesit. Trei greci, doi barbati, dintre care unul mai in virsta, si o femeie, stateau in fata camerei, facindu-ma sa ma simt ca un criminal. Am coborit la mine, am deschis sticla, am tras o inghititura zdravana si m-am dus inapoi. Usa era incuiata. Cei trei spectatori erau tot acolo, uitandu-se la mine cum incerc iar, cum bat la usa si o strig. Batrinul s-a apropiat de mine. — S-a intimplat ceva? M-am strimbat si am mormait. — Caldura. Nu era nevoie, dar a repetat pentru ceilalti. „A, caldura", spuse femeia ca si cum asta ar fi explicat totul. Dar tot nu s-au miscat. Am incercat o data, am strigat-o prin crapaturile dintre doua placi de lemn. Nu se auzea nimic. In ochii grecilor am ridicat din umeri si am coborit la mine. Dupa zece minute m-am intors, m-am mai intors de patru sau cinci ori intr-o ora, dar de fiecare data ma bucuram in sinea mea ca usa este incuiata. M-au trezit la ora opt asa cum ii rugasem, m-am imbracat si m-am dus la camera ei. Am batut, dar nu a raspuns nimeni. Am incercat clanta, era descuiata. Patul era ca si cum s-ar fi dormit in el, dar Alison plecase, nu mai era nici un lucru de-al ei in camera. Am alergat la receptie unde am gasit un batrin cu ochelarii pe nas, cam ramolit, tatal proprietarului. Fusese in America si vorbea destul de bine englezeste. — Stiti fata cu care am venit aseara, a plecat in dimineata aceasta? — Da, a plecat. — Cind? Se uita la ceas. — Acum o ora. A lasat asta. Spus dau la dumneata cind coboriti. Era un plic pe care mizgalise numele meu: N. Urfe.” | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

9. Femeia in fata oglinzii - Eric-Emmanuel Schmitt

| literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

10. Daca intr-o noapte de iarna - Italo Calvino

Daca intr-o noapte de iarna un calator este un experiment postmodern in care Italo Calvino isi desfasoara toate fortele dand la iveala nu unul, ci zece inceputuri de roman, fiecare cu un alt subiect, alte personaje si un stil cu totul diferit de precedentul. Singurul fir narativ comun este povestea de dragoste dintre Cititor si Cititoare, care se straduiesc sa dezlege itele curioasei intamplari care face ca niciunul dintre romanele incepute sa nu aiba sfarsit. Organizatii secrete, un traducator-conspirator, politie politica, autori misteriosi se intrec se intrec in a da viata acestei istorisiri despre scris, iubire si literatura. „Este absolut posibil ca Italo Calvino sa nu fie o fiinta umana, ci o planeta, cum e Solaris din marele roman al lui Stanislaw Lem. Solaris, asemenea lui Calvino, detine puterea de a patrunde in cele mai ascunse cotloane ale mintii umane si de a-i transforma visurile in realitate.“ Salman Rushdie | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

11. Oscar si Tanti Roz - Eric Emmanuel Schmitt - Eric-Emmanuel Schmitt | literatura contemporana carti

| literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

12. Ochi-de-pisica - Margaret Atwood

Elaine, o pictorita la mijlocul vietii, ajunge cu ocazia unei expozitii retrospective la Toronto, orasul unde a copilarit. Odata cu tablourile pe care le descrie, in mintea ei se deapana scene de demult, imaginile unei familii tot timpul pe fuga, ale unui trio de prietene cu porniri sadice, ale iubitilor care-au invatat-o dragostea, ura sau tradarea, care i-au conturat fiinta. Tulburator, amuzant cu masura, nostalgic, Ochi-de-pisica este romanul unei femei ce se lupta sa descurce firul unei vieti napadite de uitare. | literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

13. Pluta de piatra - Jose Saramago | carti literatura contemporana

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura   O fisura inexplicabila in Pirinei trezeste interesul oamenilor de stiinta. Pe masura ce fractura geologica se largeste si se adinceste, comunitatea europeana incepe sa se disocieze de calamitate. Peninsula Iberica, devenita acum insula, pluteste la intimplare pe ocean. Un grup eteroclit porneste intr-o calatorie spirituala, incercind sa supravietuiasca intr-o lume descentrata si aflata intr-o haotica rotire. Premiul Nobel pentru Literatura 1998 | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

14. Misterul regelui. Despre scris - Stephen King

Intr-un fel profund personal, Stephen King pune sub lupa literatura. A lui si a altora. Vine cu trusa de instrumente a scriitorului. Plus lista de lecturi obligatorii. Plus teme pentru acasa. Plus secvente de viata privata si episoade dintr-un trecut neocolit de senzatii tari, trecutul unui scriitor admirat de milioane de cititori. Plus nenumarate idei despre literatura si mastile ei, despre fictiune si fortele ei, despre cititori si dorintele lor. Pe scurt, Misterul regelui. Despre scris este una dintre cele mai influente carti despre literatura si cum se face ea din ultimele decenii. Combinatie fascinanta de autobiografie si eseu, Misterul regelui. Despre scris este o calatorie foarte personala printre cartile si filmele care l-au inspirat pe extraordinarul scriitor Stephen King, o incursiune in metodele lui de lucru, care ii va inspira fara indoiala pe scriitorii aspiranti din lumea intreaga. - Publishing News Fragment din cartea "Misterul regelui. Despre scris " de Stephen King "Pe mine nu prea ma interesa procesul tipografic si nu ma interesau deloc misterele developarii si ale reproducerii fotografiilor. Nu ma pasiona sa montez schimbatoare Hearst la automobile, sa fac cidru sau sa vad daca o anumita formula va trimite o racheta de plastic in stratosfera (de obicei, nu ajungea nici deasupra casei). Intre 1958 si 1966, principala mea pasiune au fost filmele. Pe cand anii cincizeci faceau loc anilor saizeci, in zona noastra nu erau decat doua cinematografe, ambele in Lewiston. „Empire" era prima alegere, unde se proiectau pelicule Disney, epopei biblice si musicaluri in care multimi de oameni spilcuiti dansau si cantau pe ecran lat. Mergeam la acestea daca avea cine sa ma duca - in definitiv, un film era totusi un film dar nu-mi placeau foarte mult. Erau plictisitor de „corecte". Erau previzibile. In timpul lui The Parent Trap nu faceam decat sa sper ca Hayley Mills va da peste Vic Morrow din The Blackboard Jungle. Asta ar mai fi insufletit putin lucrurile, pentru Dumnezeu! Credeam ca a vedea fie si numai pentru o clipa cutitul de buzunar si privirea de sfredel ale lui Vic ar fi redat un minim de perspectiva echitabila problemelor domestice lipsite de importanta ale lui Hayley. Iar cand stateam noaptea intins in pat, sub cornisa acoperisului, ascultand vantul printre copaci sau sobolanii din pod, n-o visam pe Debbie Reynolds in rolul lui Tammy sau pe Sandra Dee in cel al lui Gidget, ci pe Yvette Vickers din Attack of the Giant Leeches sau pe Luana Anders din Dementia 13. Departe de mine gandul la dulcegarii; departe de mine gandul la sentimentele inaltatoare; departe de mine gandul la Alba-ca-Zapada si ai sai sapte pitici blestemati. La treisprezece ani, voiam monstri care devorau orase intregi, cadavre radioactive care ieseau din ocean si ii inghiteau pe cei care practicau surfingul si fete cu sutiene negre care aratau ca vai de ele. Filme de groaza, filme science fiction, filme despre gasti de adolescenti pusi pe rele, filme despre ratati pe motociclete - astea erau lucrurile care-mi starneau interesul. " | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

15. Intermitentele mortii - Jose Saramago | literatura contemporana carti

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura   Intr-o tara al carei nume nu este mentionat, se intimpla ceva ce nu s-a mai pomenit de la inceputul lumii: moartea decide sa-si suspende activitatea. Din acel moment, destinul oamenilor pare a fi sa traiasca vesnic. Dupa o scurta perioada de euforie, lumea se cufunda insa in haos si disperare si incepe sa caute diferite moduri de a convinge moartea sa-si reintre in drepturi, in urma presiunilor din partea bisericii, a familiilor ingrozite de batrinii ce insista sa faca umbra pamintului, a sinucigasilor si a companiilor de pompe funebre. Fragment din romanul "Intermitentele mortii" de Jose Saramago:   „Desi fusese imediat ridiculizata de ziarele concurentei, care reusisera sa smulga inspiratiei redactorilor lor principali cele mai diverse si substantiale titluri, uneori dramatice, alteori lirice, si, nu rareori, filozofice sau mistice, atunci cind nu erau de o ingenuitate induiosatoare, ca in cazul acelui ziar popular care s-a multumit cu intrebarea Si Acum Ce Se Va intimpla Cu Noi, adaugind drept coada a frazei ostentatia grafica a unui enorm semn de intrebare, deja amintita manseta An Nou, Viata Noua, in ciuda banalitatii sale apasatoare, pica la tanc pentru unii care, prin temperament sau educatie, preferau mai presus de orice fermitatea unui optimism mai mult sau mai putin pragmatic, chiar daca aveau motive sa creada ca ar fi vorba de o simpla si poate trecatoare aparenta. Traind, pina in aceste zile de confuzie, in cea mai buna dintre toate lumile posibile si probabile, asa cum si-o imaginasera ei, descopereau, incintati, ca acum se intimpla tot ce putea fi mai bun, realmente mai bun, ca aparuse chiar aici, la usa lor, o viata unica, minunata, fara frica zilnica de foarfeca scrisnind a parcei nemurirea in patria care ne-a dat fiinta, la adapost de incomoditati metafizice si gratis pentru toata lumea, fara vreo scrisoare sigilata care trebuie deschisa in ceasul mortii, tu in paradis, tu in purgatoriu, tu in infern, fara de raspintia in care se desparteau, pe vremuri, tovarasi dragi din aceasta vale a plingerii numita pamint, destinele noastre in lumea cealalta. Data fiind aceasta stare de lucruri, periodicele reticente sau circumspecte, si odata cu ele televiziunile si radiourile similare, n-au avut alta solutie decit sa se ralieze la fluxul de bucurie colectiva care se raspindea de la nord la sud si de la est la vest, inviorind mintile tematoare si tirind departe de priviri umbra lunga a lui thanatos. Pe masura ce zilele treceau si vazind ca realmente nimeni nu murea, pesimistii si scepticii, cite putini la inceput, apoi in masa, s-au alaturat la marele magnum de cetateni care profitau de orice ocazie ca sa iasa in strada si sa proclame, sa strige in gura mare ca acum da, viata e frumoasa.  Intr-o zi, o doamna, vaduva de curind, negasind o alta modalitate de a-si manifesta fericirea cea noua care-i inunda fiinta, desi cu usoara durere de a sti ca, nemurind, nu avea sa-l mai vada niciodata pe raposatul dupa care plingea, se gindi sa arboreze, in balconul plin de flori al sufrageriei, drapelul national. Zis si facut, cum se spune, in mai putin de patruzeci si opt de ore, actiunea de arborare a drapelelor nationale se raspindi in toata tara, culorile si simbolurile drapelului se instapinira peste peisaj, mai vizibile in orase, datorita faptului evident ca beneficiau de mai multe balcoane si ferestre decit zonele de la tara. Era imposibil sa rezisti unei asemenea fervori patriotice, mai cu seama ca, venite de nu se stie unde, incepusera sa se raspindeasca anumite declaratii nelinistitoare, ca sa nu spunem de-a dreptul amenintatoare, cum ar fi, de exemplu, Cine nu pune drapelul nemuritor al patriei la fereastra casei sale nu merita sa traiasca.” | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

16. Profesorul si menajera - Yoko Ogawa

Romanciera, autoare a numeroase volume de proza scurta si eseista, recompensata cu cele mai importante premii literare din Japonia, tradusa in peste 20 de limbi, Yōko Ogawa este mai cu seama cunoscuta datorita romanuluiProfesorul si menajera, ecranizat in 2006 de regizorul Takashi Koizumi. Cand o tanara menajera ajunge in casa Profesorului, un matematician ilustru care isi poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descopera cu mirare ca unicul mod al acestuia de privi lumea este prin intermediul numerelor si al matematicii. Relatia dintre ei se transforma pe nesimtite intr-una de intelegere reciproca si empatie. Cand menajera ii marturiseste ca are un fiu de zece ani care o asteapta singur acasa, Profesorul ii cere sa-l aduca in fiecare zi, dupa scoala. Treptat, Profesorul ii initiaza in jocurile matematice, reprezentand pentru el adevarurile supreme pe care se sprijina lumea, iar acest mod inedit si emotionant de comunicare reuseste sa creeze o legatura puternica intre cei trei. Menajera, Profesorul si micul Radical vor descoperi ca sentimentele pe care le nutresc unii fata de altii sunt atat de puternice, incat ecuatia propriilor vieti s-a schimbat definitiv. | literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

17. Unsprezece minute - Paulo Coelho

Romanul Unsprezece minute este povestea Mariei, o fata dintr-un sat brazilian, ale carei prime intalniri inocente cu dragostea o lasa cu inima franta. La o varsta frageda, ea se convinge ca nu va gasi niciodata iubirea adevarata, crezand in schimb ca „dragostea este un lucru cumplit, care te face sa suferi...“. O intalnire intamplatoare in Rio de Janeiro o determina sa plece la Geneva, unde viseaza sa gaseasca faima si bogatie, dar sfarseste in strada, ca prostituata. In Geneva, Maria se indeparteaza tot mai mult de iubire, devenind tot mai fascinata de sex. In cele din urma, conceptia ei lipsita de speranta despre dragoste este pusa la incercare cand cunoaste un tanar si chipes pictor. In aceasta odisee a descoperirii de sine, Maria are de ales intre a urma o cale a intunericului – placerea sexuala de dragul placerii sexuale – sau a risca totul pentru a gasi „lumina launtrica“ si potentialitatile sexului sacru, ale sexului in contextul dragostei. In acest palpitant si indraznet roman, Paulo Coelho analizeaza cu sensibilitate natura spirituala a sexului si a iubirii si ne invita sa ne confruntam cu propriile prejudecati, cu propriii demoni, sa ne aflam propria „lumina launtrica“. | literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

20. Bucuria vietii - Irving Stone | carti literatura contemporana

Roman ecranizat in 1956 sub titlul Lust for Life, cu Kirk Douglas si Anthony Quinn in rolurile principale.   Romanul Bucuria vietii reia saisprezece ani din viata lui Vincent Van Gogh, de cind acesta era functionar la Galeriile Goupil din Londra, pina la sinuciderea sa, la 37 de ani. Urmarind peregrinarile personajului principal, Irving Stone surprinde deopotriva duritatea vietii minerilor din Borinage, entuziasmul si framintarile grupului de pictori din care fac parte Gauguin, Toulouse-Lautrec, Cezanne, Seurat, Rousseau, dar si tablouri provinciale din Olanda, Belgia si Franta. Povestea artistului olandez lipsit de noroc in dragoste, care-si cauta calea implinirii, ratacind ani buni inainte de a se dedica picturii, este in egala masura un pasionant roman al prieteniei, al renuntarii si al luptei cu sine. | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

21. Egipteanul - Mika Waltari | literatura contemporana pentru copii

Romanul lui Mika Waltari este o impresionanta punere in scena a Egiptului din secolul al XIV-lea i.Chr., cind prabusirea unuia dintre cele mai mari imperii din istorie era iminenta. Naratiunea isi poarta cititorul prin intreaga lume cunoscuta atunci – din Babilon in Creta si din Teba la Ierusalim –, pivotind in jurul unei figuri memorabile: Sinuhe, personaj cu origine misterioasa, care devine medicul faraonului Akhenaton. | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

22. Cele patruzeci de legi ale iubirii - Elif Shafak

Viata Ellei Rubinstein – o mama casnica si o sotie nefericita din suburbiile Bostonului zilelor noastre – se schimba din temelii cind, la aproape patruzeci de ani, se angajeaza la o agentie literara unde i se cere sa scrie un referat despre romanul unui autor necunoscut. Astfel descopera povestea fascinantei legaturi spirituale dintre faimosul poet persan Rumi si dervisul sufit Shams din Tabrīz, astfel cunoaste forta eliberatoare a iubirii care a schimbat destinele celor doi prieteni si care il va schimba curind si pe al ei: intre Ella si Aziz Zahara, autorul romanului, incepe un schimb epistolar, apoi se infiripa o minunata poveste de dragoste. O apologie a iubirii, privita in multiplele sale ipostaze, romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii puncteaza cu subtilitate diferentele dintre religie si spiritualitate, dintre datorie si iubire. Fragment din cartea "Cele patruzeci de legi ale iubirii" de Elif Shafak: " Shams  Bagdad, 30 septembrie 1243  Biciuit de vant, am plecat in goana calului, la prima geana de lumina. O singura data m-am oprit sa ma uit in urma. Locasul dervisilor semana cu un cuib de pasare ascuns printre duzi si tufisuri. O vreme, chipul istovit al lui Baba Zaman mi-a aparut intruna in minte. Stiam ca-si facea griji pentru mine. Dar nu vedeam nici un temei pentru asta. Pornisem intr-o calatorie launtrica a Iubirii. Ce rau putea sa iasa de-aici? Era cea de-a zecea mea lege: Soare-rasare, soare-apune, miazazi ori miazanoapte, nu are nici o insemnatate. Oriincotro te-ai indrepta, ingrijeste-te doar sa prefaci fiecare calatorie intr-una launtrica. Daca vei calatori inlauntrul tau, vei putea colinda intreaga lume, cat e de intinsa, si dincolo de ea.  Cu toate ca intrezaream multe greutati in cale, asta nu ma nelinistea prea tare. Orice soarta m-ar fi asteptat in Konya, o intampinam cu bratele deschise. Ca sufit, am fost invatat sa primesc ghimpele impreuna cu trandafirul, greutatile impreuna cu bucuriile vietii. Din asta urma o alta lege: Moasa stie ca atunci cand nu sunt dureri, calea copilului nu poate fi deschisa si mama nu poate da nastere. La fel, pentru ca un nou Eu sa se nasca, e nevoie de greutati.  Asa cum lutul trebuie sa treaca prin vapaie ca sa ajunga mai trainic, Iubirea nu poate fi desavarsita decat prin durere.  In noaptea de dinainte de-a parasi locasul dervisilor, am deschis toate ferestrele odaii mele ca sa las zgomotele, mirosurile si intunericul sa se strecoare inauntru. La lumina palpaitoare a unei lumanari, mi-am taiat parul lung. Suvitele groase au cazut pe podea. Apoi mi-am dat jos barba si mustata si mi-am scurtat sprancenele. Cand am ispravit, mi-am cercetat chipul in oglinda, acum mai luminos si mai intinerit. Fara fir de par, fata mea era eliberata de orice nume, varsta, parte barbateasca sau femeiasca. Nu avea nici trecut, nici viitor, inchisa pe vecie in aceasta clipa.  - Calatoria asta te schimba deja, a zis invatatorul cand m-am dus in chilia lui sa-mi iau ramas-bun. Si nici n-a inceput inca.  - Da, am bagat de seama, am spus incet. E inca una dintre cele patruzeci de legl: Cautarea Iubirii te schimba. Nu e nici un cautator printre cei ce pornesc in cautarea Iubirii care sa nu se coaca la minte pe drum. In clipa in care pornesti cautarea Iubirii, incepi sa te schimbi pe dinauntru si pe dinafara.  Cu un zambet usor, Baba Zaman a scos o cutie imbracata in catifea si mi-a intins-o. inauntru am gasit trei lucruri: o oglinda de argint, o naframa de matase si un sip cu unsoare. - Lucrurile astea o sa te-ajute in calatorie. Slujeste-te de ele cand ai nevoie. Daca iti pierzi vreodata pretuirea de sine, oglinda iti va arata frumusetea ta launtrica. Daca numele iti este patat, naframa iti va aminti cat de curata ti-e inima. Cat despre balsam, iti va tamadui ranile, cele dinlauntru si cele din afara.  Am mangaiat fiecare lucru, am inchis cutia si i-am multumit lui Baba Zaman. Apoi n-a mai ramas nimic de zis. Pe cand pasarile ciripeau si stropii marunti de roua atarnau pe crengi la prima geana de lumina a diminetii, am incalecat. Am pornit spre Konya. nestfind la ce sa ma astept, dar avand incredere in soarta pe care mi-o harazise Allah." | literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

23. Orele indepartate - Kate Morton | literatura contemporana carti

| literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

24. Tot ce nu ti-am spus - Celeste Ng | literatura contemporana pentru copii

     Lydia este copilul favorit al lui Marilyn si al lui James Lee; o fata care a mostenit ochii albastri luminosi ai mamei si parul negru intunecat al tatalui. Parintii ei sunt hotarati ca Lydia sa realizeze visurile pe care ei nu au putut sa si le implineasca – Marilyn isi doreste ca fiica ei sa devina medic; James vrea ca Lydia sa fie populara la scoala, o fata cu o viata sociala bogata. Dar Lydia este supusa unor mari presiuni, caci tatal ei este un american nascut din prima generatie de imigranti chinezi. Iar etnia lui, si a ei, ii face sa fie remarcati oriunde. Cand trupul neinsufletit al Lydiei este gasit in lacul din localitate, James este consumat de vinovatie si porneste pe un drum nesabuit care i-ar putea distruge casnicia. Marilyn, devastata si razbunatoare, este hotarata sa faca pe cineva raspunzator, cu orice pret. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins ca Jack, baiatul rau din vecini, este implicat intr-un fel. Insa cea mai tanara membra a familiei – Hannah – este cea care observa mult mai mult decat poate vedea oricine si ar putea fi singura care stie ce s-a intamplat cu adevarat.       Fragment:        „Hannah nu stie nimic despre vara aceea si despre disparitia de atunci a mamei ei. Niciodata, de cand a venit ea pe lume, familia ei n-a vorbit despre acel moment - si chiar daca ar fi facut-o, tot nu s-ar fi schimbat nimic. Acum e furioasa pe sora ei fiindca a disparut, nedumerita ca Lydia i-a lasat pe toti si s-a dus; daca ar fi stiut de acel moment din trecut, ar fi fost acum si mai furioasa, si mai nedumerita: „Cum ai putut", s-ar fi intrebat ea, „cum ai putut cand tu ai stiut cum e?" Asa insa, imaginandu-si-o pe sora ei cum se afunda in apa lacului, nu se poate intreba decat: „Cum?" si „Cum a fost?"     In noaptea asta o sa afle. S-a facut din nou ora doua noaptea, dupa cum arata ceasul ei fluorescent; tot timpul pana atunci a stat in pat rabdatoare, urmarind cifrele cum se schimba. Astazi, 1 iunie, ar fi trebuit sa fie ultima zi de scoala; maine Nath ar fi trebuit sa urce pe podium in roba lui albastra, cu toca de absolvent pe cap, ca sa-si ia diploma. Dar ei nu vor merge la ceremonia de absolvire a lui Nath; nici unul dintre ei nu s-a mai dus la scoala de cand... Mintea ei inabusa restul gandului.     Paseste in varful picioarelor pe treapta a sasea, cea care scartaie; sare peste rozeta din mijloc a covorului din hol, cu scandura trosnitoare de dedesubt, si aterizeaza in pragul usii, neauzita ca o pisica. Desi, sus, Marilyn si Nath nu dorm, asteptand sa le vina somnul, nimeni n-o aude: trupul ei cunoaste toate secretele silentiozitatii. In intuneric, degetele ei trag ivarul inapoi, apuca lantul de siguranta si il desprind fara nici un zgomot. Asta e un truc nou; inainte de inmormantare nu aveau lant.” | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

25. Despre dragoste si alti demoni - Gabriel Garcia Marquez | carti literatura contemporana

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura In 1942, intr-o manastire din Columbia, sunt scoase la lumina ramasitele lumesti ale unei adolescente, Sierva Maria de Todos Los Angeles. Splendida ei podoaba capilara masoara douazeci si doi de metri lungime... Sa fie oare aceasta descoperire fructul imatinatiei inflacarate a autorului? Reala sau fictiva, ea reprezinta punctul de plecare al unei inedite povesti de dragoste, desfasurate pe fundalul pitoresc si decadent al orasului Cartagena de Indias, la mijlocul secolului al XVIII-lea. La varsta de doisprezece ani, Sierva Maria este muscata de un caine. Banuind-o de turbare sau ca ar fi posedata de diavol, Inchizitia o trimite la o manastire, unde, alaturi de exorcistul ei, don Cayetano Delaura, traieste o pasiune nebuna, distructiva si, prin urmare, blestemata... Prin aceasta capodopera situata la cumpana dintre istorie si legenda, misticism si erotism, Gabriel Garcia Marquez depaseste granitele realismului magic.      Fragment din romanul "Despre dragoste si alti demoni" de Gabriel Garcia Marquez:       „Cand gardiana ii deschise celula Siervei Maria, Delaura simti ca inima i se spargea in piept si abia daca se mai putea tine pe picioare. Numai pentru a-i afla dispozitia din dimineata aceea o intreba, daca vazuse eclipsa. Intr-adevar, o vazuse de pe terasa. Nu pricepu de ce avea el plasturele la ochi cand ea se uitase la soare fara nicio protectie si n-avea nimic. Ii povesti ca toate calugaritele o vazura stand in genunchi si ca manastirea ramase incremenita pana, incepura sa cante cocosii. insa ei nu i se paruse nimic extraordinar.     — Ce-am vazut e ce se vede in fiecare noapte, spuse.     Ceva se schimbase la ea, iar Delaura nu putea preciza ce anume, simptomul cel mai deslusit fiind o unda de tristete. Nu se insela. Abia incepuse cu oblojitul ca, fetita isi atinti asupra-i ochii infrigurati si-i spuse cu voce tremuranda:     — O sa mor.     Delaura se infiora.     — Cine ti-a spus?     — Martina, raspunse fetita.     — Ai vazut-o?     Fetita ii povesti ca venise in doua randuri la ea in celula ca s-o invete sa brodeze, si ca, vazusera impreuna, eclipsa. Ii spuse ca era buna si blanda si ca stareta ii daduse voie sa tina orele de brodat pe terasa, pentru a putea vedea apusul in mare.     — Aha, facu el, fara sa clipeasca. Si ti-a spus cand o sa mori?     Copila spuse ca da, strangandu-si buzele ca sa nu planga.     — Dupa eclipsa, raspunse.     — Dupa eclipsa pot fi urmatorii o suta de ani, zise Delaura.     Insa a fost nevoit sa se concentreze asupra ingrijirilor pentru ca ea sa nu ia seama ca i se pusese un nod in gat. Sierva Maria nu mai spuse nimic. El se uita, din nou la ea, intrigat de tacere, si vazu ca avea ochii umezi.     — Mi-e teama, spuse ea.     Se prabusi pe pat si izbucni intr-un plans sfasietor. El se aseza mai aproape si o alina cu incurajari de confesor. Abia atunci afla Sierva Maria ca, de fapt, Cayetano era exorcistul, si nu doctorul ei.     — Si atunci de ce ma ingrijiti? il intreba.     Lui ii tremura vocea:     — Fiindca te iubesc nespus.     Ea n-a fost impresionata de indrazneala lui.     Cand pleca, Delaura se duse pana la celula Martinei. Pentru prima oara vazu de aproape ca avea pielea ciupita de varsat, capul ras, nasul prea mare si dintii de sobolan, insa, puterea-i de seductie era un fluid material ce se simtea imediat. Delaura prefera sa vorbeasca din prag.     — Biata copila are destule motive ca sa fie speriata, spuse. Va rog sa nu i le sporiti.     Martina se simti descumpanita. Niciodata nu i se nazarise sa prevesteasca nimanui ziua mortii, si cu atat mai putin unei copile atat de incantatoare si lipsite de aparare.” | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

26. In cautarea oii fantastice - Haruki Murakami | carti literatura contemporana

In cautarea oii fantastice este romanul care i-a adus lui Murakami faima internationala. Intr-o buna zi, un tinar agent publicitar din Tokyo primeste de la un vechi prieten o fotografie a unui peisaj muntos, cu pasuni intinse si turme de oi. Tinarul se hotaraste sa insereze fotografia, aparent inofensiva, in paginile unui buletin publicitar. Din acel moment, viata lui, pina atunci obisnuita si anosta, se va transforma intr-o adevarata aventura: un barbat misterios isi face aparitia si il obliga sa porneasca in cautarea unei oi inzestrate cu puteri supranaturale. Aventura il va purta pina in muntii inzapeziti din nordul indepartat al Japoniei, iar cautarea oii va deveni, in acelasi timp, si cautarea sinelui. | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

27. Cimitirul din Praga - Umberto Eco

Cimitirul din Praga are in centru aventurile misteriosului Simonini, un personaj ciudat, cu lacune de memorie si dubla personalitate. Nu se stie exact cu ce anume se ocupa – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori si acte oficiale, din moment ce guvernantii, politia si serviciile secrete din multe tari sint interesate de munca lui si vor sa-l angajeze. In documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile sale suprapuse si cu ceasul ale carui limbi se invirt in sens contrar celui obisnuit. Fragment din romanul "Cimitirul din Praga" de Umberto Eco: "Biarritz  5 aprilie 1897, dimineata tarziu M-am trezit tarziu si am gasit in jurnalul meu scurta dumitale insemnare. Esti matinal. Dumnezeule, domnule abate - daca vei citi randurile mele intr-una din zilele astea (sau din noptile astea). Dar cine esti dumneata cu adevarat? Pentru ca tocmai acum imi amintesc ca te omorasem, chiar inainte de razboi! Cum de pot sa-i vorbesc unei umbre? Te-am omorat? De ce acum sunt sigur de asta? Sa incercam sa reconstituim. Dar ar trebui sa mananc. Curios, ieri nu reuseam sa ma gandesc la hrana fara dezgust, acum as vrea sa infulec tot ce gasesc. De-as putea iesi liber din casa, ar trebui sa ma duc la un medic.  Dupa ce imi terminasem raportul despre reuniunea din cimitirul din Praga, eram gata sa-l intalnesc pe colonelul Dimitri. Amintindu-mi de buna primire pe care Brafmann o facuse bucatariei frantuzesti, il invitasem si pe el la Rocher de Cancale, insa Dimitri nu parea interesat de mancare si abia ciugulea ceea ce comandasem eu. Avea ochii usor oblici, cu doua pupile mici si taioase, care ma faceau sa ma gandesc la ochii unui jder, chiar daca nu vazusem si nici n-am vazut vreodata jderi (urasc jderii asa cum ii urasc pe evrei). Dimitri avea, mi se paruse mie, puterea neobisnuita de a-si face interlocutorul sa se simta prost. Citise cu atentie raportul meu si spusese: — Foarte interesant. Cat? Era o placere sa tratezi cu oameni de soiul asta si spusesem la repezeala o cifra, probabil exorbitanta, cincizeci de mii de franci, explicand cat ma costasera informatorii: — Prea scump, spusese Dimitri. Sau, mai bine zis, prea scump pentru mine. Sa vedem cum putem imparti cheltuielile. Suntem in bune relatii cu serviciile prusace si au si ei o problema ebraica. Eu iti platesc douazeci si cinci de mii de franci, in aur, si te autorizez sa dai o copie dupa documentul asta prusacilor, care o sa-ti dea cealalta jumatate. O sa am eu grija sa-i informez. Fireste ca vor vrea documentul original, cum e cel pe care mi-l dai mie, dar din cate mi-a explicat prietenul Lagrange, dumneata ai virtutea de a multiplica originalele. Cel care va lua legatura cu dumneata se numeste Stieber. N-a spus mai mult. A refuzat politicos un coniac, a facut o plecaciune formala, mai mult nemteasca decat ruseasca, plecandu-si brusc capul aproape perpendicular pe trupul tinut drept, si a plecat. Nota am platit-o eu.  Am solicitat o intalnire cu Lagrange, care-mi vorbise deja despre Stieber, marele sef al spionajului prusac. Era specializat in culegerea de informatii peste frontiera, dar stia si sa se infiltreze in secte si in miscari potrivnice linistii statului. Cu vreo zece ani mai inainte fusese pretuit in culegerea de date despre acel Marx care-i ingrijora acum atat de mult pe nemti, dar si pe englezi. Se pare ca el sau un agent al lui, Krause, care lucra sub falsul nume Fleuri, izbutise sa se introduca in casa londoneza a lui Marx ca doctor si pusese mana pe o lista cu toate numele celor ce aderasera la liga comunistilor. Frumoasa lovitura, care permisese arestarea multor indivizi periculosi, incheiase Lagrange.” | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

28. Cel care ma asteapta - Parinoush Saniee | literatura contemporană

Roman interzis de doua ori, Cel care ma asteapta a devenit cea mai vanduta carte a tuturor timpurilor in Iran (peste 20 de editii). Povestea romanului Cel care ma asteapta este una emblematica pentru destinul femeilor din Iran.  Evenimentele debuteaza in anul 1979, cu putin timp inainte de revolutia iraniana, si se concentreaza asupra vietii unei femei obligate sa se descurce singura, cu trei copii, intr-un oras dezbinat de conflicte politice si religioase, aflat intr-o permanenta stare de instabilitate si nesiguranta.    La varsta adolescentei, protagonista romanului, Masumeh, se indragosteste de un tanar, in drumul ei spre scoala. Desi relatia lor este inocenta cei doi abia daca indraznesc sa schimbe cateva priviri, iubirea ii este descoperita, iar ea ajunge sa fie maritata cu forta. Din fericire, se nimereste sa aiba un sot care ii permite sa-si continue studiile si care, spre deosebire de barbatii din propria ei familie, nu incearca sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descopera ca sotul ei are cu totul alte preocupari decat familia si ca idealurile si obiectivele sale politice ii pun viata in pericol, fortand-o sa traiasca intr-o continua stare de ingrijorare si neliniste. Fragment din cartea "Cel care ma asteapta"  Parinoush Saniee "Sotia lui Abbass era din Teheran si, chiar daca purta chador-ul in timpul vizitelor la Qum, toti stiau ca, la oras, nu purta o imbracaminte „corespunzatoare", ca sa nu mai vorbim de fiicele lor, care nici macar nu stiau ce inseamna asta si se duceau la scoala fara val.  La moartea bunicii, casa in care isi petrecuse copilaria tatal meu a fost vanduta si fiecare a primit partea lui de mostenire. Atunci, unchiul Abbass a staruit pe langa el sa ne mutam la Teheran: „Frate, aici nu mai e de trait... sa punem laolalta partile noastre de mostenire, sa deschidem un magazin, sa muncim impreuna — eu insumi ma voi ingriji sa-ti inchiriez o casa aproape de noi —, astfel incat sa va puteti face o viata mai buna, fiindca, sa vorbim limpede, banii adevarati se fac numai la Teheran".  La inceput, fratele meu mai mare, Mahmud, s-a opus, spunand ca la Teheran se abandona calea cea dreapta si se pierdea credinta. Pe fratele meu Ahmad, in schimb, l-a entuziasmat ideea de a deveni cineva in marele oras. Mama — careia ii spuneam Khanum Jun, „doamna mama" — era la randul ei preocupata pentru noi, fetele: „La Teheran nu vor putea sa gaseasca un sot destoinic, nimeni nu ne cunoaste, tot ce avem si toate persoanele pe care le cunoastem sunt aici. Masumeh a terminat gimnaziul si e timpul sa se casatoreasca. Fati trebuie sa inceapa scoala si numai Dumnezeu stie ce-o sa se aleaga de capul ei daca invata la Teheran... toti spun ca atunci cand o fata creste la Teheran, sfanseste rau!". Pana si fratele meu Ali, care era in clasa a treia, a vrut sa-si spuna parerea si a declarat ca va avea el grija s-o tina sub control pe sora mea Fati. Apoi, ca sa-si demonstreze imediat autoritatea, i-a tras un sut, desi fata se juca linistita pe podea. Ea a scos un tipat, dar nimeni nu s-a preocupat in afara de mine, care am luat-o in brate ca sa o consolez si am izbucnit spunand ca era o nebunie sa crezi ca toate fetele din Teheran s-ar comporta rau doar pentru ca traiau acolo." | literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

29. Laur - Evgheni Vodolazkin

| carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

30. Adulter - Paulo Coelho | literatura contemporana carti

| literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

31. Calatoria elefantului - Jose Saramago | literatura contemporana

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Un stravechi rege al Portugaliei cauta darul potrivit pentru nunta varului sau, arhiduce al Austriei. „Un ostensoriu pentru sfinta cuminecatura ar fi o idee buna”, ii sopteste regina cu limba teapana. Apoi, tot ea-si scuipa in sin c-un „Vade retro, satana” si se trezeste inginind: „Il avem pe solomon”. Asa incepe calatoria prin lume a lui Solomon-elefantul, alaturi de Subhro-cornacul. In drumul catre recea Viena, cei doi iau in piept Alpii, infrunta Mediterana si traverseaza un continent rascolit de razboi civil si reforme. Indrazneala lor stirneste imaginatia savantilor, a istoricilor, a oamenilor de tot rangul, dar in acelasi timp da prilej povestitorului ce-i insoteste la tot pasul sa observe, uneori cu comentarii rautacioase, alteori cu izbucniri ironice, locurile si oamenii pe care ii intilneste darul de nunta. | literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

32. Casa spiritelor - Isabel Allende

Casa spiritelor este o scrisoare de dragoste trimisa de Isabel Allende, peste timp si peste lumi, bunicului ei. Astfel s-a nascut saga familiei Trueba, unde ritmurile violente ale unui pamant mitic, ravasit de cutremure si uragane, devin o a doua natura a personajelor. Impletind mistica si politica, splendoarea si decadenta unei lumi ce devine istorie, Casa spiritelor este una dintre cele mai seducatoare povesti nascute la granita secolului XXI.   Distins cu numeroase premii literare, romanul Casa spiritelor a fost adaptat pentru marele ecran in 1993, in regia lui Billie August, cu o distributie de exceptie: Meryl Streep, Winona Ryder, Jeremy Irons, Vanessa Redgrave, Glenn Close si Antonio Banderas.   „Pe 8 ianuarie 1981, pe cand ma aflam in Venezuela, am primit un telefon care ma anunta ca bunicul meu iubit era pe moarte. Am inceput sa-i scriu o scrisoare, iar acea scrisoare s-a preschimbat in primul meu roman, Casa spiritelor, aparut in 1982“, avea sa declare Isabel Allende doua decenii mai tarziu. Astfel s-a nascut saga familiei Trueba, in care ritmurile violente ale unui pamant mitic, ravasit de cutremure si uragane, par o a doua natura a personajelor. Impletind mistica si politica, splendoarea si decadenta unei lumi ce devine istorie, Casa spiritelor este una dintre cele mai seducatoare carti din literatura contemporana. Fragment din cartea "Casa spiritelor" de Isabel Allende: "Erau vremuri grele. Pe atunci eu aveam in jur de douazeci si cinci de ani, dar mi se parea ca am toata viata inainte pentru a-mi fauri viitorul si situatia pe care o doream. Munceam ca un animal si, in rarele ocazii in care ma asezam sa ma odihnesc, obligat de pauzele duminicale, simteam ca pierd clipe pretioase si ca fiecare minut de ragaz insemna un secol in care eram departe de Rosa. Traiam in mina, intr-o casuta din scanduri cu acoperis de tabla de zinc, pe care mi-am facut-o singur, ajutat doar de doi peoni. Ea consta intr-o singura camera, patrata in care mi-am pus lucrurile, cu cate o ferestruica in fiecare perete, ca sa circule aerul fierbinte al zilei, si cu obloane pe care le inchideam noaptea ca sa ma apar de vantul inghetat. Tot mobilierul se reducea la un pat de campanie, un scaun, o masa rustica, o masina de scris si un seif greu, pe care a trebuit sa-l aduc cu catarii prin desert, in care tineam leafa minerilor, ceva documente si un saculet din panza de cort in care straluceau bucatelele de aur care reprezentau rodul trudei noastre. Nu era comoda casa, dar eu eram obisnuit cu lipsa de comoditate. Niciodata nu facusem o baie calda, iar amintirile pe care le pastram din copilarie erau de frig, singuratate si un gol permanent in stomac. Acolo am mancat, am dormit si am scris timp de doi ani, fara alta distractie decat niste carti citite si rascitite, un vraf de ziare vechi, niste texte in engleza, care mi-au folosit pentru a invata rudimentele acestei limbi magnifice si o cutie cu cheie in care imi pastram corespondenta cu Rosa. Ma obisnuisem sa-i scriu la masina, facand o copie pentru mine, punandu-le in ordine dupa data, impreuna cu putinele scrisori pe care le-am primit de la ea. Mancam acelasi tain care se gatea pentru mineri si interzisesem alcoolul in mina. Nu tineam nici acasa, pentru ca mi-am zis mereu ca singuratatea si plictiseala sfarsesc prin a face din om un alcoolic. Poate ca amintirea tatalui meu, cu camasa descheiata la gat, cravata desfacuta si plina de pete, ochii tulburi si rasuflarea grea, mereu cu paharul in mana, a fost cea care m-a facut abstinent. Nu am talent de bautor, ma imbat repede. Am descoperit asta la saisprezece ani si n-am uitat. M-a intrebat odata nepoata-mea cum de am putut trai atata timp departe de civilizatie. Nu stiu. Dar pesemne ca mi-a fost mai usor decat altora pentru ca nu sunt o persoana sociabila., nu am multi prieteni si nu-mi plac sarbatorile si petrecerile, dimpotriva, ma simt mai bine singur." | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

33. Eseu despre orbire - Jose Saramago

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Eseu despre orbire a fost ecranizat in anul 2008, in regia lui Fernando Meirelles, cu Julianne Moore si Mark Ruffalo in rolurile principale. Premiul Nobel pentru Literatura 1998 Eseu despre orbire este un roman cutremurator, o marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o boala ingrozitoare ce provoaca orbirea. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd, unul cate unul, vederea si barbaria se dezlantuie. Unica reactie a politicienilor este represiunea, urmata in curand de aparitia lagarelor. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel - sotia unui medic, cea care ii va conduce pe oameni spre lumina. | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

34. Pe cand eram o opera de arta - Eric-Emmanuel Schmitt | literatura contemporana

| literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

35. O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii - Mark Haddon | literatura contemporană

Christopher, un baiat de 15 ani, sufera de sindromul Asperger, o forma de autism. Are o memorie fotografica. Intelege matematica. Intelege stiinta. Ceea ce nu poate intelege el sunt oamenii. Cand il gaseste pe Wellington, cainele vecinului sau, zacand mort pe o peluza din apropiere, se decide sa porneasca in cautarea asasinului si sa scrie un roman politist despre aceasta. In incursiunea sa va descoperi insa alte mistere ce pot face ca intreaga lume din jurul sau sa se prabuseasca. Aparut in Anglia, romanul O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii s-a bucurat de un enorm succes, devenind un bestseller absolut in majoritatea tarilor in care a fost publicat si fiind recompensat cu 17 premii literare, printre care Whitbread Award si Los Angeles Times Book Prize. Nu am mai citit niciodata o carte atat de plina de umor si seriozitate in acelasi timp... Va sfatuiesc sa o cumparati in dublu exemplar, o sa vreti s-o dati la prieteni, dar nu va veti indura sa o imprumutati pe a voastra. - Arthur Golden Christopher e un studiu de caz fascinant si, mai presus de toate, un baietel cu care empatizezi imediat: nu blocat, ci uluit de senzatii, lipsit de filtrele prin care oamenii normali examineaza ce e in jur. Modul straniu in care observa lumea si o interpreteaza literal compune un soi de sensibilitate poetica si o personalitate aparte. Desi Christopher insista ca „aceasta nu va fi o carte amuzanta. Nu stiu sa spun glume pentru ca nu le inteleg", romanul e impregnat de un tip de umor ironic si emotionant totodata. Mark Haddon a construit o voce literara unica si extrem de convingatoare. Cand merg cu autobuzul la scoala ma uit la masinile care trec pe langa noi si le retin culorile. 3 masini rosii la rand inseamna ca va fi o Zi Destul de Buna. 4 masini rosii inseamna ca va fi o Zi Buna. 5 masini rosii inseamna ca va fi o Zi Foarte Buna. Iar 4 masini galbene la rand inseamna ca va fi o Zi Neagra, adica o zi in care nu vorbesc cu nimeni si nu mananc la pranz nimic si Nu-mi Asum Riscuri, fiindca galbenul e culoarea cremei de oua, a liniilor duble galbene si a frigurilor galbene, care e o boala mortala. Dar daca vad 3 masini rosii la rand sau 4 masini rosii la rand sau 5 masini rosii la rand, ma simt in siguranta si este o zi buna pentru un proiect. Mark Haddon este un scriitor lucid si, in acelasi timp, extrem de amuzant, care intra perfect in mintea personajului sau. - Ian McEwan Mark Haddon s-a nascut in 1962 in Northampton, Anglia. Este scriitor, grafician si ziarist. A scris numeroase carti pentru copii si a castigat doua premii BAFTA. Locuieste in Oxford. | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

36. ...Sa ucizi o pasare cintatoare - Harper Lee

Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura Roman ecranizat in 1962, in regia lui Robert Mulligan, cu Gregory Peck, John Megna si Frank Overton in rolurile principale.   Scout Finch este martora la intimplarile dramatice declansate intr-un orasel sudist atunci cind un barbat de culoare este acuzat ca a violat o femeie alba. Tatal naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apararii, trebuie sa tina piept unor prejudecati pina atunci latente si, din acest moment, Scout si fratele ei, Jem, sint atrasi intr-o succesiune rapida de evenimente care le depasesc intelegerea. Pe timpul procesului, oraselul decade treptat in grotesc si violenta, insa exista oameni care nu se lasa contaminati de setea generala de razbunare, iar Atticus Finch ramine reperul moral care ii ofera lui Scout, si totodata cititorilor, un punct de vedere empatic si echilibrat. Fragment din cartea "...Sa ucizi o pasare cintatoare" de Harper Lee: "Tot cicalindu-l, am reusit pina la urma sa-l conving pe Jem si, spre usurarea mea, o vreme a lasat-o mai moale cu jocul. Continua sa sustina totusi ca Atticus n-ar fi spus ca n-avem voie, ceea ce inseamna ca, in realitate, aveam. Ei, si chiar daca Atticus ar spune nu, ar gasi el, Jem, o portita de scapare: n-am avea decit sa schimbam numele personajelor si gata, nimeni nu ne-ar mai putea invinui ca ne jucam de-a cineva anume.  Dill a imbratisat din toata inima planul acesta de actiune! Oricum, Dill, care-i tinea hangul lui Jem in toate privintele, imi cam punea rabdarea la incercare. La inceputul verii ma ceruse in casatorie, ca indata dupa aceea sa uite. Ma insemnase ca pe un lucru al lui, zicindu-mi ca sint singura fata pe care o va iubi vreodata, apoi ma neglijase. L-am batut in doua rinduri, dar nu mi-a folosit la nimic, dimpotriva, s-a imprietenit si mai mult cu Jem. Petreceau zile intregi in „casa din copac" complotind si planuind, iar pe mine ma chemau numai cind aveau nevoie de un al treilea. Asa ca un timp nu m-am amestecat nici eu in proiectele lor mai temerare si, cu riscul de a fi numita „fata", mi-am petrecut amurgurile care mai ramasesera din vara aceea mai mult cu dorrmisoara Maudie Atkinson, pe veranda ei.  Jem si cu mine aveam totdeauna dreptul de libera intrare in curtea domnisoarei Maudie, cu conditia sa nu ne apropiem de azalee, insa relatiile noastre nu erau definite suficient de clar. Inainte ca Jem si cu Dill sa ma excluda din planurile lor, nu era decit o cucoana oarecare din vecini, ce-i drept insa, o prezenta destul de blajina.  Acordul nostru tacit cu domnisoara Maudie prevedea ca avem voie sa ne jucam pe gazonul ei, sa mancam struguri, cu conditia de a nu-i strica vita, si sa exploram vasta ograda din dos - clauze atit de generoase, incit arareori vorbeam cu dinsa, caci aveam grija sa pastram echilibrul delicat al relatiflor noastre; prin purtarea lor insa, Jem si cu Dill m-au facut sa ma apropii mai mult de ea.  Domnisoara Maudie nu isi putea suferi casa: timpul petrecut inauntru i se parea timp pierdut. Era vaduva si, in plus, o doamna cu insusiri cameleonice, care-si lucra straturile de flori cu o veche palarie de pai pe cap si in salopeta barbateasca, pentru ca, dupa baia de la ora cinci, sa se instaleze pe veranda si sa troneze asupra strazii in chip de frumusete atot-stapinitoare.  Tinea la tot ce creste pe pamintul Domnului, chiar si la buruieni. Cu o singura exceptie. De gasea o frunza de ciufa in curtea ei, era ca la a doua batalie de pe Marna: navalea asupra plantei, inarmata cu un hirdau de tinichea si o dinamita la radacina cu o substanta otravitoare care, zicea dinsa, e atit de puternica, incit ne-ar da gata pe toti daca nu ne-am feri.  — De ce n-o smulgeti pur si simplu? am intrebat-o o data, dupa ce asistasem la o campanie prelungita impotriva unei frunze de cel mult trei toli.  — S-o smulg, fetito, s-o smulg? Si domnisoara Maudie ridica de jos lastarul rapus si strivi intre degete tulpina firava: citeva seminte microscopice cazura jos. — Afla ca o ramurea din planta asta, una singura, poate distruge o curte intreaga. Asa sa stii. Cind vine toamna, asta se usuca si vintul o imprastie in tot tinutul Maycomb!  Dupa chipul domnisoarei Maudie, se vedea cit de colo ca o atare eventualitate e pentru ea ca ciuma din Vechiul Testament. Avea un fel de a vorbi cam raspicat pentru o doamna din tinutul Maycomb. " | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

37. Demonul amiezii. O anatomie a depresiei - Andrew Solomon | literatura contemporana carti

Volum finalist la Premiul Pulitzer, castigator al National Book Awards si inclus in lista The Times a celor mai bune o suta de carti ale deceniului „Ni se vorbise despre Andrew Solomon ca despre o legenda: privindu-l, incercam sa-i ascult povestea, alcatuita nu din cuvinte mai intai, ci din tonuri de lumina si din mici straluciri ale canavalei pe care era pictat. Nu stiam atunci – a trebuit sa-i citesc cartea ca sa aflu – ca aveam in fata un om care incercase de toate, caruia nimic omenesc nu-i era strain, care supravietuise Africii negre si pustiurilor de gheata de dincolo de Cercul Polar, care cunoscuse toate formele de amor si toate nuantele suferintei umane, care-si dereglase voit, asemenea lui Rimbaud, toate simturile, care citise, asemenea lui Mallarme, toate cartile, care cartografiase, asemenea lui Lautreamont, toate iadurile mintii... Fiziologia, chimia, sociologia, etnologia, tratamentul si istoricul depresiei sunt comprehensiv presarate de-a lungul intregii scrieri, dar fara-ndoiala ca aspectul cartii care ramane cel mai puternic in amintire este cel de autobiografie spirituala a autorului, povestea vietii lui intretesute indiscernabil cu tema depresiei. Aceasta privire retrospectiva asupra vietii unui personaj de o extrema complexitate morala nu e doar o confesiune, adevaratul termen ce trebuie folosit e spovedanie. M-am simtit imbogatit interior parcurgand, pasionat, cartea lui Andrew Solomon. Mai mult decat stiinta si mai mult decat literatura, ea este o marturie despre suferinta, o meditatie despre scandalul etern al faptului ca o constiinta trebuie sa simta durere si sa moara. Traducerea in limba romana a acestei opere, nominalizata in anul publicarii ei la Premiul Pulitzer, trebuie privita drept ceea ce este cu adevarat: un eveniment.“ (Mircea CARTARESCU) „O calatorie de o sinceritate sfasietoare printr-una dintre cele mai sumbre incaperi ale sufletului omenesc." (Daniel GOLEMAN) „O imagine caleidoscopica si fascinanta a depresiei." (James Dewey WATSON, Premiul Nobel pentru medicina, descoperitorul ADN-ului) Demonul amiezii exploreaza, cu imagini graitoare si pana in strafunduri, fenomenul melancoliei si al spaimei. E o marturie cuprinzatoare, in toate sensurile – personal, stiintific, istoric si politic –, asupra depresiei clinice, a originilor ei, a modalitatilor de manifestare si a tratamentului necesar. O lucrare importanta care vorbeste despre suferinta, dar si – chiar intr-o mai mare masura – despre speranta.“ (Kay Redfield JAMISON, profesor de psihiatrie, Johns Hopkins School of Medicine) „Putine carti sunt atat de puternice, de polemice si, pe alocuri, de un asemenea umor straniu... O carte clasica a epocii noastre, un text esential pentru o generatie bantuita de depresie.“ (Mail on Sunday) „O carte fascinanta si empatica... Captivanta, de larga respiratie, lipsita de prejudecati, utila, o marturie a fortei de care poate da dovada mintea omeneasca in confruntarea cu provocarile cele mai cumplite, o carte care ne aduce tuturor o raza de speranta.“ (Erica WAGNER, The Times)  Fragment din carte: "I Depresia Depresia este punctul nevralgic al iubirii. Pentru a fi fapturi care iubesc, trebuie sa fim fapturi care pot cadea prada disperarii din cauza unei pierderi, iar depresia e mecanismul acelei disperari. Cand se instaleaza, degradeaza eul si, in cele din urma, eclipseaza capacitatea de a da ori de a primi afectiune. E launtrica noastra singuratate manifesta. Ea distruge nu numai legatura cu ceilalti, ci si capacitatea de a fi impacat cand esti doar cu tine insuti. Iubirea, chiar daca nu are rolul de a ne pazi de depresie, este ceea ce protejeaza mintea si o apara de sine. Medicamentele si psihoterapia pot sa regenereze aceasta protectie, facand sa fie mai usor sa iubesti si sa fii iubit, si de aceea dau roade. Cand sunt in dispozitie buna, unii se iubesc pe ei insisi, unii ii iubesc pe altii, unii iubesc munca, iar unii il iubesc pe Dumnezeu: oricare dintre aceste obiecte ale pasiunii poate furniza acel sens vital al scopului, care este opusul depresiei. Iubirea uita din cand in cand de noi, iar noi uitam de iubire. In depresie, devine de la sine inteles lipsa de scop a oricarei initiative si a fiecarei emotii, lipsa de sens a vietii insesi. Singurul sentiment ce ramane in aceasta stare lipsita de iubire este lipsa de importanta. Viata e impovarata de mahnire: indiferent ce facem, in cele din urma murim; fiecare dintre noi e prizonierul singuratatii intr-un corp de sine statator; timpul trece, iar ceea ce a fost nu va mai fi nicicand. Durerea este prima traire a neputintei in fata lumii si nu ne paraseste niciodata." | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

38. Saracutul lui Dumnezeu - Nikos Kazantzakis | literatura contemporana carti

     Saracutul lui Dumnezeu (O phtochoulis tou Theou) apare prima oara in 1956, la Atena. Potrivit marturiei lui Nikos Kazantzakis insusi dintr-un scurt interviu din 1957, cartea nu e doar viata romantata a sfantului Francisc din Assisi, ci „o sinteza de biografie, poezie si lucruri pe care sfantul Francisc nu le-a spus poate niciodata, dar ne inchipuim ca le-ar fi putut spune“. Kazantzakis publicase deja, in 1951, traducerea sa in greaca a biografiei sfantului Francisc alcatuita de scriitorul danez Johannes Joergensen, iar in octombrie 1926, la comemorarea a 700 de ani de la moartea lui Francisc, scriitorul grec calatorise in Italia fascista, inclusiv la Assisi, pe urmele sfantului si ii dedicase apoi pagini emotionante in al sau Jurnal de calatorie.     Sfantul Francisc, „saracutul lui Dumnezeu“, este, asa cum ni-l infatiseaza sensibilitatea si ochiul subtil de mare scriitor al lui Kazantzakis, intruchiparea eternei, scrasnitei infruntari dintre spirit si carne, a neobositei aspiratii catre mantuire, credinta si dragoste – de Dumnezeu, de oameni, de intreaga creatie –, a nesfarsitelor haruri, dar si a nesfarsitelor framantari si lupte interioare aduse de cautarea si practicarea statornica a virtutii. Chipul lui aureolat, bland si sever deopotriva, da marturie despre simplitatea si misterul unei vieti sfinte pe cat de luminoasa, pe atat de inspaimantatoare in splendoarea ei – viata unei odrasle de nobil din Umbria care tanar fiind se visa cavaler, dar care ajunge, prin asceza si iubire desavarsita de Dumnezeu, minunea din Assisi, calauza a Bisericii crestine si sfant al lumii intregi.     Vocea care istoriseste viata si calatoria lui Francisc inspre sfintenie este cea a fratelui Leo, narator-personaj, intâiul sau insotitor, discipol si confesor. Cu sensibilitate si lirism, Kazantzakis alege sa evoce, dintre nume-roasele momente si figuri pregnante care au conturat destinul spiritual al intemeietorului Ordinului Franciscan, pe cele care au capa-tat cu deosebire dimensiuni simbolice: pri-mele viziuni si convertirea de la idealurile cavaleresti la anevoioasa imitatio Christi; pre-zenta alaturi de Francisc a sfintei Clara si frumoasa impletire a celor doua destine; In-tâlnirea cu papa Inocentiu III; restaurarea bisericii Porziuncola din Assisi; calatoria in Egipt si intâlnirea cu sultanul Malik al-Kamil; pustnicia pe muntele Alvernia si apogeul vietii sale mistice : primirea stigmatelor — insemnele sfinteniei; zilele de agonie in care isi compune testamentul si minunatele imnuri-rugaciuni pe care le lasa drept dar tuturor oamenilor. Fragment: "  Intr-o zi, dis-de-dimineata, au venit pe la noi fratii Ber-nardo si Pietro, au sarutat mâna lui Francisc si s-au asezat lu dreapta si la stânga lui; era frig afara, focul era aprins, tustrel Isi intorsesera fata spre el si taceau; din când in când Francim. intindea mâinile si il atingea la dreapta pe Bernardo, la stangu pe Pietro, ca si cum ar fi vrut sa se asigure ca erau inca aproape de el; iar apoi isi impreuna iarasi mâinile, de parca s-ar fi rugat, si fata lui stralucea multumita. Stateam in spate, intr-un colt, si-i priveam; imi pareau ca trei vechi luptatori, care se intalnisera dupa ani multi, si era frig, aprinsesera un foc si se incalzeau. Plecam urechea sa ascult ce aveau sa spuna, dar nici unul nu deschidea gura; si totusi, simteai ca intre ei aerul se misca si cuvinte nerostite treceau dintr-o gura in alta; fara-ndoiala, asa vor vorbi in cer ingerii. Cât timp a trecut? Câte ceasuri? imi parea ca timpul nu se clintise; o ora si un veac aveau aceeasi durata; la fel va fi, neclintita, tacuta, nemurirea.     Focul se stinsese, soarele urcase de o sulita pe cer, fratii Ber nardo si Pietro se ridicara, se aplecara si sarutara genunchii, mâna si umerii lui Francisc; acesta incepu sa plânga; plângeau amândoi fratii. Se imbratisara tustrei, ramasera asa, nemiscati, mul timp, si incet, fara sa rosteasca un cuvânt, se despartira; cci doi frati pornira catre usa, pasira pragul si se pierdura printre copaci. " | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

39. Prizonierul cerului - Carlos Ruiz Zafon | carti literatura contemporana

| literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

40. Aleph - Jorge Luis Borges

Povestirile fantastice ale lui Borges, calatoriile sale in timp, artificiile stilului sau ermetic si calculat au schimbat fata prozei moderne. Asa cum Aleph este punctul ce contine intregul univers, universul literar borgesian se regaseste in aceasta carte esentiala: oglinzi, labirinturi, vise, biblioteci infinite, cutitari gaucho, tigri transparenti sint teme si motive la care autorul se intoarce mereu pentru a demonstra ceea ce a sustinut intotdeauna, ca lumea e o carte ce se rescrie la infinit. | literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

41. Sint o baba comunista! - Dan Lungu

Sint o baba comunista a fost ecranizat in regia lui Stere Gulea. In 2010, a avut loc premiera piesei de teatru Baba comunista pe scena Teatrului Bouwkunde din Deventer, Olanda; in 2013, a avut loc premiera maghiara la Teatrul „Katona Jozsef” din Budapesta, iar la Ateneul Tatarasi din Iasi a avut loc premiera nationala a piesei, cu un text adaptat si in regia lui Lucian Dan Teodorovici. In mai 2015, a avut loc la Teatrul de Balet din Sibiu premiera spectacolului de dans-teatru Sint o baba comunista!, iar in 2016 spectacolul a fost pus in scena la Teatrul National „Radu Stanca” din acelasi oras. Versiunea franceza a cartii a fost dublu nominalizata la Premiile Europene Jean Monnet (Franta, 2008), iar versiunea poloneza a fost nominalizata la premiul pentru literatura central-europeana „Angelus” in 2011. Sint o baba comunista! este una dintre cele mai traduse carti romanesti de dupa 1989.    Dan Lungu are marele talent de a utiliza cu maiestrie stilul oral pentru a prezenta situatiile cu mult umor subversiv. El se situeaza in traditia marelui umorist ceh Jaroslav Hasek, creatorul bravului soldat Svejk. Este un autor de mare valoare al Romaniei postsocialiste, continuind timpurile de aur ale literaturii interbelice. - Berliner Zeitung   Ne aflam la aproape zece ani de la caderea dictaturii ceausiste, cu putin timp inaintea alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionara, care si-a trait cea mai mare parte a vietii sub regimul „puterii populare”, primeste un telefon de la Alice, fiica sa, emigrata in Canada, prin care este indemnata „sa nu voteze cu fostii comunisti”. Acest telefon, urmat de alte discutii in contradictoriu, o arunca pe Emilia intr-o adevarata criza identitara, din care incearca sa se salveze rememorind trecutul si cautindu-si justificari, in ochii ei si ai fiicei, pentru propriile nostalgii. Insotiti mereu de umor si (auto)ironie, ne intoarcem spre copilaria si adolescenta Emiliei, intram in miezul nostalgiei paradoxale dupa dictatura, pulsam in ritmurile vietii cotidiene si intelegem din interior problemele epocii.   Satirist savuros, Dan Lungu nu inceteaza sa exploreze nevrozele tarii sale. Reprezentind noua generatie romaneasca de scriitori, autorul ne-a cucerit deja cu romanul Raiul gainilor. Dulce-amar si adesea provocind risul, romanul Sint o baba comunista! foloseste umorul pentru a surprinde cu acuitate transformarile societatii romanesti. - Livres Hebdo   Dan Lungu a scris un roman inteligent despre contradictia dintre politica si experienta personala. O carte plina de umor care nu rareori stirneste hohote de ris. - Literaturen   Lungu descrie cu subtila ironie viata cotidiana a oamenilor in timpurile postrevolutionare. - Freitag   Dan Lungu ne arata cum capitalismul – nu numai in Romania, ci si in Polonia – nu s-a dovedit o bagheta magica, iar politicienii nu au devenit peste noapte niste altruisti care doresc bunastarea generala. Ca libertatea nu ne aduce inapoi tineretea. - Polityka | literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

42. Hotul de carti - Markus Zusak

Este anul 1939. Germania nazista. Tara isi tine rasuflarea. Moartea nu a avut niciodata mai mult de lucru, si va deveni chiar mai ocupata. Liesel Meminger si fratele ei mai mic sunt dusi de catre mama lor sa locuiasca cu o familie sociala in afara orasului Munchen. Tatal lui Liesel a fost dus departe sub soapta unui singur cuvant nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede in ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul calatoriei, Moartea ii face o vizita baietelului si o observa pe Liesel. Va fi prima dintre multe intalniri apropiate. Langa mormantul fratelui ei, viata lui Liesel se schimba atunci cand ea ridica un singur obiect, ascuns partial in zapada. Este Manualul Groparului, lasat acolo din greseala, si este prima ei carte furata. Astfel incepe o poveste despre dragostea de carti si de cuvinte, pe masura ce Liesel invata sa citeasca cu ajutorul tatalui ei adoptiv, care canta la acordeon. In curand, va fura carti de la incendierile de carti organizate de nazisti, din biblioteca sotiei primarului, si de oriunde le mai putea gasi. Hotul de carti este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi. Cu o scriitura superb maiestrita si arzand cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a daruit una dintre cele mai durabile povesti ale timpurilor noastre. Carte recomandata de  Ioana Chicet Macoveiciuc  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si cart i ". Fragment din romanul "Hotul de carti" de Markus Zusak: ”JURNALUL MORTII: KOLN Primele ore ale zilei de 30 mai. Sunt sigura ca Liesel Meminger dormea dusa cand peste o mie de avioane de bombardament zburau spre un loc numit Koln. Pentru mine, rezultatul a fost cinci sute de oameni sau pe-aproape. Cinci mii de oameni ramasi fara adapost umblau in jurul mormanelor fantomatice de moloz, incercand sa-si dea seama ce apartinea cui si ce bucati de casa distrusa erau ale cui. Cinci sute de suflete. Le-am purtat in degete, ca pe valize. Sau le-am aruncat pe umar. Numai pe copii i-am dus in brate. Pana cand am terminat, cerul devenise galben ca un ziar in flacari. Daca ma uitam indeaproape, puteam vedea cuvintele, titlurile informative care comentau evolutia razboiului si asa mai departe. Cum mi-ar fi placut sa-l trag pe tot in jos, sa mototolesc cerul ca un ziar si sa-l arunc departe! Bratele ma dureau si nu-mi puteam permite sa-mi ard degetele. Inca mai era multa treaba de facut. Dupa cum v-ati astepta, multi oameni au murit instantaneu. Altora le-a trebuit ceva timp. Mai aveam cateva alte locuri de vizitat, ceruri de intalnit si suflete de colectat, iar atunci cand m-am intors in Koln, mai tarziu, nu mult dupa trecerea ultimelor avioane, am avut ocazia sa observ cel mai nemaipomenit lucru. Purtam sufletul carbonizat al unei adolescente cand am privit cu solemnitate in sus, la ceea ce era acum un cer sulfuros. Un grup de fete de zece ani erau prin apropiere. Una dintre ele a strigat: - Ce-i asta? Bratul i s-a intins si degetul a aratat catre un obiect negru, care cadea incet de sus. La inceput, arata ca o pana neagra, plutind, saltand. Ca o bucatica de cenusa. Apoi, a devenit tot mai mare. Aceeasi fata — o roscata, cu pistrui — vorbi din nou, de data aceasta nerabdatoare: - Ce e asta? - E un corp, sugera, o alta fata. Par negru, codite cu carare pe mijloc. - E o alta, bomba! Era prea lenta ca sa fie o bomba. Cu spiritul adolescentin inca arzand usor in bratele mele, am mers cateva sute de metri impreuna cu ele. Ca si fetele, am ramas cu privirea atintita spre cer. Ultimul lucru pe care il voiam era sa ma uit in jos, la fata chinuita a adolescentei mele. O fata, draguta. Avea toata moartea in fata.” | literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

43. Noi, doamna doctor, cind o sa murim? - Ileana Vulpescu

Cartea ,, Noi, doamna doctor cand murim?" este ultimul roman din anul 2012 scris de Ileana Vulpescu. „La om totul trebuie sa fie frumos, de la haine pana la suflet” parca asa ati spus, Anton Pavlovici! Dumneavoastra care-ati patruns atit de adinc in uratenia din om, in toate intunecimile si micimile din suflete. Sant medic si simt, citindu-va, ca ati facut si dumneavoastra trotuarul conditiei umane, cum spunea un scriitor despre noi, medicii. Ma uit la toate portretele dumneavoastra si nu reusesc sa va pun un diagnostic. Raman cu aceeasi intrebare: asa arata un geniu? Si omul cum o fi fost? Fericiti cei care v-au cunoscut? | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

44. Jurnalul unui adolescent timid - Stephen Chbosky

#1 New York Times Bestseller Sa stai pe margine poate fi un avantaj. Dar vine o vreme cand trebuie sa intri in ring. Primul an de liceu e cel mai greu. Iti faci noi prieteni, te indragostesti cu adevarat, nu te mai intelegi deloc cu parintii. Sa cresti mare e mai complicat decat ti-ai imaginat vreodata. Jurnalul unui adolescent timid a facut senzatie la aparitie, dobandind statutul de carte cult, vanata asiduu de adolescenti. - The New York Times Intra in lumea lui! Aflat in pragul adolescentei, Charlie se hotaraste sa-si povesteasca viata unui prieten imaginar, caruia ii trimite o serie de scrisori intime. Prins intre dorinta de a si trai viata si tendinta de a fugi de ea, Charlie, se trezeste obligat sa exploreze un teritoriu pana acum necunoscut. Acela al primelor intalniri si al casetelor cu compilatii, al problemelor de familie si al prietenilor adevarati. si cauta neincetat „melodia perfecta" a unei „calatorii perfecte" in care „sa se simta infinit". O poveste despre trecerea de la copilarie la adolescenta in traditia celebrului De veghe in lanul de secara. Reflectiile lui Charlie asupra vietii, dragostei si prieteniei sunt profunde si induiosatoare, iar vocea narativa are o muzicalitate aparte. - USA Today Stephen Chbosky a scris si a regizat adaptarea pentru ecran a romanului sau de debut, Jurnalul unui adolescent timid, un adevarat fenomen literar. Nascut in Pittsburgh, Pennsylvania, Stephen Chbosky a urmat cursul de scenaristica de la University of Southern California. De asemenea, a scris scenariul pentru Rent (2005) si a fost producator executiv si unul dintre creatorii seriei Jericho pentru postul de televiziune CBS, serie lansata in 2006. | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

45. Necazuri cu scoala - Daniel Pennac | literatura contemporana

In loc sa culegem si sa publicam perlele loazelor, care amuza atitea cancelarii ale profesorilor, ar trebui sa scriem o antologie a profesorilor buni. Literatura nu duce lipsa de asemenea marturii: Voltaire aducindu-le un omagiu iezuitilor Tournemine si Poree, Rimbaud aratindu-si poemele profesorului Izambard, Camus scriindu-i scrisori filiale domnului Martin, preaiubitul lui invatator, Julien Green reamintindu-si cu afectiune de imaginea vie si plina de culoare a domnului Lesellier, profesorul lui de istorie, Simone Weil aducindu-i laude profesorului ei, Alain, care la rindul lui nu-l va uita niciodata pe Jules Lagneau, care i-a trezit apetitul pentru filozofie, J.-B. Pontalis celebrindu-l pe Sartre, care «transa» atit de mult fata de toti ceilalti profesori ai lui… Daca, pe linga portretul profesorilor celebri, aceasta antologie ar propune portretul neuitatului profesor pe care aproape cu totii l-am intilnit macar o data in timpul scolaritatii, poate ca am face putina lumina asupra calitatilor necesare practicarii acestei stranii meserii. - Daniel Pennac Fragment din romanul "Necazuri cu scoala" de Daniel Pennac: "Tuturor acelora care pun constituirea gastilor doar pe seama fenomenului periferiilor le spun: aveti dreptate, da, somajul, da, concentrarea exclusilor, da, regruparile etnice, da, tirania elementelor care pot marca, familia monoparentala., da, dezvoltarea unei economii paralele si diversele forme de trafic de toate soiurile, da, da, da... Dar sa ne ferim sa subestimam singurul lucru asupra caruia putem actiona personal si care dateaza din noaptea timpurilor pedagogice: solitudinea si rusinea elevului care nu intelege, pierdut intr-o lume in care toti ceilalti inteleg. Doar noi al putem scoate afara din aceasta temnita, fie ca suntem sau nu formati in vederea acestui scop. Profesorii care m-au salvat - si care au facut din mine un profesor - nu erau formati pentru acest scop. Nu s-au preocupat de originile infirmitatii mele scolare. Nu si-au pierdut vremea cautandui cauzele si nici dojenindu-ma. Erau niste adulti confruntati cu niste adolescenti in pericol. si-au spus ca era o urgenta. S-au aruncat cu capul inainte. Nu m-au prins. Au plonjat din nou, zi dupa zi, iarasi si iarasi... Pana la urma m-au scos de-acolo. Şi pe multi odata cu mine. Pur si simplu ne-au pescuit din nou. Le datoram viata. " | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

46. Minciuni pe canapea - Irvin D. Yalom | carti literatura contemporana

| literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

47. Viata lui Pi - Yann Martel

Acum si un film de exceptie, in regia lui Ang Lee   Pi Patel, fiul unui director de gradina zoologica din Pondicherry (India), are doua mari pasiuni: religia – viziteaza pe rind si cu egala fervoare biserica, sinagoga si moscheea – si animalele. Cind tatal lui Pi hotaraste ca familia va emigra in Canada, adolescentul politeist nici nu banuieste aventura ce-l asteapta. Nava pe care, alaturi de ai lui, Pi isi incepe calatoria peste ocean se scufunda. Putinii supravietuitori, adunati in pripa pe-o barca, fac cunostinta abrupt: o superba zebra oloaga, o hiena patata, un urangutan, un roi de gindaci si paraziti, Richard Parker – un tigru bengalez ametit de raul de mare – si, ingrozit de neasteptatii tovarasi de calatorie, Pi Patel. Legea junglei si conditiile precare ale Pacificului isi spun cuvintul si pe barca, supravietuind alaturi timp de 227 de zile, ramin Pi si Richard Parker. Ajunsi la tarm, tigrul dispare fara urma, iar Pi isi spune povestea celor ce-l asculta. | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

48. Plansul lui Nietzsche - Irvin D. Yalom

Bestsellerul   Plansul lui Nietzsche  a fost ecranizat in anul 2007 in regia lui Pinchas Perry, cu Armand Assante si Ben Cross in rolurile principale. Friedrich Nietzsche, filozoful care a marcat Europa moderna, un medic tanar numit Sigmund Freud, Joseph Breuer, mentorul lui Freud si unul dintre intemeietorii psihoterapiei, si Lou Andreas-Salome, muza capricioasa a lui Nietzsche, sunt protagonistii acestui roman indraznet, impletind adevarul istoric si fictiunea in atmosfera Vienei fin de siecle. | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

49. Lapte negru - Elif Shafak | literatura contemporana carti

Autoarea bestsellerului international Bastarda Istanbulului Prin Lapte negru, Elif Shafak reface cu eleganta parcursul de la scriitoarea nomada independenta la mama sedentara, plina de nesiguranta; ea nu-si dezminte imaginatia debordanta si personifica atit propriile trasaturi de caracter, sub forma unui harem de femei in miniatura, cit si feluritele faze ale depresiei postnatale care-o macina, sub infatisarea unei familii sinistre de djinni. Shafak isi impleteste gindurile inspirate de trairile unei mame cu cele ale unor scriitoare celebre precum Virginia Woolf, Sylvia Plath, Zelda Fitzgerald, Ayn Rand, Alice Walker sau Toni Morrison, cautind cu perseverenta o solutie la conflictul dintre maternitate si creativitate. | literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

50. Zbor deasupra unui cuib de cuci - Ken Kesey | literatura contemporana

Zbor deasupra unui cuib de cuci a dat titlul unei celebre ecranizari, in regia lui Miloš Forman, avindu-i in distributie pe Jack Nicholson, Michael Berryman, Peter Brocco si Louise Fletcher.   Zbor deasupra unui cuib de cuci, romanul care a lasat urme de nesters in literatura contemporana, este povestea zguduitoare a pacientilor dintr-un ospiciu condus cu mina de fier de sora-sefa Ratched, adepta unor metode de tratament barbare, precum electrosocurile si lobotomia. Singurul care i se opune este scandalagiul Randle Patrick McMurphy, simbolul revoltei impotriva autoritatii tiranice. Prin ochii altui pacient, seful Bromden, un indian urias, asistam la inclestarea dintre cei doi, care capata proportii aproape mitologice. "Fragment din roman "Zbor deasupra unui cuib de cuci" de Ken Kesey: "Dumnezeu stie cit raminem suspendati in starea asta! Apoi, treptat, ea slabeste butonul cu cite-o gradatie si asta-i inca si mai rau. Rabd mai bine starea mea de impietrire moarta decit sa vad mina ingalata ca in ulei a lui Scanlon, de cealalta parte, chinuindu-se trei zile sa puna pe masa o carte de joc. Plaminii mei se opintesc sa traga aerul gros, de plastic, printr-o gaura ca de ac. Incerc sa ma duc la closet, dar simt ca-s ingropat sub o tona de nisip, ce-mi striveste vezica pina ce scintei verzi ma strafulgera si-mi piriie la timple. Ma opintesc din fiecare muschi si oscior si ma aburc din scaun sa ma duc la closet, ma muncesc sa ma ridic pina ce bratele si picioarele-mi tremura in spasme si dintii ma dor. Ma imping iar si iar si nu reusesc sa ma misc mai mult de-o jumatate de centimetru de pe scaunul de piele. Asa ca-mi dau drumul sa cad la loc si renunt si las urina sa tisneasca din mine, activind o sirma fierbinte si umeda de pe cracul sting al pantalonilor, care pune-n functiune o alarma umilitoare, sirene si reflectoare; toata lumea sare in picioare si alearga imprejur cu tipete speriate, iar negrii imbrincesc multimea la o parte, napustindu-se drept la mine, agitind somoioage inspaimintatoare din sirme de cupru care trosnesc si scuipa scintei cind ating apa. Cam singura data cind ne mai slabeste cu controlul asta asupra timpului e in toiul cetii; atunci timpul nu mai conteaza. Se pierde si el in picla ca toate celelalte. (Dar azi n-au mai dat drumul la ceata cu toata forta, cel putin de la venirea lui McMurphy. Sint sigur c-ar mugi ca un bivol de-ar vedea ceata imprejur.) Chiar cind te scutesc de altele, ai de-nfruntat ceata si controlul asupra timpului, dar azi pesemne s-a-ntimplat ceva: nu ne-am mai pomenit cu nici unul din lucrurile alea abatindu-se asupra-ne, cel putin de la ora barbieritului. In dupa-amiaza asta toate par sa fie la locul lor. Cand intra-n tura schimbul al doilea, ceasul arata patru treizeci, asa cum trebuie. Sora-sefa le da liber tuciuriilor si mai arunca o privire prin sectie. Extrage un ac lung de argint din cocul siniliu cu reflexe metalice, si-si scoate din cap boneta alba, depozitind-o cu grija intr-o cutie de carton (cu bobite de naftalina impotriva moliilor) si-si infige acul inapoi in par c-o miscare experta. O vad dincolo de geam cum le ureaza o seara buna la toti. Ii da infirmierei micute, cea care are un semn din nastere, un biletel; apoi mina ei se intinde spre tabloul de comanda de pe usa de fier, cupleaza c-un pocnet difuzoarele din salonul comun: "Buna seara, baieti. Purtati-va cum trebuie". Si pune muzica mai tare decit de obicei. Sterge cu incheietura miinii geamul; privirea ei dezgustata ii da de-nteles grasanului negru, care tocmai a intrat in tura, c-ar fi cazul se-apuce sa-l curete, iar el incepe sa-l stearga c-un servet de hirtie cind ea nici n-a apucat sa incuie usa de la intrare dupa ea. " | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

51. Secretul imparatiei - Mika Waltari

Secretul imparatiei relateaza evenimentele cuprinse in Noul Testament din perspectiva unui erudit roman aflat in cautarea lui Mesia. Povestea lui Marcus Mezentius Manilianus se dezvaluie de-a lungul a unsprezece epistole pe care acesta i le scrie iubitei, Tullia, o nobila romana. Se suprapun in ele lumi si culturi, adevaruri istorice, mituri si invataminte care ofera un raspuns surprinzator la cautarile protagonistului. Tema religioasa a romanului este mai degraba un pretext pentru o epopee istorica si de aventuri, scrisa in acelasi stil accesibil deja cunoscut cititorilor.       Fragment din cartea "Secretul imparatiei" de Mika Waltari:   “Atunci l-am vazut pe gradinar. Ridica ramurile pomilor si pipaia fructele sa vada daca sunt coapte. Purta un vesmant modest cu franjuri mici la poale si avea capul acoperit sa nu-l arda soarele. M-am gandit ca poate il ofensasem daca ma odihnisem in gradina lui fara sa-i fi cerut voie. Traditia evreilor este complicata, iar eu nu cunosc prea bine canoanele lor de buna-cuviinta. De aceea m-am ridicat imediat, m-am apropiat de el, l-am salutat si am spus: - Ai o gradina minunata! Sper ca nu te-am ofensat daca m-am odihnit in gradina ta fara sa-ti fi cerut voie. In acea clipa nu as fi vrut sa supar pe nameni din lume. Si-a ridicat fata spre mine si mi-a zambit prietenos. Nici un evreu nu-mi mai zambise pana atunci, pentru ca, orice s-ar spune, eram roman si nici nu purtam barba. Dar vorbele pe care mi le-a adresat m-au uimit inca si mai mult. Cu o voce blanda; putin intimidat chiar, el a spus: - Si pentru tine este un loc in gradina mea. Eu te cunosc. Am banuit ca avea vederea slaba si ma confunda cu altcineva. L-am intrebat cu mirare: - Oare tu nu vezi ca nu sunt evreu? Cum ai putea sa ma cunosti? Mi-a raspuns in maniera misterioasa a evreilor intelepti: - Eu ii cunosc pe cei ce sunt cu mine si cel ce sunt cu mine ma cunosc. Apoi a facut un semn cu mana, indemnandu-ma sa-l urmez. M-am gandit ca vrea sa-mi arate ceva sau sa-mi ofere un dar in semn de prietenie si l-am urmat cu bunavoie. A mers inaintea mea si am vazut ca pasea cu greutate, schiopatand, cu toate ca nu era batran. La o raspantie a cararii care mergeam, pe cand ridica el ramurile unui pom ca sa-i priveasca roadele, i-am vazut incheieturile ranite ale mainilor.” | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

53. Nostalgia - Mircea Cartarescu | literatura contemporana

    Autor distins  cu Thomas Mann Prize pentru literatura N-am mai scris niciodata povestiri asemenea celor din Nostalgia, caci ele nu pot fi pastisate, continuate sau dezvoltate. Dupa Arhitectul m-am oprit pentru ca nu mai era nimic de spus. Nici n-am mai citit din aceasta carte, am ramas doar cu vaga, dar magica ei amintire. Mi-au ramas jocul fetitelor din REM, stiloul ambiguu din Mendebilul, muzeul Antipa din Gemenii, micul ras de gnom al revolverului din Ruletistul. Dar pentru mine n-a existat cu adevarat niciodata decat o singura carte a mea: cea la care tocmai scriu. - Mircea Cartarescu O carte stranie, stralucire brusca pe firmamentul palid al literaturilor europene. - Le Monde Cartarescu este un Proust psihedelic, un degustator literar al Apocalipsei care, in acelasi timp, se lasa in voia aromelor delicate ale dupa-amiezilor din copilarie. - Frankfurter Allgemeine Zeitung Nostalgia lui Mircea Cartarescu este fascinanta, patimasa si neasteptata - asa cum poate fi numai literatura adevarata. - Los Angeles Times Creator al unui univers suspendat intre vis si realitate, Cartarescu este o revelatie. - El Pais Asa ar scrie George Lucas daca ar fi poet. Prin imaginatia sa prolifica si ametitoare, Mircea Cartarescu se dovedeste, in pofida avangardismului crepuscular, mai modern decat aproape toata literatura europeana tradusa acum. - New York Sun MIRCEA CARTARESCU s-a nascut pe 1 iunie 1956, in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti in 1980. In prezent este profesor dr. in cadrul Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti. Este poet, prozator, eseist, critic literar si publicist. CUPRINS: PROLOG: Ruletistul NOSTALGIA: Mendebilul Gemenii Rem EPILOG: Arhitectul Fragment din volumul "Nostalgia" de Mircea Cartarescu: “Doamne, nu ma mai satur de tine. Ne-am desprins din nou. Te ridici si te duci la baie. Pe tine ai doar o camasa barbateasca pana la pulpe. Zgomotul apei de la baie imi bruiaza orice fragment de gand. Tu esti docila, esti blanda in momentele noastre de amor, nu vrei sa-ti impui personalitatea, nu ai initiativa nici unui gest, dar raspunzi tandru si ferm tuturor gesturilor mele. Iau un mar din cosulet si ma apuc sa-l rod. Te intorci din nou langa mine, cu camasa ta ca o panza de corabie. Stingi lumina si intri in pat. Ai mainile umede si inghetate. Eu rod mai departe marul pe intuneric si, brusc, te aud vorbind. Vocea ta inlocuieste obiectele camerei, atat de prezente pana acum langa noi, si din care nu a mai ramas decat cenusa. Nu insisti, nici nu tin prea mult, asupra sotului tau. Spui ca era alcoolic si ca l-ai parasit dupa sapte ani de casnicie. Sapte ani de ghinion. Iti arunca romanele si cartile de versuri pe geam. Pana la urma ai divortat de el, acum cinci ani. Tii minte ca divortul s-a pronuntat cam tot pe vremea asta, prin decembrie. Ai suportat ciudat de greu socul. In noaptea de Anul Nou te-ai simtit atat de singura, de fara sens in garsoniera ta de pe Stefan cel Mare, prima in care te mutasesi, incat ai iesit, chiar la miezul noptii, sa te plimbi pe Aleea Circului. Ai coborat pana la lac si acolo, intr-o lume stranie, invelita in ceata, ai intalnit un adolescent care statea in genunchi si privea prin gheata groasa adancul lacului. Ai inceput sa plangi. Si-acum te infiori cand iti amintesti scena aceea. El, grav, conducandu-te pana la sosea si lasandu-te acolo. Disparand, incetul cu incetul, in ceata. Nu l-ai mai vazut niciodata, ca si pe sotul tau. Te intreb cand ai facut prima data dragoste si te simt zambind in intunericul dens. Iti ating fata cu degetele si intr-adevar zambesti. Pufnim in ras amandoi. Imi spui ca n-are absolut nici o importanta cand si cu cine ai facut asta prima oara. Dar, daca am rabdare, mi-ai putea povesti ceva cu mult mai interesant, si anume cand te-ai sarutat prima oara cu cineva. „Pai poti sa te saruti si altfel decat cu cineva?" — te intreb in timp ce mana mea continua sa-ti atinga, nu cu viteza, dar cu voluptatea unui orb, contururile fetei. „Sigur", imi spui, si-ti simt buzele miscandu-se. Ma inhati cu dintii incetisor, de un deget. Apoi: „Cand eram mica ma sarutam in oglinda." Pe urma imi pui o intrebare ciudata, cu o voce alba, retinuta: „Ai auzit vreodata de REM?"" | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

54. Douasprezece povestiri calatoare - Gabriel Garcia Marquez

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la inceperea unui roman. Caci in primul paragraf al unui roman trebuie definit totul: structura, ton, ritm, lungime si uneori chiar si caracterul vreunui personaj. Restul este placerea de a scrie, cea mai intima si solitara care se poate imagina, si daca nu-ti petreci restul vietii corectindu-ti cartea e fiindca aceeasi rigoare de fier de care e nevoie ca s-o incepi se impune si ca s-o termini. Povestirea, in schimb, nu are nici inceput, nici sfarsit: se leaga sau nu se leaga. - Gabriel Garcia Marquez Fragment din cartea "Douasprezece povestiri calatoare" de Gabriel Garcia Marquez: "Dupa douazeci si doi de ani l-am revazut pe Margarito Duarte. Se ivi pe neasteptate pe una dintre stradutele tainice dinspre Trastevere si mi-a fost greu sa-l recunosc la prima vedere din pricina spaniolei greoaie si a bunei sale dispozitii de roman vechi. Avea parul alb si rar si nu mai pastra nimic din purtarea lugubra si hainele cernite de avocat din Anzi, cu care venise la Roma prima oara, dar, in timp ce stateam de vorba, l-am recuperat incet-incet din tradarile anilor si l-am vazut iar asa cum era: tainic, imprevizibil si cu o tenacitate de cioplitor in piatra. Inainte de a doua ceasca de cafea, la una dintre cafenelele noastre de pe vremuri, m-am incumetat pun o intrebare ce ma rodea pe dinauntru: — Ce s-a intamplat cu sfanta? Sfanta-i aici, imi raspunse. Sta si asteapta. Numai tenorul Rafael Ribero Silva si cu mine puteam intelege ingrozitoarea incarcatura omeneasca a raspunsului sau. Ii cunosteam atat de bine drama, ca ani de zile m-am gandit ca Margarito Duarte era personajul in cautarea autorului pe care noi, romancierii, l-am asteptat o viata, si daca nu m-am lasat gasit niciodata a fost din pricina ca deznodamantul povestii lui mi se parea de neinchipuit. Venise la Roma in primavara aceea stralucitoare cand Pius al XII-lea patimea de o criza de sughit pe care nici stiinta medicilor, nici iscusinta vracilor nu izbutisera s-o potoleasca. Pleca pentru prima data din satul sau de pe coasta muntelui Tolima, din Anzii columbieni, si asta i se ghicea pana si in felul de a dormi. Se infiinta intr-o dimineata la consulatul nostru cu valiza de lemn de pin lustruit, care, prin forma si marime, parea o cutie de violoncel, si-i expuse consulului motivul surprinzator al calatoriei lui. Consulul ii telefona, atunci tenorului Rafael Ribero Silva, compatriotul sau, ca sa-i faca rost de o camera la pensiunea unde locuiam amandoi. Asa l-am cunoscut. Margarito Duarte nu trecuse de scoala primara, dar vocatia lui pentru artele frumoase ii inlesnise o pregatire ampla, fiindca citise cu pasiune orice material tiparit care ii cazuse in mana. La optsprezece ani, fiind copist comunal, se casatori cu o fata frumoasa, care muri in scurt tirnp, la nasterea primei fetite. Aceasta, inca si mai frumoasa decat mama, muri de friguri la sapte ani. Insa, adevarata poveste a lui Margarito Duarte incepuse cu sase luni inainte de venirea lui la Roma, cand a fost nevoie sa fie mutat cimitirul din satul lor pentru a se construi un stavilar. Ca toti locuitorii din regiune, Margarito dezgropa osemintele mortilor sai sa le duca in noul cimitir. Sotia era praf si pulbere. Insa in mormantul alaturat, fetita continua sa fie intacta dupa unsprezece ani. Pana intr-atat ca, atunci cand desfacura capacul, se simti mirosul de trandafiri proaspeti cu care fusese ingropata. Totusi, faptul cel mai uimitor era ca trupul n-avea greutate. Sute de curiosi atrasi de iuresul miracolului umplura satul pana la refuz. Nu era nici o indoiala. Trupul neputrezit era, negresit, un semn de sanctitate si chiar episcopul diecezei a fost de parere ca o asemenea minune trebuia sa fie supusa verdictului Vaticanului. Astfel incat s-a facut o cheta publica pentru a-l trimite la Roma pe Margarito Duarte, sa se lupte pentru o cauza care nu mai era doar a lui, nici a orizontului ingust al satului natal, ci devenise o problema de interes national. In vreme ce ne povestea istoria aceasta in pensiunea din linistitul cartier Parioli, Margarito Duart scoase lacatul si dadu la o parte capacul cufarului elegant. Si astfel tenorul Ribero Silva si cu mine vazuram minunea. Nu parea o mumie ofilita, ca acelea care se vad in atatea muzee din lume, ci o fetita imbracata ca mireasa, care continua sa doarma dupa o lunga sedere sub pamant. Pielea ii era neteda si calda, ochii deschisi erau diafani si dadeau impresia de neindurat ca ne vedeau din moarte. Valul si coronita de lavanta artificiala nu rezistasera trecerii timpului, nu ramasesera la fel de neatinse ca pielea, dar trandafirii pe care ii avea, in maini pareau vii. Intr-adevar, greutatea cutiei de pin continua sa fie aceeasi cand scoasera trupul. " | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

55. Un an in Provence - Peter Mayle

Mai intai a fost visul unei vacante in Provence, apoi... casa pe masura acestui vis. Mutarea in acel loc de la poalele muntilor Lubaron, undeva intre Aix si Avignon, a insemnat inceputul unei vieti noi, minunate si pline de surprize. Caci, britanic fiind, nimic nu-i mai normal decat sa te visezi meridional, sa scapi de ceturi si fierturi grele pentru a te praji la soare si a savura rafinamentul bucatariei frantuzesti. Un an in Provence incepe la o masa de pranz, iar la sfarsitul lui, personajele acestei carti au supravietuit rafalelor Mistralului, curiozitatii localnicilor, invaziilor repetate ale unor mesteri si musafiri, dar si numeroaselor ocazii in care s-a mancat si s-a baut mult si memorabil. | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

56. Conjuratia imbecililor - John Kennedy Toole | literatura contemporana

Devenit deja un roman clasic al literaturii comice, Conjuratia imbecililor este povestea lui Ignatius J. Reilly, un medievist in virsta de 30 de ani, un soi de pierde-vara care isi scrie „marea opera“ pe foi rupte din blocnotes (pe care apoi le baga sub pat!) si isi terorizeaza mama. Viata i se schimba radical cind, in urma unor intimplari nefericite, aproape aruncat in strada, Ignatius se vede nevoit sa-si caute o slujba. Aventurile abia acum incep si Ignatius e prins intr-un cerc de personaje care de care mai ciudate: o stripteuza, o secretara septuagenara ce incearca in zadar sa se pensioneze, homosexualul Dorian Greene, sinistra domnisoara Lee, proprietara clubului Night of Joy, si Myrna Minkoff, fata pe care o iubeste pina la ura. Carte recomandata de Radu Paraschivescu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

57. Un om sfirsit - Giovanni Papini

Romanul autobiografic Un om sfirsit este cea mai cunoscuta lucrare a lui Giovanni Papini.   Cartea realizeaza un portret al intelectualului macinat de convingeri contradictorii si de o profunda dezamagire in fata mediocritatii lumii din jur, careia ii opune o atitudine critica si lucida, dar sfisiata de temeri si angoase. Un om sfirsit este confesiunea uluitoare a unei personalitati complexe, de un egocentrism maladiv, insa scrisa intr-o maniera impresionanta, cu inteligenta si deplina onestitate.   Doar persoanele sterile si mediocre se preocupa de perfecta coerenta a gindurilor proprii si sint obsedate de teama de a nu gresi. Papini a gresit de multe ori, s-a contrazis cu furie, pina la a se compromite. Si totusi opera sa a ramas unitara si coerenta de la prima pina la ultima pagina. - Mircea Eliade | literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

58. Cantecul maorilor - Sarah Lark

Cantecul maorilor este partea a doua a trilogiei In Tara Noului Alb O saga de familie plina de culoare in minunatele tinuturi din Noua Zeelanda. Noua Zeelanda, 1893: William Martyn este un barbat mult mai cultivat si mai elegant decat oamenii care ajung in mod obisnuit in cautare de aur la Queenstown. Nici nu e de mirare, caci Will este fiul unor nobili irlandezi. Temperamentala Elaine se indragosteste de el, iar el pare sa-i impartaseasca sentimentele. Insa deodata soseste in vizita Kura-Maro-Tini, verisoara lui Elaine, care e pe jumatate maori si a carei frumusete si libertinism il cuceresc definitiv pe William. Din trilogia In Tara Norului Alb fac parte:   In Tara Norului Alb   Cantecul maorilor   Strigatul pasarii kiwi Fragment din cartea "Cantecul maorilor" de Sarah Lark: "Pielea Kurei avea culoarea cafelei in care se amestecase din belsug smantana alba si groasa. Si mai avea o sclipire aurie ce dadea impresia de caldura si te ademenea. Parul neted si lung pana la coapse era negru ca pana corbului si stralucitor, asa incat parea ca o perdea de onix ii acoperea umerii. Genele ei lungi si sprancenele usor arcuite scoteau in evidenta prin negrul lor profund ochii mari, de un albastru azuriu ca ai bunicii Gwyn. Privirea ei nu licarea ironic sau zglobiu ca la Gwyn, ci era calma si visatoare, aproape plictisita, ceea ce ii dadea acestei frumuseti exotice o tenta de mister. Pleoapele grele adanceau impresia de visatoare care astepta doar sa fie trezita. Buzele Kurei erau pline, de un rosu intunecat, si luceau umed. Avea dinti mici, regulati si albi ca zapada, expusi irezistibil. Chipul ei era ingust, gatul lung, usor arcuit. Purta o rochie de calatorie de un rosu-inchis, simpla, dar formele corpului i s-ar fi profilat si de sub o rasa calugareasca. Avea sanii fermi si plini, soldurile late. Acestea se unduiau lasciv in mers, dar nu exersat, ca la fetele lui Daphne, ci la Kura parea ceva innascut. O pantera neagra... William vazuse odata o asemenea fiara la gradina zoologica din Londra; miscarile unduitoare ale acestei fete si frumusetea ei plina de temperament ii amintira imediat de ea. William nu se putu retine sa nu-i zambeasca scurt Kurei si aproape ca i se taie respiratia cand ea ii intoarse zambetul. Desigur foarte scurt, pentru ca ce putea sa insemne pentru aceasta zeita chipul unui tanar aflat pe marginea strazii? - Tu... aa.... esti Kura? Fleurette isi reveni prima si ii zambi fetei ceva cam fortat. Trebuie sa marturisesc ca nu te-as fi recunoscut... Ceea ce inseamna ca nu am mai fost de prea mult timp la Kiward Station. O mai stii pe Elaine? Si pe Georgie? Orele la scoala tocmai se incheiasera, si George se apropie magazin cand Kura isi regiza aparitia pe care el o urmarise cu aceeasi expresie tampa ca si restul privitorilor de sex barbatesc. Insa acum isi folosi imediat sansa si se apropie de mama lui, deci si de minunata verisoara. Numai de ar sti ce sa ii spuna! - Kia ora, se lupta el sa rosteasca, pentru a se arata umblat. In definitiv, Kura era o maori; i-ar face placere ca el sa o salute in limba ei. Kura zambi. - Buna ziua, George. O voce ca un cant. George isi aminti ca auzise asta odata, undeva, si ca, o considerase o mare tampenie. Dar fusese inainte sa o fi auzit pe Kura-maro-tini spunand „Buna ziua". Elaine incerca sa isi depaseasca frustrarea. Da, Kura era frumoasa, dar inainte de toate era verisoara ei. Un om absolut normal si, in plus, mai mica decat ea. Nu exista absolut niciun motiv sa se zgaiasca la ea. Zambi si incerca sa o salute pe Kura cat se putea de normal. Dar salutul ei suna putin cam fortat." | literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

59. Fata cu cercel de perla - Tracy Chevalier | literatura contemporana pentru copii

Fata cu cercel de perla (1999), „un fenomen editorial” (Publisher’s Weekly) care a atins in scurt timp cifra record de un milion de exemplare vindute.   Pornind de la celebrul portret al lui Vermeer, Fata cu cercel de perla, Tracy Chevalier construieste un superb roman istoric, avindu-l ca personaj central pe cunoscutul pictor olandez. Misteriosul tablou – si nu mai putin misteriosul autor – capata viata prin fictiune, prin inventarea unei povesti de dragoste intre pictor si tinara lui servitoare.   Roman ecranizat in anul 2003, cu Scarlett Johansson si Colin Firth in rolurile principale. | literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

60. Kafka pe malul marii - Haruki Murakami

Romanul Kafka pe malul marii este povestea plina de fantezie a aventurilor unui adolescent care pleaca de acasa in cautarea mamei si a surorii disparute cu mult timp in urma, dar si o relatare a sirului de coincidente care-l leaga de un vagabond pe nume Nakata, ce sufera de pe urma unei traume din timpul razboiului. Atractia irezistibila dintre aceste doua personaje care par sa nu aiba nimic in comun nu este singurul detaliu inexplicabil din cuprinsul romanului: in universul construit de Murakami, pisicile vorbesc, pestii cad din cer, iar spiritele isi parasesc trupul, minate de nevoia de dragoste sau de singe. | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

61. La capatul lumii si in tara aspra a minunilor - Haruki Murakami | literatura contemporana

Romanul La capatul lumii si in tara aspra a minunilor povesteste despre doua lumi diferite – doua spatii temporale aparte – prin vocile misterioase a doi naratori: Watashi si Boku. Watashi, povestitorul tarii aspre a minunilor, porneste intr-o calatorie de sondare a propriilor amintiri. Lumea in care traieste Watashi este dominata de cuvinte si sunete, pe cind cea a lui Boku (naratorul din capatul lumii), de imagini si cintece, iar decorul este al unui oras ingradit, asemenea oraselor medievale. Cind soseste in oras, paznicul de la poarta de intrare (care isi petrece aproape tot timpul ascutind cutite) ii cere lui Boku sa-si taie umbra, subliniind ca in astfel de locuri nu va mai avea nevoie de ea. Pierderea umbrei aduce un detaliu in plus unui tarim kafkian in care simplitatea imaginii unei cesti de cafea este un lux al unei realitati uitate. | literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

62. Regina desculta - Ildefonso Falcones | literatura contemporana carti

Povestea a doua femei care, fara alte arme decat curajul si demnitatea, lupta pentru libertatea lor si a barbatilor pe care ele ii iubesc, in Spania secolului al XVIII-lea.   In ianuarie 1748, Caridad, o negresa de curand sloozita din sclavie, rataceste pe strazile Sevillei si o intalneste pe Milagros Carmona, o tanara tiganca din regiunea Triana, prin ale carei vene curge sangele rebel al rasei sale. | literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

63. Stalpii pamantului (necartonat) - Ken Follett | carti literatura contemporana

Stalpii Pamantului este un bestseller international, cu vanzari record; romanul istoric semnat de Ken Follet a fost tradus in peste 30 de limbi, cumuland mai mult de 150 de milioane de exemplare vandute in intreaga lume.   Cartea este apreciata deopotriva de critici, cat si de publicul larg, devenind rapid o lectura obligatorie a vremurilor noastre - ca dovada, a fost aleasa de Oprah Winfrey ca lectura propusa in editia cu numarul 60 a Oprah´s Book Club si a fost inclusa in selectia facuta de Exclusive Books in lucrarea "1001 de carti de citit intr-o viata" (Editura RAO, 2010). Mai mult, cartea a fost adaptata intr-o miniserie de succes realizata de BBC, nominalizata la premiile Golden Globe. Fragment: " Ori de cate ori se gandea la vremurile acelea de demult, cand il avea alaturt pe tatal ei cel inteligent, mandru si sever, se simtea cuprinsa de o nostalgie dureroasa ca o rana. Viata ei isi incepuse cursul descendent si haotic din clipa in carto tatal fusese rapit de langa ea. De atunci incoace, tot ceea ce facuse parea sa fi fost lipsit de inteles si de substanta: viata la castel cu Matthew, intr-o lume iluzorie, calatoria la Winchester in speranta vana de a se infatisa dinaintea regelui; pana si eforturile de a-l intretine pe Richard pe cand acesta lupta in razboiul civil. Reusise un lucru care, in ochii altora, reprezenta succesul: devenise un negustor prosper de lana. Dar acest lucru nu-i adusese decat un simulacru de fericire. Isi gasise un drum in viata si un loc in societate care-i ofereau siguranta si stabilitate, dar, in adancul sufletului, fusese tot nefericita si dezorientata pana cand Jack intrase in viata ei. De atunci, faptul ca nu se putea casatori cu Jack umbrea totul. Ajunsese sa-l urasca pe staretul Philip, pe care altadata il considerase a fi salvatorul si mentorul ei. Nu mai avusese o discutie voioasa, amicala cu Philip de ani buni. Bineinteles, nu era vina lui ca ei nu izbuteau sa obtina anularea casatoriei, dur era cel care insista ca ei sa locuiasca separat, iar Aliena nu se putea abtine sa nu-i poarte ranchiuna. Isi iubea copiii, dar isi facea griji in privinta lor, pentru ca erau crescuti Intr-o gospodarie atat de ciudata, cu un tata care pleca seara, inainte de culcare. Din fericire, pana acum nu pareau afectati: Tommy era un baiat voinic si aratos caruia ii placeau jocul cu mingea, intrecerile de alergare si joaca de-a soldatilor iar Sally era o fetita dulce si isteata care le spunea povesti papusilor si careia ii pIacea sa-l urmareasca pe Jack desenandu-si proiectele. Nevoile lor de zi cu zi si dragostea simpla pe care i-o aratau reprezentau singurele elemente cu adevarat normale in viata excentrica a Alienei. Avea in continuare afacerea ei, bineinteles. Se ocupase de negot aproape toata viata ei adulta. In momentul de fata, avea zeci de femei din satele din imprejurimi care torceau si teseau pentru ea in casele lor. in urma cu cativa ani, fusesera sute, dar resimtea si ea, ca toata lumea, efectele foametei, si nu avea niciun rost sa faca mai multa stofa decat putea vinde. Chiar daca ar fi fost maritata cu Jack, tot ar fi vrut sa aiba propria cariera independenta. Staretul Philip spunea mereu ca anularea putea fi aprobata de la o zi la dar Aliena si Jack traiau in modul acesta frustrant de sapte ani, mancand crescandu-si copiii impreuna, dar dormind separat. Resimtea nefericirea lui Jack chiar mai dureros decat pe a sa. Il adora. Nici nu stia cat de mult il iubea, cu exceptia, poate, a mamei lui, Ellen, care intelegea ce se petrecea. Ii iubea pentru ca o readusese la viata. Fusese ca o omida inchisa int r-un cocon, iar el o scosese de acolo si ii aratase ca era un fluture. Daca el nu ar fifi venit in luminisul ei secret, daca nu si-ar fi Impartasit poemele-poveste cu ea, daca nu ar fi sarutat-o atat de bland, Aliena ar fi trait toata viata imuna la bucuri ile si la durerile iubirii. incet, usor, Jack trezise dragostea care dormea in sufletul ei. in ciuda varstei fragede, fusese extraordinar de rabdator si de tolerant. Pentru toate aceste lucruri, avea sa-l iubeasca pentru totdeauna. Pe cand trecea prin padure, se intreba daca nu cumva avea sa se intalneasca, din intamplare, cu Ellen, mama lui Jack. O vedeau din cand in cand, la cate un targ organizat in orasele dimprejur si, cam o data pe an, se strecura in Kingsbridge la amurg si petrecea o seara cu nepotii ei. Aliena simtea o simpatie speciala pentru Ellen: erau amandoua ciudate, femei care nu se incadrau in tipare. Totusi, iesi din padure fara sa o fi vazut pe Ellen. in drumul printre ogoare, cerceta cu atentie culturile care se parguiau sub razele soarelui. „O sa fie o recolta buna", isi zise. Nu avusesera parte de o vara buna, pentru ca plouase si fusese frig. Dar nu se procopsisera cu inundatii si nici cu bolile de plante care afectasera ultimele trei recolte. Aliena ii multumea lui Dumnezeu. Mii de oameni traiau la limita inanitiei, iar inca o iarna fara provizii avea ucida. Se opri sa-si adape boii la iazul din mijlocul satului numit Monksfield, care facea parte din domeniul contelui. Era o asezare destul de mare, inconjurata de unele dintre cele mai bune terenuri din tinut, si isi avea propriul preot, care oficia intr-o biserica de piatra. Cu toate acestea, numai jumatate din terenuri fusesera semanate anul acesta. Cele arate erau acum acoperite cu spice aurii, iar restul erau pline de buruieni. Doi alti calatori se oprisera la iazul din mijlocul satului pentru a-si adapa caii. Aliena ii privi circumspecta. Uneori era bine sa te alaturi altor oameni la drum, pentru protectie; dar putea fi si riscant pentru o femeie. Aliena descoperise ca un barbat precum carutasul ei se arata mereu dispus sa-i Indeplineasca ordinele atunci cand erau singuri, dar, de fata cu ceilalti, era posibil sa nu o mai asculte. Insa, unul din cei doi calatori opriti in Monkspond era o femeie. Aliena privi mai atent si Isi rectifica prima impresie, dandu-si seama ca era vorba de o fata. Aliena o recunoscu. O vazuse in catedrala din Kingsbridge, de Rusalii. Era contesa Elizabeth, sotia lui William Hamleigh. Parea nefericita si speriata. Cu ea se afla un ostean ursuz, care indeplinea, in mod, evident, rolul de garda de corp. „Aceasta putea fi soarta mea, isi spuse Aliena, daca ma maritam cu William. Multumesc lui Dumnezeu ca m-am razvratit." Osteanul dadu scurt din cap catre carutas, in semn de salut, si o ignora pe Aliena. Aceasta se razgandi in privinta intentiei de a le sugera sa plece impreuna. Cat timp se odihneau, cerul se innegri si se porni un vant sfichiuitor. " | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

64. Manuscrisul gasit la Accra - Paulo Coelho | carti literatura contemporana

| carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

65. Raiul gainilor - Dan Lungu

Titlu disponibil cu autograf; inca 47 exemplare disponibile. Raiul gainilor (Polirom, editia I, 2004; editia a II-a, 2007; editia a III-a, 2010) a fost patru luni in topul vanzarilor editurii franceze Jacqueline Chambon, iar editia germana a fost declarata, in decembrie 2007, cartea lunii in Germania. „Eroi“ ai fostului regim politic, „oamenii muncii“ ce locuiesc intr-o mahala a unui oras de provincie sunt acum „balastul“ noii ordini, pensionari sau someri. Azvarliti de istorie la periferia lumii, isi petrec timpul in aburi de alcool si zumzet de palavre. Pe masura ce personajele se adancesc in discutii, realitatea lasa locul unei lumi formate din amintiri distorsionate, nostalgii, fantasme, frustrari, stereotipuri, proiecte si fantezii excentrice. Iar polii acestei lumi, construita de locuitorii strazii ca loc al refugiului colectiv, sint fantoma lui Ceausescu ce stapaneste asupra trecutului si un Occident straniu si nesigur. Un roman scris cu verva si cu un umor debordant, care nu il lasa pe cititor sa se plictiseasca nici o clipa. | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

66. Ochi de caine albastru - Gabriel Garcia Marquez | literatura contemporana

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura In Ochi de caine albastru, scufundarea lui Garcia Marquez in aceasta „alta“ realitate e profunda si vertiginoasa. Aici nu este vorba despre o realitate placuta si amuzanta.  Garcia Marquez ne pune fata in fata cu o prezenta inevitabila - moartea -, dezvaluind-o ca pe o parte geamana a vietii noastre. Moartea licarindu-ne in vise, cunoscuta apoi ca experienta totala a sufletului si a corpului. Moartea ca o constanta iminenta, care ne arata pana in ce punct fiinta noastra este formata din aspecte distincte si niciodata imaginate. Fragment din volumul "Ochi de caine albastru" de Gabriel Garcia Marquez: "Atunci m-a privit. Credeam ca ma privea pentru intaia oara. Dar apoi, cand s-a intors ocolind sfesnicul, iar eu ii simteam mai departe pe umar, in spatele meu, privirea alunecoasa, si grea, am inteles ca eu eram cel care o privea pentru intaia oara. Am aprins o tigara. Am tras in piept fumul aspru si tare, inainte de a face sa se invarteasca scaunul, tinandu-l in echilibru pe unul din picioarele dinapoi. Dupa o clipa am vazut-o acolo, asa cum statuse in toate noptile, dreapta, langa sfesnic, privindu-ma. Pret de cateva minute n-am facut altceva decat sa ne privim. Eu o priveam stand pe scaun, tinandu-l in echilibru pe unul din picioarele dinapoi. Ea, dreapta, cu o mana lunga si nemiscata pe sfesnic, privindu-ma. Ii vedeam pleoapele luminate ca in fiecare noapte. Atunci mi-am amintit de cuvintele dintotdeauna si le-am rostit: „Ochi de caine albastru". Ea mi-a raspuns fara sa-si ia mana de pe sfesnic: „Asa. N-o sa mai uitam niciodata". Iesi din cercul de lumina, suspinand: „Ochi de caine albastru. Am scris cuvintele astea peste tot". Am vazut-o indreptandu-se spre masuta de toaleta. Am vazut-o aparand in oglinda rotunda, privindu-ma acum, la capatul unui dus si intors al luminii socotite matematic. Am vazut-o cum nu-si mai lua de la mine ochii mari de cenusa aprinsa: cum ma privea pe cand isi deschidea pudriera incrustata cu sidef trandafiriu. Am vazut-o cum isi pudra nasul. Cand termina, inchise pudriera, se ridica iar in picioare si se indrepta din nou spre sfesnic, spunand: „Mi-e teama ca o sa viseze cineva camera asta si o sa-mi rascoleasca lucrurile"; si intinse deasupra flacarii aceeasi mana lunga si tremuratoare pe care si-o incalzise inainte de a se aseza la oglinda. Si zise: „Nu ti-e frig?" Iar eu am spus: „Uneori". Ea a mai zis: „Trebuie sa-ti fie acum". Si atunci am inteles de ce nu puteam sa stau singur pe scaun. Frigul imi dadea certitudinea singuratatii mele. „Acum imi este - am spus. Si e ciudat, pentru ca noaptea e blanda. Poate mi s-a rasucit cearsaful." Ea nu raspunse. Se indrepta spre oglinda si eu m-am invartit iar cu scaunul, ca sa ma intorc cu spatele la ea. Fara s-o vad, stiam ce face. Stiam ca se asezase din nou in fata oglinzii, vazandu-mi spinarea, care avusese timp sa ajunga pana in strafundul oglinzii si sa-i atraga privirea, care si ea avusese exact atata timp cat trebuia ca sa ajunga in strafund si sa se intoarca mai inainte ca mana sa aiba timp sa schiteze o a doua miscare - pana la buzele pe care si le daduse cu ruj, cand ridicase prima oara mana in fata oglinzii." | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

67. Hobbitul - J.R.R. Tolkien | carti literatura contemporana

Aceasta este povestea despre cum un Baggins a avut o aventura si s-a trezit ca face si zice lucruri cu totul si cu totul neasteptate...  Bilbo Baggins este un hobbit care se bucura de o viata confortabila, lipsita de mari ambitii si care arareori face drumuri mai lungi decat cele pana in camara lui. Viata lui calma este deranjata de aparitia vrajitorului Gandalf si a treisprezece gnomi. Acestia vor sa-l ia cu ei intr-o aventura "intr-acolo si din nou inapoi", caci au un plan cum sa fure comoara lui Smaug, un dragon urias si extrem de periculos...  Preludiu la trilogia "Stapanul Inelelor", "Hobbitul" s-a vandut in milioane de exemplare de la publicarea sa in 1937, devenind una dintre cele mai indragite si iubite carti ale secolului XX.  O capodopera fara cusur. - The Times     Fragment din romanul "Hobbitul" de J.R.R. Tolkien:     “— Cine esti si despre ce invoiala vorbesti?     — Sunt Bard si de mana mea a cazut rapus dragonul si astfel ti-ai recapatat comoara. Oare acest fapt nu-ti da de gandit? Mai mult, sunt de drept mostenitorul lui Girion din Tinutul de Jos, iar in avutia ta se afla o mare parte din bogatiile caselor sale si ale orasului, furate de batranul Smaug. Oare nu trebuie sa vorbim despre acest fapt? Si inca ceva: in aceasta ultima batalie, Smaug a distrus salasurile oamenilor din Esgaroth, iar eu sunt si acum slujitorul Mai-marelui lor. In numele lui vorbesc si te intreb: oare nu te gandesti la suferintele si nenorocirea ce s-au abatut asupra poporului sau? V-au ajutat in ceas de mare cumpana, iar drept rasplata nu le-ati adus decat napasta, chiar daca nevoita, de buna seama.     Adevar graia, cu vorbe mestesugite, desi rostite cu semetie si indarjire; in sinea lui, Bilbo isi zise ca Thorin va recunoaste, fare doar si poate, cata dreptate se gasea in ele. Nu se astepta, buninteles, sa-si aminteasca vreunul ca el fusese acela care descoperise de unul singur punctul slab al dragonului; si bine facea, pentru ca nimeni nu si-a amintit. Dar nici nu banuia ce putere putea sa aiba aurul pe care zacuse atata vreme un dragon, si nici ce se afla in inimile gnomilor. In zilele din urma, Thorin isi petrecuse ore indelungi in vistierie si patima ce i-o trezea aurul ardea cu valvataie in el. Macar ca ceea ce cautase el cu osebire era Piatra Straveche, ochiul sau dibuise multe alte lucruri minunate ce se gaseau acolo si-i aduceau in minte vechi amintiri despre trudnicile si suferintele neamului sau.     — Ai pus cea mai rea dintre pricini ultima, si astfel la loc de frunte, raspunse Thorin. Comoara poporului meu nici un om n-o poate cere, caci Smaug, care a furat-o de la noi, ne-a rapit si noua viata sau casa. Comoara nu a fost a lui pentru ca faptele lui ticaloase sa fie rascumparate cu o parte din ea. Pretul bunurilor si ajutorul pe care l-am primit de la Oamenii Lacului le vom plati cum se cuvine — si la vremea lor. Dar nimic nu vom da, nici macar o farama, sub amenintarea armelor. Atata vreme cat in fata portilor noastre se afla o ostire inarmata, va privim drept dusmani si hoti. Imi sta pe limba sa te intreb cat le-ai fi dat rubedeniilor noastre din mostenirea lor de drept, de-ai fi gasit comoara nepazita, iar pe noi rapusi.     — O intrebare indreptatita, raspunse Bard. Morti insa nu sunteti, si nici noi hoti. Ca sa nu mai spun ca aceia avuti se pot indura — dincolo de ceea ce se cuvine ori de vremea potrivita — de cei aflati la nevoie care s-au dovedit prieteni la ananghie. Cat espre celelalte intrebari ale mele, inca nu am primit raspuns.     — Dupa cum am spus, nu voi cadea la invoiala cata vreme stau oameni inarmati la poarta mea. Si cu atat mai putin cu supusii Regelui elf, despre care amintirile mele nu-s catusi de putin placute. N-au ce cauta aici. Duceti-va, inainte sa zboare sagetile noastre! Iar de vrei a-mi mai vorbi, fa bine si trimite armia elfilor inapoi in codri, unde-i este locul, apoi te intoarce, lepadandu-ti armele inainte sa te apropii de prag.     — Regele Elfilor imi este prieten si a fost alaturi de poporul Lacului atunci cand s-a aflat la ananghie, fara a-l lega vreo datorie, numai prietenia, raspunse Bard. Va vom da ragaz sa va caiti pentru vorbele acestea. Inteleptiti-va pana ne intoarcem!     Si cu acestea o porni inapoi spre tabara." | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

68. Evanghelia dupa Isus Cristos - Jose Saramago

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Celebra Evanghelie dupa Isus Cristos, cel mai polemic roman al lui Jose Saramago, reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus si alege drept teme de studiu vina si responsabilitatea. Desi fusese instiintat ca se pregatea masacrul pruncilor, Iosif isi salveaza doar propriul copil, devenind, prin omisiune, complicele crimei lui Irod. Inseparabil de diavol, umbra si acolitul sau, Dumnezeu nu ezita sa-si condamne la moarte unicul fiu pentru a-si satisface nemarginita sete de putere care, dupa sacrificiul lui Isus, va cere noi si noi varsari de singe. | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

69. A trai pentru a-ti povesti viata - Gabriel Garcia Marquez

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Primul volum al memoriilor lui Gabriel Garcia Marquez a aparut in octombrie 2002, devenind in scurt timp un bestseller in intreaga lume. In cele peste 600 de pagini, cel mai cunoscut scriitor sud-american, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1982, isi descrie copilaria, adolescenta si o parte din tinerete. Din paginile memoriilor transpare la tot pasul in mod navalnic exemplara vocatie de scriitor a lui Gabriel Garcia Marquez: „Vocatia artistica, cea mai misterioasa dintre toate, careia ii consacri viata intreaga fara sa astepti nimic de la ea /.../ pe care o porti inlauntrul tau de cand te nasti /.../ asa cum este vocatia de preot“. „In ziua in care am descoperit ca tot ceea ce imi placea cu adevarat era sa povestesc istorii, mi-am propus sa fac tot ce-mi sta in putinta spre a-mi implini aceasta dorinta. Mi-am spus: aceasta este vocatia mea. Nimeni si nimic nu ma poate face sa ma consacru unei alte activitati.“ - G. Garcia Marquez Fragment din volumul "A trai pentru a-ti povesti viata" de Gabriel Garcia Marquez:   "Inca de pe vremea copilariei mele nu puteai distinge lesne satele intre ele. Acum, dupa douazeci de ani, era si mai greu, pentru ca de la porticurile garilor cazusera placutele cu numele idilice - Tucurinca, Guamachito, Neerlandia, Guacamayal - si toate erau mai triste decat in amintire. Trenul s-a oprit la Sevilla cam pe la unsprezece si jumatate dimineata, sa-si schimbe locomotiva si sa se aprovizioneze cu apa, timp de cincisprezece minute nesfarsite. Atunci a inceput caldura. Cand si-a reluat mersul, noua locomotiva, ne arunca la fiecare cotitura o pala de praf de carbune ce intra pe fereastra fara geam, acoperindu-ne de o ninsoare neagra. Preotul si femeile coborasera, in vreun sat fara ca noi sa ne dam seama si asta mi-a intarit impresia ca mama si cu mine mergeam singuri intr-un tren al nimanui. Asezata in fata mea, uitandu-se pe fereastra, atipise in vreo doua sau trei randuri, dar se inviora brusc si rosti inca o data, intrebarea de temut: - Ce-i spun atunci tatalui tau?  Eu ma gandeam ca n-avea sa se dea nicicand batuta, cautand o cale prin care sa-mi infranga, hotararea. Cu putin inainte sugerase cateva formule de compromis pe care le-am inlaturat fara argumente, insa stiam ca retragerea ei n-avea sa dureze prea mult. Chiar si asa, aceasta noua tentativa m-a luat prin surprindere. Pregatit pentru alta batalie zadarnica, i-am raspuns cu mai mult calm decat in celelalte randuri. - El nu se impotriveste sa fii ce vrei tu, spuse ea, numai sa-ti iei o diploma, oarecare. Vorbea fara sa ma priveasca, prefacandu-se ca dialogul nostru o intereseaza, mai putin decat viata care se perinda pe fereastra. - Nu stiu de ce starui atata, cand stii prea bine ca n-o sa cedez, i-am spus. Ma privi un moment drept in ochi si ma intreba, intrigata: - De ce crezi ca stiu? - Pentru ca dumneata si cu mine suntem la fel, i-am zis.” | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

70. Epopeea lui Ghilgames Ed.2014 -

Cu peste un mileniu si jumatate inainte de a fi fost create poemele homerice, pe vremea cand apele Tigrului si Eufratului nu se impreunasera inca - pentru ca intr-o singura albie, cea a Shat-El-Arab-ului, sa se verse in Golful Persic - in Mesopotamia, «tara dintre cele doua fluvii», scribii scrijeleau pe placi de caramida arsa, in ciudata lor scriere cuneiforma, cea dintai epopee a lumii. Mai veche decat Iliada si Odiseea, mai veche decat Biblia, epopeea care canta vitejiile si suferintele lui Ghilgames, legendarul rege al Urukului, avea sa-si ia locul de cinste - oranduita in douasprezece tablete numerotate cu grija - in faimoasa biblioteca a regelui asirian Assurbanipal, la Ninive, in cel dintai veac inaintea erei noastre. Ea constituia pentru Asia Occidentala ceea ce aveau sa fie poemele homerice pentru Grecia celui dintai mileniu inaintea erei noastre si, de pilda, Cantecul lui Roland pentru Franta celui de-al XII-lea secol: glorificarea unui erou, chintesenta a bravurii poporului sau.   Poemul nu-si datoreste insa valoarea universala numai vechimii, ci mai cu seama deosebitelor sale merite care privesc deopotriva calitatea si caracterul operei. Amestec de intamplari minunate, de multe ori dramatice, cu profunde invataturi morale, el ne infatiseaza pe cel dintai erou tragic al tuturor timpurilor. | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

71. Doctor Jivago - Boris Pasternak

Publicat pentru prima data in Italia, in 1957, in plina criza mondiala, romanul Doctor Jivago e povestea vietii si a iubirilor unui medic in perioada Revolutiei ruse. Parasind Moscova pentru linistea Muntilor Urali, unde spera sa-si puna familia la adapost, Jivago se trezeste in plin conflict intre albi si rosii. Dragostea lui pentru frumoasa si tandra Lara se consuma pe fundalul cruzimii si al talazurilor revolutiei, o reprezentare surprinzatoare a unor vremuri memorabile.   Romanul a fost ecranizat in 1965 de David Lean, cu Omar Sharif si Julie Christie in rolurile principale, iar pelicula a fost distinsa cu cinci premii Oscar, cinci Globuri de Aur si doua premii Grammy si e inclusa pe lista celor mai bune 100 de filme ale tuturor timpurilor. Adaptarea pentru televiziune din 2002, in regia lui Giacomo Campiotti, cu Hans Matheson si Keira Knightley, a obtinut trei nominalizari la premiile BAFTA. | literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

72. Eseu despre luciditate - Jose Saramago

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Romanul Eseu despre luciditate debuteaza cu un scrutin general in capitala unei tari imaginare, dar perfect obisnuite. La sfirsitul zilei, se numara voturile si reiese ca aproximativ saptezeci la suta dintre electori nu alesesera pe cineva. Duminica urmatoare oamenii sint din nou chemati sa voteze si, de data aceasta, numarul de voturi fara optiune depaseste optzeci la suta. Membrii guvernului intra in panica, o molima pare sa le submineze demersurile politice si, daca este asa, atunci aceasta trebuie anihilata. Incercind sa afle care ar putea fi explicatia unui asemenea fenomen, ei incep o vasta operatiune politieneasca, culminind, in lipsa de rezultate, cu instaurarea starii de asediu si retragerea guvernului din capitala – provizoriu, sustin mai-marii, pina cind populatia capitalei va reveni la sentimente mai bune in ceea ce priveste puterea politica, cea despre care se presupune ca ar trebui sa-i reprezinte. Izolati si lipsiti de indrumare, cetatenii capitalei au reactii dintre cele mai imprevizibile. Fragment din cartea "Eseu despre luciditate" de Jose Saramago "Ministrului apararii, un civil care nu facuse armata, nu i se paruse destul declararea starii exceptionale, ceea ce dorea el era o stare de asediu serioasa, din cele autentice, o stare exceptionala in cea mai stricta acceptiune a cuvantului, dura, fara fisuri de nici un fel, ca un zid in miscare capabil sa izoleze razmerita, pentru ca apoi s-o zdrobeasca intr-un contraatac fulminant, inainte ca pestilenta si cangrena sa se intinda in partea inca sanatoasa a tarii, avertiza el. Prim-ministrul recunoscu ca gravitatea situatiei era extrema, ca patria fusese victima unui infam atentat impotriva fundamentelor esentiale ale democratiei reprezentative, Eu as numi-o mai degraba o torpila lansata impotriva sistemului, isi permise ministrul apararii sa nu fie de acord, Asa este, dar cred, si seful statului este de acord cu punctul meu de vedere, ca, fara sa pierdem vreodata din vedere pericolele conjuncturii imediate, in scopul varierii mijloacelor si obiectivelor actiunii in orice moment care ar justifica-o, ar fi de preferat sa incepem prin a ne folosi de metode discrete, mai putin ostentative, dar poate mai eficiente decat sa trimitem armata sa ocupe strazile, sa inchidem aeroportul si sa instalam bariere la intrarile in oras, Si ce metode ar fi acestea, intreba ministrul militarilor fara sa faca cel mai mic efort pentru a-si ascunde contrarietatea, Nimic ce nu cunoasteti deja, va amintesc ca fortele armate au si ele propriile lor servicii de spionaj, Pe ale noastre le numim contraspionaj, E acelasi lucru, Da, inteleg unde vreti sa ajungeti, Stiam ca aveati sa intelegeti, spuse prim-ministrul facandu-i un semn ministrului de interne." | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

73. Ingeri in parul meu - Lorna Byrne

 De cand se stie, Lorna, a vazut ingeri. In copilarie, ea era convinsa ca toata lumea putea sa vada fiintele supranaturale care o insoteau mereu. Cu toate astea, in ochii adultilor, comportamentul ei era anormal si considerat un simptom de deficienta mentala. Astazi, oameni bolnavi si chinuiti spiritualiceste sunt atrasi spre ea pentru a gasi alinare si confort, pana si teologii ai diverselor religii cautandu-i sfatul. Lorna a devenit o persoana de incredere pentru multa lume, datorita abilitatii ei de a comunica cu spirite - iar prin faptul ca ne impartaseste cunostintele ei despre lumea spirituala, ea ne ofera un mesaj de iubire si speranta.   Ingeri in parul meu este o cronica detaliata a povestii vietii Lornei. Cu mult calm si intelegere, ea povesteste despre copilaria traita intr-o Irlanda saraca, despre locurile unde a muncit in Dublin si despre viata ei alaturi de barbatul visurilor ei – o viata in doi care a fost marcata de tragedii personale. Povestea ei le ofera cititorilor o privire unica asupra ajutorului angelic care ne inconjoara si ne sta la dispozitie oricand pentru a-l cere. Lorna ne indeamna: “Nu trebuie decat sa cerem.” | literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

74. Destinul, o jucarie stricata - Simona Mihutiu

Primul meu roman, Fereastra spre maine, publicat in 2019, a fost nascut din dorinta de evadare intr-un taram frumos si, cu siguranta, mai aseptic decat al vietii reale, cel al artei. In momentul in care l-am scris nu mi-am propus sa-l continui. Nici nu stiam daca voi mai simti dorinta de a apela la imaginatie pentru a asterne pe hartie alte trairi si ganduri. La lansarea cartii, insa, cineva mi-a spus pe un ton foarte serios: "Sa o scrii si pe urmatoarea! Daca nu o vei face, aceasta carte va ramane un copil abandonat!"  Avea dreptate. Fiecare fila a cartii este cate o mica parte din mine, purtand in impletirea de cuvinte sentimentele, ideile, capacitatea de creatie si reactia mea la mediul in care traiesc. Prin urmare, am scris mai departe, iar continuarea povestii s-a cerut de la sine. Asa a aparut Destinul, o jucarie stricata. Eroii danseaza pe scena vietii in ritmul iubirii, cand mai vesel, cand mai trist - asa dupa cum este viata insasi, impletindu-si destinele intr-un final neprevazut, asa dupa cum si in viata rar putem anticipa ceea ce ne rezerva viitorul.   Ridicand cortina, veti remarca decorul. Este zugravit in alb si negru, cu multe nuante de gri, menit sa dea profunzime povestii.    Daca vi se pare ca este un crampei din propria viata, daca va recunoasteti in anumite personaje sau situatii, inseamna ca autorul si-a facut bine datoria, compunand o lume virtuala intr-un stil profund realist. Daca veti trai intens citind cartea, inseamna ca emotia a ajuns pe calea cuvantului scris acolo unde trebuie - in inima voastra, a cititorilor. - Simona Mihutiu Fragmente din romanul "Destinul, o jucarie stricata" de Simona Mihutiu:   ,,In viata, insa, nu facem doar ceea ce este inteligent sau ceea ce asteapta altii de la noi, nici macar ceea ce asteptam noi insine de la propria persoana. Unele decizii le luam manati de instinct, de emotii pe care dupa aceea, constient, le vom numi sentimente si ne vom chinui apoi sa le gasim argumente logice. Sunt situatii in viata fiecaruia in care apare o disjungere intre gand si fapta, iar Elvira se gasea intr-un astfel de moment incarcat de greutatea deciziei."   "Elvira se gandea ca, aparent, iti trebuia atat de putin ca sa te simti fericit, dar cat de mult era, totusi, si cat de greu de obtinut. Lucruri simple iti pot aduce fericirea, dar in spatele lor este, de fapt, intreaga complexitate a vietii."   "Toti bolnavii care erau scrisi dupa bara rosie ramaneau fara medicatie. Era ca la un concurs. Primii erau <>. Urmatorii erau < >. Doar ca in acest caz era un concurs pe viata si pe moarte. Era o intrecere cu destinul. De multe ori in viata sa, Elvira a fost in situatia de a-si atinge cu palmele propriul destin, simtind din plin durerea sub ascutimea limitei sale taioase. Prin profesia sa insa ea facea parte, zi de zi, din destinul atator sute de oameni, aflati intr-o situatie extrem de fragila." | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

75. Legile fundamentale ale imbecilitatii umane - Carlo M. Cipolla | literatura contemporana pentru copii

„Numarul indivizilor imbecili in viata este mereu si in mod inevitabil subestimat de toata lumea.“ Aceasta este Prima Lege Fundamentala a Imbecilitatii Umane. Despre imbecili si nebuni se scrie cu o nesfarsita fascinatie cel putin din vremea Renasterii; de la elogii la studii sociopsihologice, de la piese de teatru de Shakespeare la povesti de Creanga, satisfactia descoperirii unei lumi din care toti suntem convinsi ca nu facem parte a atras cititorii secole de-a randul. Nimeni nu a incercat sa imbine insa ironia fina cu o metoda stiintifica inainte de Carlo M. Cipolla, ale carui afirmatii caustice devin teritoriul unei desfasurari de sisteme carteziene si statistici de-a dreptul incantatoare. | literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

76. Despre frumusetea uitata a vietii (ed. de lux) - Andrei Plesu | literatura contemporană

| literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

77. Un loc numit libertate - Ken Follett

Intr-o lume violenta, Mack McAsh, un miner charismatic si razvratit, nascut sclav, este printre putinii barbati care au curajul sa faca ceea ce e corect si sa-si sustina principiile. Lizzie Hallim, independenta si rebela, urmeaza sa se casatoreasca cu Jay Jamisson, fiul unui latifundiar fara scrupule care conduce un imperiu de afaceri. Provenind din doua lumi diferite, Mack si Lizzie sunt aruncati impreuna intr-un vartej de evenimente atunci cand Mack este cautat de politie, fiind obligat sa-si abandoneze caminul. Lizzie il ajuta sa evadeze, si nu trece mult pana cand pasiunile izbucnesc pe vechiul continent, precum si in Lumea Noua. Cu o actiune ce are loc intr-o perioada plina de tulburari sociale, Un loc numit libertate este un roman magnific, scris de un maestru incontestabil al dramei si al suspansului.    Un roman al libertatii si al revolutiei extraordinar de convingator, un savuros amestec de istorie, dragoste si aventura transatlantica. Povestea - clocotitoare, alerta si pacatosi, pe care destinul ii arunca intr-o lupta care le va schimba vietile pentru totdeauna. Fragment din volumul "Un loc numit libertate" de Ken Follett: "Barbatul isi mentinu privirea inainte, dar ii vorbi pe un prietenos: - Eu sunt Kobe, spuse el, pronuntand numele intr-un fel care rima cu Toby. Kobe Tambala. - Barbatul gras cu palarie de paie este stapanul nostru acuM? - Nu. Bill Sowerby este doar supraveghetor. El si cu mine am fost trimisi pe Boboc de trandafir ca sa alegem oamenii cei mai buni pentru camp. - Atunci cine ne-a cumparat? - Nu ai fost tocmai cumparat. - Atunci? - Domnul Jay Jamisson a hotarat sa te pastreze ca sa lucrezi pe plantatia lui, Mockjack Hall. - Jamisson! - Exact. Mack devenise din nou proprietatea familiei Jamisson. Gandul acesta il umplu de manie. "La naiba, am sa fug din nou, isi promise el. O sa-mi fiu propriul stapan." Kobe il intreba: - Cu ce te-ai ocupat inainte? - Am fost miner intr-o mina de carbune. - Carbune? Am auzit de asta. O piatra care arde ca lemnul, dar ceva mai tare? - Da. Problema e ca trebuie sa intri mult sub pamant ca sa o gasesti. Dar tu? - Ai mei au fost fermieri in Africa. Tatal meu avea o bucata mare de pamant, mai mare decat a domnului Jamisson. Mack era surprins - nu mai auzise de sclavi care sa provina din familii bogate. - Ce fel de ferma? - Mixta - grau, ceva vite, dar nu tutun. Cresteam si o plantata care se numeste cartof dulce si care nu exista pe aici. - Vorbesti bine englezeste. - Sunt aici de aproape patruzeci de ani. O unda de amaraciune i se asternu pe fata. - Eram un copil cand m-au rapit, adauga el. Mack se gandea la Peg si la Cora. - Cu mine pe vapor au mai fost doua persoane - o fata si o femeie. As putea sa aflu cine le-a cumparat? Kobe izbucni in ras. - Toti incearca sa afle unde au ajuns cei apropiati de care au fost despartiti. Oamenii intreaba peste tot. Atunci cand sclavii se intalnesc pe drum sau in padure, numai despre asta vorbesc. - Copila se numeste Peg, insista Mack. Are numai treisprezece ani. E orfana. - Atunci cand esti cumparat, nu mai ai mama si tata. Kobe renuntase, din cate isi dadea seama Mack. Se obisnuise cu sclavia si invatase sa supravietuiasca. Era inversunat, dar abandonase orice gand de libertate. "Jur ca eu nu voi face asta", gandi Mack. Mersera aproape zece mile. Se deplasau anevoios din cauza lanturilor. Unii dintre condamnati erau inca legati in perechi. Cei carora le murisera partenerii pe vas fusesera legati de ambele piciioare, atat cat sa poata merge, dar sa nu poata evada. Niciunul nu putea merge mai repede si s-ar fi prabusit cu siguranta daca ae fi incercat sa fuga, fiind extrem de slabiti din cauza celor opt saptamani in care zacusera inghesuiti pe vapor. Supraveghetorul, Sowerby, mergea calare, insa nu dadea semne ca s-ar grabi; din cand in cand, tragea cate o dusca de alcool dintr-o plosca. Tinutul semana mai degraba cu Anglia decat cu Scotia si nu atat de pustiu pe cat anticipase Mack. Drumul urma raul pietros care serpuia printr-o padure luxurianta. Mack si-ar fi dorit sa ramana intins o vreme la umbra acelor copaci uriasi. Se intreba cat de curand avea sa o intalneasca din nou pe uimitoarea Lizzie. Il intrista gandul ca se afla din nou in proprietatea familiei Jamisson, insa prezenta ei reprezenta o consolare. Nu avea cruzimea socrului ei, desi putea fi uneori lipsita de ratiune. Purtarea ei neortodoxa si personalitatea vioaie il incantau pe Mack. In plus, avea un simt al dreptatii care ii salvase viata si care ar fi putut sa o faca si pe viitor." | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

78. Casa de la Riverton - Kate Morton | literatura contemporana

| carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

79. Cronica unei morti anuntate - Gabriel Garcia Marquez | literatura contemporană

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Publicarea in 1981 a romanului “Cronica unei morti anuntate” a stirnit entuziasmul unanim al criticii si cititorilor. Garcia Marquez isi dovedeste, inca o data, in aceasta opera de mica intindere, extraordinarele-i daruri de povestitor construind un roman perfect, pe temeiul unui fapt simplu: o crima anuntata, pe care nimeni nu se straduieste s-o opreasca.   Fragment din volumul "Cronica unei morti anuntate" de Gabriel Garcia Marquez: "Multi dintre cei care se aflau in port stiau ca Santiago Nasar avea sa fie omorat. Don Lazaro Aponte, colonel de la academia militara, acum in rezerva, si primar de unsprezece ani, ii adresa un salut cu degetele. „Aveam motivele mele bine intemeiate sa, cred ca nu mai era nicio primejdie pentru el", imi zise. Nici parintele Carmen Amador nu se nelinisti: „Cand l-am vazut teafar, am crezut ca totul fusese o minciuna", imi zise. Nimeni nici macar nu se intreba daca Santiago Nasar fusese prevenit, pentru ca tuturor li se paru imposibil sa nu fie. In realitate, sora mea Margot era una dintre putinele persoane care inca, nu stiau ca aveau sa-l omoare. „Daca, as fi stiut, l-as fi luat acasa chiar de-ar fi trebuit sa-l leg", declara judecatorului. Era ciudat ca n-o stia, dar era mult mai ciudat ca nici mama n-o stia, caci ea le afla pe toate inaintea tuturor din casa, in ciuda faptului ca de ani de zile nu mai iesea pe strada, nici macar pentru a se duce la biserica. Eu pretuiam virtutea aceasta a ei de cand am inceput sa ma scol devreme pentru a merge la scoala. O gaseam asa cum era pe atunci, palida, si tacuta, maturand curtea cu o matura de nuiele in lumina cenusie a rasaritului si, intre doua, sorbituri de cafea, imi povestea ce se mai intamplase pe lume in timp ce noi dormeam. Parea ca are niste fire de comunicare secreta cu ceilalti oameni din sat, mai ales cu cei de varsta ei, si uneori ne surprindea cu vesti anticipate pe care nu le-ar fi putut afla decat prin darul ghicitului.” | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

80. Evanghelia dupa Pilat - Eric-Emmanuel Schmitt | literatura contemporana carti

| literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

81. Concert in memoria unui inger - Eric-Emmanuel Schmitt

| literatura contemporana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

82. Padurea norvegiana - Haruki Murakami | literatura contemporana carti

Romanul Padurea norvegiana, care-si imprumuta titlul de la un hit al formatiei Beatles, Norwegian Wood, are ca fond atmosfera social-politica agitata a anilor ’60. Naratiunea opune acestui laitmotiv dur momente de o intimitate emotionala rascolitoare. Povestea lui Toru Watanabe urmareste firul implicatiilor psihologice nascute din dragostea imposibila pentru iubita prietenului mort. Totul se petrece pe fundalul unor episoade marcate la tot pasul de scene erotice in camere sordide de camin studentesc, de afise si discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach, de lecturi din clasicii literaturii universale. Carte recomandata de  Ioana Chicet Macoveiciuc  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si cart i ". Fragment din cartea "Padurea norvegiana" de Haruki Murakami: "- Aici e problema, a raspuns Midori, privind fumul si cazand un pic pe ganduri. Am asteptat prea mult... in cautarea perfectiunii... de aceea mi-e greu. - Cauti dragostea perfecta? - Nu chiar. Nici vorba sa tintesc la asa ceva. Pe mine ma fascineaza egoismul. Egoismul perfect. De exemplu, eu iti spun acum ca vreau sa mananc niste tarte cu capsune si tu lasi totul balta si dai fuga sa-mi cumperi. Te-ntorci cu ele, gafaind, si mi le intinzi, dar in clipa aceea eu iti spun ca nu mai am chef de ele si le arunc pe fereastra. Asa ceva caut eu. - Ce legatura are asta cu dragostea? am intrebat eu, teribil de uimit.  - Are. Habar n-ai tu. Sunt momente in viata unei fete cand asemenea gesturi sunt extrem de importante. - Adica ce gest? Aruncatul pe fereastra? - Exact. Si in clipa aceea as vrea ca baiatul sa-mi spuna: ,,A, am inteles, Midori. Te rog sa ma scuzi. Trebuia sa ghicesc ca nu o sa le mai vrei. Sunt un rahat de magar, un insensibil. Plec sa-ti iau altceva, ca sa ma ierti. Sarlota sau placinta cu branza?" - Si tu cum ai reactiona? - I-as da toata dragostea mea. - Esti absurda! - Ei bine, asta inseamna dragoste in acceptiunea mea. Nimeni nu ma intelege. Midori si-a frecat usor capul de umarul meu. Pentru anumite persoane, dragostea incepe de la un fleac, de la un moft... sau nu incepe deloc. - N-am mai cunoscut vreo fata care sa aiba asemenea opinii. - Multa lume e de aceeasi parere, spuse ea jucandu-se cu degetele. Eu nu pot gandi altfel, vorbesc serios, dar macar sunt cinstita. Niciodata nu mi-a dat prin cap ca modul meu de a privi lucrurile difera de al altora. Cand vorbesc serios, toata lumea crede ca glumesc sau fac pe nebuna si atunci ma simt foarte stingherita. - Si acum vrei sa mori cuprinsa de flacari? - Acum e vorba de curiozitate, pur si simplu. - Adica ce fel de curiozitate? Vrei sa experimentezi niste flacari pe pielea ta? - Nu, spuse Midori. Voiam doar sa vad cum reactionezi. Nu mi-e frica de moartea in sine. Zau ca nu. In cazul de fata, m-ar invalui fumul, mi-as pierde cunostinta si as muri cat ai zice peste. Acest tip de moarte nu ma sperie deloc daca o compar cu chinurile iadului prin care au trecut mama... si alte rude. Toate rudele mele au murit din pricina vreunei boli cumplite. E in sange, presupun. Dura mult pana isi dadeau duhul si ajungeam chiar sa ma intreb daca mai traiesc sau au murit, atat de lent era procesul. Si in urma lor nu ramanea decat durere si suferinta." | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

83. Scarile levantului - Amin Maalouf | literatura contemporana

Asemenea creatorului sau, Ossyan Ketabdar, eroul romanului Scarile Levantului, este un erudit, un spirit iscoditor si ironic si, mai presus de orice, un excelent povestitor. Istorisirea lui, populata de personaje cu identitati multiple, fragmentate, problematice, ne poarta printr-un univers plin de culoare si farmec, dar al carui echilibru fragil este doar o iluzie care ameninta sa se sfarime sub apasarea istoriei. Spatiu de granita (titlul cartii face trimitere la sirul de porturi comerciale prin care negustorii si calatorii europeni dornici de aventura patrundeau in Orient), Levantul lui Maalouf este o punte intre lumi, scena pitoreasca a unei tulburatoare si dureroase povesti de dragoste. | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

84. Pazitoarea tainei - Kate Morton | literatura contemporana pentru copii

| literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

85. Tata ma citeste si dupa moarte - Mihail Vakulovski | literatura contemporana carti

Ai nevoie de un ragaz ca sa te potolesti dupa ce inchizi cartea aceasta despre copilarie a lui Mihail Vakulovski, cu scriitura ei nervoasa, clocotitoare ca o magma. Toate schemele ideologice sunt abandonate, nu avem bolsevici rai si albgardisti buni, toate sunt asa cum le percepeam atunci in copilaria noastra sovietica, care aici este una frenetica, burlesca, savuroasa. Toate se invalmasesc, Lenin si Pavlic Morozov stau bine mersi langa eroina Zoia Kosmodemianskaia si supra-omul Iuri Gagarin. Versurile patetice despre eroii sovietici fac casa buna cu folclorul porcos al copiilor despre aceiasi eroi. Autorul refuza sa se uite la copilaria sa din perspectiva adultului de astazi, el o re-traieste exact pe cea de atunci, plina de triumfuri adolescentine si racoritoare ca o limonada. O copilarie in sanul unui tata protector si adorat ca un Dumnezeu. — Constantin Cheianu   Injectii de stari si de imagini, fara complexe, fara filtru si fara cenzura, textele lui Mihail Vakulovski sunt ca acele poze alb-negru, facute de «Zenit»-urile sovietice. Fie ca alearga dupa baiatul care jupoaie serpi ca sa-si oblojeasca mama, fie ca o pandeste pe laptareasa care se scalda noaptea in laptele colhozului, fotograful nu este niciodata un simplu privitor, este chiar lentila care ajusteaza realitatea. Mult umor, multe injuraturi si cruzime, dar si o duiosie aproape copilareasca, specifica slavilor, care se impleteste aici straniu cu scrisul romanesc.  Toate acestea pe muzica lui Visotki, de la inaltimea lui Gagarin, dar mai ales cu gandul la «tatelu’» – developatorul-sef al amintirilor. O carte care va enerva multa lume si tocmai de aceea merita citita. — Tatiana Tibuleac | literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

86. Vrajitoarea din Portobello - Paulo Coelho | carti literatura contemporana

| literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

87. Problema spinoza - Irvin D. Yalom

Irvin Yalom revine cu un roman despre mintile a doi oameni care au intrat in istorie la trei secole distanta unul de celalalt: filosoful olandez de secol XVII, Baruch Spinoza, si Alfred Rosenberg, unul dintre ideologii nazismului si un apropiat al lui Adolf Hitler. Imaginand o intersectie neasteptata intre viata lui Spinoza si destinul lui Rosenberg, Irvin Yalom construieste o poveste de neuitat despre ura si toleranta, curaj si lasitate, pedeapsa si speranta. Irvin D. Yalom este autorul prestigioaselor lucrari de psihoterapie The Theory and Practice of Group Psychotherapy – vanduta in peste 700.000 de exemplare –, Existential Psychotherapy si Inpatient Group Psychotherapy, al cartilor aflate la granita dintre fictiune si documentar Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie si Mama si sensul vietii, precum si al romanelor Plansul lui Nietzsche, Minciuni pe canapea si Solutia Schopenhauer. Irvin Yalom este profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford. „Acesta este cel mai incitant roman pe care l-am citit in ultimii ani. Irvin Yalom a creat o carte extraordinara, in care informatia istorica se impleteste perfect cu suspansul. O recomand cu entuziasm." Sir Anthony Hopkins „Spinoza nu a avut „o viata reala” in afara scrisului si a lecturii: a trait in interiorul mintii sale. Asadar, cum scrii despre un filosof – un scriitor iubit de Goethe, de Schopenhauer si de atatia alti ganditori – care isi petrece majoritatea timpului adancit in propriile sale ganduri? si cum il privesti pe Spinoza – un evreu a carui opera a dus la nasterea Iluminismului – daca, sa spunem, esti un nazist? Irvin Yalom este scriitorul potrivit pentru abordarea unei asemenea ecuatii, si o rezolva cu inteligenta sa de romancier stralucit intr-o carte care se citeste pe nerasuflate." Jay Parini „Irvin Yalom este cel mai important autor contemporan de proza psihologica. N-as fi crezut ca poate scrie ceva mai bun decat Plansul lui Nietzsche sau Solutia Schopenhauer, dar a facut-o. Problema Spinoza este o capodopera." Martin. E. P. Seligman   „Acesta este cel mai incitant roman pe care l-am citit in ultimii ani. Irvin Yalom a creat o carte extraordinara, in care informatia istorica se impleteste perfect cu suspansul. O recomand cu entuziasm.” Sir Anthony Hopkins „Sugestia lui Yalom, transpusa intr-o forma minunata este ca nimeni nu este conditionat irevocabil si irecuperabil. Dimpotriva, prin examinare critica a universului interior, avem puterea (chiar daca nu si dorinta intotdeauna) de a ne schimba destinele. Iar a trai in armonie si in echilibru cu noi insine poate deveni o stare de fapt care sa orienteze chiar mersul istoriei, atunci cand destinele multor altor oameni ajung sa depinda de ceea ce sustinem si de felul in care actionam din pozitii de mare raspundere. Problema Spinoza tine de fapt de constientizarea de sine, de onestitatea si luciditatea cu care ne raportam la univers si la semeni. Este o problema pe care toti ne-o putem pune, care ne priveste pe toti in cele din urma…" | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

88. Toata lumina pe care nu o putem vedea - Anthony Doerr | carti literatura contemporana

Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura Cu o structura labirintica pusa in pagina magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmeaza vietile a doua personaje, Marie-Laure – o tanara frantuzoaica lipsita de vedere – si Werner – un orfan de origine germana – , care ajung sa se intalneasca in timp ce amandoi incearca sa depaseasca suferinta fizica si psihica indurata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Marie-Laure se va refugia, dintr-un Paris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins intreaga Europa, in Saint-Malo, unde locuieste unchiul ei care sufera de agorafobie. Werner, orfan pasionat de tehnica, si in special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germana in Franta si, in cele din urma, la Saint-Malo. Desi intalnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va fi hotaratoare pentru destinele personajelor, afectand inclusiv vietile generatiilor viitoare. Povestea lor e insa si a unui misterios diamant, in cautarea caruia se afla ofiterii germani si despre care se spune ca ii va oferi posesorului viata vesnica, dar niciodata fericire. Dincolo de farmecul rar al naratiunii, cititorul va regasi un mesaj legat de importanta solidaritatii si a iubirii aproapelui. Fragment din roman:   „O prezenta, o respiratie. Marie-Laure isi atinteste toate simturile asupra usii de la intrare, care se afla cu trei etaje mai jos. Poarta casei se inchide cu un geamat, apoi se inchide si usa de la intrare. Il aude in minte pe tatal ei facand deductii: Poarta s-a inchis inaintea usii, nu dupa. Ceea ce inseamna ca nu-stiu-cine asta a inchis mai intai poarta si abia apoi usa. E inauntru. Isi simte perisorii de pe ceafa zbarlindu-se. Etienne ar sti ca a declansat alarma, Marie. Etienne te-ar striga deja pe nume. Zgomot de bocanci in vestibul. Cioburi de farfurii scartaind sub pasi. Nu e Etienne. Nelinistea devine aproape insuportabila. Ea incearca sa-si calmeze mintea, sa se concentreze pe imaginea unei lumanari care-i arde in centrul cutiei toracice, a unui melc retras in carapacea lui spiralata, dar inima i se zbate in piept, zvacniri de frica ii strabat sira spinarii si brusc nu mai stie daca o persoana cu vedere normala care s-ar afla in vestibul si ar privi in sus de-a lungul scarii serpuite ar putea vedea pana la etajul al treilea. Isi aminteste de ce-i spusese unchiul, sa aiba mare grija la hoti, aerul freamata de pete si de fosnete-fantoma, iar Marie-Laure isi inchipuie cum da fuga in baia plina de panze de paianjen de la etajul al treilea si se arunca pe fereastra.  Bocanci pe coridor. Un vas lovit cu piciorul alunecand pe podea. Un pompier, un vecin, un soldat german scotocind dupa mancare? Un salvator ar striga dupa supravietuitori, ma cherie. Trebuie sa te misti. Trebuie sa te ascunzi. Pasii o iau spre camera lui Madame Manec. Inainteaza incet; o fi intuneric. E posibil sa se fi innoptat deja? Trec patru sau cinci sau sase sau un milion de batai de inima.” | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

89. Provence pentru totdeauna - Peter Mayle | literatura contemporana pentru copii

Dupa ce a petrecut patru ani in America, Peter Mayle se intoarce in Provence, si la fericirea cu care acest tinut isi copleseste locuitorii, fie ei turisti sau connaisseurs. Redescopera cat de mult i-au lipsit obiceiurile locului, de la mirosul cimbrului de pe camp pana la imbulzeala si agitatia din piete, duminica dimineata, dar mai ales, bucataria provencala. Viata de pe aceste meleaguri nu e niciodata lipsita de curiozitati si geniul national de a complica lucrurile te insoteste permanent. Dar Provence mai ascunde si alte minuni, veti face cunostinta cu industria parfumului, vinul din Luberon, faimoasele bouillabaisse de Marsilia, dar si cu un crime passionnel, caci asta se intampla cand un sot gelos des - copera ca nevasta il insala cu macelarul cel nou si aratos. Acest nou titlu completeaza trilogia curiozitatilor si bucuriilor din Provence. O citesti ca si cum ai degusta un vin bun - zambind si cu senzatia ca lucrurile minunate din viata ta nu trebuie musai sa aiba sfarsit. | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

90. Papadiile - Yasunari Kawabata | literatura contemporana pentru copii

| literatura contemporana pentru copii

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

91. Memoria ca Zestre - Nina Cassian

Memoria ca zestre - Volumui I Sunt atat de fascinata de capacitatea mea de ,,a cuceri”… Asa ca ma arat in toata vanitatea mea si goliciunea mea. Iar daca vrodata, cineva asemanator mie, ,,mon semblable, mon frere”, cineva mai mult sau mai putin ipocrit va parcurge aceste randuri, sa-mi constate macar sinceritatea. Memoria ca zestre - Volumui II Am eu certitudinile mele, care tin de faptul ca loji ma iubeste de cinsprezece ani, Mony, de zece, Ali, de sapte (adica de cand sa nascut), ca Sby, dupa zece ani, insurat si cu copil, ma iubeste inca, de faptul ca insusi Marin m-a iubit si acum sase ani si anul acesta si, deci, e posibil sa ma iubeasca si peste alti sase. Memoria ca zestre - Volumui III Notele mele inclusiv comentariile lor, acopera o perioada de cateva decenii. O viata de om. In deplina, neinhibata sinceritate nu-mi ascund erorile, nu incerc sa le camuflez. Nu le cer cititorilor sa ma absolve, ci doar SA MA CUNOASCA… | literatura contemporană

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

92. Femeia de la fereastra - A.J. Finn

Nu e paranoia daca se intampla cu adevarat... Au trecut zece luni de cand Anna Fox a iesit ultima data din casa. Zece luni in care a bantuit ca o fantoma prin camerele vechii sale locuinte din New York, pierduta in amintiri, prea inspaimantata ca sa-si paraseasca siguranta propriului camin. Singura punte de legatura a Annei cu lumea reala este fereastra camerei sale, unde sta zi de zi, urmarindu-si vecinii. Cand familia Russell se muta peste drum, Anna este imediat atrasa de aceasta. O familie perfecta cu trei membri, un ecou al vietii pe care si ea a dus-o candva. Dar intr-o seara, un tipat teribil rupe tacerea, iar Anna este martora a ceva ce nimeni nu trebuia sa vada. Acum trebuie sa faca tot ce poate pentru a descoperi adevarul despre ceea ce s-a intamplat in realitate. Dar chiar daca il va afla, o va crede cineva? Si poate sa aiba incredere in ea insasi? Uluitoare. Senzationala. Extraordinara. - Gillian Flynn - Autoarea romanului Fata disparuta Tensiune la cote maxime. Suspans hitchcockian intr-o ambianta de secol XXI. - Val McDermid Una dintre acele carti rare pe care nu le poti lasa din mana. - Stephen King Uimitoare. Fascinanta. Pur si simplu fantastica! - Tess Gerritsen Fragment din romanul "Femeia de la fereastra" de A.J. Finn: "Nimeni nu m-a prins vreodata pana acum. Nici doctorul sau Rita Miller, nici familia Takeda, nici familia Wasserman, nici cardul de gaste din familia Gray. Nici familia Lord inainte sa se mute, nici familia Mott inainte de a se desparti. Nici taxiurile aflate in trecere, nici trecatoril. Nici macar postasul, pe care obisnuiam sa-l fotografiez in fiecare zi, la fiecare usa. Si luni de zile cercetam cu atentie acele imagini, retraind acele momente, pana cand, in cele din urma, nu am mai putut tine pasul cu lumea de dincolo de fereastra mea. Dar inca mai exista o exceptie ciudata, desigur - familia Miller ma intereseaza. Sau, mai exact, m-au interesat inainte sa soseasca cei din familia Russell. Si acest teleobiectiv Opteka este mai bun decat binoclul. Dar acum imi simt corpul strabatut de rusine ca de o tensiune electrica. Ma gandesc la toata lumea si la tot ceea ce am surprins cu aparatul foto: vecinii, strainii, sarutarile, crizele, unghiile roase, maruntisul aruncat, pasii mari, poticnirile. Baiatul din familia Takeda, cu ochii inchisi si cu degetele tremurand pe corzile violoncelului sau. Familia Gray, cu paharele de vin ridicate intr-un toast buimac. Doamna Lord in camera ei de zi, aprinzand lumanari pe un tort. Tinerii din familia Mott, in zilele muribunde ale casatoriei lor, urland unul la celalalt din capetele opuse ale salonului de un rosu pasional, cu o vaza facuta zob pe podeaua dintre ei. Ma gandesc la hard diskul meu, burdusit cu imagini furate. Ma gandesc la Jane Russell cand s-a uitat la mine, fara sa clipeasca, de cealalta parte a parcului. Nu sunt invizibila. Nu sunt moarta. Sunt vie, la vedere, si mi-e rusine. Ma gandesc la dr. Brulov in Fascinatie: „Draga mea fata, nu poti sa te tot lovesti cu capul de realitate si sa spui ca nu este acolo"." | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

93. Soloviov si Larionov - Evgheni Vodolazkin

| carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

94. Batranul care citea romane de dragoste - Luis Sepulveda

Batrinul care citea romane de dragoste a fost ecranizat in anul 2001, in regia lui Rolf de Heer, cu Richard Dreyfuss in rolul principal.   Antonio Jose Bolivar, ramas vaduv inca de tinar, isi cauta linistea intr-un sat indepartat din padurea ecuatoriala, El Idilio. Isi petrece timpul la vinatoare si, pe masura ce inainteaza in virsta, cauta alinarea in lectura. Citeste romane de dragoste aduse de amicul sau, un dentist care, la rindu-i, le ia de la una dintre prostituatele pe care le frecventeaza. Impartit intre viata normala pe care a lasat-o in urma si jungla pe care vrea fara succes s-o cunoasca, intre siguranta civilizatiei si intelepciunea traditiei, intre solitudine si chemarea semenilor, Antonio nu-si vede viata implinita, caci nu poate urma pe deplin nici una dintre caile pe care le alege. | carti literatura contemporana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

Cărți din Literatura Contemporană în format PDF

Avem pentru tine Cărți din Literatura Contemporană în format PDF. Înainte să cumperi cărțile, poț citit primele câteva pagini în format PDF ca să te poți decide dacă merită să cumperi cartea sau nu. Vezi cărțile cu butonul albastru PDF din lista de mai sus. În această listă de cărți găsești: carti literatura contemporana,literatura contemporana,literatura contemporană,literatura contemporana carti,literatura contemporana pentru copii