Top 94 Cărți din Literatură Universală | PDF inclus

Cărți din Literatură Universală

Cauți cărți din Literatura Universală? Descoperă Top 100 cărți din Literatura Universală pe care oricine ar trebui să le citească.

1. La cinci pasi de tine - Rachael Lippincott, Mikki Daughtry - Rachael Lippincott, Mikki Daughtry, Tobias Iaconis | carti din literatura universala

Oare poti iubi pe cineva pe care nu-I poti atinge niciodata? Stella Grant simte nevoia sa-si planifice viata pas cu pas - poate pentru ca plamanii ei bolnavi, pe care nu-i poate controla, i-o guverneaza oricum, trimitand-o periodic in spital, inca din copilarie. In momentul de fata, Stella trebuie sa-si planifice foarte bine viata pentru a nu pierde locul pe lista beneficiarilor unui transplant de plamani, care-i va asigura cinci ani de existenta fara probleme. Pentru asta e obligata sa stea in permanenta la sase pasi de oricine i-ar putea transmite o infectie pulmonara. Sase pasi. Fara exceptii. Will Newman este exact persoana de care Stella trebuie sa se fereasca. Lui Will nu-i pasa de reguli, de tratamente, nu-si respecta orarul de medicatie si abia asteapta sa implineasca optsprezece ani ca sa-si decida singur soarta. Vrea sa plece sa vada lumea - nu doar spitalele ei. Mai mult, Will o poate infecta pe Stella cu o bacterie mortala. Si totusi, dintr-odata, cei sase pasi dintre ei nu mai par un spatiu de siguranta, ci o pedeapsa. Oare n-ar putea sa fure macar o mica parte din aceasta distanta, in schimbul a tot ceea ce plamanii lor defecti le-au furat din viata? Cat de periculosi ar putea fi numai cinci pasi intre ei, daca asta ii ajuta sa castige sufleteste? Carte ecranizata: descopera un nou Love Story in cea mai recenta productie cinematografica a anului, cu Cole Sprouse si Haley Lu Richardson in rolurile principale  Pentru prima data simt intreaga povara a fiecarui centimetru, a fiecarui milimetru din cei cinci pasi dintre noi. Imi strang puloverul mai aproape de corp si imi intorc privirea spre teancul de saltele de yoga din colt, incercand sa nu dau atentie faptului ca distanta aceasta va exista intotdeauna. Fragment din cartea "La cinci pasi de tine" de Rachael Lippincott, Mikki Daughtry si Tobias Iaconis: "Deschid pagina de cautare si tastez „Stella Grant" in fereastra Google, fara sa ma astept la prea multe. Pare genul care are o pagina Facebook doar pentru prietenii foarte apropiati. Sau un amarat de cont pe Twitter pe care reposteaza clisee despre importanta spalatului pe maini. Primul rezultat e insa o pagina pe YouTube cu titlul Jurnalui FC nu tocmai secret al Stellei Grant, pe care sunt cel putin o suta de clipuri video, cele mai vechi datand de acum vreo sase ani. Mati incrunt usor, fiindca numele paginii imi pare ciudat de familiar. Ah, Doamne, asta e canalul ala jalnic al carui link mi l-a trimis mama cu cateva luni in urma, intr-o tentativa de a ma convinge sa-mi iau tratamentele in serios. Daca as fi stiut ca fata arata asa... Derulez pana la cea mai veche postare si accesez un clip video pe a carui eticheta vad o Stella mai tanara, cu aparat dentar si o coada de cal in varful capului. Incerc sa nu rad. Si ma intreb cum arata dintii ei acum, dat fiind ca inca n-am vazut-o zambind. Probabil ca n-arata rau. Pare genul care isi poarta retainerul dentar noaptea, in loc sa-l lase sa se prafuiasca pe etajera din baie, Pe al meu cred ca nici nu l-am luat de la cabinetul ortodontistului. Apas butonul de volum, si glasul ei se revarsa din boxe. „Ca toti fibrochisticii, sunt in faza terminala de cand m-a nascut. Corpul fabrica prea mult mucus, iar mucusului ii place sa intre in plamani si sa provoace infectii respiratorii, ceea ce face ca functia pulmonara sa se dete-riore-ze." Se balbaie la ultim cuvant si apoi etaleaza un zambet larg. „In momentul de fata functia mea pulmonara e de cincizeci la suta."  Dupa asta, clipul e taiat grosolan, iar ea coteste pe o scara pe care o recunosc: e intrarea principala in spital. Nu-i de mirare ca stie sa se orienteze atat de bine. Vine aici de cand lumea si pamantul. Ii zambesc, cu toate ca taietura aia a fost cea mai jalnica pe care am vazut-o vreodata. Se asaza pe trepte si trage adanc aer in piept. „Doamna doctor Hamid zice ca, in ritmul asta, o sa am nevoie de transplant inainte sa intru la liceu. Transplantul nu inseamna si vindecare, dar o sa-mi dea mai mult timp! Mi-ar placea tare mult sa mai traiesc cativa ani, daca o sa am norocul sa primesc un transplant!" Mie-mi spui, Stella? Cel putin, ea are o sansa."   | capodopere ale literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

2. Sarpe si porumbel - Shelby Mahurin

O vrajitoare si un vanator de vrajitoare uniti intr-o sfanta casatorie. Povestea asta nu se poate sfarsi decat intr-un singur fel – Un rug si un bat de chibrit.   In urma cu doi ani, Louise le Blanc a fugit din clanul ei de vrajitoare, adapostindu-se in orasul Cesarine, renuntand la magie si ducandu-si zilele din ce putea fura. In oras, vrajitoarele ca Lou sunt temute, de aceea sunt vanate si arse pe rug. Ca membru al Vanatorilor, ordin sub egida Bisericii, Reid Diggory si-a trait viata calauzindu-se dupa un singur principiu: pe vrajitoare sa n-o lasi sa traiasca. Dar cand Lou, incoltita, ii intinde o capcana, cei doi sunt siliti la un compromis imposibil – sa se casatoreasca. Lou, care nu-si poate ignora sentimentele din ce in ce mai puternice, totusi neavand cum sa schimbe ceea ce este, trebuie sa faca o alegere. Iar dragostea isi rade de noi toti. Doi uniti ca unul, pentru a se iubi, a se onora sau a arde.   Odata patrunsi in lumea femeilor puternice, a magiei negreu si a iubirilor incredibile din acest prim volum, cititorii vor arde de nerabdare sa-si continue periplul. Un debut de exceprie, plin de tot ce imi place mai mult. - Sarah J. Maas   Personaje bine realizate si o lume plurivalenta, cu aer frantuzesc, alcatuiesc un fundal consistent, dar centrul de interes al acestui roman fantasy este povestea de dragoste, complicata si adesea fierbinte, dintre Lou si Reid. - Booklist   Un debut de exceptie, plin de tot ce imi place mai mult: o eroina plina de vioiciune si bine portretizata, un sistem complex si mortal de magie si o poveste de dragoste arzatoare, care m-a facut sa citesc pana tarziu in noapte. Sarpe si porumbel este o bijuterie de carte. - Sarah J. Maas, autoarea seriei Tronul de clestar Ii va vraji pe fanii povestilor de dragoste. - Kirkus Reviews   Mahurin a reluat tema vrajitoarei si a vanatorului de vrajitoare, reimprospatand-o. Lumea construita de ea o sa-i atraga pe cititori, iar firea puternica, dar melancolica a eroinei Lou o sa-i tina captivi in lectura. - School Library Journal   Musteste de intriga si fiori. - Bulletin of the Center for Children’s Books | capodopere ale literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

3. Cainele, adevaratul meu prieten - W. Bruce Cameron | literatura clasica universala

    ”Cainele, adevaratul meu prieten” propune povestea impresionanta a unui suflet de caine care, in diferitele sale incarnari, isi cauta asiduu menirea. Compozitional, romanul este o bijuterie, deoarece naratorul sau este chiar cainele, care-si priveste cu duiosie atat semenii, cat si pe oamenii care-l insotesc in marea sa calatorie. O poveste tulburatoare, care va va emotiona profund, ajutandu-va sa priviti viata cu alti ochi. Cat se aseamana, oare, menirea unui caine cu menirea unui om? Oare nu suntem facuti cu totii pentru a iubi si a fi iubiti?     Fragment din romanul "Cainele, adevaratul meu prieten" de W. Bruce Cameron:     “Cand s-a intunecat prea tare ca sa mai putem vedea, s-a asezat pe acele de pin.     - Aici, Bailey! Vino aici!     M-am tarat langa el, iar culcusul mi-a amintit de casa cainelui. Mi-am amintit cu tristete de scaunul bunicului, intrebandu-ma de ce nu puteam merge acasa si dormi acolo. Baiatul a inceput sa tremure in scurt timp, asa ca mi-am pus capul pe el si mi-am lipit burta de spatele lui, asa cum obisnuiam sa ma intind pe fratii si surorile mele cand ne era frig.     - Esti un caine bun, mi-a spus el.     In scurt timp, a inceput sa respire adanc si n-a mai tremurat. Desi nu ma simteam tocmai confortabil, am ramas cu grija intr-o pozitie in care sa-i tin cat de cald puteam in timpul noptii.     Ne-am trezit cand au inceput sa cante pasarile si, inainte sa se lumineze bine, deja porniseram la drum. Am adulmevat cu speranta rucsacul, pacalit de mirosuri, dar, cand baiatul m-a lasat sa-mi bag capul inauntru, n-am gasit nimic de mancat.     - Il tinem in caz ca trebuie sa facem un foc, mi-a spus el.     Am crezut ca asta insemna „avem nevoie de mai multe sandviciuri" si am dat din coada, ca sa arat ca eram de acord.     Natura aventurii noastre s-a schimbat in acea zi. Foamea din burta mea s-a transformat intr-o durere ascutita si baiatul a plans din nou, smiorcaindu-se cam o ora. Teama lui acuta fu urmata de o letargie trista, care m-a speriat chiar si mai rau. Cand s-a asezat si s-a uitat la mine cu ochi sticlosi, l-am lins pe fata.     Ma ingrijora baiatul meu. Trebuia sa mergem acasa imediat.     Am ajuns la un paraias, iar baiatul s-a trantit pe burta si a baut cu sete. Apa i-a oferit energie si motivatie; cand am pornit din nou, am urmat paraiasul, care se rasucea printre copaci si, intr-un loc, trecea printr-o pajiste plina de pasari cantatoare. Baiatul si-a intors fata spre soare si si-a grabit pasul, manat de speranta, dar umerii i s-au lasat in jos dupa vreo ora, cand paraiasul a intrat din nou in padurea intunecoasa." | carti universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

4. Copiii de pe Volga - Guzel Iahina | top carti literatura universala

 Premiul Bolsaia Kniga 2019.  Marele Premiu Ivo Andric 2019.   La trei ani dupa debutul ei fulminant, cu bestsellerul Zuleiha deschide ochii, Guzel Iahina publica in 2018 un nou roman cutremurator, care se bucura deja de faima internationala. Iata cum il descrie autoarea: „Am vrut sa vorbesc despre lumea coloniilor germane de pe Volga - vibranta, aparte, vie - o lume creata candva de oameni veniti din alta tara si pierduta astazi in negura timpului. Dar este si o poveste despre cum poate o mare dragoste sa nasca spaime in sufletul nostru si totodata sa ne ajute sa le depasim.“   Iakob Ivanovici Bach, profesor in satul german Gnadental de pe Volga, duce o viata simpla, anonima. Intr-o zi, este chemat pe celalalt mal al fluviului ce „imparte lumea in doua“ sa-i dea lectii unei tinere fragile si timide, Klara, fiica unui straniu personaj Udo Grimm. Nu e deloc surprinzator ca intre cei doi se infiripa o poveste de iubire. Este insa singurul fapt previzibil din acest roman ametitor, caci in clipa urmatoare istoria da navala, rasturnand reguli si destine, realitatea capata accente supranaturale, adevarul nu mai este acelasi si totul se topeste intr-o grandioasa epopee din ritmul careia nu te mai poti desprinde. | carti de literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

5. Testamentele - Margaret Atwood

Autor distins cu Booker Prize pentru literatura Au trecut mai bine de cincisprezece ani de la evenimentele din Povestea Slujitoarei, iar regimul teocratic al Republicii Galaad inca tine fraiele puterii cu o mana de fier. Dar apar primele semne ca Galaadul incepe sa se erodeze din interior. Exact in acest moment de rascruce, vietile a trei femei complet diferite se intrepatrund in mod neasteptat. Urmarile pot fi dezastruoase sau pot duce la un viitor mai bun, dar cu siguranta vor cutremura zidurile lumii care le tine captive. Ramane de vazut daca aceste ziduri se vor si prabusi. In paginile Testamentelor Margaret Atwood ii deschide cititorului usa spre cele mai ascunse cotloane ale Galaadului pe masura ce fiecare personaj feminin din povestea ei e nevoit sa-si dea seama cine este de fapt si cat de departe ar merge pentru lucrurile in care crede.   Dragi cititori, toate intrebarile pe care mi le-ati pus despre Galaad si despre mecanismele lui au fost o sursa de inspiratie pentru aceasta carte. Sau aproape toate. Cealalta sursa de inspiratie a fost lumea in care traim. - Margaret Atwood   Prin aceasta carte, Atwood ne aminteste de puterea adevarului inaintea raului. - People   O poveste captivanta scrisa intr-un ritm alert, revolutionara si cu accente de melodrama. - The New York Times   Toata lumea ar trebui sa citeasca Testamentele. - Los Angeles Times   O continuare pe masura operei care a precedat-o. Acest lucru este posibil si datorita capacitatii lui Atwood de a surprinde, chiar si atunci cand scrie despre un univers pe care credem ca-l cunoastem atat de bine. - USA Today   Femeile din Galaad sunt mai fascinante ca niciodata. - NPR Se prea poate sa nu existe scriitor mai potrivit decat Margaret Atwood cand vine vorba sa aduca in discutie anxietatile lumii in care traim. - Entertainment Weekly   Citeste si romanul-cult Povestea Slujitoarei .   De aceeasi autoare la Editura ART: Inima cedeaza ultima MaddAddam Anul potopului Oryx si Crake | carti din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

6. Calatoria Cilkai - Heather Morris | carti de literatura universala

Calatoria Cilkai, continuarea bestsellerului Tatuatorul de la Auschwitz Un roman care porneste de la intamplari adevarate, o poveste dramatica despre supravietuire si iubire care prezinta destinul tinerei Cilka Klein, unul dintre personajele cele mai puternice ale bestsellerului international Tatuatorul de la Auschwitz.   Cilka are 18 ani cand Auschwitzul este eliberat de trupele sovietice. Isi ingaduie pentru o clipa sa creada ca exista un viitor si pentru ea, dar numai pentru a fi aruncata din nou in lagar – de data aceasta, dincolo de Cercul Polar, in Gulagul Vorkuta. Este acuzata ca a supravietuit colaborand cu nazistii. Trecutul este apasator, amintirile dragi, in loc sa-i dea curaj, ajung sa o impovareze, dar refuza sa se lase invinsa. In ciuda conditiilor cumplite de viata din Siberia, speranta renaste, hranita de solidaritate si prietenie, iar Cilka gaseste o iubire atat de mare, cum nici n-a indraznit sa viseze. Heather Morris s-a nascut la Te Awamutu, in Noua Zeelanda. Si-a inceput studiile universitare la Canterbury University, in 1986, iar dupa ce s-a mutat in Australia, la Melbourne, le-a finalizat la Monash University, in 1991. Din 1995 pana in 2017 a lucrat in cadrul Departamentului de asistenta sociala al Monash Medical Centre din Melbourne. In 1996 s-a inscris la un curs pentru scenaristi profesionisti la Australian College of Journalism. A urmat apoi mai multe workshopuri si seminare de scenaristica, atat in Australia, cat si in Statele Unite. In 2003 l-a cunoscut pe Lale Sokolov si prima forma a povestii lui s-a constituit intr-un scenariu cu care Heather Morris a castigat International Independent Film Awards in 2016. Impulsionata de succesul avut si de parerile celor care au citit scenariul in cadrul competitiei, l-a rescris ca roman. Aparut in ianuarie 2018, Tatuatorul de la Auschwitz (The Tattooist of Auschwitz) cunoaste un succes fulminant, fiind nominalizat in Marea Britanie la prestigiosul Specsavers National Book Award. Sincronicity Films a cumparat drepturile de ecranizare, iar lansarea serialului TV este proiectata pentru ianuarie 2020, spre a marca cea de-a 75-a aniversare a eliberarii lagarului de la Auschwitz. | romane din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

7. Pana la ultima suflare - Jennifer L. Armentrout

Apocalipsa elementelor. Volumul 3: Pana la ultima suflare Unele iubiri nu se sting pana la ultima suflare...   Fiecare alegere are consecintele ei, dar Layla, fata de saptesprezece ani, se confrunta cu ele mai mult decat oricine altcineva. Lumina sau intuneric. Maleficul demon, Print Mostenitor al Iadului, Roth, sau Zayne, chipesul si protectorul Gardian, despre care niciodata nu credea ca va fi al ei. Cel mai dificil, insa, este sa decida in care parte sa aiba incredere. Layla mai are o problema. Lilinul, cel mai fatal dintre demoni, a fost eliberat, provocand prapad in viata celor apropiati... inclusiv a celui mai bun prieten al ei. Pentru a-l salva pe Sam de la o soarta cu mult, mult mai rea decat moartea, Layla trebuie sa faca pact cu dusmanul, salvand in acelasi timp orasul – si rasa umana – de la distrugere.   Sfasiata intre doua lumi si doi baieti diferiti, Layla nu are nicio certitudine, cu atat mai putin aceea a supravietuirii, mai ales dupa ce o intelegere mai veche revine in prezent si ii bantuie pe toti. Dar uneori, cand secretele sunt pretutindeni si adevarul pare greu de recunoscut, trebuie sa-ti asculti inima, sa alegi de care parte sa fii... si apoi sa lupti din toate puterile... Din seria Apocalipsa elementelor fac parte:  Volumul 1: Mai fierbinte ca focul  Volumul 2: Mai rece ca gheata  Volumul 3: Pana la ultima suflare | top carti literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

8. Turnul zorilor. Seria Tronul de clestar. Vol.6 - Sarah J. Maas

Turnul zorilor este al saselea volum al seriei Tronul de clestar Chaol Westfall si Nesryn Faliq au ajuns in stralucitorul oras Antica in incercarea de a incheia o alianta cu khaganul Continentului Sudic, ale carui armate vaste par a fi ultima speranta pentru Erilea. Dar prezenta lor acolo mai are un scop. Ei vor sa ajunga la Torre Cesme, locul in care traiesc cei mai buni vindecatori din lume, singurii care ar putea sa-l faca pe Chaol sa mearga din nou. Dupa ce a trait suferinte de nedescris in copilarie, Yrene Towers nu are nicio dorinta sa-l ajute pe tanarul lord din Adarlan, daramite sa-l vindece. Insa a depus un juramant de a-i alina pe cei aflati in suferinta si il va respecta. Tanara ajunge sa il insoteasca pe un drum dureros si plin de obstacole, fiind nevoita sa infrunte si demonii din ea, nu doar intunericul care i-a ranit lui trupul si inima. Si Chaol, si Nesryn descopera in Antica lucruri care ii vor schimba si care pot juca un rol mult mai important in salvarea Erileei decat s-ar fi asteptat. Citeste celelalte titluri ale seriei:   T ronul de clestar. Seria Tronul de clestar. Vol.1 - Sarah J. Maas   Diamantul de la miezul noptii. Seria Tronul de clestar. Vol.2 - Sarah J. Maas   M ostenitoarea focului. Seria Tronul de clestar. Vol.3 - Sarah J. Maas   Regina umbrelor. Seria Tronul de clestar. Vol.4 - Sarah J. Maas   Imperiul furtunilor. Seria Tronul de clestar. Vol.5 - Sarah J. Maas | clasicii literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

9. Cantecul maorilor - Sarah Lark | carti literatura universala

Cantecul maorilor este partea a doua a trilogiei In Tara Noului Alb O saga de familie plina de culoare in minunatele tinuturi din Noua Zeelanda. Noua Zeelanda, 1893: William Martyn este un barbat mult mai cultivat si mai elegant decat oamenii care ajung in mod obisnuit in cautare de aur la Queenstown. Nici nu e de mirare, caci Will este fiul unor nobili irlandezi. Temperamentala Elaine se indragosteste de el, iar el pare sa-i impartaseasca sentimentele. Insa deodata soseste in vizita Kura-Maro-Tini, verisoara lui Elaine, care e pe jumatate maori si a carei frumusete si libertinism il cuceresc definitiv pe William. Din trilogia In Tara Norului Alb fac parte:   In Tara Norului Alb   Cantecul maorilor   Strigatul pasarii kiwi Fragment din cartea "Cantecul maorilor" de Sarah Lark: "Pielea Kurei avea culoarea cafelei in care se amestecase din belsug smantana alba si groasa. Si mai avea o sclipire aurie ce dadea impresia de caldura si te ademenea. Parul neted si lung pana la coapse era negru ca pana corbului si stralucitor, asa incat parea ca o perdea de onix ii acoperea umerii. Genele ei lungi si sprancenele usor arcuite scoteau in evidenta prin negrul lor profund ochii mari, de un albastru azuriu ca ai bunicii Gwyn. Privirea ei nu licarea ironic sau zglobiu ca la Gwyn, ci era calma si visatoare, aproape plictisita, ceea ce ii dadea acestei frumuseti exotice o tenta de mister. Pleoapele grele adanceau impresia de visatoare care astepta doar sa fie trezita. Buzele Kurei erau pline, de un rosu intunecat, si luceau umed. Avea dinti mici, regulati si albi ca zapada, expusi irezistibil. Chipul ei era ingust, gatul lung, usor arcuit. Purta o rochie de calatorie de un rosu-inchis, simpla, dar formele corpului i s-ar fi profilat si de sub o rasa calugareasca. Avea sanii fermi si plini, soldurile late. Acestea se unduiau lasciv in mers, dar nu exersat, ca la fetele lui Daphne, ci la Kura parea ceva innascut. O pantera neagra... William vazuse odata o asemenea fiara la gradina zoologica din Londra; miscarile unduitoare ale acestei fete si frumusetea ei plina de temperament ii amintira imediat de ea. William nu se putu retine sa nu-i zambeasca scurt Kurei si aproape ca i se taie respiratia cand ea ii intoarse zambetul. Desigur foarte scurt, pentru ca ce putea sa insemne pentru aceasta zeita chipul unui tanar aflat pe marginea strazii? - Tu... aa.... esti Kura? Fleurette isi reveni prima si ii zambi fetei ceva cam fortat. Trebuie sa marturisesc ca nu te-as fi recunoscut... Ceea ce inseamna ca nu am mai fost de prea mult timp la Kiward Station. O mai stii pe Elaine? Si pe Georgie? Orele la scoala tocmai se incheiasera, si George se apropie magazin cand Kura isi regiza aparitia pe care el o urmarise cu aceeasi expresie tampa ca si restul privitorilor de sex barbatesc. Insa acum isi folosi imediat sansa si se apropie de mama lui, deci si de minunata verisoara. Numai de ar sti ce sa ii spuna! - Kia ora, se lupta el sa rosteasca, pentru a se arata umblat. In definitiv, Kura era o maori; i-ar face placere ca el sa o salute in limba ei. Kura zambi. - Buna ziua, George. O voce ca un cant. George isi aminti ca auzise asta odata, undeva, si ca, o considerase o mare tampenie. Dar fusese inainte sa o fi auzit pe Kura-maro-tini spunand „Buna ziua". Elaine incerca sa isi depaseasca frustrarea. Da, Kura era frumoasa, dar inainte de toate era verisoara ei. Un om absolut normal si, in plus, mai mica decat ea. Nu exista absolut niciun motiv sa se zgaiasca la ea. Zambi si incerca sa o salute pe Kura cat se putea de normal. Dar salutul ei suna putin cam fortat." | clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

10. Sotia plantatorului de ceai - Dinah Jefferies

Tanara Gwendolyn Hooper ajunge in exoticul Ceylon, nerabdatoare sa inceapa o viata noua ca sotie. O intampina insa un sot distant, secretos si intotdeauna ocupat. Explorand singura plantatia de ceai, Gwendolyn descopera usi incuiate, rochii vechi si alte semne ale unui trecut necunoscut. Cand trebuie sa aduca pe lume un copil, trebuie si sa-i dezvaluie lui Laurence adevarul. O poveste pasionanta, despre mistere, conduite si prejudecati, care se petrece in Ceylon (Sri Lanka de azi). Jefferies demonstreaza ca stie sa scrie o poveste plina de suspans, in care motivatiile complexe ale personajelor se intalnesc in chip surprinzator. - Publishers Weekly Carte ofertanta, cu o atmosfera incredibila, Sotia plantatorului de ceai este un roman de epoca dintre cele mai reusite. E pur si simplu fermecatoare. - The Sunday Express Cartea mea ideala – nu am putut s-o las din mana. - Santa Montefiore Fragment din romanul "Sotia plantatorului de ceai" de Dinah Jefferies: “Cand Gwen si Laurence iesira din casa odata cu prima raza de lumina, ea isi trase strans salul de lana pe langa umeri. Dupa furtuna, cararea era plina de crengi si ramuri rupte, flori, frunze. Temperatura scazuse, iar aerul era inca umed, asa ca ploaia inca nu terminase cu ei. Se uita in fata, cand urcara dealul, in directia fabricii de ceai. Dupa anuntul socant facut de Christina, ramasesera treji ore la rand. Laurence bause brandy dupa brandy, devenind tot mai mohorat, iar Gwen se intrebase intruna ce semnificatie aveau cuvintele de despartire ale Christinei. Cum indraznea sa sugereze ca ea nu-si intelege sotul si ce stia Christina despre el, iar ea nu? Niciunul dintre ei nu dormise. In timpul plimbarii, tacerea dintre ei se prelungi. Gwen isi umplu pamanii cu aer curat si, coplesita de recunostinta, ii multumi lui Dumnezeu ca nu i se confesase lui Laurence. Vestile de la Christina si adevarul despre Liyoni l-ar fi distrus definitiv. Pe la jumatatea drumului se oprira si se uitara unul la altul, cautand parca raspunsuri sau cel putin fiecare dorind sa gaseasca in ochii celuilalt un licar care sa il ajute sa mearga pana la capat. Laurence isi intoarse primul privirea. Gwen se uita la masele de nori care se adunau si isi simti inima grea. - Nu stiu ce va insemna asta pentru noi, spuse el. Tacerea se adanci si Gwen isi musca buza, inspaimantata sa dea glas propriilor griji. El ii lua mainile intr-ale lui. - Ai mainile reci. Ea incuviinta si se mai plimbara putin. In varful pantei, se rasucira ca sa admire privelistea. Arbustii de un verde stralucitor, culegatoarele in sariuri portocalii, purpurii si visinii, gradina frumos tunsa si casa lor luminoasa si spatioasa. Totul era ingrijit cu atata dragoste. Laurence ii explicase ca, daca arbustii nu ar fi fosti tunsi, s-ar fi transformat in copaci. Uitandu-se la razele de soare reflectate pe suprafata lucioasa a lacului, Gwen incerca sa-si imagineze cum ar fi aratat locul, daca s-ar fi salbaticit.” | marii clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

11. ...Sa ucizi o pasare cintatoare - Harper Lee | marii clasici ai literaturii universale

Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura Roman ecranizat in 1962, in regia lui Robert Mulligan, cu Gregory Peck, John Megna si Frank Overton in rolurile principale.   Scout Finch este martora la intimplarile dramatice declansate intr-un orasel sudist atunci cind un barbat de culoare este acuzat ca a violat o femeie alba. Tatal naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apararii, trebuie sa tina piept unor prejudecati pina atunci latente si, din acest moment, Scout si fratele ei, Jem, sint atrasi intr-o succesiune rapida de evenimente care le depasesc intelegerea. Pe timpul procesului, oraselul decade treptat in grotesc si violenta, insa exista oameni care nu se lasa contaminati de setea generala de razbunare, iar Atticus Finch ramine reperul moral care ii ofera lui Scout, si totodata cititorilor, un punct de vedere empatic si echilibrat. Fragment din cartea "...Sa ucizi o pasare cintatoare" de Harper Lee: "Tot cicalindu-l, am reusit pina la urma sa-l conving pe Jem si, spre usurarea mea, o vreme a lasat-o mai moale cu jocul. Continua sa sustina totusi ca Atticus n-ar fi spus ca n-avem voie, ceea ce inseamna ca, in realitate, aveam. Ei, si chiar daca Atticus ar spune nu, ar gasi el, Jem, o portita de scapare: n-am avea decit sa schimbam numele personajelor si gata, nimeni nu ne-ar mai putea invinui ca ne jucam de-a cineva anume.  Dill a imbratisat din toata inima planul acesta de actiune! Oricum, Dill, care-i tinea hangul lui Jem in toate privintele, imi cam punea rabdarea la incercare. La inceputul verii ma ceruse in casatorie, ca indata dupa aceea sa uite. Ma insemnase ca pe un lucru al lui, zicindu-mi ca sint singura fata pe care o va iubi vreodata, apoi ma neglijase. L-am batut in doua rinduri, dar nu mi-a folosit la nimic, dimpotriva, s-a imprietenit si mai mult cu Jem. Petreceau zile intregi in „casa din copac" complotind si planuind, iar pe mine ma chemau numai cind aveau nevoie de un al treilea. Asa ca un timp nu m-am amestecat nici eu in proiectele lor mai temerare si, cu riscul de a fi numita „fata", mi-am petrecut amurgurile care mai ramasesera din vara aceea mai mult cu dorrmisoara Maudie Atkinson, pe veranda ei.  Jem si cu mine aveam totdeauna dreptul de libera intrare in curtea domnisoarei Maudie, cu conditia sa nu ne apropiem de azalee, insa relatiile noastre nu erau definite suficient de clar. Inainte ca Jem si cu Dill sa ma excluda din planurile lor, nu era decit o cucoana oarecare din vecini, ce-i drept insa, o prezenta destul de blajina.  Acordul nostru tacit cu domnisoara Maudie prevedea ca avem voie sa ne jucam pe gazonul ei, sa mancam struguri, cu conditia de a nu-i strica vita, si sa exploram vasta ograda din dos - clauze atit de generoase, incit arareori vorbeam cu dinsa, caci aveam grija sa pastram echilibrul delicat al relatiflor noastre; prin purtarea lor insa, Jem si cu Dill m-au facut sa ma apropii mai mult de ea.  Domnisoara Maudie nu isi putea suferi casa: timpul petrecut inauntru i se parea timp pierdut. Era vaduva si, in plus, o doamna cu insusiri cameleonice, care-si lucra straturile de flori cu o veche palarie de pai pe cap si in salopeta barbateasca, pentru ca, dupa baia de la ora cinci, sa se instaleze pe veranda si sa troneze asupra strazii in chip de frumusete atot-stapinitoare.  Tinea la tot ce creste pe pamintul Domnului, chiar si la buruieni. Cu o singura exceptie. De gasea o frunza de ciufa in curtea ei, era ca la a doua batalie de pe Marna: navalea asupra plantei, inarmata cu un hirdau de tinichea si o dinamita la radacina cu o substanta otravitoare care, zicea dinsa, e atit de puternica, incit ne-ar da gata pe toti daca nu ne-am feri.  — De ce n-o smulgeti pur si simplu? am intrebat-o o data, dupa ce asistasem la o campanie prelungita impotriva unei frunze de cel mult trei toli.  — S-o smulg, fetito, s-o smulg? Si domnisoara Maudie ridica de jos lastarul rapus si strivi intre degete tulpina firava: citeva seminte microscopice cazura jos. — Afla ca o ramurea din planta asta, una singura, poate distruge o curte intreaga. Asa sa stii. Cind vine toamna, asta se usuca si vintul o imprastie in tot tinutul Maycomb!  Dupa chipul domnisoarei Maudie, se vedea cit de colo ca o atare eventualitate e pentru ea ca ciuma din Vechiul Testament. Avea un fel de a vorbi cam raspicat pentru o doamna din tinutul Maycomb. " | literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

12. Unul dintre noi urmeaza - Karen M. McManus | mari clasici ai literaturii universale

Continuarea indelung asteptata a thrillerului despre care vorbeste toata lumea, bestseller-ul New York Times Unul dintre noi minte! Acum exista un nou mister de rezolvat la Liceul Bayview si un set complet nou de reguli.   "Haide, Bayview, stii ca ti-a lipsit asta. O multime de aplicatii dedicate barfelor au rasarit una dupa alta de la moartea lui Simon, dar in anul care a trecut de cand Cei patru din Bayview si-au demonstrat nevinovatia nimeni nu a reusit cu adevarat sa invarta caruselul zvonurilor rautacioase asa cum o facea el. Problema este ca nimeni nu cunoaste secretele tuturor, cele mai ascunse dintre ele. Pana acum. De data aceasta nu e o aplicatie – este un joc. Adevar sau provocare. Phoebe devine prima tinta. Daca alegi sa nu joci, implicit ai ales Adevar. Iar al ei se dovedeste socant. Urmeaza Maeve, iar ea ar trebui sa stie deja – mereu e indicat sa alegi Provocare. Cam pe cand Knox e si el luat in vizor, lucrurile au devenit deja periculoase. Provocarile sunt mortale, iar Maeve a aflat un lucru important de la Bronwyn in urma cu un an: nu te poti baza niciodata pe politie. Nu iti va oferi ajutorul, nu te va proteja. Simon e de mult iesit din peisaj, dar altcineva din Liceul Bayview este hotarat sa-i duca mostenirea mai departe. De data asta, cu un set nou de reguli."   Putini reusesc sa stapaneasca arta suspansului asa cum o face McManus. - Entertainment Weekly   Un thriller de la unul dintre cei mai buni autori de carti de suspans pentru adolescenti, Unul dintre noi urmeaza iti aduce surprize socante si rasturnari de situatie la care nu te-ai fi asteptat niciodata. - Paste | literatura clasica universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

13. Crima si pedeapsa - F.M. Dostoievski | carti literatura universala

„O fiinta superioara are oare dreptul sa savirseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati?” – iata intrebarea care il macina necontenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric si mizantrop, in ceasurile lungi de meditatie din odaia sa strimta de la mansarda. Sub presiunea saraciei cumplite, a insingurarii si a sentimentului de zadarnicie a tuturor aspiratiilor sale, aceasta teorie indrazneata este pusa peste noapte in aplicare, ducind la un asasinat de o salbaticie care zguduie intreg orasul Sankt Petersburg. Dostoievski analizeaza cu intuitia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului sau, pendularile sale launtrice intre bine si rau, rational si irational, psihologia ucigasului si a anchetatorului, avansind in final posibilitatea mintuirii prin iubire, umilinta si jertfa de sine. Carte recomandata de  Ioan-Aurel Pop, George Banu si Tudor Ganea in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Crima si pedeapsa" de F.M. Dostoievski "- De-atunci, domnul meu, continua dupa o scurta pauza, de-atunci, printr-o intamplare nenorocita si pentru ca niste persoane rauvoitoare au umblat cu vorba - iar aici si-a adus contributia si Daria Frantovna, fiindca nu i se aratase, chipurile, respectul cuvenit de-atunci fiica mea, Sofia Semionovna, a trebuit sa-si scoata condicuta si nici n-a mai putut sa locuiasca la noi. Ca nici gazda, Amalia Fiodorovna, n-a vrut s-o ingaduie (chit ca inainte ii daduse apa la moara. Dariei Frantovna), dar nici domnul Lebeziatnikov... mda... Din pricina Soniei i s-a si intamplat povestea aia cu Katerina Ivanovna. La inceput alerga chiar el dupa Sonecika, lar apoi l-a apucat deodata ambitia: „Cum adica, sa locuiesc eu, un om instruit, in aceeasi casa cu una din astea?". Dar Katerina Ivanovna nu i-a permis, s-a repezit la el... ei, si asta a fost... Acum, Sonecika vine pe la noi mai mult seara, ii mai da o mana de ajutor Katerinei Ivanovna, ne-ajuta sa ne mai carpim cu banu... Sta la croitorul Kapernaumov, a luat o camera cu chirie la el. Kapernaumov e schiop si balbait, iar familia lui care creste intruna tot balbaita e. Nevasta-sa e si ea balbaita... Stau cu totii intr-o camera, dar Sonia are odaia ei, despartita printr-un perete... Hm, da... Dupa ce ca sunt asa de saraci, mai sunt si balbaiti... da... Apoi, intr-o dimineata., m-am sculat, mi-am pus zdrentele pe mine, mi-am ridicat bratele spre cer si am plecat la Excelenta Sa Ivan Afanasievici, binevoiti sa-l cunoasteti? Nu? Apai e painea lui Dumnezeu, sa stiti! Ceara e... ceara inaintea bunului Dumnezeu, precum ceara se topeste! I-au dat si lacrimile, dupa ce a binevoit sa ma asculte pana la capat. „Ei, a zis, Marmeladov, mi-ai inselat deja o data asteptarile... Te mai iau o data pe ras-punderea mea personala, asa a zis, tine minte, a zis, hai, du-te!" I-am sarutat praful de pe cizme, doar in gand, ca n-ar fi ingaduit el una ca asta de-adevarat, o persoana de rangul lui, cu idei noi si culte despre ce-i ala stat." | clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

14. Un gentleman la Moscova - Amor Towles

Este anul 1922. Contele Rostov nu se caieste ca e aristocrat si un tribunal bolsevic il condamna la arest la domiciliu. Pentru bonomul erudit care nu a lucrat niciodata, celebrul hotel Metropol de la Moscova devine si domiciliu, si loc de munca. Si viata lui trece strivita de decenii crude si tulburi din viata Rusiei, iar cititorul il insoteste pe contele sarmant in lumea veche si in lumea noua, unde nimic nu mai e la fel. Roman al unui sfarsit dureros si al unui inceput inevitabil, Un gentleman la Moscova este povestea cuceritoare a unui invins care, paradoxal, invinge dezumanizarea fara sa iasa dintr-un hotel. Ce minune ca intr-o vreme ca a noastra romanul acesta asa de fin construit se desfasoara cu eleganta din lumea veche! - The Washington Post In curand intr-un serial cu Kenneth Branagh in rolul principal. Fragment din romanul: Un gentleman la Moscova, de Amor Towles "La Hotelul Metropol erau doua restaurante: Boiarski, locul acela celebru de la etajul doi, pe care l-am vizitat deja, si marea sala de mese de langa hol, cunoscuta oficial ca Metropol, dar careia Contele ii spunea, din afectiune, Piazza. Piazza nu putea rivaliza cu Boiarski, se stie, in ceea ce priveste decorul, serviciul sofisticat sau bucataria subtila. Insa nici nu aspira la eleganta, serviciu sau subtilitate. Cu optzeci de mese amplasate in jurul unei fantani de marmura si un meniu in care gaseai orice, de la piroghi de varza la cotlet de vitel, Piazza se voia o prelungire a orasului, a gradinilor, a pietelor si a targurilor lui de marfuri. Era un loc in care rusii de orice fel puteau sa vina la o cafea, sa dea de niscaiva prieteni, sa se ia la cearta ori sa trandaveasca si unde singuraticul venit la cina, stand sub marea cupola de sticla, putea sa se cufunde in admiratie, indignare, suspiciune si hohote de ras fara sa se ridice de pe scaun. Si ospatarii? Asemenea ospatarilor dintr-o cafenea paariziana, cei de la Piazza ar putea fi descrisi cel mai bine prin cuvantul "eficienti". Obisnuiti cu multimile care vin si pleaca, n-aveau nicio problema sa aseze un grup de opt persoane la o masa de patru persoane. Observandu-le preferintele in ritmurile orchestrei, in cateva minute se intorceau cu diverse bauturi bine asezate pe o tava, pe care le lasau repede pe masa, una dupa alta, fara sa puna gresit nici macar un pahar. Daca, avand meniul in mana, sovaiai chiar si o fractiune de secunda inainte sa dai comanda, ti se aplecau peste umar si-ti aratau specialitatea casei. Iar dupa ce savurai ultima bucatica din desert, strangeau masa, iti prezentau nota de plata si-ti aduceau restul in mai putin de un minut. Cu alte cuvinte, ospatarii de la Piazza isi stiau meseria pana la ultimul detaliu, pana la ultima lingura, pilna la ultima copeica. Sau, cel putin, asa era inainte de razboi... " | carti literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

15. Rivalele. Coco Chanel si Elsa Schiaparelli - Jeanne Mackin

O poveste minunata despre doua femei creative si vibranta lor bucurie de a trai, dar si despre concurenta apriga dintre ele.   Paris, 1938. Coco Chanel si Elsa Schiaparelli se razboiesc de multa vreme pentru titlul de cea mai buna, cea mai inspirata, dar si cea mai influenta creatoare de moda din Franta. Rivalitatea dintre cele doua este legendara, iar strategiile sunt, uneori, inspaimantatoare. Coco si Elsa sunt cum nu se poate mai diferite fie ca este vorba despre optiunile politice, fie despre stil. Tinutele imaginate de Chanel sunt clasice, elegante, practice, in vreme ce Schiaparelli mizeaza pe indrazneala si nonconformism. Cand americanca Lily Sutter, o tanara vaduva care viseaza sa devina pictorita, este angajata la buticul Elsei, lucrurile se precipita. Fara voia ei, inocenta Lily se vede implicata in lupta dintre cele doua creatoare de moda si nu stie careia sa ii ia partea. Concurenta devine tot mai incrancenata, iar atmosfera, tot mai sumbra caci amenintarea razboiului pluteste in aer.   Inteligent, spiritual, scris din inima si captivant. [...] Pur si simplu uimitor! - Chanel Cleeton, autoarea romanului When We Left Cuba   O poveste minunata despre doua femei creative si vibranta lor bucurie de a trai, dar si despre concurenta apriga dintre ele, totul pe fundalul amenintarii crescute a invadarii Parisului de catre nazisti. - Shelley Noble, autoarea romanului Lighthouse Beach   In vreme ce Hitler si nazistii devin din ce in ce mai puternici, iar omenirea se pregateste de razboi, Elsa Schiaparelli si Coco Chanel, ale caror opinii politice difera la fel de mult ca stilul vestimentar pe care il propun clientelor, duc propria batalie. [...] Jeanne Mackin il insoteste pe cititor intr-o calatorie captivanta, plina de descrieri atat de vii ale hainelor despre care se vorbeste, incat ai senzatia ca le vezi sarind din pagina. Splendid istorisita, avand la baza o cercetare minutioasa, povestea Rivalelor este o lectura obligatorie. - Renee Rosen, autoarea romanului Park Avenue Summer   Rivalele aduce in prim-plan povestea fascinanta a Elsei Schiaparelli intr-un roman la fel de elegant construit precum tinutele imaginate de aceasta. Concurenta apriga dintre ea si Coco Chanel, precum si apropierea razboiului creeaza o tensiune aproape palpabila, iar, in cele din urma, Jeanne Mackin propune cititorilor un deznodamant frumos, sfasietor, perfect in toate privintele. - Michelle Gable, autoarea bestsellerului Un apartament la Paris | romane din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

16. Ferma Animalelor - George Orwell | literatura universala

Ferma Animalelor a inspirat o celebra animatie difuzata in anul 1954, reluata in 1999 de un film in care vocile personajelor au fost dublate, printre altii, de Patrick Stewart, Julia Louis-Dreyfus si Peter Ustinov.   Cind animalele de la ferma isi alunga stapinul betiv, toate sint cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, productivitatea creste si, pentru moment, toate gurile sint satule. Regulile de aur ale colectivitatii vor fi inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii. Dar nu va trece mult pina cind porcii vor prelua conducerea fermei si se vor bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant al utopiei Ferma Animalelor poate fi inteles fie si numai din ultima regula care mai ramine inscrisa pe hambar: „Toate animalele sint egale, numai ca unele animale sint mai egale decit altele”.    Ferma Animalelor este o fabula politica plina de intelepciune, de compasiune si de invataminte pentru vremurile pe care le traim. - New York Times  Fragment din cartea "Ferma Animalelor" de George Orwell: "In cele din urma, a sosit si ziua in care Snowball si-a definitivat planurile. La sedinta din duminica urmatoare, trebuia supusa la vot problema daca lucrul la moara urma sa inceapa sau nu. Dupa ce animalele s-au adunat toate in hambarul cel mare, Snowball s-a ridicat si, desi intrerupt din cind in cind de behaitul oilor, si-a expus motivele pentru care sustinea construirea morii de vint. Napoleon s-a ridicat sa raspunda si a declarat foarte calm ca moara de vint era o prostie si ca el, personal, le sfatuia pe celelalte animale sa nu voteze pentru ea - dupa care s-a asezat imediat jos; abia daca vorbise o jumatate de minut si parea sa-i fie aproape indiferent ce efect avusese luarea lui de cuvint. Auzind asta, Snowball a sarit in picioare si, urlind la oi sa taca odata, pentru ca incepusera din nou sa behaie, s-a lansat intr-un apel pasionat in favoarea morii de vint. Pina atunci, simpatiile animalelor fusesera aproape egal impartite, dar elocventa lui Snowball le-a cucerit intr-o clipa. in fraze fierbinti, el le-a descris cum avea sa arate Ferma Animalelor dupa. ce corvezile injositoare vor fi fost luate de pe spinarile tuturor animalelor. Imaginatia lui a depasit cu mult, de asta data, masinile electrice de tocat paiele si de taiat napii. Electricitatea, a zis el, putea pune in miscare masini de treierat, pluguri, grape, nivelatoare de teren, seceratoare, legatoare de paie, pe linga alimentarea fiecarui staul cu lumina electrica, apa calda si rece si incalzire electrica. Cind a terminat de vorbit, nu mai exista nici un dubiu incotro aveau sa se indrepte voturile. Dar, exact in acel moment, Napoleon s-a ridicat si, aruncindu-i lui Snowball o privire lunga si ciudata, piezisa, a scos un geamat ascutit, cum nu mai auzise nimeni vreodata de la el. La acest sunet, a izbucnit un latrat ingrozitor de undeva de afara si noua ciini uriasi, purtind la git coliere tintuite cu bronz, au navalit in hambar. S-au indreptat glont catre Snowball, care a tisnit de la locul lui exact la timp ca sa scape de falcile lor. Intr-o clipa a fost afara, iar ciinii s-au luat dupa el." | clasicii literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

17. Bibliotecara de la Auschwitz - Antonio G. Iturbe

Romanul reda intamplarile din viata Ditei, o copila de 14 ani, care, in blocul 31 de la Auschwitz, a luat in grija cele cateva carti interzise, folosite ca manuale de un grup de adulti, "profesori" ai copiilor deportati.   Blocul 31 era o mica oaza de liniste in interiorul lagarului de concentrare, intrucat aici Fredy Hirsch, un prizonier, a capatat permisiunea sa creeze un spatiu rezervat copiilor, pe care acesta l-a transformat in scoala. Biblioteca Ditei este cea mai mica din istorie: opt carti, insa una dintre cele mai valoroase, intrucat ea isi risca viata pentru a-i ajuta pe ceilalti ca, prin lectura, sa poata evada din dura realitate. Cititorul afla, putin cate putin, nu numai povestea Ditei, ci si pe aceea a celorlalti supraveghetori si profesori din blocul 31. Va descoperi Rezistenta si va intelege cum actiona aceasta si, inevitabil, se va confrunta cu doctorul Moarte (Josef Mengele), care trece adesea prin blocul 31, in cautare de noi victime pentru experientele sale macabre, dintre care unele sunt descrise, in detaliu, in carte. | opere din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

18. Femeia cu chimono alb - Ana Johns

Desi traiesc la zeci de ani distanta si sunt despartite de un ocean cat o jumatate de lume, soarta a doua femei este strans legata de secretele pe care le impartasesc. Cu accente de Romeo si Julieta si Madame Butterfly, cele doua istorii sunt intretesute: o reporterita din secolul XXI investigheaza cea mai personala poveste cu putinta – aflarea adevarului despre femeia cu care tatal ei a avut o relatie interzisa cu mai bine de 50 de ani in urma. Iar secretele tatalui, cand ies la iveala, arata tot atat de multe despre el, cat si despre femeia si copilul pe care i-a lasat in urma.   Femeia cu chimono alb, romanul de debut al Anei Johns, a fost tradus deja in 17 limbi si a ajuns pe lista bestsellerurilor Globe and Mail si Toronto Star din Canada, precum si in selectia de carti recomandate de BBC Radio 2.   O poveste atat de frumoasa, intensa si plina de viata despre Japonia nu s-a mai scris de la Memoriile unei gheise. - The Bookseller   Un roman memorabil, a carui scriitura iti merge la suflet. - Publishers Weekly   Fictiune istorica bazata pe o cercetare bine pusa la punct, partial inspirata din experienta militara a tatalui autoarei, care scoate la lumina o perioada intunecata din istoria Japoniei... - Booklist Femeia cu chimono alb este o marturie eleganta asupra tenacitatii sperantei, chiar si atunci cand legaturile intre asteptarile culturale si cele ale familiei sunt atat de stranse. Abia astept sa mai citesc carti scrise de aceasta autoare atat de talentata. - Kelli Estes   Ana Johns tese minunat prezentul si trecutul... Rezultatul este o carte bine documentata, induiosatoare si cu potential de ecranizare. - The Toronto Star   Scrisa ca un scenariu de film, miscatoare pana la lacrimi, o carte foarte frumoasa. Mi-a placut la nebunie. - Carol Mason   Un exemplu de scriitura puternica si induiosatoare, acest roman este o explorare amanuntita si bine realizata a spiritului uman, atat de greu de imblanzit. - Karen Dionne   Femeia cu chimono alb este un foarte promitator roman de debut, care arunca o lumina asupra unei parti importante a istoriei recente. Autoarea exploreaza teme cum ar fi rasismul, iubirea si relatiile familiale, tesand o poveste inspirata despre dragoste si regrete. - Julia C. Fisher, Historical Novel Society   Ana Johns a studiat jurnalismul de radio si televiziune si a lucrat mai bine de douazeci de ani in domeniul artelor creative, atat ca director de creatie, cat si ca proprietar de agentie, inainte de a-si incerca talentul de scriitoare. Femeia cu chimono alb este primul ei roman istoric. Atunci cand nu scrie, Ana isi petrece verile pe frumoasele tarmuri ale lacului Michigan. Ii place sa mearga cu canoea sau sa lucreze in gradina, unde are grija de un punct de reproducere a fluturilor monarh si de o mica zona de habitat pentru animalele salbatice. | literatura universala pdf

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

19. Rugaciune pentru Cernobil - Svetlana Aleksievici

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura   Rugaciune pentru Cernobil. O cronica a viitorului Una dintre sursele mele cele mai valoroase si fascinante de inspiratie a fost cartea Svetlanei Aleksievici Rugaciune pentru Cernobil. O lectura absolut esentiala si cutremuratoare. Este evident de ce Svetlana Aleksievici a primit Premiul Nobel. - Craig Mazin, creatorul serialului Cernobil, disponibil pe HBO GO, peste 8 milioane de vizualizari In 26 aprilie 1986, o serie de explozii au zguduit reactorul nuclear de la Cernobil. Flacarile au aprins cerul, iar radiatiile rezultate au contaminat pamantul si au otravit oamenii vreme de ani intregi. In timp ce autoritatile sovietice au incercat sa musamalizeze efectele accidentului, Svetlana Aleksievici a petrecut mai multi ani adunand marturii de la supravietuitori - fosti muncitori la centrala, oameni de stiinta, medici, soldati, pompieri, stramutati, vaduve, orfani -, ale caror voci compun o istorie orala marcata de frica, furie si incertitudine, dar si de umor negru si iubire. Cronica a trecutului si avertisment pentru viitor, Rugaciune pentru Cernobil este o carte cruciala care, datorita fortei emotionale si onestitatii sale, lasa o amintire de nesters in mintea cititorului. Rugaciune pentru Cernobil este o reeditare a cartii Dezastrul de la Cernobil (aparuta le editura Corint in anul 2015) de Svetlana Aleksievici.   Svetlana Aleksievici este o scriitoare si jurnalista din Belarus. De-a lungul carierei sale, Aleksievici s-a specializat in naratiuni literare intemeiate pe declaratiile martorilor oculari, si istorii orale ale mai multor evenimente dramatice din istoria sovietica. In urma persecutiilor politice din partea administratiei Lukasenko, a parasit Belarusul in 2000, traind timp de un deceniu la Paris, Udeborg si Berlin. In 2011 s-a mutat inapoi la Minsk. A publicat mai multe volume care s-au bucurat de apreciere, carti publicate sau in curs de publicare in 43 de limbi si in 47 de tari: Razboiul nu are chip de femeie (1985), ce cuprinde marturii ale femeilor care au luptat in al Doilea Razboi Mondial, titlu vandut in peste 2 milioane de exemplare; Ultimii martori (1985), amintiri ale celor care au copilarit in vremea celui de-al Doilea Razboi Mondial; Soldatii de zinc (1989), despre experientele soldatilor sovietici in razboiul din Afganistan; Zacearovannie smertiu (Fermecati de moarte, 1993), despre sinuciderile provocate de prabusirea Uniunii Sovietice; Rugaciune pentru Cernobil (1997), marturii ale supravietuitorilor celei mai mari catastrofe nucleare din istorie; si Vremuri second-hand (2013). Svetlanei Aleksievici i s-au acordat numeroase premii pentru cartile sale, iar in anul 2015 a fost distinsa cu Premiul Nobel pentru Literatura, "pentru scrierile ei polifonice, memorial al suferintei si curajului in epoca noastra".  O istorie orala emotionanta in care atitudinea generala fatalista si curajul stoic sunt dublate de un umor incredibil de negru... Rezultatul este radiografie de neuitat a sufletului rus. - Publishers Weekly Una dintre cartile cele mai pline de compasiune si mai terifiante pe care le-am citit vreodata. - Observer   Un colaj de marturii orale ce se transforma in psihobiografia unei natiuni care nu este prezenta pe nici o harta...Aceasta carte provoaca arsuri ca de radiatii pe creier. - Julian Barnes, Guardian Fragment din cartea "Rugaciune pentru Cernobil" de Svetlana Aleksievici: "In primele zile, principala intrebare era legata de vinovatul pentru tragedia care se produsese. Aveam nevoie de un vinovat... Apoi, cand am aflat mai mult, am inceput sa ne gandim la ce sa facem. Cum sa ne salvam? Acum, dupa ce ne-am impacat cu gandul ca nu e vorba de un an sau de doi, ci de multe generatii, am inceput sa privim inapoi, putin cate putin, pagina cu pagina... S-a intamplat in noaptea de vineri spre sambata dimineata, nimeni nu banuia nimic. L-am trimis pe baiat la scoala, sotul s-a dus la frizerie. Pregateam masa de pranz. Sotul s-a intors repede si a spus: «La centrala nucleara a avut loc un incendiu. Ordin: sa nu inchidem radioul». Am uitat sa spun ca locuiam la Pripiat, in apropierea reactorului. Am si acum in fata ochilor vapaia de un liliachiu intens, in care reactorul parca stralucea. O culoare incredibila. Nu era un incendiu obisnuit, era un fel de aurora boreala. Daca e sa uit de restul, era foarte frumos. Nu am vazut ceva asemanator in vreun film, nu pot sa compar cu nimic ceea ce am vazut. Seara, oamenii se inghesuiau in balcoane - care nu avea, se ducea la prieteni, la cunoscuti. Noi stam la etajul opt, avem vizibilitate buna. In linie dreapta sunt trei kilometri. Am scos copiii, i-am ridicat in brate: «Uite! Tine mine!» Si oamenii acestia care lucrau la reactor, ingineri, muncitori, erau si profesori de fizica, stateau in praful negru... Discutau. Respirau. Admirau. Unii veneau cu masinile de la zeci de kilometri, cu bicicletele, ca sa se uite. Nu stiam ca moartea poate sa fie asa de frumoasa. Dar nu as spune ca nu avea nici un fel de miros. Nu era un miros de primavara sau de toamna, ci de cu totul altceva, si nici miros de pamant... Nu... Ma manca in gat, ochii imi lacrimau... Nu am dormit toata noaptea si am auzit cum umblau deasupra vecinii, nici ei nu aveau somn. Tot trageau ceva, bocaneau, poate ca impachetau lucruri. Lipeau ferestrele. Am luat ceva pentru durerea de cap. Dimineata, cand s-a luminat, m-am uitat in jur si am simtit pe loc ca ceva nu era in ordine, ca ceva se schimbase. La ora opt dimineata, pe strazi mergeau deja militari cu masti de gaz. Cand am vazut pe strazile orasului atatia soldati si tehnica militara, nu ne-am speriat, dimpotriva, ne-am linistit. Din moment ce armata ne-a venit in ajutor, totul o sa fie in ordine. Nu aveam nici o idee ca si atomul pasnic omoara.... Ca tot orasul putea sa nu se mai trezeasca in noaptea aceea... Afara cineva radea, se auzea muzica... Dupa-amiaza la radio au inceput sa anunte ca oamenii sa se pregateasca de evacuare: o sa fie dusi de aici pentru trei zile, o sa spele, o sa verifice. Parca aud si acum vocea crainicului: «Evacuare in satele apropiate!», «Sa nu se ia animalele domestice!»"   | literatura universală

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

20. Tatiana si Alexander - Paullina Simons

Continuarea bestsellerului Calaretul de arama Tatiana, insarcinata si vaduva la cei optsprezece ani ai ei, fuge dintr-un Leningrad aflat in ruine, pentru a incepe o noua viata in America. Dar fantomele trecutului nu-i dau pace: ea continua sa creada ca Alexander, sotul ei si maior al Armatei Rosii, traieste. Aflat in Uniunea Sovietica, Alexander scapa in ultima clipa de executare, dar din acel moment indura chinurile la care este supus de catre fortele represive din cauza originii lui americane. Doar amintirea sotiei sale ii alina sufletul si il ajuta sa supravietuiasca in conditiile mizere din lagarele de munca silnica. Presimtind ca sotul ei este inca in viata si descoperind o pista care-i confirma banuielile, Tatiana pleaca in Europa ca asistenta a Crucii Rosii si infrunta ororile razboiului pentru a-l gasi pe barbatul pe care-l iubeste. La Editura Epica, de aceeasi autoare, au aparut:    Calaretul de arama T atiana si Alexander Fragment din cartea "Tatiana si Alexander" de Paullina Simons "Intotdeauna isi dorise sa vada un ocean. Vazuse Marea Neagra si Marea Baltica, dar si multe lacuri — de prea multe ori lacul Ladoga — insa niciodata un ocean. Pe cand era copil, Alexander navigase pe Atlantic, de unde privise focurile de artificii lansate cu ocazia zilei de 4 iulie. Nu avea sa fie in curand 4 iulie? Poate ca va avea ocazia sa vada niste focuri de artificii. Va trebui s-o intrebe pe Brenda, asistenta ei, care ii furniza informatiile pe un ton tafnos si ursuz.  — Da, ii raspunse Brenda. Vor fi si focuri de artificii. Peste doua zile. Nu vor mai fi la fel de spectaculoase ca cele de dinaintea razboiului, dar nu vor lipsi. Nu-ti face griji in privinta asta! Esti in America de cateva zile si te intereseaza focurile de artificii? Ar trebui sa te preocupe mai mult propria sanatate si pruncul care nu are voie sa contracteze vreo boala infectioasa. Ai iesit astazi la plimbare? Doctorul ti-a recomandat sa faci plimbari in aer liber, sa-ti tii gura acoperita in preajma copilului si sa nu-l iei in brate, pentru ca efortul te va secatui de puteri. Ai iesit astazi afara? Dar micul dejun l-ai luat?  Brenda vorbea mereu prea repede, isi spuse Tatiana. Poate ca o facea in mod intentionat, pentru ca Tatiana sa nu inteleaga ce spunea.  Dar nici macar Brenda nu putea sa-i distruga pofta cu care infuleca micul dejun: oua cu sunca si rosii insotite de cafea cu lapte (deshidratat sau nu). Manca in pat. Trebuia sa recunoasca faptul ca asternuturile, pernele, salteaua moale si patura groasa de lana erau la fel de vitale ca si painea." | clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

21. Pianistul. Amintiri din Varsovia - Wladyslaw Szpilman | literatura universală

Pianistul. Amintiri din Varsovia, 1939-1945 Premiul pentru cea mai buna carte a anului 2000 acordat de revista Lire Jewish Quarterly-Wingate Literary Prize in 2000 Marele premiu al cititoarelor revistei Elle in 2002 Inclusa pe listele celor mai bune carti ale anului 1999 din publicatiile Los Angeles Times, Boston Globe, The Sunday Times, The Guardian, The Economist, Library Journal Cartea care a stat la baza filmului omonim regizat de Roman Polanski, distins cu Palme d’Or si cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film in 2002 si cu trei premii Oscar in 2003 (cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun actor – Adrien Brody, cel mai bun regizor) Traduceri in 38 de limbi   Publicata in Polonia in 1946 si apoi interzisa de autoritatile comuniste, povestea pianistului si compozitorului evreu Władysław Szpilman despre lupta pentru supravietuire in ghetou si, mai apoi, intr-o Varsovie distrusa, sta, prin valoarea sa documentara si umana, alaturi de cele mai cunoscute evocari ale Holocaustului. In septembrie 1939, al Doilea Razboi Mondial incepea cu invadarea Poloniei. Tanarul pianist sustinea pe 23 septembrie, la radio, un recital cu lucrari de Chopin, in zgomotul bombelor germane. Inca nu stia ca aceea era ultima transmisiune in direct inainte de distrugerea statiei de emisie de la Radio Polonia. Avea sa se intoarca in studio in ianuarie 1945, imediat dupa eliberarea Varsoviei, si sa reia recitalul Chopin din 1939. In acest rastimp, Władysław Szpilman pierdea tot ce poate pierde un om in vremuri de ura, frica si razboi. Cuvant inainte de Andrzej Szpilman. Epilog de Wolf Biermann Traducere de Luiza Savescu Fragment din volumul "Pianistul. Amintiri din Varsovia" de Wladyslaw Szpilman:   "Eram singur. Nu numai in cladire sau in cartier, ci singur in tot orasul care pana nu demult numara un milion si jumatate de locuitori si era unul dintre cele mai bogate si frumoase orase din Europa. Acum insa era in ruine, plin de cladiri arse si prabusite, sub care erau ingropate monumentele de cultura ale intregii natiuni, adunate in veacuri, si trupurile miilor de oameni ucisi, descompunandu-se in caldura ultimelor zile din aceasta toamna. In timpul zilei, printre daramaturi bantuiau fel de fel de oameni din afara orasului – hoti, vagabonzi. Se furisau cu lopeti pe umeri si scotoceau prin pivnitele caselor. Unul a ajuns si la ruinele cladirii in care ma aflam. Nu trebuia sa ma gaseasca. Nimeni nu trebuia sa stie ca sunt acolo. Cand a urcat scarile si era deja aproape de etajul meu, am racnit cu o voce aspra, amenintatoare: - Was ist los? Rrraus!!! A fugit ca un sobolan speriat: ultimul dintre nemernici, inspaimantat de vocea mea, ultimul prapadit ramas in viata.  La sfarsitul lui octombrie, din podul meu, am vazut cum unul dintre grupurile acelea de hiene a fost surprins de nemti. Hotii au incercat sa explice. Repetau tot timpul: „Din Pruszkow, din Pruszkow...", aratand spre vest. SS-istii au pus patru dintre ei la zidul cel mai apropiat si i-au impuscat pe loc, cu toate rugamintile lor sa-i lase in viata. Celorlalti le-au ordonat sa sape o groapa in gradina uneia dintre vile, sa ingroape acolo cadavrele si s-o stearga. De atunci nici macar hotii nu au mai trecut prin cartier, al carui singur locuitor ramasesem. Se apropia 1 noiembrie, se facuse frig, mai ales noaptea. Ca sa nu innebunesc de singuratate, am hotarat sa-mi organizez viata cat mai disciplinat. Aveam si acum ceasul, un Omega de dinainte de razboi, pe care, impreuna cu stiloul, il pazisem ca pe ochii din cap, fiind singura mea avere. Dupa ceasul acesta intors constiincios mi-am intocmit un plan de activitate. Toata ziua stateam intins, fara sa ma misc, ca sa crut putinele forte care-mi ramasesera. O singura data, pe la amiaza, intindeam mana dupa pesmetii aflati alaturi si o cana cu apa, dramuite cu grija, ca sa imi conserv puterile hranindu-ma regulat. De dimineata pana la masa aceea rememoram, masura dupa masura, compozitiile pe care le interpretasem candva. Aceste exercitii, dupa cum avea sa se dovedeasca mai tarziu, nu au fost lipsite de sens; dupa intoarcerea la Radio Polonia, asezandu-ma la pian, am avut tot repertoriul in memorie, ca si cum n-as fi incetat nici o clipa sa exersez in toti anii de razboi.” | literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

22. Aleea cu licurici - Kristin Hannah

In vara agitata a anului 1974, Kate Mularkey pare ca s-a impacat cu faptul ca viata nu are sa-i ofere nimic special. Dar, spre uimirea sa, „cea mai grozava fata din lume“ se muta pe strada ei si vrea sa-i fie prietena. Tully Hart pare sa aiba totul: frumusete, inteligenta, ambitie. La prima vedere, cele doua fete sunt cat se poate de diferite: Kate, condamnata sa fie vesnic o fiinta obisnuita, cu o familie iubitoare care o umileste in permanenta; Tully, plina de stralucire si mister, dar cu un secret care o distruge. Ele fac un pact pentru a fi cele mai bune prietene pe vecie, iar pana la sfarsitul verii devin de nedespartit. Timp de treizeci de ani, Tully si Kate se sprijina una pe alta, trecand printr-o multime de evenimente si stari care le pun la incercare prietenia: gelozie, furie, durere, resentimente. Si cred ca au supravietuit tuturor incercarilor vietii pana cand un singur act de tradare le va desparti... si le va supune curajul si prietenia la testul final.   Scris de autoarea bestsellerului Privighetoarea, Aleea cu licurici este un roman impresionant despre promisiuni, secrete si tradari, despre dragoste, pierdere si magia prieteniei... Besteseller international, vandut in peste 1,2 milioane de exemplare   Romanul lui Kristin Hannah este un portret emotionant si realist al unei prietenii complexe si trainice. - Booklist   O epopee remarcabila a prieteniei dintre doua fete nedespartite, care trec impreuna printr-o multime de peripetii si de evenimente tragice... o poveste in care fanii vor recunoaste stilul inconfundabil al lui Kristin Hannah. - The Seattle Times Fragment din romanul "Aleea cu licurici" de Kristin Hannah:   "Documentarul fu transmis pe post doua saptamani mai tarzlit, si pana si Kate, care era obisnuita cu succesele uimitoare ale lui Tully, fu luata prin surprindere de reactia publicului. Se declansa o adevarata isterie in presa. Ani de zile, Tully fusese vazuta pe ecran drept profesionista desavarsita, spirituala, care urmarea subiectele si relata despre ele cu detasare de jurnalist. Acum, publicul afla cum fusese dezamagita si abandonata. Vazura dincolo de jurnalist femeia din interior, si nu conteneau cu comentariile la adresa ei. Sintagma auzita cel mai des era: exact ca mine. Inainte de documentar, publicul o respecta pe Tully Hart. Dupa acesta, o adora de-a dreptul. Aparu pe copertile revistelor People si Us in aceeasi saptamana. Documentarul - si fragmente din el - fu difuzat si redifuzat in emisiunile de stiri si divertisment. Se parea ca America nu se putea satura de Tully Hart. Dar in timp ce toata lumea o privea pe Tully si trista ei intalnire cu mama instrainata, Kate sesiza cu totul altceva in acele imagini, si urmarea acest lucru la fel de obsesiv. Nu putu sa nu remarce felul in care Johnny o privise pe Tully la final, dupa ce fusese descoperita disparitia lui Cloud, felul in care se dusese la ea si o luase in brate. Pe langa asta, mai era si schimbul de cuvinte rostite incet pe care Tully si Johnny il avusesera la Sunshine Farms. Cand editasera materialul, taiasera acest moment si introdusesera un cadru de umplutura cu comunitatea, dar Kate nu putea sa nu se intrebe ce isi spusesera oare cei doi. Le studie limbajul trupului cu ochi de specialist, dar in cele din urma ramase cu ceea ce avusese de la bun inceput: doi vechi prieteni, lucrand impreuna la un documentar emotionant, si o sotie care isi facuse mult timp griji din cauza lor. Asa ar fi trebuit sa se incheie totul. Daca nu s-ar mai fi intamplat inca ceva, Kate ar fi alungat vechile ei gelozii si le-ar fi dat uitarii din nou, la fel cum o facuse de atatea alte zeci de ori de-a lungul anilor. Dar ceva se intamplase. Syndiworld, a doua cea mai mare companie sindicalizata din lume, vizionase documentarul si ii oferise lui Tully propria emisiune de o  ora, din care avea sa fie detinatorul pachetului majoritar de actiuni. Ideea schimba din temelii lumea lui Tully, ii oferi o modalitate de a fi ea insasi in fata aparatului de filmat, de a arata lumii cine e si ce simte cu adevarat. Gata si cu zilele care incepeau la trei dimineata. In clipa in care auzi ideea, spuse ca este exact ceea ce ii trebuia, dar chiar si asa, pusese doua conditii: prima, trebuiau sa filmeze in Seattle; a doua, John Ryan trebuia sa fie producatorul ei. Pe nici una din ele nu se sinchisise sa o discute cu prietenii ei. Kate si Johnny sedeau pe prispa din spatele casei, de vorba la un pahar dupa o zi lunga, cand primisera primul telefon. Johnny rasese de oferta lui Tully, spunandu-i sa gaseasca un producator specializat in primadone. Apoi Tully mentiona un salariu cu multe cifre. Doua zile mai tarziu, era mai mult decat sigur ca lui Kate nu-i venea sa rada. Ea si Johnny erau in camera de zi, incercand sa nu ridice vocea, pentru ca toti copiii dormeau. Tully se intorsese la New York, fara indoiala lipita de telefon sa vada daca si de data asta lucrurile se faceau cum dorea ea. - Nu stiu de ce te certi cu mine pe chestia asta, Katie, spuse Johnny, plimbandu-se prin fata ferestrei. Ne va schimba viata. - Dar ce are viata noastra de acum? - Tu intelegi cati bani ne ofera? Am putea achita casa si trimite copiii la medicina la Harvard.” | cele mai bune carti din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

23. Printre tonuri cenusii - Ruta Sepetys | literatura universala

| marii clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

24. Biblioteca din Paris - Janet Skeslien Charles | literatura universala

Paris, 1939. Tanara si ambitioasa Odile Souchet are tot ce si-a dorit: iubitul ei este un ofiter de politie aratos, iar slujba de la Biblioteca Americana din Paris este visul vietii ei profesionale. Dar cand nazistii marsaluiesc in orasul ei, Odile poate pierde tot ce are mai drag, inclusiv mult iubita ei biblioteca. Impreuna cu mai multe bibliotecare, Odile devine membra a Rezistentei si lupta cu armele pe care le are la indemana: cartile. Dar cand razboiul se termina, in loc de libertate, Odile are parte de amaraciunea unei tradari incredibile.   Montana, 1983. Lily este o adolescenta singuratica, in cautarea unei vieti mai palpitante in oraselul ei din Montana. O vecina in varsta, care traieste izolata, ii starneste interesul. Pe cand Lily descopera mai multe despre trecutul misterios al vecinei, afla ca impartasesc amandoua dragostea pentru literatura, ca au aceleasi visuri si ca sunt geloase pe aceleasi lucruri, fara sa banuiasca secretul intunecat care le leaga.   Un roman foarte bine scris, care exploreaza consecintele alegerilor noastre si ale relatiilor care ne fac sa fim cine suntem, Biblioteca din Paris prezinta eroismul extraordinar care se poate regasi uneori in locurile cele mai linistite.    O imagine mai putin cunoscuta a Frantei in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial care le va placea bibliofililor din intreaga lume. Chiar de la primele pagini m-am indragostit de personajele Odile si Lily, cu luptele interioare si succesele lor. Produsul unei cercetari meticuloase, Biblioteca din Paris este o lectura irezistibila, extrem de convingatoare. - Fiona Davis | carti literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

25. Noi contra voastra - Fredrik Backman | literatura clasica universala

Dupa toate infrangerile si deziluziile prin care au trecut, locuitorii din Bjornstad primesc o noua lovitura: clubul de hochei in care toti isi pun speranta pentru o viata mai buna va fi in curand desfiintat. Dar salvarea apare de unde nimeni nu spera. Un politician cu „viziune”, care merge contra curentului, vede in situatia dificila a clubului oportunitatea de a-si asigura scaunul la noile alegeri. Propunerea de salvare pe care i-o face directorului clubului, Peter Andersson, este un joc plin de compromisuri care va dezbina si mai mult comunitatea. Intre timp, locuitorii din Bjornstad mai au inca de invatat cateva lectii despre acceptare, caci noul antrenor de hochei este femeie si, pe deasupra, lesbiana, iar capitanul echipei, unul dintre cei mai admirati tineri din Bjornstad, se dovedeste a fi gay.   Romanul lui Fredrik Backman ofera o pespectiva extraordinara asupra problemelor care conteaza cu adevarat - bine vs. rau, frica vs. curaj, iubire vs. ura, importanta si limitele prieteniei si ale loialitatii. Backman este unul dintre cei mai talentati si mai interesanti scriitori contemporani. - Shelf awareness   Evidenta in toate romanele lui Backman este abilitatea de a spune adevarul despre umanitate cu o eleganta care iti taie respiratia. - Kirkus Acest excelent roman imbina atmosfera de folclor scandinav cu cea a unei tragedii grecesti. Aerul sumbru si indarjirea coexista cu tandretea si lejeritatea, creand un realism taios care insufla viata atmosferei din oraselul unde se petrece actiunea. - Publishers Weekly   Fanii lui Backman nu vor fi dezamagiti. Romanele lui continua sa uimeasca si sa captiveze, sa umple de entuziasm si sa lumineze. - Shelf awareness   Noi contra voastra prezinta cu lirism felul in care o comunitate se vindeca, familiile se repun pe picioare, iar indivizii se maturieaza. - The Washington Post   De acelasi autor: Un barbat pe nume Ove Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau Scandalul Fragment in romanul "Noi contra voastra" de Fredrik Backman: "Benji nu vrea sa conduca echipa, totusi o face. In Hed, William Lyt nu vrea decat sa conduca, dar nimeni nu-I face capitan. Nu e drept, dar, pe de alta parte, sportul nu e drept. Jucatorul care isi petrece cele mai multe ore antrenandu-se nu ajunge intotdeauna cel mai bun, iar cel care merita sa fie capitan nu e intotdeauna cel mai potrivit sa conduca echipa. Se spune ca hocheiul nu e un sport evaluativ: „Numaram goluri si-atat." Dar nu e tocmai adevarat, fireste. Hocheiul evalueaza tot, e plin de statistici. Cu toate astea, e imprevizibil, caci e prea dominat de lucruri invizibile. Un termen folosit adesea pentru a descrie jucatorii este „calitati de Iider", cu toate ca e un concept imposibil de masurat, pentru ca se refera la lucruri care nu pot fi invatate: carisma, prestanta, iubire. Cand William Lyt era mic si Kevin Erdahl a fost numit capitan, William l-a auzit pe antrenor spunandu-i lui Kevin: „Poti sa-i obligi pe oameni sa te asculte, dar nu poti sa-i obligi sa te urmeze. Daca vrei sa joace pentru tine, trebuie sa-i faci sa te iubeasca?" Nimeni nu l-a iubit pe Kevin mai mult decat William si a facut tot ce a putut ca dragostea sa-i fie impartasita. I-a fost loial pana la capat, chiar si dupa viol, l-a urmat pe Kevin la clubul din Hed, pe cand Benji, cel mai bun prieten al lui Kevin, a ramas in Bjornstad. William si-a strans prietenii si i-au batut mar pe Amat, care il parase pe Kevin, si pe Bobo, care a incercat sa-l apere pe paracios. Cand Kevin a plecat brusc, William a ramas la echipa din Hed, tradat, dar in continuare loial. Acolo are acelasi antrenor pe care il avea in Bjornstad, pe David, cel care i-a convins pe William si pe aproape toti jucatorii lui sa se mute la clubul din Hed. I-a convins nu aparandu-l pe Kevin, ci folosindu-se de cel mai simplu argument pe care sportul il poate oferi: „Noi avem treaba doar cu hocheiul, nu cu politica. Ce se intampla dincolo de gheata, ramane dincolo de gheata." Iar William l-a crezut pe David si, in adancul sufletului, a sperat ca, intrucat nici Kevin, nici Benji nu mai sunt in echipa, antrenorul va aprecia loialitatea lui. Dar David nu i-a multumit, nu i-a spus nici macar vreun cuvant de incurajare. Si il ignora in continuare. Cand William intra in vestiar, isi deschide dulapul si vede ce i-a lasat cineva acolo, se intampla lucruri pe care nicio statistica nu le poate masura. In dulapul lui William e o bricheta. Acelasi tip de bricheta cu care cutia de scrisori a lui William a fost plina toata vara, acelasi tip de bricheta pe care Leo o avea pe plaja. In acelasi timp, un coechipier intra in vestiar si-i spune: - La naiba, Lyt, ai auzit de Benji? Antrenoarea aia noua l-a facut capitan de echipa!" | opere din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

26. Totul se termina cu noi - Colleen Hoover | literatura universala

O noua carte de la mult indragita autoare de New Adult, Colleen Hoover. Uneori, cei care te iubesc te ranesc cel mai tare. Lily Bloom nu a avut intotdeauna o viata usoara, dar asta nu a oprit-o niciodata sa munceasca din greu pentru a-si indeplini telurile. A evoluat foarte mult: a absolvit liceul, s-a mutat la Boston si si-a inceput propria afacere. Cand Lily il cunoaste pe Ryle Kincaid, un chipes neurochirurg, se simte imediat foarte atrasa de el si viata i se schimba brusc. Ryle este un tip hotarat, incapatanat si poate chiar putin arogant. Este, de asemenea, sensibil, destept si foarte atras de Lily. In plus, arata dumnezeieste in uniforma de medic. Lily nu si-l poate scoate din minte. Insa el respinge categoric ideea de a avea o relatie serioasa si de lunga durata. Chiar si atunci cand Lily pare sa devina exceptia de la aceasta regula, ea tot vrea sa afle motivul care l-a facut sa nu-si doreasca decat aventuri de o noapte. Pe masura ce intrebarile legate de noua ei relatie o coplesesc, apar si gandurile cu privire la Atlas Corrigan, prima ei iubire, cu care a avut o legatura deosebita. Atunci cand Atlas reapare brusc in viata lui Lily, tot ce a cladit impreuna cu Ryle ameninta sa se destrame. Cu acest roman indraznet si profund, Colleen Hoover spune o poveste sfasietoare, despre iubire si sacrificiu, care exploreaza orizonturi noi. Fragment din cartea "Totul se termina cu noi" de Colleen Hoover "Nu te mai agita, imi spune Devin.  - Nu ma agit. Ma ia de brat si ma conduce spre lift. - Ba te agiti. Si daca-ti mai tragi o data haina peste decolteu, nu mai inteleg care e scopul rochiei negre. Imi apuca partea de sus a rochiei si trage din nou de ea, apoi imi baga mana in decolteu ca sa-mi aranjeze sutienul. - Devin! ii dau peste mana, iar el rade. - Relaxeaza-te, Lily. Am atins sani mult mai frumosi decat ai tai si am ramas tot gay. - Da, dar pun pariu ca acei sani sunt ai unor persoane pe care, probabil, le intilnesti mai des decat o data la sase luni. - Adevarat, dar pe de-o parte tu esti vinovata pentru asta, rade el din nou. Tu esti cea care ne-a lasat balta si a plecat sa se joace de-a floraria. Devin a fost una dintre persoanele mele preferate la firma de marketing la care am lucrat, dar n-am fost niciodata atat de apropiati, incat sa devenim prieteni si dupa serviciu. A trecut pe la florarie azi dupa-amiaza si Allysa l-a placut aproape imediat. L-a implorat sa vina la petrecere cu mine si, de vreme ce oricum n-as fi vrut sa merg singura, am ajuns sa-l implor si eu. Imi netezesc parul cu mainile si incerc sa-mi vad reflexia in peretii liftului. - De ce esti atat de agitata? ma intreaba el. - Nu sunt agitata. Doar ca nu-mi place sa merg in locuri unde nu cunosc pe nimeni. Devin zambeste cu subinteles si apoi spune: - Cum il cheama? Oftez adanc. Oare chiar sunt asa de transparenta?" | mari clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

27. Micul Print (Rao Clasic) - Antoine de Saint-Exupery | opere din literatura universala

Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma! Carte recomandata de Nicu Alifantis  si  Bogdan Aron  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". | literatura universala pdf

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

28. Ziua razbunarii - John Grisham

Ziua razbunarii, un thriller diferit de tot ce a scris John Grisham pana acum. John Grisham este autorul a treizeci de romane pentru adulti, o lucrare de nonfictiune si sase romane pentru tineret. Este unul dintre romancierii cu cele mai remarcabile vanzari, cu peste 60 de milioane de copii vandute.    Pete Banning este fiul preferat al orasului Clanton – erou decorat in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, exponent al unei familii importante din zona, fermier de succes, tata, sot si totodata membru de vaza al Bisericii Metodiste. El revine acasa din razboi, in oraselul sau natal din Mississippi, si il ucide pe predicatorul metodist al comunitatii aparent fara niciun motiv. Dupa ce este condamnat, confruntandu-se cu moartea prin spanzurare, respinge oferta guvernatorului de a-i fi comutata pedeapsa daca isi divulga motivul si singura sa declaratie – in fata serifului, a avocatilor sai, a judecatorului si a familiei – ramane „Nu am nimic de spus“. El pare sa nu se teama de moarte si e gata sa ia cu el in mormant motivul secret al crimei comise. Calatoria incitanta prin care ne insoteste John Grisham ne poarta din junglele din Filipine si transeele razboiului pana in lumea plina de secrete a unui azil de boli mintale si salile de tribunal in care avocatii incearca disperati sa ii salveze viata lui Pete Banning.  Iata ce spune autorul despre romanul Ziua razbunarii, intr-o scrisoare adresata cititorilor din lumea intreaga: Draga cititorule, Acum 30 de ani, cand am scris Si vreme e ca sa ucizi, nu mi-am inchipuit ca vor urma atatea altele dupa acest roman. Nici acum nu stiu, ca sa fiu sincer. Ziua razbunarii e romanul cu numarul 40 si, ca sa sarbatorim aceasta cifra rotunda, ii voi duce pe cititori acolo unde am inceput, in Ford County, Mississippi. Cu toate acestea, cartea este foarte diferita de celelalte, in primul rand pentru ca actiune are loc inainte sa ma nasc. In urma cu multi ani, am auzit despre o crima fara sens petrecuta intr-un orasel din apropiere. Un barbat apreciat in comunitate isi ucide un prieten, si el o personalitate a locului. Motivul acestei crime nu este nici astazi cunoscut. Povestea aceasta m-a urmarit de atunci si pentru ca nu aveam toate datele, am facut ceea ce face orice scriitor. Am „furat-o” si am completat spatiile goale. Adevarul este ca nu stiu ce s-a intamplat cu adevarat. Ceea ce stiu este ca mi-a placut enorm sa-mi inchipui cum ar fi putut decurge lucrurile. Era o poveste prea buna ca sa o ignor. Sper ca te vei bucura cititind-o. Intre timp, eu pregatesc romanul cu numarul 41 (The Guardians, lansata pe 15 octombrie in Statele Unite). - John Grisham Fragment din volumul "Ziua razbunarii" de John Grisham:   "Joi, pe 10 iulie, data celui de-al doilea mandat de condamnare la moarte semnat de judecatorul Rafe Oswalt, Pete Banning s-a trezit in zori si si-a aprins o tigara. Roy Lester i-a adus o cana de cafea si l-a intrebat daca dorea micul dejun. Dar Pete nu voia. Roy l-a intrebat apoi daca dormise bine, iar el i-a spus ca da si i-a multumit. Nu, Roy nu putea face nimic pentru el in acele momente. Leon Culliver l-a strigat din celula lui si a sugerat un ultim joc de cribbage. Lui Pete i-a placut ideea si a aranjat tabla de joc pe hol. Apoi i-a amintit lui Leon ca ii datora 2,35 dolari pentru jocurlie pierdute, iar Leon i-a amintit lui Pete ca nu ii platise alcoolul de contrabanda pe care il bause in ultimele noua luni. Au ras amandoi, si-au dat mainile si au facut lucrurile uitate. - Mi-e greu sa cred ca asta se va-ntampla cu adevarat, Pete, a spus Leon in timp ce facea cartile. - Legea e lege. Cateodata iti convine; alteori, nu. - Nu mi se pare drept. - Cine a spus ca viata e dreapta? Dupa cateva maini, Leon a scos termosul si a spus: - Poate ca tu n-ai nevoie de bautura, dar eu, da. - Trecem peste asta, a spus Pete. Apoi usa s-a deschis, iar Nix Gridley s-a apropiat de ei. Parea agitat si obosit. - Pete, pot face ceva pentru tine? - Nu-mi vine nimic in minte. - Bine. La un moment dat, va trebui sa parcurgem programul, doar ca sa stim la ce sa ne asteptam. - Mai tarziu, Nix, daca nu te superi. Acum sunt ocupat. - Vad. Asculta, sunt cativa reporteri in afara inchisorii care vor sa stie daca ai ceva de spus. - De ce-as vorbi cu ei acum? - Asa mi-am inchipuit si eu. Iar John Wilbanks a telefonat deja. Vrea sa vina aici. - M-am saturat de John Wilbanks. Nu mai e nimic de spus. Spune-i ca sunt ocupat. Uitandu-se la Leon, Nix si-a dat ochii peste cap si a plecat.   Soldatii au inceput sa soseasca inainte de amiaza. Cei din comitatele apropiate facusera deplasari usoare, de doua sau trei ore. Cei din alte state calatorisera toata noaptea. Au venit singuri, in camionete si in automobile pline. Erau in uniformele pe care le purtasera candva cu mandrie, in salopete, in haine kaki sau in costume cu cravata. Erau neinarmati, fara planuri de a provoca tulburari, insa abia asteptau o vorba de la eroul lor pentru a fi gata lupta. Venisera sa il onoreze, sa se afle acolo atunci cand murea, pentru ca si el se aflase acolo pentru ei. Venisera sa isi ia adio. Au parcat in jurul tribunalului, apoi in jurul pietei, iar cand nu s-a mai gasit niciun loc de parcare, si-au lasat masinile in cartierele din centru. S-au strans si s-au salutat unii pe altii, uitandu-se urat la locuitorii orasului, oameni pe care nu ii agreau, pentru ca ei fusesera aceia care il condamnasera la moarte pe Pete Banning.” | carti de literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

29. Oameni anxiosi - Fredrik Backman | literatura clasica universala

Un nou serial Netflix Un spargator de banci inarmat fuge de la locul faptei si ajunge intr-un apartament scos la vanzare, unde are loc o vizionare. Pentru ca politia e pe urmele sale, se baricadeaza inauntru si ii ia ostatici pe cei sapte potentiali cumparatori, aparent normali si inofensivi, printre care doi "rechini" imobiliari, un cuplu de lesbiene, o multimilionara cu tendinte suicidare si un sabotor de vizionari deghizat in iepure. Dar lucrurile o iau razna atunci cand ostaticii si spargatorul incep sa-si dezvaluie dramele personale si anxietatile. Cand spargatorul le da drumul ostaticilor si oamenii legii navalesc inauntru, nici urma de infractor, iar depozitiile halucinante ale martorilor nu fac decat sa-i bulverseze si mai mult pe politisti: Unde e infractorul si ce nu-i in regula cu oamenii astia?   Am un nou scriitor preferat, iar numele lui e Fredrik Backman. Oameni anxiosi are toate ingredientele pentru a deveni un nou succes international. Povestile pe care Backman le spune ne demonstreaza capacitatea autorului de a sonda mintile umane, iar felul in care combina asta cu intriga si personajele nu este altceva decat arta. - Nettavisen   Fredrik Backman este unul dintre putinii autori contemporani capabili sa descrie singuratatea masculina. - Dagens Nyheter   Daca l-ar intalni pe Fredrik Backman, Andreea Caleman i-ar spune: "ca editura care il publica in Romania a reusit sa traduca Oameni anxiosi inaintea celor din SUA, Germania sau Franta. Ca mi-a placut la nebunie fiindca e dureros de actuala, caci am trecut cu totii prin experienta de a fi inchisi intr-un apartament si am trait cu totii o anxietate colectiva in pandemia asta. I-as spune si ca e ingrozitor de haioasa, ca am ras cu lacrimi. Ca iepurele in chiloti e personajul meu preferat. Pe urma as schimba subiectul si am vorbi despre altceva. Nici eu, nici el nu suntem prea competenti social, asa ca as alege ceva simplu. Fotbal, de pilda. Sau ciocolata."   Recomand toate cartile scrise de Backman pentru ironia si auto-ironia tipic suedeze, umorul acid si totodata plin de tandrete si intelegere, care, puse impreuna, nu fac decat sa ne aduca aminte de faptul ca suntem minunat de diferiti, ca fiecare ciudatenie si excentricitate poate fi poetica in felul ei, dar si cat de mult conteaza ca intre un individ si comunitatea in care traieste sa existe o relatie de sinceritate, acceptare si intelegere. - Simina Rachiteanu | literatura universala pdf

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

30. Si a fost seara, si a fost dimineata - Ken Follett

La mai mult de 30 de ani de la aparitia bestsellerului Stalpii Pamantului, autorul revine cu un roman introductiv. Este o fascinanta geneza a istoriilor povestite de Follett in stilul caracteristic. Anglia este atacata de normanzi si de vikingi. Cei aflati la putere impart dreptatea dupa vointa lor, fara sa le pese de oamenii de rand si deseori in conflict cu regele. In aceste vremuri tulburi, se impletesc vietile a trei personaje: un tanar constructor de ambarcatiuni, a carui casa este atacata de vikingi, iar el este fortat sa ia viata de la capat... O nobila normanda care se casatoreste din dragoste si-si urmeaza sotul peste mare, insa, in aceasta lume angajata intr-o lupta brutala pentru putere, constata ca un singur pas gresit i-ar putea fi fatal... Un calugar care viseaza sa-si transforme umila abatie intr-un centru de invatare admirat in toata Europa. Si fiecare intra intr-un conflict periculos cu un episcop istet si nemilos, care va face orice pentru a-si spori averea si puterea. Follett este un povestitor impresionant... (ai carui) fani se vor bucura de aceasta aventura din zilele de dinainte ca in Anglia sa fie pace. - Kirkus Reviews | cele mai bune carti din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

31. Ciuma - Albert Camus | clasicii literaturii universale

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Sobolanii incep sa moara pe strazile din Oran. E semn de ciuma, confirmata destul de greu de medicii orasului. Fiindca autoritatile se misca incet si declara carantina abia dupa ce epidemia nu mai poate fi stapinita, doctorul Rieux, unul dintre primii care au stiut cu ce se confrunta, organizeaza el insusi echipe de interventie. Orasul abia respira sub amenintarea mortii; oamenii sint inchisi intre zidurile lui si privesc neputinciosi cum flagelul loveste din ce in ce mai aproape. Aparut in 1947, Ciuma este considerat unul dintre cele mai profunde si mai influente romane ale secolului trecut. Departe de a fi doar o poveste despre ciuma, el vorbeste in egala masura despre marile catastrofe ale epocii, despre „ciuma bruna” ce a devastat Europa in secolul XX. Lasitate, daruire, nesabuinta, iubire, credinta si disperare, toate se amesteca si se impletesc intr-o carte despre om si umanitate. Fragment din cartea "Ciuma" de Albert Camus "- L-am desprins la timp, zicea Grand, care parea sa-si caute mereu cuvintele, cu toate ca folosea limbajul cel mai simplu. Ieseam, tocmai, si am auzit zgomot. Cand am vazut inscriptia, cum sa va explic, am crezut ca e o farsa. Dar el a scos un geamat ciudat si chiar sinistru, s-ar putea spune. Se scarpina in cap. - Dupa parerea mea, operatia trebuie sa fie dureroasa. Bineinteles, am intrat. Impinsera o usa si se gaseau in pragul unei odai luminoase, dar mobilate saracacios. Un om mititel, scurt si gros, statea culcat intr-un pat de metal. Respira cu putere si se uita la ei cu ochii congestionati. Doctorul se opri. In intervalul respiratiei i se paru ca aude chit-caituri de sobolani. Dar nimic nu se misca prin colturi. Rieux se apropie de pat. Omul nu se spanzurase de prea de sus, nici prea brusc, vertebrele rezistasera. Bineinteles, putina asfixie. Ar fi nevoie de o radiografie. Doctorul ii facu o injectie cu ulei camforat si zise ca totul o sa se aranjeze in cateva zile. - Multumesc, domnule doctor, zise omul cu o voce inabusita. Rieux il intreba pe Grand daca anuntase comisariatul de politie si functionarul isi lua o infatisare descumpanita: - Nu, zise el, o, nu! M-am gandit ca cel mai grabnic... - Bineinteles, il intrerupse Rieux, deci o s-o fac eu. Dar, in clipa aceea, bolnavul se agita si se ridica in pat protestand ca se simte bine si ca nu face sa se osteneasca. - Linistiti-va., zise Rieux. Nu e o problema, credeti-ma, si trebuie sa fac o declaratie. - O! facu celalalt. Si se lasa pe spate plangand cu mici sughituri. Grand, care isi mangaia mustata de catva timp, se apropie de el. - Lasati, domnule Cottard, zise el.Trebuie sa intelegeti. Se poate spune ca doctorul e raspunzator. Daca, de pilda, va apuca pofta sa incercati iar..." | literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

32. Splendida cetate a celor o mie de sori - Khaled Hosseini

In acelasi stil fermecator, inconfundabil care a facut din Vanatorii de zmeie (Editura NICULESCU, 2007) un bestseller international, Khaled Hosseini spune in Splendida cetate a celor o mie de sori povestea unei iubiri coborate parca din vechile poeme persane, a unei prietenii care nu se da in laturi de la sacrificiul suprem si a unui oras care, in ciuda tuturor vicisitudinilor, se incapataneaza sa renasca din propria-i cenusa. In timp ce pe fundal se deruleaza evenimentele care au marcat istoria Afganistanului in ultimii treizeci de ani – ocupatia sovietica, jihadul dus impotriva ei, razboiul civil si teroarea instaurata de regimul taliban –, doua femei cat se poate de diferite descopera cat de mare este puterea dragostei si ce orori pot fi indurate in numele ei.   Splendida cetate a celor o mie de sori a ocupat primul loc pe lista de bestselleruri a prestigiosului The New York Times Book Review si a fost tradusa in peste 35 de limbi.   Plastica si captivanta. - Los Angeles Times   Extraordinara. - Time   Khaled Hosseini este unul dintre cei mai cititi si iubiti scriitori din lume, cu vanzari de peste 39 milioane de carti la nivel mondial. Cele doua romane publicate anterior – Vanatorii de zmeie si Splendida cetate a celor o mie de sori – au fost traduse in 57 de limbi si publicate in 70 de tari. In 2006, a fost numit Ambasador al Bunavointei din partea UNHCR, Agentia ONU pentru Refugiati. De asemenea este fondatorul Fundatiei Khaled Hosseini. | opere din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

33. O lunga petala de mare - Isabel Allende | capodopere ale literaturii universale

Isabel Allende: 23 de carti publicate, traduceri in peste 40 de limbi; peste 74 de milioane de exemplare vandute; 15 doctorate onorifice; peste 60 de premii in peste 15 tari; 2 filme de succes realizate dupa romanele sale. In 2018 a primit National Book Award, celebrandu-se astfel pentru prima data in S.U.A. o opera scrisa in limba spaniola.   In august 1939 poetul Pablo Neruda organizeaza plecarea din portul Bordeaux a legendarei nave Winnipeg care va duce la Valparaiso peste 2 000 de refugiati spanioli. Pornind de la acest fapt istoric, dar si din propria experienta a exilului, Isabel Allende construieste povestea medicului Victor Dalmau si a pianistei Roser Bruguera, nevoiti sa fuga din calea trupelor franchiste. Primiti cu multa caldura in Chile, acea „lunga petala de mare, de vin si de zapada“, dupa cum a evocat-o Neruda, atat Victor, cat si Roser reusesc sa se integreze, dar lovitura de stat incheiata cu moartea presedintelui Salvador Allende ii va forta sa paraseasca si aceasta tara. Puterea de a spera si de a rezista pe care au dobandit-o in Spania tineretii lor ii va salva inca o data. O pledoarie impresionanta pentru solidaritate, toleranta si dragoste. Romanul exploreaza teme actuale precum identitatea, singuratatea, dislocarea, salvarea, iar personajele sunt deosebit de puternice, miscandu-se intre doua razboaie si o lovitura de stat militara. Pe parcusul lui, consistenta dragostei este, din nou, principalul subiect radiografiat de Isabel Allende. - Publishers Weekly Isabel Allende s-a documentat temeinic pentru acest roman si a discutat cu supravietuitori al calatoriei facute pe Winnipeg. (...) Dar miza lui nu este una politica. Pe autoare o preocupa, ca in toate celelalte carti ale sale, mai ales sentimentele personajelor carora le da viata. - El Imparcial Isabel Allende este o mare povestitoare, care scrie cu o patrudere si o compasiune fara pereche. Va fi elogiata de cititori si de scriitori deopotriva, pentru multe generatii de acum incolo. - Khaled Hosseini Fragment din cartea "O lunga petala de mare" de Isabel Allende:   “Si astfel primul Craciun in Chile sotii Dalmau l-au petrecut cu clanul del Solar in plen. Roser si-a pus rochia pe care o purtase la casatoria de la Perpignan, albastru-inchis cu aplicatii de flori albe in jurul gatului, si-a strans parul pe ceafa intr-o retea de margele negre si si-a pus brosa cu jeuri pe care i-o daruise Carme cand aflase ca astepta un copil de la Guillem. “Acum esti nora mea, pentru asta nu-i nevoie de hartii”, ii spusese. Victor si-a pus un costum la trei randuri al lui Felipe, care-l cam strangea si avea pantalonii un pic scurti. Ajunsi la casa de pe strada Mar del Plata, Juana l-a insfacat pe Marcel si l-a dus sa se joace cu Leonardo, in timp ce Felipe ii impingea in salon pentru prezentarile de rigoare. Le explicase deja ca in Chile clasele sociale erau precum un tort millefeuille, era usor sa decazi, dar aproape imposibil sa urci, pentru ca banul nu cumpara obarsia. Singurele exceptii erau talentul, de exemplu Pablo Neruda, si frumusetea anumitor femei. Fusese cazul bunicii lor, fiica de modest comerciant englez, o splendoare cu tinuta de regina, care le ameliorase rasa, cum afirmau urmasii ei din neamul Vizcarra. Daca sotii Dalmau ar fi fost chilieni, n-ar fi fost in veci invitati la masa familiei del Solar, dar ca straini exotici pluteau deocamdata intr-un fel de limb; daca avea sa le mearga bine, locul lor va fi intr-una din multele subcategorii ale clasei mijlocii. Felipe ii prevenise ca in casa parintilor sai aveau sa fie privit precum fiarele de la circ de catre oameni conservatori, religiosi si intoleranti, dar ca odata depasita curiozitatea initiala se vor bucura de eterna ospiralitate chiliana.”   | literatura universala pdf

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

34. Dragostea in vremea holerei - Gabriel Garcia Marquez

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura ... Traisera destul impreuna ca sa-si dea seama ca dragostea era dragoste oricand si oriunde, dar cu atat mai intensa cu cat se apropia de moarte.   In tinerete, Florentino Ariza si Fermina Daza traisera o pasionanta poveste de dragoste. Numai ca viata iti rezerva uneori surprize... La inceput, cand Florentino afla ca Fermina se va casatori cu un doctor bogat, simte ca viata lui s-a sfarsit. Desi isi gaseste echilibrul, bucurandu-se de succes in afaceri si nu numai... (cele 622 de relatii amoroase ar putea confirma acest lucru), dragostea lui pentru Fermina ramane la fel de puternica. Asa ca, dupa 50 de ani, 9 luni si 4 zile de despartire, Florentino isi reinnoieste declaratia de dragoste in fata femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, sansa unui nou inceput? Dragostea in vremea holerei, una dintre cele mai frumoase si mai tragice povesti de dragoste din literatura universala, a fost ecranizata in 2008, adaptarea pentru cinema a romanului fiind facuta de scenaristul Ron Harwoord, castigator al Premiului Oscar si al Globului de Aur. Carte recomandata de Tudor Chirilă,    Ioana Chicet Macoveiciuc   si Iulia Badea-Gueritee in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti".   Fragment: "Florentino Ariza s-a numarat printre putinii care au rezistat pana la capat. Cand, ud leoarca, a ajuns acasa, a fost cuprins de spaima la gandul ca ar putea face o pneumonie dupa atatia ani de ingrijiri minutioase si precautii excesive. A cerut sa i se pregateasca o limonada fierbinte, cu un strop de coniac in ea, pe care a baut-o in pat, a inghitit doua tablete de fenaspirina si a transpirat din belsug, infofolit intr-o patura de lana, pana ce si-a regasit temperatura placuta a corpului. Cand s-a intors la priveghi, se simtea plin de vigoare. Fermina Daza luase din nou fraiele gospodariei in mana, casa era maturata si pregatita sa primeasca oaspeti, iar pe altarul improvizat in biblioteca, se afla un portret pictat in pastel al sotului mort, cu o banderola neagra prinsa pe rama. La ora opt, se stransese tot atata lume ca si in seara precedenta, iar caldura era la fel de inabusitoare, dar dupa ce s-au rostit rugaciunile rozariului, cineva le-a sugerat discret celor aflati de fata sa se retraga mai devreme, pentru ca vaduva sa se poata odihni, in sfarsit, dupa nenorocirea din dupa-amiaza zilei de duminica. Fermina Daza si-a luat ramas-bun de la cei mai multi stand in picioare langa altar, doar la sfarsit si-a insotit cativa prieteni buni pana la iesire, ca sa inchida usa cu mana ei, asa cum avea obiceiul. Tocmai se pregatea s-o faca si de data aceasta, cu ultimele puteri, cand l-a zarit in mijlocul salonului pustiu pe Florentino Ariza, imbracat in doliu. S-a bucurat, pentru ca trecusera multi ani de cand il alungase pentru totdeauna din viata ei si pentru prima oara, ii aparea in alta, lumina, parca purificat de uitare. insa inainte de a-i putea multumi pentru vizita, el isi puse palaria in dreptul inimii si, infrigurat, dar plin de demnitate, sparse buba al carei venin ii hranise intreaga existenta. — Fermina, ii spuse, am asteptat prilejul acesta mai bine de o jumatate de veac, ca sa-ti pot jura din nou fidelitate eterna si iubire de-a pururi vie. Fermina Daza si-ar fi putut inchipui ca barbatul din fata ei se smintise de-a binelea, de n-ar fi avut motive suficiente sa creada ca, in clipa aceea, prin gura lui Florentino Ariza vorbea insusi Sfantul Duh. Era gata sa-l blesteme pentru ca ii pangarea casa cand trupul neinsufletit al sotului ei nici nu se racise bine in groapa, dar a oprit-o demnitatea maniei. „Pleaca, i-a spus. si sa nu te mai arati in fata mea cati ani o sa-ti mai ramana de trait." Apoi, deschizand din nou usa pe care tocmai se pregatea s-o inchida, adauga: — Si nadajduiesc sa nu fie prea multi. Cand a auzit stingandu-se pasii pe strada pustie, a inchis usa foarte incet, a pus drugul, a tras zavoarele si s-a trezit singura in fata propriului destin. Niciodata pana in clipa aceea nu se gandise cat de coplesitoare si de ampla putea fi drama provocata chiar de ea cand inca nu implinise optsprezece ani si care avea s-o urmareasca pana la moarte. A plans pentru prima data din ziua nenorocirii, fara martori, caci numai asa putea s-o faca. "   | literatura universală

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

35. Institutul - Stephen King | mari clasici ai literaturii universale

Bestseller New York Times   La miezul noptii, intr-o casa de pe o strada linistita din suburbiile orasului Minneapolis, parintii lui Luke Ellis sunt omorati si el e aruncat intr-o masina. Totul, in mai putin de doua minute. Luke se trezeste la Institut, intr-o camera foarte asemanatoare cu cea din casa lui, insa fara ferestre. Dincolo de usi sunt alte usi. Dincolo de usi sunt alti copii cu talente speciale, care au ajuns acolo la fel ca el. In aceasta institutie sinistra, directorul urmareste sa amplifice puterile supranaturale ale copiilor, ca ei sa devina arme guvernamentale. Pe masura ce tot mai multi dispar, Luke isi da seama ca trebuie sa evadeze. Dar nimeni nu a scapat vreodata din Institut.   King ne uimeste cu cea mai inspaimantatoare poveste despre copii care se confrunta cu raul de la IT incoace. Intrand in mintea personajelor-copii, King reda amenintarea si intimitatea fricii cu o intensitate extraordinara. - Publishers Weekly   Cum ajunge o fiinta umana sa priveasca abuzul asupra copiilor mai intai ca pe un rau necesar, apoi ca pe o rutina? King ridica aceasta problema cu relevanta politica de neocolit pentru lumea de azi. - The New York Times | romane din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

36. Ceea ce nu poate fi ascuns - Agnes Martin-Lugand | opere din literatura universala

De la autoarea fenomenului international Oamenii fericiti citesc si beau cafea   Reine este o femeie de succes care, impreuna cu cel mai bun prieten al sau, Paul, are o agentie de comunicare. E foarte pasionata de munca ei si duce o viata fericita alaturi de Noe, baiatul sau de saptesprezece ani, care se pregateste de bacalaureat. Intr-o zi, prin intermediul unuia dintre clientii sai, Pacome, de care se simte foarte atrasa, Reine il reintalneste pe iubitul ei din tinerete, Nicolas. E o revedere dulce-amara, caci Nicolas a parasit-o atunci pentru o alta femeie, nestiind ce lasa in urma. Dar unele lucruri nu pot fi ascunse la nesfarsit, iar adevarurile dureroase ies la iveala, bulversand viata lui Reine, care trebuie sa-si limpezeasca sentimentele si sa hotarasca pe cine iubeste cu adevarat.   Ceea ce nu poate fi ascuns este un roman emotionant, care te face sa meditezi asupra unor teme esentiale: iubirea, despartirea, iertarea. - Paris Match    Talentul de povestitoare al lui Agnes Martin Lugand este incontestabil - cunoaste in profunzime lexicul complicat al iubirii. - Le Figaro    Scrisul lui Agnes Martin-Lugand e o forta descatusata. - Le Parisien   Dupa ce a profesat ca psiholog timp de sase ani, Agnes Martin-Lugand s-a dedicat scrisului, publicandu-si primul roman, Oamenii fericiti citesc si beau cafea, in regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, in decembrie 2012. Remarcata rapid de bloggerii literari, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul in lumea editoriala traditionala. Astfel, romanul sau a cunoscut un succes urias, fiind tradus in mai multe limbi, iar drepturile de ecranizare au fost deja achizitionate de o casa de productie de la Hollywood. Cartile lui Agnes Martin-Lugand s-au vandut in Franta si in lume in peste 3 milioane de exemplare si au fost traduse in 32 de limbi. La Editura Trei, de aceeasi autoare, au aparut: Oamenii fericiti citesc si beau cafea, Viata e usoara, nu-ti face griji, Imi pare rau, sunt asteptata…, Fericirea imi scapa printre degete, Inca aud muzica noastra in gand si Lumina unui nou inceput. Fragment din volumul "Ceea ce nu poate fi ascuns" de Agnes Martin-Lugand: "Douazeci de minute mai tarziu, eram instalati la masa intr-un restaurant cu vedere spre plaja Sillon. Descopeream la lumina zilei ce-mi aratase Pacme noaptea. Chiar daca frumusetea marii si puterea ei mi se pareau mai frapante azi, ma gandeam cu nostalgie la plimbarea de pe dig cu el. Lipsa de griji din ajun si sentimentul de nemarturisita dezinvoltura imi lipseau deja teribil. Puteam regasi vreodata aceasta senzatie? Ma indoiam. Sa stau iar intepenita in fata lor nu-mi imbunatatea situatia, nu ma ajuta deloc. Si simplitatea cinei de la clatitarie imi lipsea, prin comparatie cu restaurantul fitos unde tinuse Nicolas sa mergem. Aveam impresia foarte clara ca incerca sa ma dea pe spate, insa se obosea inutil. Eram imuna la orice forma de ostentatie, in plus, nu puteam sa inghit nimic, aveam un nod in gat si stomacul strans ghem. - Nu-mi vine sa cred ca ai o agentie de comunicare, tu, studenta la arte decorative! Mi te imaginam mai degraba lucrand in lumea spectacolului. Mi-am inghitit o replica inspirata. Pana si pe mine ma uimea calmul pe care-l aratam fata de tonul lui ironic. - Ce vrei! Viata a hotarat altfel... Paul m-a angajat pe post de creatoare de decoruri intr-un moment cand nu eram in cea mai buna forma si de atunci nu ne-am mai despartit. A inclinat capul, vadit curios. Spusesem prea multe, trebuia sa am grija la fiecare cuvant rostit, la fiecare informatie, pe care o ofeream. - Ne-a placut sa lucram impreuna, domeniul m-a prins, am creat postul visurilor mele si, dintr-una intr-alta, am ajuns partener la firma. - Dar Rouen! Ei bine, cred ca asta-i culmea! Iarta-ma, dat tineam minte ca nu erai mare fan al Normandiei natale. Poate, dar nu ma mai cunosti... - Acelasi lucru, am raspuns zambind usor, viata a hotarat altfel. Il vedeam cu coada ochiului pe Pacome cum ne observa afisand o expresie intentionat neutra. Un fel de curiozitate nesanatoasa, masochista chiar, m-a indemnat sa pun acea intrebare, si oricum trebuia sa-l fac pe Nicolas sa inceteze cu interogatoriul lui. - Parca am inteles ca ai familie." | capodopere ale literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

37. Barul Rooster - John Grisham

Maestrul Thrillerelor Juridice revine cu o poveste despre studentie, santaj si finante   Volumul se inspira dintr-o problema acuta a vietii reale, si anume exploatarea persoanelor tinere. De altfel, autorul dezvolta ideea unei investigatii realizate si publicate intr-un ziar. O firma de avocatura rau intentionata profita de inocenta si nevoile financiare ale studentilor pentru a-i constrange la datorii economice imposibil de returnat. Revelatia studentilor care isi dau seama ca justitia este atacata de persoane influente inca din timpul studentiei devine o realitate asupra careia suntem datori cu totii sa ne intrebam. Grisham scrie o poveste palpitanta despre lumea academica a Dreptului si sistemele financiare, un cuplu ce risca sa afecteze orice societate si pentru care este nevoie de eroi care sa il infranga. Mark, Todd si Zola au optat pentru Facultatea de Drept din dorinta de a schimba lumea si de a o transforma intr-un loc mai bun. Dar ajunsi in anul al III-lea de studiu, cei trei isi dau seama ca au fost inselati. Prieteni apropiati, ei au imprumutat sume mari de bani pentru a-si permite sa urmeze o facultate de mana a treia, intr-atat de mediocra, incat absolventii sai trec rareori examenul de intrare in barou, fiind lipsiti de orice sansa de a obtine un loc de munca avantajos. Insa cand afla ca scoala lor face parte dintr-un lant manevrat din umbra de un manager de fonduri din New York, care detine, totodata, si o banca specializata in imprumuturi pentru studenti, cei trei stiu ca au fost prinsi intr-o mare capcana. Rezultatul este un thriller alert si palpitant, abundand de intorsaturi de situatie. Grisham exceleaza, tratand cu un simt al umorului aproape diabolic etica uneori discutabila a lumii Dreptului si a bancilor.   John Grisham este autorul a numeroase opere. Publishers Weekly l-a declarat „romancierul anilor ’90 cu cele mai remarcabile vanzari“, avand in total aproape 61 000 000 de copii vandute. La Editura RAO, cea care ii publica lucrarile in Romania, au mai aparut numeroase volume, dintre care amintim: Avocatul rebel, Ziua razbunarii, Negustorul de manuscrise, Muntele familiei Gray, Informatorul, Sirul de platani, Partenerul, Firma. | carti literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

38. Tatuatorul de la Auschwitz ed.2 - Heather Morris | carti literatura universala

Peste trei milioane de exemplare vandute Carte tradusa in peste 45 de tari Bestseller in SUA, Canada, Chile, Australia, Noua Zeelanda, Olanda, Belgia, Polonia etc. Romanul cel mai bine vandut in Marea Britanie, Irlanda, Portugalia, Ungaria si Africa de Sud in 2018 27 de saptamani in top 10 Sunday Times Paperback Fiction 27 de saptamani locul 1 in top 5 New York Times Trade Paperback Fiction Bestseller Amazon, Saturday Times, The Irish Times, The Northern Eco Apple Book of the Year 2018 Specsavers Book of the Year 2018 Wordery Book of the Year 2018 Eason’s Book of the Year 2018 In curs de adaptare TV. Roman bazat pe incredibila poveste adevarata a tatuatorului de la Auschwitz - Birkenau si a femeii pe care a iubit-o.   Tatuatorul de la Auschwitz se bazeaza pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albastrui tatuate pe bratele prizonierilor, femei si barbati deopotriva. Cand lui Lale i se ofera ocazia de a fi Tatowierer la Auschwitz, tanarul evreu slovac intelege ca aceasta poate fi sansa lui sa supravietuiasca, desi trebuie sa-si intepe pana la sange semenii, act pe care il resimte ca pe o dureroasa profanare. De la masa la care lucreaza, nici nu i se permite sa ridice capul spre cei al caror destin il pecetluieste astfel. Dar intr-o zi reuseste sa surprinda privirea unei tinere al carei nume il afla in cele din urma: Gita. Traducere de Luana Schidu Fragment din romanul "Tatuatorul de la Auschwitz ed.2" de Heather Morris: "La Auschwitz-Birkenau sosesc transporturi la orice ora din zi si din noapte. Nu e neobisnuit pentru Lale si Leon sa lucreze cate douazeci si patru de ore. In astfel de zile, Baretski isi arata latura cea mai respingatoare. Racneste injuraturi sau il bate pe Leon, acuzandu-l ca-l tine treaz pana tarziu cu incetineala lui. Lale invata repede ca tratamentele rele se inrautatesc si mai tare daca incearca sa le previna. Terminand in primele ore ale diminetii la Auschwitz, Baretski da sa plece inainte ca Lale si Leon sa-si fi strans lucrurile. Apoi se intoarce, cu o expresie nehotarata pe chip. - Of, la naiba, puteti sa va duceti si singuri la Birkenau. Eu dorm aici in noaptea asta. Numai sa va intoarceti la opt dimineata. - De unde sa stim cat e ceasul? intreaba Lale. - Ma doare-n cot cum faceti, numai sa fiti aici! Si nici prin cap sa nu va treaca sa fugiti. O sa va vanez chiar eu, o sa va omor si o sa ma si bucur de asta! Pleaca impleticindu-se. - Ce facem? intreaba Leon. - Ce ne-a spus cretinul asta. Hai - o sa te trezesc la timp ca sa ajungem inapoi. - Sunt foarte obosit. N-am putea ramane aici? - Nu. Daca nu esti vazut in baraca ta de dimineata, o sa te caute. Hai, sa mergem! Lale se trezeste odata cu soarele si merge impreuna cu Leon patru kilometri pana la Auschwitz. Asteapta cam o ora, li se pare lor, pana isi face aparitia Baretski. E evident ca nu s-a dus direct la culcare, ci a stat si-a baut. Cand respiratia ii miroase a acru, e si mai prost dispus. - Miscati-va, latra el. Nevazand picior de prizonier, Lale e nevoit sa intrebe, sovaitor: - Unde? - Inapoi la Birkenau. Ultimul lot a fost dus acolo." | clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

39. Anna Karenina - Lev Tolstoi | marii clasici ai literaturii universale

Povestea unei vieti pline de patimi si indoieli, celebrul roman Anna Karenina istoriseste tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. In fundalul pe care, alaturi de Anna, evolueaza personaje aparte prin natura lor, Tolstoi divulga ipocrizia inaltei societati, zugraveste descompunerea modului de viata patriarhal si degradarea institutiei familiei.   Tolstoi este cel mai mare prozator rus. Iar maretia lui se datoreaza calitatii rare de a se adapta la statura noastra, la ritmul nostru. Proza lui e ritmata de bataile propriei noastre inimi, iar personajele sale par sa se miste la fel de firesc in lumea noastra ca trecatorii care ni se perinda pe sub ferestre in timpul lecturii. - Vladimir Nabokov Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". | literatura universala pdf

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

40. Pacienta tacuta - Alex Michaelides | carti literatura universala

Viata Aliciei Berenson este aparent perfecta. Pictorita renumita casatorita cu un fotograf de moda, ea traieste intr-o casa superba, cu vedere spre parc, intr-una dintre zonele cele mai dorite din Londra. Intr-o seara, sotul ei Gabriel se intoarce acasa tarziu de la o sedinta foto, iar Alicia il impusca de cinci ori in fata si apoi ramane tacuta mai multi ani. Refuzul Aliciei de a vorbi sau de a da orice fel de explicatii transforma o tragedie domestica in ceva mult mai teribil, un mister care capteaza imaginatia comunitatii si o face pe Alicia celebra. Pretul tablourilor sale creste astronomic, iar ea, pacienta tacuta, este ascunsa de tabloide si de lumina reflectoarelor la The Grove, un spital psihiatric de maxima securitate din nordul Londrei. Theo Faber este un psihoterapeut care a asteptat multa vreme oportunitatea de a lucra cu Alicia. Hotararea lui de a o face sa vorbeasca si sa dezvaluie misterul motivului pentru care si-a impuscat sotul il poarta pe un drum plin de primejdii – o cautare a adevarului care ameninta sa-l distruga... Pacienta tacuta este un thriller psihologic socant despre un act de violenta extrem al unei femei impotriva sotului ei – si despre un terapeut obsedat de descoperirea motivului din spatele acestui act... O povestire inteligenta, sofisticata, incarcata cu suspans real - un roman foarte bun conform tuturor standardelor. – Lee Child Thriller-ul perfect. Nu am putut literalmente sa il las din mana – A.J. Finn Acest thriller psihologic plin de intrigi, il pozitioneaza pe Michaelides ca un jucator important in domeniu. – Publishers Weekly Pacienta tacuta este un roman crime de debut remarcabil care isi creeaza calea proprie, oferind un studiu de caractere inteligent si un complot maestru, toate infasurate in scrisul hipnotic de la care nu vrei sa te rupi - Crime by the Book Ritmul si finetea unui maestru – BBC Culture Fragment din romanul "Pacienta tacuta" de Alex Michaelides: "Cum stateam acolo in tacere, au inceput sa-mi zvacneasca tamplele. Debutul unei dureri de cap. Un simptom graitor. M-am gandit la Ruth, care obisnuia sa spuna ca „pentru a fi un bun terapeut trebuie sa fii receptiv la sentimentele pacientilor tai, dar nu trebuie sa te agati de ele - nu sunt ale tale, nu-ti apartin". Cu alte cuvinte, acest bum, bum, bum din capul meu nu era durerea mea; ii apartinea Aliciei. Si nici acest val brusc de tristete - aceasta dorinta de a muri, a muri, a muri - nu-mi apartinea. Era a ei, intru totul a ei. Am stat acolo, simtind-o pentru ea, cu capul bubuind, cu stomacul rasucindu-se, un timp care a parut ore intregi. In cele din urma, cele cincizeci de minute s-au terminat. M-am uitat la ceas. - Acum trebuie sa punem punct, am zis. Alicia si-a plecat capul si s-a holbat in poala. Am sovait. Mi-am pierdut retinerea. Am coborat vocea si i-am vorbit din suflet: - Vreau sa te ajut, Alicia. Am nevoie sa crezi asta. Adevarul este ca vreau sa te ajut sa vezi limpede. Atunci, Alicia a ridicat privirea. S-a uitat la mine - prin mine. „Nu ma poti ajuta”, strigau ochii ei. „Uita-te la tine, de-abia te poti ajuta pe tine insuti. Pretinzi ca stii atatea si esti asa de intelept, dar tu ar trebui sa stai aici in locul meu. Anormalule. Sarlatanule. Mincinosule, Mincinosule...”  In timp ce se uita la mine, mi-am dat seama ce ma tulburase intreaga sedinta. E greu de pus in cuvinte, insa un psihoterapeut reuseste rapid sa recunoasca suferinta psihica incepand de la comportamentul vorbire, un licar din ochi - ceva bantuit, temator, nebunesc. Si asta ma deranja: in ciuda anilor de luat medicamente, in ciuda a tot ce facuse si indurase, ochii albastri ai Aliciei ramasesera la fel de limpezi, la fel de senini precum cerul unei zile de vara. Nu era nebuna. Si atunci ce era? Ce era expresia din ochii sai? Care era cuvantul potrivit? Era... Inainte sa-mi pot duce gandul pana la capat, Alicia a tasnit de pe scaun. S-a napustit la mine, cu mainile intinse ca niste gheare. N-am apucat sa ma misc, sa ma trag intr-o parte, a aterizat peste mine, dezechilibrandu-ma. Ne-am prabusit pe podea." | literatura clasica universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

41. Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar- C.S. Lewis - C.S. Lewis

Despre viata unui om angajat religios se vorbeste de obicei din perspectiva inalta, din perspectiva reperelor lui morale si spirituale. C.S. Lewis, distins universitar englez, e un crestin dotat cu realism si umor; el alege cealalta perspectiva: cum se vede viata unui om din unghiul diavolului care il are in grija, care trebuie sa il achizitioneze drept hrana pentru infern? Cartea joaca pe competenta psihologica a diavolilor, pe priceperea de a folosi maruntele noastre slabiciuni de fiecare zi, suficiente pentru a ne face deseori surzi la glasul Celuilalt. Cu toate astea, la capatul cartii si al unei vieti duse cu onestitate si cu atentie spirituala, eroul anonim il intalneste, discret si simplu, pe Celalalt. | clasicii literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

42. Cititorul din pestera Ed.2017 - Rui Zink

Cititorul din pestera a aparut in 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii. Povestea, spusa cu umor si fara ostentatie moralizatoare, este a unui copil debusolat care descopera lumea si se descopera pe sine calatorind prin lumile literaturii. In 2010 a aparut la Lisabona o a doua editie a cartii, adaugita, care face obiectul traducerii de fata. Adevarata libertate, chiar cea adevarata, este lectura. Cand scriu sunt prizonierul stilului meu, al micutei mele lumi interioare, al micutei mele lumi exterioare, al temelor care ma obsedeaza, al temelor pe care le pot atinge fara sa par prea disonant. Dar cand citesc... Nu exista ingradiri – doar miile de ani de cuvinte si imaginatie, cei ai generatiilor si generatiilor de scriitori... - Rui Zink O parabola despre lumea de azi si o minunata lectie de citit. - Ioana Parvulescu | clasicii literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

43. Negustorul de manuscrise - John Grisham | marii clasici ai literaturii universale

O banda de hoti pune la cale un furt spectaculos dintr-o camera de valori aflata la subsolul Bibliotecii Firestone de la Universitatea Princeton. Prada este nepretuita, insa universitatea a asigurat-o pentru douazeci si cinci de milioane de dolari. Cum ajunge aceasta carte valoroasa in povestea lui Bruce Cable, proprietarul unui magazin de carti rare de pe insula Camino, care castiga bani buni ca negustor de editii princeps, si a lui Mercer Mann, o tanara romanciera in cautarea inspiratiei?    Un amestec plin de farmec intre o misiune de spionaj si o aventura de-o vara, in mijlocul caruia se afla un personaj cu doua fete. - The Sunday Times    O intriga captivanta, care va va indemna sa devorati fiecare capitol si va va face sa va intrebati daca nu cumva sunteti complice la acest jaf perfect. - Heat | romane din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

44. Ochii intunericului - Dean Koontz

Un thriller scris in 1981, care pare sa fi fost inspirat din realitatea anului 2020. Sa fie oare inca o dovada a faptului ca viata reala poate fi mai socanta decat fictiunea, sau ceva mai mult decat atat? Cititi si decideti!   Tina Evans, o mama indurerata de pierderea fiului ei intr-un nefericit accident rutier, primeste ceea ce par a fi mesaje de pe lumea cealalta. Insa cand o misterioasa agentie federala face tot posibilul pentru a o impiedica sa afle adevarul in privinta lor, Tina porneste intr-o adevarata cruciada pentru a intelege ce s-a intamplat de fapt cu baietelul ei. Iar adevarul, pe care il descopera impreuna cu Elliot, un fost agent de informatii devenit avocat, intr-un laborator secret din muntii High Sierra, e mai teribil decat si-ar fi putut imagina ea vreodata. Fiindca atunci cand omul devine arma biologica, cine mai poate fi in siguranta?   Dean Koontz s-a nascut in 1945 in Pennsylvania si, dupa ce a lucrat ca profesor de limba engleza si s-a ocupat de copiii defavorizati, si-a implinit visul de a scrie odata cu primul sau roman, publicat in 1968. De atunci a scris mai mult de 105 romane, nuvele si culegeri de povestiri, care au fost traduse in 38 de limbi si au fost publicate in peste 450 de milioane de exemplare.   O proza care curge vijelios, halucinant... Scriitorii «seriosi» ar face bine sa-i studieze tehnica. - The New York Times Book Review   Koontz a avut intotdeauna abilitati narative aproape de nivel dickensian si o pricepere de a ne purta de la o pagina la alta pe care putini romancieri o pot egala. - Los Angeles Times   Koontz stapaneste arta de a-l face pe cititor sa creada imposibilul... sa se relaxeze si sa-l savureze... - Sunday Telegraph - Ca sa intelegi asta, trebuie sa ne intoarcem cu douazeci de luni in urma, spuse Dombey. Cam pe atunci, un om de stiinta chinez pe nume Li Chen a fugit in Statele Unite avand asupra lui, pe o discheta, datele privind cea mai importanta si mai periculoasa arma biologica creata in China in ultimul deceniu. Au numit virusul „Wuhan-400", pentru ca fusese dezvoltat in centrul de cercetare de la periferia orasului Wuhan si era tulpina cu numarul 400 dintre cele viabile create artificial in laboratorul respectiv. Wuhan-400 este o arma perfecta. Afecteaza doar oamenii. Nicio alta fiinta nu poate fi purtator. Si, asemenea sifilisului, nu supravietuieste in afara organismului uman mai mult de un minut, ceea ce inseamna ca nu poate contamina suprafete si obiecte, asa cum o fac antraxul sau alte microorganisme virulente similare. Iar atunci cand gazda moare, virusul Wuhan-400 din corpul ei moare si el la scurta vreme, imediat ce temperatura cadavrului scade sub 30 de grade Celsius. Va dati seama de avantaje? | literatura clasica universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

45. Unul dintre noi minte - Karen M. McManus

Unul dintre noi minte e povestea a ceea ce se intampla cand cinci straini ajung in clasa de detentie a scolii, iar numai patru ies de acolo in viata. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns. Fii atent la toate detaliile si poate vei fi tu cel care va rezolva enigma: Intr-o dupa-amiaza de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intra in camera de detentie. Bronwyn, tocilara, va merge la Yale si niciodata nu incalca vreo regula. Addy, printesa, este frumoasa populara a liceului. Nate, delincventul, este deja eliberat conditionat dupa ce a fost prins vanzand droguri. Cooper, atletul, este starul echipei de baseball. Si Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicatii de mobil care lanseaza barfele fierbinti ale liceului. Atata doar ca Simon nu mai iese de la detentie. La finalul orei in care cei cinci trebuie sa-si ispaseasca pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marti apar dezvaluiri senzationale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alaturi in clipa mortii, ceea ce ii transforma rapid in suspecti. Daca nu cumva criminalul este altcineva si se afla in libertate… Toata lumea are secrete, nu? Ceea ce conteaza e cat de departe ai merge ca sa le protejezi. Fragment din romanul "Unul dintre noi minte" de Karen M. McManus:   „Se asaza la masa noastra inalta de bucatarie, vizavi de mine si de parintii mei. - Bronwyn, ma bucur sa te cunosc. Hai sa vorbim despre ce s-ar putea intampla azi si despre cum ar trebui sa faci fata evenimentelor la scoala. Bineinteles. Pentru ca asta e viata mea acum. Scoala e ceva careia trebuie sa-i faci fata. Isi impreuneaza mainile. - Nu sunt convinsa ca politia chiar crede ca voi patru ati planuit asta, dar banuiesc ca au vrut sa puna presiune si sa socheze pe vreunul dintre voi, ca sa le dezvaluie informatii pe care le sa foloseasca mai departe. Asta arata ca nu prea au dovezi. Daca niciunul dintre voi patru nu arata cu degetul spre celalalt si povestile voastre se sustin reciproc, nu au de unde sa apuce mai departe investigatia, iar convingerea mea e ca in cele din urma cercetarile vor fi inchise, iar concluzia va fi o moarte cauzata de un accident. Gheara care mi-a strans pieptul toata dimineata slabeste putin si ma lasa sa respir. - Chiar daca Simon se pregatea sa posteze chestiile alea oribile despre noi? Chiar si cu tampenia aia de Tumblr care acum pune paie pe foc? Robin ridica din umeri cu eleganta. - La urma urmei, nu sunt decat barfe si troli. Stiu ca voi, copiii, luati in serios treburile astea, dar din punct de vedere legal nu valoreaza doi bani, decat daca este sustinut de dovezi. Cel mai bun lucru pe care il poti face e sa nu discuti despre cazul asta. Cu politia in niciun caz, dar de preferat ar fi nici cu administratia scolii. - Dar daca imi vor pune intrebari? - Spune-le ca te-a sfatuit avocatul sa nu discuti cu nimeni atunci cand el nu este prezent. Incerc sa-mi imaginez cum ar decurge genul asta de conversatie cu directoarea Gupta. Nu stiu exact ce a auzit sau ce crede scoala despre ce s-a intamplat, dar daca as invoca al cincilea amendament, refuzand sa comentez, cu siguranta ar starni multe semne de intrebare. - Esti prietena cu ceilalti elevi care au fost la detentie in ziua aia?, ma intreaba Robin. - Nu chiar. Eu si Cooper avem cateva ore impreuna, dar.... - Bronwyn. Maica-mea ma intrerupe, cu o raceala aparuta brusc in tonul ei. - Esti destul de prietena cu Nate Macauley daca a aparut aici aseara. Pentru a treia oara. Robin isi indreapta pozitia pe scaun, iar eu rosesc. Fusese un subiect aprins de discutie seara trecuta, dupa ce tata l-a gonit pur si simplu pe Nate. Taica-miu credea ca a venit pe acolo ca sa traga cu ochiul la casa noastra cu cine stie ce intentii criminale, asa ca am avut niste explicatii de dat. - De ce a venit Nate aici de trei ori, Bronwyn?, ma intreaba Robin cu un aer politicos, dar plin de interes. - Nu e mare chestie. M-a condus pana acasa cu motocicleta dupa ce Simon a murit. Apoi a trecut vinerea trecuta pe aici, sa pierdem timpul impreuna. Nu stiu ce facea noaptea trecuta pe aici, din moment ce nimeni nu m-a lasat sa vorbesc cu el.” | literatura clasica universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

46. Secretul Helenei - Lucinda Riley

Au trecut douazeci si patru de ani de cand tanara Helena a petrecut o vacanta magica in Cipru, unde s-a indragostit pentru prima data. Cand nasul ei ii lasa mostenire o casa veche, numita Pandora, ea se intoarce acolo ca sa petreaca vara impreuna cu familia. Insa de indata ce Helena ajunge la Pandora, descopera ca frumusetea idilica a casei ascunde o multime de secrete pe care le-a pastrat fata de William, sotul ei, si fata de Alex, fiul ei. La varsta de treisprezece ani, Alex este sfasiat intre protejarea mamei sale si propriile dileme adolescentine. Si, de asemenea, disperat sa afle adevarul despre tatal sau biologic. Cand, din intamplare, Helena isi intalneste dragostea din adolescenta, se declanseaza un lant de evenimente care ameninta sa-i aduca fata in fata trecutul si prezentul. Iar Helena si Alex stiu ca viata lor nu va mai fi la fel odata ce secretele Pandorei au fost dezvaluite... Un roman sclipitor, plin de stralucire si romantism. (Daily Mail) O poveste extraordinara, plina de atmosfera. (Bookbag) Minunata! Imposibil de lasat din mana! (Tracy Rees) O povestitoare absolut fantastica... Un regal literar. (Katherine Webb) Fragment din volumul "Secretul Helenei" de Lucinda Riley:   "Porni spre usa, apoi se opri si se uita ganditor la Helena. - Mama? - Da? - De ce purtam amandoi acelasi nume? - Poftim? - E doar o coincidenta ca ne cheama la fel, nu-i asa? Ma refer la mine si la... Alexis. - Normal ca e o coincidenta, dragule. Imi placea numele si cand l-am cunoscut pe el, mi-a placut si cand te-ai nascut tu, si imi place si acum. - Nu e nimic altceva la mijloc? insista Alex. - Ce altceva sa fie? Sunt mii de barbati pe care ii cheama Alex. - Asa e, doar ca... lasa, nu mai conteaza. Noapte buna, mama! - Noapte buna, dragule! Dupa ce se convinse ca Alex e in camera lui, Helena se duse in bucatarie si isi facu un ceai, apoi reveni pe terasa si se uita la cerul senin si instelat, incercand sa isi calmeze emotiile. Stia ca se apropie cu pasi repezi - momentul de care se temuse inca de cand venise pe lume fiul ei cel mai mare. Era o minune ca Alex nu o intrebase pe sleau pana acum, odata ce intelesese ca, pe langa mama, si tatal juca un rol la conceperea unui copil. De cand se casatorisera, cand Alex avea trei, William preluase acest rol. Amandoi il incurajasera pe Alex sa ii spuna „tata", iar fiul ei paruse sa accepte situatia fara obiectii. Probabil, se gandea Helena, o parte din Alex nu voia sa afle adevarul, de teama ca acesta sa nu fie prea dureros. Si asa era. Fireste, medita ea in timp ce isi savura ceaiul, putea sa il minta si sa ii spuna ca tatal lui murise. Sa inventeze un nume, un trecut... un moment in care se indragostise de un barbat minunat si il concepusera pe Alex, pentru ca isi doreau un copil din tot sufletul. Helena isi ingropa capul in maini si ofta adanc. Latura ei egoista isi dorea ca el sa fi murit, dar, in realitate, barbatul era cat se poate de viu. Isi dadea seama ca fiul ei e indeajuns de istet cat sa judece rational, dar, din punct de vedere emotional, i-ar fi fost imposibil sa suporte adevarul. Mai ales la o varsta atat de delicata, cand avea de parcurs drumul zbuciumat dintre adolescenta si maturitate. Avusese dintotdeauna o relatie complicata cu Alex. Helena realizase de la bun inceput ca e un copil aparte; atat de ager la minte, atat de matur prin felul in care analiza informatiile. Acum judeca si manipula ca un politician experimentat, iar o fractiune de secunda mai tarziu, se intorcea la varsta lui biologica si redevenea copil. Isi amintea momentul in care devenise obsedat de ideea de moarte si plansese in hohote, la varsta de patru ani, dupa ce intelesese ca nu traieste „vesnic" pe pamant. “Nici unul dintre noi nu traieste vesnic pe pamant", sopti Helena, abatuta, spre cerul luminat de milioane de stele. Ce de lucruri au vazut ele la viata lor si, medita ea, cu toate astea, nu si-au pierdut niciodata capul!” | marii clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

47. Hopeless. Fara speranta - Colleen Hoover

Ai prefera sa afli un adevar care te va lasa fara speranta, sau sa crezi mai departe in minciuni?  Indragita autoare de bestselleruri Colleen Hoover istoriseste o fascinanta poveste a doi tineri cu un trecut tulburator, care pornesc intr-o pasionanta si palpitanta calatorie pentru descoperirea sensurilor vietii, iubirii, increderii si, mai presus de orice, a puterii vindecatoare pe care numai adevarul o poate avea. Sky, eleva in ultimul an de liceu, il cunoaste pe Dean Holder, un tip cu o reputatie indoielnica, rivalizand cu a ei insasi.Inca de la prima lor intalnire, acesta o ingrozeste si, in acelasi timp, o captiveaza. Ceva inexplicabil legat de el ii declanseaza amintiri din adancurile trecutului ei tulbure, dintr-o perioada aproape stearsa din memoria ei. Desi Sky e hotarata sa se tina la distanta de el, insistentele lui neabatute si zambetul enigmatic ii doboara barierele protectoare, iar legatura dintre ei creste in intensitate. Insa misteriosul Holder ascunde, la randul lui, destule secrete, iar de indata ce acestea sunt dezvaluite, Sky cunoaste o transformare ireversibila, iar capacitatea ei de a avea incredere in semeni poate deveni o pierdere colaterala provocata de adevar. Numai infruntand cu mult curaj dezvaluirile crude, Sky si Holder pot spera sa-si vindece ranile sufletesti si sa gaseasca o cale de a trai si de a iubi pe deplin. Fara speranta este un roman care va va taia respiratia, captivandu-va si amintindu-va de prima voastra iubire. Fragment din roman: "Ochii ii fug prin parcarea magazinului de parca ar cauta o cale de scapare, apoi ofteaza, dupa care imi cauta din nou privirea. Multitudinea reactiilor lui ma deruteaza al naibii de rau. Acum pare aproape dezgustat la vederea mea, si in clipa imediat urmatoare practic sare pe mine. De obicei, ma pricep destul de bine sa-i descifrez pe altii, dar dac-ar fi sa emit o presupunere despre Holder, pe baza ultimelor doua minute petrecute impreuna, as fi nevoita sa afirm ca sufera de dubla personalitate. Brustele lui treceri de la frivolitate la ardoare ma descumpanesc. — Poate ca suna penibil, imi zice, dar zau ca-mi pari cunoscuta. Te superi daca te intreb cum te cheama? Dezamagirea se instaleaza imediat cum replica pentru agatat ii iese de pe buze. E unul dintre tipii aia. Stiti care. Tipii incredibil de superbi, care pot avea pe oricine, oricand, oriunde, si sunt constienti de asta. Tipii care n-au nevoie decat sa etaleze un zambet siret, sau gropite in obraji, ca s-o intrebe pe o fata cum o cheama, iar ea sa se prelinga pana cand ajunge in genunchi in fata lui. Tipii care-si petrec serile de sambata intrand pe ferestrele fetelor. Ma simt extrem de dezamagita. Imi dau ochii peste cap si bajbai cu mana in spate, dupa clanta portierei. — Am un iubit, ii zic, servindu-i minciuna. Ma intorc, deschid portiera si ma urc in masina.. Cand dau s-o inchid dupa mine, ma pomenesc ca refuza sa se clinteasca. Imi ridic privirea si-i vad mana inclestata pe marginea de sus a portierei, tinand-o deschisa. Iar in ochii lui zaresc o disperare intensa care-mi trimite fiori reci prin brate. Doar ma priveste, si ma trec fiorii? Ce naiba am? — Numele. E tot ce vreau de la tine. Stau sa ma gandesc dac-ar trebui sau nu sa-i explic ca numele meu nu i-ar servi la nimic in stradaniile lui de hartuire. Sunt, mai mult decat probabil, singura adolescenta de saptesprezece ani din America ramasa fara o prezenta online. Fara sa-mi iau mana de pe clanta, il bombardez cu o privire de avertisment. — Imi dai voie? rostesc taios, sagetand cu privirea mana care ma impiedica sa-mi inchid portiera. Dar ochii imi coboara incet spre tatuajul intiparit cu litere mici pe antebratul lui. Hopeless Nu ma pot abtine sa rad in sinea mea. Astazi, sunt in mod evident tinta razbunarilor sortii. In sfarsit, fac cunostinta cu unicul tip pe care-l gasesc atragator, si uite-l ca e unul care s-a lasat de liceu si mai are si tatuat cuvantul incurabil. Acum deja m-am enervat. Mai trag o data de portiera, dar el nici nu se clinteste. — Spune-mi numele tau. Te rog. Iar disperarea din ochii lui in timp ce spune te rog imi provoaca o surprinzator de intelegatoare reactie, total nepotrivita.. Sky, ii raspund brusc, simtind dintr-odata compasiune fata de suferinta evident ascunsa in spatele ochilor aia albastri ai lui. Usurinta cu care cedez la ruga.mintea lui, doar la o simpla privire, ma face sa ma simt dezamagita de mine insami. Dau drumul portierei si ambalez motorul. Sky, il aud repetand, pentru sine; sta sa se gandeasca o clipa, dupa care clatina din cap, de parca n-ar fi primit raspunsul corect la intrebarea lui. Esti sigura? ma intreaba, aplecandu-si capul intr-o parte. Daca sunt sigura? Ce, isi inchipuie ca sunt Shayna/Shayla si nici macar nu stiu cum ma cheama? Imi dau ochii peste cap si ma sucesc pe scaun, scotandu-mi din buzunar cartea de identitate, pe care i-o var in ochi. — Sunt destul de sigura ca stiu cum ma cheama., ripostez. " | marii clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

48. Fata cu palton albastru - Monica Hesse | literatura universala carti

Premiul Edgar Unul dintre cele mai bune romane YA din 2016 conform Entertainment Weekly, Booklist, The New York Public Library   Amsterdam, 1943. Hanneke procura si livreaza marfuri de pe piata neagra,le ascunde parintilor ingrijorati adevarata natura a ocupatiei sale si-n fiecare clipa e cu gandul la iubitul ei ucis pe front cand nemtii au invadat tara. Dupa o livrare obisnuita, o clienta ii cere ajutorul. Asteptandu-se ca doamna Janssen s-o roage sa obtina carne sau cafea veritabila, Hanneke este socata sa auda ca i se cere sa gaseasca o adolescenta evreica evaporata ca prin farmec din camaruta unde batrana doamna o ascundea. Initial, Hanneke nu vrea sa se implice intr-o misiune atat de periculoasa, dar este atrasa curand intr-un paienjenis de mistere si de descoperiri uimitoare care o conduc in interiorul Rezistentei, ii deschid ochii in fata masinariei de razboi naziste si o obliga sa actioneze. Fata cu palton albastru este un roman extraordinar despre curaj, durere si dragoste in niste vremuri imposibile.   O carte minunat scrisa, cu o eroina pe care n-o s-o uitati prea usor. - The Guardian   Palpitant si inteligent. Contextul istoric este redat cum numai un expert ar fi putut s-o faca. - The Washington Post Fragment din volumul "Fata cu palton albastru" de Monica Hesse:   "Ollie ma mai scutura o data de umeri, pe urma imi da drumul si-si trece degetele prin par. - Pierdem, Hanneke, zice el incet. Oamenii dispar din ce in ce mai repede, trimisi in Dumnezeu stie ce iad. Unul dintre primele transporturi? Familiile deportatilor au primit carti postale de la fiii si fratii lor, anuntand ca sunt tratati omeneste. Apoi familiile au primit instiintari de la Gestapo cum ca barbatii au murit din cauza unei epidemii. Gasesti vreun sens in asta? Barbati tineri, sanatosi - mai intai trimit vesti ca sunt bine, sanatosi, iar apoi, dintr-odata, sunt morti! Acum nimeni nu mai trimite niciun fel de carte postala. - Crezi ca toti evreii sunt ucisi? intreb eu. - Iti spun ca nu stim ce sa credem, care e adevarul. Tot ce stim este ca fermele si podurile caselor stau sa plesneasca de gramada de onderduiker-i. Tara nu mai are tainite pentru cei disperati sa se ascunda. E nevoie de ajutor, de mai mult ajutor - iute, de la cei care ocupa pozitii strategice, ca tine. - Tu nu ma cunosti, suier eu. Sunt lucruri in legatura cu mine pe care, daca le-ai stii, nu ai... - Ssst! mi-o taie el. Dau sa protestez, dar el isi duce un deget la buze. Tot corpul i-a intepenit si si-a ciulit urechea, ascultand ceva. Acum ca aud si eu, am inlemnit amandoi: strigate in germana, la distanta, dar apropiindu-se din ce in ce mai mult. Plansete inabusite, pasi dezordonati pe pietrele de caldaram. In zilele astea, astfel de zgomote nu pot sa insemne decat un singur lucru. Ollie intelege si el in acelasi timp: - O razie. Zgomotele se apropie. Ni se intalnesc privirile, cearta aflata in fasa e data uitarii. El isi ridica bratul si trage in sus frenetic maneca hainei. Nu inteleg ce face pana nu bate cu degetul in cadranul ceasului si-mi arata ora. Am pierdut atata timp discutand in contradictoriu pe strada, incat suntem pe punctul de a depasi ora pana la care circulatia e permisa. Astazi suntem amandoi pe jos si eu mai am un kilometru si jumatate pana acasa. Nu ne putem lasa descoperiti, nu in toiul raziei, cand soldatii sunt deja periculos de imbatati de putere. - Pe aici! latra un soldat. Vocea ii e amplificata de pavaj. - Misca! Vocea se aude imediat dupa colt. Soldatul si prizonierii lui pot aparea in orice moment pe strada noastra. - Trebuie sau... incepe Ollie. - Pe-aici! Il apuc din reflex de mana si-l trag inspre o straduta laturalnica. O parcurgem rapid si dupa aceea cotim pe alta alee dosnica si apoi pe alta. O data in viata sunt recunoscatoare pentru planul stradal intortocheat al Amsterdamului. Langa mine, Ollie pare sa mearga relaxat, dar partea de sus a corpului sau e incordata si ne intelegem prin gesturi, ignorand strigatele ce continua sa se auda cateva strazi mai incolo. Amandoi avem palmele umede de sudoare.” | literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

49. Prietena mea geniala - Elena Ferrante

SERIAL DISPONIBIL PE HBO GO - O PRIETENIE CARE A MARCAT O VIATA Romanele lui Ferrante sunt intense, cu o tusa personala extrem de puternica si tocmai din pricina asta capata infatisarea unei confesiuni in fata cititorului luat prin surprindere. - James Wood, The New Yorker Un portret viu si necrutator al unei prietenii pe viata. Ferrante scrie cu atata vehementa si acuitate psihologica despre relatia complexa de prietenie dintre cele doua femei, incat, in timp ce o citesti, lumea din jur inceteaza sa mai existe. - Entertainment Weekly Prospetimea romanelor Elenei Ferrante nu are nicio legatura cu moda literara… Ci sunt impregnate de acea muzicalitate obsedanta, care imbina modernitatea cu traditia. - The New York Times Book Review Primul volum din Tetralogia Napolitana, bestseller New York Times, urmareste destinul a doua prietene in anii dificili de dupa al Doilea Razboi Mondial in Italia: o saga complexa, intensa si emotionanta, semnata de una dintre scriitoarele italiene cele mai iubite si mai apreciate, una dintre cele mai mari romanciere ale timpurilor noastre. - The New York Times Actiunea tetralogiei incepe in anii 1950, intr-un cartier sarac, dar plin de viata, din mahalalele orasului Napoli, si acopera aproape saizeci de ani, pe masura ce protagonistele – Lila, cea impulsiva si intreprinzatoare, si Elena, povestitoarea indragostita de romane – devin femei, sotii, mame si apoi stapanele propriilor vieti, legate in tot acest timp de o prietenie profunda si deseori conflictuala. Prietena mea geniala, cel dintai volum al tetralogiei, le urmareste pe Lila si pe Elena de la prima lor intalnire decisiva, cand aveau zece ani, apoi in anii de scoala si de-a lungul perioadei zbuciumate a adolescentei. Prin vietile acestor doua femei, Ferrante spune povestea unui cartier, a unui oras si a unei tari, o  poveste ce sufera transformari care, la randul lor, influenteaza puternic relatia dintre protagoniste. Prietena mea geniala este in acelasi timp un roman alert, care se citeste pe nerasuflate, si o demonstratie de virtuozitate literara, menita sa incante nenumarate generatii de cititori de-acum inainte. Autor recomandat de Vasile Ernu,  Otilia Mantelers    si Simona Antonescu in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". Fragment din cartea "Prietena mea geniala" de Elena Ferrante "Intr-o zi ne intorceam de la scoala, eram patru sau cinci fete. Cu noi era Marisa Sarratore, care de obicei ne insotea nu pentru ca ne era simpatica, ci pentru ca speram ca, prin ea, am fi putut intra in contact cu fratele ei mai mare, adica Nino. Ea a remarcat-o prima pe Melina. Femeia mergea pe partea cealalta a soselei, cu pasi lenti, ducand intr-o mana un cornet din care, cu cealalta, lua si manca. Marisa ne-a aratat-o spunandu-i badaranca, dar fara dispret, numai pentru ca repeta expresia folosita in casa de mama ei. Lila, imediat, chiar daca era mai mica de statura si foarte slaba, i-a dat o palma atat de puternica, incat a doborat-o la pamant si a facut-o la rece, cum era obisnuita sa faca in toate momentele de violenta, fara sa tipe inainte si fara sa tipe dupa, fara un cuvant de avertizare, fara sa holbeze ochii, de gheata si hotarata. Eu mai intai i-am venit in ajutor Marisei, care deja plangea, si am ajutat-o sa se ridice, apoi m-am intors sa vad ce facea Lila. Coborase de pe trotuar si se ducea spre Melina traversand soseaua fara sa-i pese de camioanele care treceau. Am vazut in atitudinea ei, mai mult decat pe chip, ceva ce m-a tulburat si pe care inca mi-e greu sa-l definesc, astfel ca pentru moment ma voi multumi sa spun asa: desi se misca taind soseaua, mica, negricioasa, nervoasa, desi o facea cu obisnuita ei determinare, era incremenita. Incremenita in ce facea ruda mamei ei, incremenita de mila, incremenita ca statuile din sare. Aderenta. Unita cu Melina care avea in palma sapunul negru, moale, abia cumparat din subsolul lui don Carlo, si din care, cu cealalta mana, lua si manca." | literatura clasica universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

50. Ziua in care am inceput sa ma iubesc cu adevarat - Serge Marquis | romane din literatura universala

O lectie de viata extraordinara, profunda, luminoasa si extrem de emotionanta.   Maryse este un neuropediatru eminent, o femeie frumoasa si inteligenta, teribil de narcisica si convinsa ca are intotdeauna dreptate. Insa este si mama lui Charlot, care o fascineaza si o exaspereaza in acelasi timp. Charlot, un Mic Print dezarmant al adevarului, este cel care o pune in fata unor probleme filosofice. Care-i sensul vietii cand ai parte de greutati? Unde se ascunde iubirea cand ai de facut fata intimidarilor, prostiei, spaimei de celalalt? Si ce este egoul, chestia aia de care pare sa sufere toata lumea? Insufletit de un curaj nebun si motivat de o umanitate extrema, Charlot o va invata pe mama sa ca, daca renunta la certitudini si inceteaza sa se mai considere buricul pamantului, va putea, in sfarsit, sa aiba parte de adevarata bucurie, cea a relaxarii si a inteligentei emotionale. In plus, va invata sa se iubeasca.   Am ales forma romanului pentru a aduce in scena personaje si situatii care sa ilustreze multiplele fatete ale egoului. Asa s-au nascut Charlot, Maryse, Marie-Lou, Georges si toti ceilalti. Sper sa fim cat mai multi cei care vom incerca sa raspundem la intrebarile lui Charlot, intrucat am sincera convingere ca o mai buna intelegere a mecanismelor egoului ar permite evitarea unei mari parti din suferinta omeneasca. - Serge Marquis   Serge Marquis, iti multumesc ca ii faci pe cei care te citesc sa se simta mai vii! - Alexandre Jardin, regizor, laureat al Premiului Femina 1988, pentru filmul Zebra   Medic specialist in sanatate mintala, dr. Serge Marquis acorda un interes deosebit stresului si epuizarii profesionale si sustine 150 de conferinte pe an in intreaga lume. A publicat doua volume de dezvoltare personala care au intrat in topurile de vanzari din Quebec - Pensouillard le hamster. Petit traite de decroissance personelle si On est foutu, on pense trop! Comment se liberer de Pensouillard le hamster. Primul sau roman, Egoman, a aparut in 2016. | literatura universala carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

51. Eseu despre orbire - Jose Saramago | carti din literatura universala

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Eseu despre orbire a fost ecranizat in anul 2008, in regia lui Fernando Meirelles, cu Julianne Moore si Mark Ruffalo in rolurile principale. Premiul Nobel pentru Literatura 1998 Eseu despre orbire este un roman cutremurator, o marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o boala ingrozitoare ce provoaca orbirea. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd, unul cate unul, vederea si barbaria se dezlantuie. Unica reactie a politicienilor este represiunea, urmata in curand de aparitia lagarelor. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel - sotia unui medic, cea care ii va conduce pe oameni spre lumina. | carti literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

52. Strainul - Stephen King | literatura universala

Bestseller New York Times Finalist Locus 2019   In curs de ecranizare pe HBO, cu actorul Ben Mendelsohn!   O crima oribila. O investigatie incalcita.   Cadavrul unui baietel de 11 ani e gasit intr-un parc. Martorii oculari si probele il indica, fara urma de indoiala, drept autorul crimei pe unul dintre cei mai indragiti cetateni ai orasului Flint. Terry Maitland este antrenor de baseball, profesor de engleza, sot si tata a doua fete. Detectivul Ralph Anderson il aresteaza imediat, iar cazul pare rezolvat. Insa apar detalii noi, care cresc suspansul si tensiunea in intreaga comunitate. Terry Maitland pare un tip dragut, dar daca asta e numai o masca? Raspunsurile vor soca cititorii, oricat de obisnuiti ar fi deja cu povestile tulburatoare imaginate de maestrul Stephen King.   Vanatoarea unui criminal ia intorsaturi neasteptate. King foloseste impecabil cunostinte de criminalistica pentru a spune o poveste verosimila, dar in care ororile sunt si mai accentuate. - Publishers Weekly   Sunt multe umbre de supranatural in romanul lui King, dar cele mai tulburatoare, cele care te vor impiedica sa lasi cartea din mana sunt dovezile ca natura umana este monstruoasa. - USA Today Fragment din volumul "Strainul" de Stephen King:   "- Salut, Bill! - Deci el este, spuse Samuels, uitandu-se la Terry. Recunosc ca nu-mi place deloc sa-l vad in echipamentul de joc si cu sapca Dragonilor. O sa fiu mai fericit cand o sa poarte salopeta de puscarias. Ba si mai fericit cand o sa fie intr-o celula aflata la sase metri distanta de locul unde o sa zica „Adio, viata!". Ralph nu comenta. Se gandea la Marcy. Cum ramasese ea in parcarea sectiei de politie ca un copil ratacit, frangandu-si mainile si uitandu-se la el ca la un strain. Sau ca la baubau. Numai ca, in cazul acesta, baubaul era chiar sotul ei. De parca i-ar fi citit gandurile, Samuels spuse: - Nici nu zici ca-i un monstru, nu-i asa? - Cei mai sadici asasini au avut dintotdeauna chipuri blajine. Samuel vari mana in buzunarul sacoului sport si scoase de acolo cateva hartii impaturite. Una era o copie dupa amprentele lui Maitland, luata din dosarul acestuia de la Liceul Flint City. Tuturor profesorilor li se luau amprentele inainte de a li se permite sa intre la clasa. Celelalte doua foi purtau antetul DEPARTAMENTUL DE CRIMINALISTICA. Samuels le flutura in fata lui Ralph. - Ultimele noutati. Si cele mai bune. - Din Subaru? - Da. Tipii de la centru au prelevat cu totul saptezeci de amprente, dintre care cincizeci si sapte ii apartin lui Maitland. Individul de la laborator, care a comparat amprentele, zice ca celelalte sunt mult mai mici si probabil ca sunt ale femeii din Cap City care acum doua saptamani a reclamat furtul masinii. Barbara Nearing, asa o cheama. Amprentele ei sunt mult mai vechi, ceea ce o disculpa de o eventuala complicitate la uciderea lui Peterson. - Bine, dar oricum trebuie sa comparam si ADN-urile. Si el a refuzat sa ne dea mostre de saliva. Spre deosebire de amprente, prelevarea salivei de pe interiorul obrazului era considerata o procedura agresiva in acest stat. - Stii foarte bine ca n-avem nevoie de saliva lui. Riggins si tipii de la centru o sa-i ia aparatul de ras, periuta de dinti si toate firele de par de pe perna. - Nu-i suficient daca nu le comparam si cu mostrele luate aici. Samuels se uita la el, cu capul usor inclinat intr-o parte. Acum nu mai semana cu Alfalfa din Micutii Smecheri, ci cu un rozator extrem de inteligent. Sau poate cu o cioara care a pus ochii pe un obiect stralucitor. - Nu-mi spune ca ai indoieli. Te rog, spune-mi ca nu ai. Mai cu seama ca de dimineata si tu abia asteptai sa pui mana pe el. In momentele alea ma gandeam doar la Derek, isi zise Ralph. Dar asta a fost inainte ca Terry sa se uite in ochii mei de parca ar fi avut tot dreptul din lume. Si inainte sa-mi spuna ca sunt un ticalos si cand ar fi trebuit sa-i ripostez, dar nu mi-a venit s-o fac. - N-am nicio indoiala. Numai ca evenimentele se precipita si nu sunt obisnuit cu asta. Sunt obisnuit sa-mi construiesc cazurile cu pas. Nici macar n-am avut mandat de arestare azi. - Daca ai vedea un pusti care vinde droguri din rucsac in piata centrala a orasului, ai mai zice ca-ti trebuie mandat? - Sigur ca nu, dar asta-i o alta situatie. - Nu prea, nu tocmai. Dar intamplarea face sa avem mandat. A fost emis de domnul judecator Carter inainte de momentul arestarii. Probabil ca se afla acum in faxul tau. Deci... ce zici? Intram si discutam chestiunea? Parca niciodata nu-i stralucisera ochii atat de tare lui Samuels. - Nu cred ca va sta de vorba cu noi. - Nu, probabil ca nu. Samuels zambi si in zambetul acela Ralph il descoperi pe omul care obtinuse condamnarea la moarte pentru doi asasini.” | carti de literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

53. Idiotul - F.M. Dostoievski | carti literatura universala

Intors la Sankt Petersburg dupa un lung tratament la un sanatoriu din Elvetia, printul Lev Nikolaevici Miskin este luat in ris de inalta societatea a orasului, care il socoteste sarac cu duhul. Miskin se poarta mereu cu o sinceritate stingace, luata de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. In puritatea lui, Miskin se simte atras, din motive diferite, de doua femei de situatii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstita”, de familie buna, de care e indragostit, si Nastasia Filippovna, femeia „compromisa”, de care printul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspira. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotaririi si al reactiei convulsive a umanului fata de faptele unei societati violente care, in lipsa ratiunii, se conduce dupa instinct si patimi. Desi nemarginirea ei te va coplesi, desi te vei rataci nu doar o data, desi aterizarea va fi incinsa de atmosfera densa pe care o vei strabate, vei stii, dupa ce ai petrecut o vreme acolo, de ce merita, macar o data pe an sa poposesti si sa traiesti experiente incofundabile pe planetele lui Dostoievski. (blog.libris.ro)   Carte recomandata de Cristian Teodorescu,  Ioana Chicet Macoveiciuc si George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Idiotul" de F.M. Dostoievski "- Indiscutabil, nu exista nici un motiv si, desigur, nu avem prea multe in comun. Pentru ca, daca eu sint printul Miskin, iar sotia dumneavoastra se trage din stirpea noastra, asta, se intelege, nu este un motiv. Inteleg foarte bine. Insa, totusi, este singurul motiv. Am lipsit din Rusia mai bine de patru ani; de fapt, in ce hal am plecat: aproape ca nu eram in toate mintile! Nici atunci nu stiam nimic, iar acum cu atit mai putin. Am nevoie de oameni cumsecade, chiar si o problema as avea, dar nu stiu unde sa ma duc. Inca de la Berlin mi-am zis: „imi sint aproape rude, voi incepe cu ei; poate ca ne vom fi de folos unii altora, ei mie, eu lor, daca sint oameni cumsecade". Si am auzit ca sinteti oameni cumsecade. - Va sint foarte recunoscator, facu generalul surprins. Dati-mi voie sa. va. intreb: unde ati tras? - Deocamdata n-am tras nicaieri. - Deci de la gara ati venit direct la mine? Cu toate... bagajele? - Bagaje n-am aproape deloc, doar o legaturica cu rufarie, pe care o duc de obicei in mina. O camera la hotel pot gasi si diseara. - Deci, aveti de gind, totusi, sa va luati o camera la un hotel? - Sigur ca da. - Judecind dupa cuvintele dumneavoastra, am crezut ca ati vrut sa ramineti la mine. - Asta s-ar fi putut, dar numai la invitatia dumneavoastra. insa, recunosc, n-as ramine nici invitat si nu pentru ca as avea un motiv, ci... pentru ca asa-i firea mea. - Inseamna ca am facut foarte bine ca nu v-am invitat si nu va invit. Dati-mi voie, printe, sa le lamuresc pe toate dintr-odata.: intrucit acum citeva clipe am cazut amindoi de acord ca nici nu poate fi vorba de vreo legatura de rudenie intre noi, desi aceasta ar fi fost, fireste, foarte magulitoare pentru mine, rezulta ca..." | clasicii literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

54. Fiica negustorului de matase - Dinah Jefferies

O alegere imposibila: iubitul sau familia? Indochina, 1952. Nicole, o tanara pe jumatate frantuzoaica si pe jumatate vietnameza, primeste un magazin de matase din Hanoi si trebuie sa se ocupe de el. Dar sora ei mai mare, frumoasa Sylvie, este cea care pune mana pe afacerea cu matase a tatalui lor. Pas cu pas, Nicole descopera cruzimea francezilor aflati la putere in tara ei si, odata cu ea, amestecul propriei familii. Sfasiata intre frica de sora ei si teama de un razboi de care se simt amenintati cu totii, isi cauta linistea in bratele lui Mark, un american fermecator, si apoi alaturi de vietnamezul Tran. Desigur, in curand va trebui sa aleaga. Roman de atmosfera, Fiica negustorului de matase spune povestea spectaculoasa a unei supravietuiri, a unei mosteniri si a unei iubiri. Fragment din roman: "La putina vreme dupa asta, o zi stralucitoare ii ridica moralul lui Nicole, cu o caldura domolita de o briza racoroasa si o umiditate confortabila. Ca multi alti locuitori ai Hanoiului, Nicole iubea luna septembrie. Vremea era inca racoroasa si uscata, iar de-a lungul strazilor copacii isi fluturau frunzele rosii si galbene. Cerul era de un albastru mai intens, iar lacurile straluceau, mai verzi decat in sezonul ploios. Margarete mari, albe si floarea-soarelui cresteau pe fiecare bucata de pamant, dar ei ii placea mai ales mirosul florilor de frangipani in racoarea serii. Micutele flori albe din gradina lor inflorisera, la fel cu cele ale catorva arbori de pe strazile orasului, si se discuta despre plantarea mai multor copaci dupa ce razboiul cu Viet Minh avea sa fie castigat. Florile lor umpleau aerul cu un miros dulce-amarui si, cum vantul adia, Nicole isi imagina micile flori cazatoare ca pe niste fulgi de zapada. Asta o facea sa se simta fericita si, in timp ce mergea spre magazin, se gandea la viata lor din Hue, amintindu-si mai ales ziua in care tatal sau o luase cu el dincolo de satele din zona Hue, intr-un catun indepartat unde traiau artizanii ce lucrau bronzul. Cauta un cadou pentru aniversarea lui Sylvie. Nicole isi scormoni memoria incercand sa-si aduca aminte ce cumparase. A doua zi o dusese pe Nicole intr-un sat de matasari, ca sa-i arate cum se face matasea. Acolo vazuse ea, pentru prima data, cele trei etape ale productiei de matase, de care se indragostise pe loc. Prima etapa era cultivarea pomilor de dud. Apoi venea cresterea viermilor de matase si extragerea firelor din gogosi. Viermii de matase se hraneau cu frunze de dud, iar dupa ce se transformau in pupe erau omorati prin scufundare in apa clocotita, chiar inainte ca molia adulta sa iasa din gogoasa. Ii parea rau pentru sarmanele mici pupe, crescute doar ca sa produca matasea care, odata ce intreaga gogoasa era toarsa, se transforma intr-un fir continuu. Dupa asta, pupele erau gatite si mancate. Cea de a treia etapa - si cea mai spectaculoasa - era tesutul firelor in panza. Nicole se uita la vitrinele pe langa care trecea. Era zi de targ si toata lumea roia pe acolo, cumparand lucruri sau barfind pe la colturi. Simtindu-se plina de vigoare, isi legana bratele in timp ce mergea. Tuturor le placea sa se tocmeasca, iar ea auzea rasetele si vocile ridicate ce razbateau din certurile prietenesti. Cum ziua se arata a fi deosebit de calduroasa, Nicole se opri sa-si cumpere un ceai tare de la un baiat care-si ducea canile agatate pe un bat de bambus. Se gandea la ce avea de facut in acea zi. Isi ridica privirea si o zari pe Yvette, care statea intre doua automobile parcate. Poate ca avea sa o invite din nou pe fetita sa petreaca o bucata de vreme cu ea, la magazin. Yvette ii facu semn si Nicole ridica mana raspunda. Fara niciun avertisment, o explozie asurzitoare arunca resturi la douazeci de metri inaltime, inainte ca acestea sa cada pe strada. In loc sa o salute pe Yvette, mainile lui Nicole se ridicara repede sa-si acopere urechile, iar suflul exploziei o arunca intr-o alee. Groaza cuprinse strada: copii plangand si alergand spre mamele lor; oameni care tipau si gemeau; barbati care strigau si femei care pareau intepenite de neincredere. Nicole pe jumatate vedea, pe jumatatea auzea ce se intampla, dar, desi fumul ingrosa aerul, se vedea din ce in ce mai bine ca doua masini ardeau. Isi simtea corpul nefiresc de greu pe cand incerca sa iasa de pe alee. O noua explozie zgudui strada. " | literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

55. Cele patruzeci de legi ale iubirii - Elif Shafak | literatura clasica universala

Viata Ellei Rubinstein – o mama casnica si o sotie nefericita din suburbiile Bostonului zilelor noastre – se schimba din temelii cind, la aproape patruzeci de ani, se angajeaza la o agentie literara unde i se cere sa scrie un referat despre romanul unui autor necunoscut. Astfel descopera povestea fascinantei legaturi spirituale dintre faimosul poet persan Rumi si dervisul sufit Shams din Tabrīz, astfel cunoaste forta eliberatoare a iubirii care a schimbat destinele celor doi prieteni si care il va schimba curind si pe al ei: intre Ella si Aziz Zahara, autorul romanului, incepe un schimb epistolar, apoi se infiripa o minunata poveste de dragoste. O apologie a iubirii, privita in multiplele sale ipostaze, romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii puncteaza cu subtilitate diferentele dintre religie si spiritualitate, dintre datorie si iubire. Fragment din cartea "Cele patruzeci de legi ale iubirii" de Elif Shafak: " Shams  Bagdad, 30 septembrie 1243  Biciuit de vant, am plecat in goana calului, la prima geana de lumina. O singura data m-am oprit sa ma uit in urma. Locasul dervisilor semana cu un cuib de pasare ascuns printre duzi si tufisuri. O vreme, chipul istovit al lui Baba Zaman mi-a aparut intruna in minte. Stiam ca-si facea griji pentru mine. Dar nu vedeam nici un temei pentru asta. Pornisem intr-o calatorie launtrica a Iubirii. Ce rau putea sa iasa de-aici? Era cea de-a zecea mea lege: Soare-rasare, soare-apune, miazazi ori miazanoapte, nu are nici o insemnatate. Oriincotro te-ai indrepta, ingrijeste-te doar sa prefaci fiecare calatorie intr-una launtrica. Daca vei calatori inlauntrul tau, vei putea colinda intreaga lume, cat e de intinsa, si dincolo de ea.  Cu toate ca intrezaream multe greutati in cale, asta nu ma nelinistea prea tare. Orice soarta m-ar fi asteptat in Konya, o intampinam cu bratele deschise. Ca sufit, am fost invatat sa primesc ghimpele impreuna cu trandafirul, greutatile impreuna cu bucuriile vietii. Din asta urma o alta lege: Moasa stie ca atunci cand nu sunt dureri, calea copilului nu poate fi deschisa si mama nu poate da nastere. La fel, pentru ca un nou Eu sa se nasca, e nevoie de greutati.  Asa cum lutul trebuie sa treaca prin vapaie ca sa ajunga mai trainic, Iubirea nu poate fi desavarsita decat prin durere.  In noaptea de dinainte de-a parasi locasul dervisilor, am deschis toate ferestrele odaii mele ca sa las zgomotele, mirosurile si intunericul sa se strecoare inauntru. La lumina palpaitoare a unei lumanari, mi-am taiat parul lung. Suvitele groase au cazut pe podea. Apoi mi-am dat jos barba si mustata si mi-am scurtat sprancenele. Cand am ispravit, mi-am cercetat chipul in oglinda, acum mai luminos si mai intinerit. Fara fir de par, fata mea era eliberata de orice nume, varsta, parte barbateasca sau femeiasca. Nu avea nici trecut, nici viitor, inchisa pe vecie in aceasta clipa.  - Calatoria asta te schimba deja, a zis invatatorul cand m-am dus in chilia lui sa-mi iau ramas-bun. Si nici n-a inceput inca.  - Da, am bagat de seama, am spus incet. E inca una dintre cele patruzeci de legl: Cautarea Iubirii te schimba. Nu e nici un cautator printre cei ce pornesc in cautarea Iubirii care sa nu se coaca la minte pe drum. In clipa in care pornesti cautarea Iubirii, incepi sa te schimbi pe dinauntru si pe dinafara.  Cu un zambet usor, Baba Zaman a scos o cutie imbracata in catifea si mi-a intins-o. inauntru am gasit trei lucruri: o oglinda de argint, o naframa de matase si un sip cu unsoare. - Lucrurile astea o sa te-ajute in calatorie. Slujeste-te de ele cand ai nevoie. Daca iti pierzi vreodata pretuirea de sine, oglinda iti va arata frumusetea ta launtrica. Daca numele iti este patat, naframa iti va aminti cat de curata ti-e inima. Cat despre balsam, iti va tamadui ranile, cele dinlauntru si cele din afara.  Am mangaiat fiecare lucru, am inchis cutia si i-am multumit lui Baba Zaman. Apoi n-a mai ramas nimic de zis. Pe cand pasarile ciripeau si stropii marunti de roua atarnau pe crengi la prima geana de lumina a diminetii, am incalecat. Am pornit spre Konya. nestfind la ce sa ma astept, dar avand incredere in soarta pe care mi-o harazise Allah." | carti de literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

56. Circe - Madeline Miller

Goodreads Choice Award 2018 pentru roman fantasy   Pe vremuri credeam ca zeii sunt opusul mortii, insa acum imi dau seama ca sunt mai morti decat orice altceva, caci sunt neschimbatori si totul li se scurge pana la urma printre degete.   Lumea este condusa de zei si titani. O lume plina de rivalitati si intrigi in care Circe nu-si poate gasi locul. Mai intai, indura umilinta si dispretul propriei familii, fiindca ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui si cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternica precum tatal sau si nici fermecatoare ca mama ei nimfa. Dar Circe se dovedeste a fi un copil neobisnuit, care detine puterea vrajitoriei, ceea ce constituie de acum o amenintare pentru zei... Vrajitoarele nu-s chiar asa delicate.   O repovestire indrazneata si subversiva, de natura intima, a vietii legendarei zeite Circe. - The New York Times   Circe produce emotie atat prin calitatea scriiturii, cat si prin actualitate. - The Sunday Times   Un roman feminist convingator si captivant, o istorisire fascinanta. - The Daily Telegraph   Recomand cartea oricui si tuturor. E absolut surprinzatoare. - booksandfelines.com   Circe ramane o lectura incantatoare de la inceput pana la sfarsit, indiferent ca esti pasionat de mitologia greaca sau ca doresti, pur si simplu, sa citesti o poveste bine scrisa. - bookreporter.com   Madeline Miller creeaza in Circe o atmosfera fermecatoare, nu numai prin maniera in care incorporeaza in naratiunea ei elemente din Odiseea si din alte versiuni ale unor mituri, ci si prin zugravirea lumilor in care salasluiesc oamenii si zeii. - clairehuston.co.uk   Am inchis cartea cu sentimentul profund ca Madeline Miller este asemenea lui Circe si Penelopei, precum stravechii tesatori de panza, dar si de cuvinte si de lumi. Apoi, privind in jurul meu, dupa ce am petrecut o vreme in compania celor doua femei, tesatura care alcatuieste societatea de astazi pare sa poarte amprenta mainilor lor. - angie-ville.com | carti universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

57. Ce se intampla in iubire - Alain de Botton | marii clasici ai literaturii universale

Autorul bestsellerurilor Eseuri de indragostit si Sex, shopping si un roman ne seduce din nou: Ce se intampla in iubire imagineaza, cu umor, intelepciune si sensibilitate, cursa cu obstacole a unei relatii de lunga durata. Se poate trai in cuplu asa cum spune povestea: „fericiti pana la adanci batraneti“? Stim ce dubii au pesimistii, stim si ce euforie candida ii anima pe optimisti. La mijloc, asa cum ii sta bine adevarului, se gaseste punctul de vedere al unui scriitor versat in arta de-a diseca romantismul, anxietatea si succesul. Ce se intampla in iubire este o poveste incitanta despre intalnirea dintre iluziile pe care ni le tesem si foarfeca realitatii. Fiecare indragostit se crede infailibil si rade cand i se invoca presiunile vietii de zi cu zi. Fiecare stie ca nu-l poate atinge nimic din ce-i lezeaza pe ceilalti. Si totusi, la primele crosee ale imprevizibilului cotidian, indragostitul nostru se chirceste uluit si cauta salvarea din priviri. La fel se petrec lucrurile cu Rabih si Kirsten, eroii acestei carti, care se indragostesc, leviteaza romantic, se casatoresc, au copii si par gata sa traiasca visul perfectiunii maritale. Alain de Botton ne invita sa urmarim, cu degetul pe harta iubirii, o poveste cu suisuri si coborasuri, cu ezitari si infidelitati, cu sincope si elanuri. O poveste ca atatea altele si totusi unica. O poveste care ne poarta din Edinburgh la Praga si din Beirut la Berlin. Jucausa, inteleapta si emotionanta. Traducere de Radu Paraschivescu Fragment din romanul "Ce se intampla in iubire" de Alain de Botton: "Iubind   Kirsten propune o plimbare la Portobello Beach, la o jumatate de ora de mers cu bicicleta, pe data de intai a patra. Rabih e nesigur pe bicicleta lui, inchiriata dintr-un centru de langa Princes Street pe care-l stie Kirsten. Ea are bicicleta de-acasa - un model rosu-aprins cu douasprezece viteze si etriere de frana de ultimul tip. El face tot posibilul sa se tina bine. La jumatatea coborarii unui versant schimba viteza, dar lantul protesteaza, sare si se invarte neputincios pe langa butuc. Simte cum urca in el frustrarea si o furie familiara. O sa dureze mult pana o sa ajunga inapoi la magazin. Dar Kirsten nu lasa lucrurile asa. - Uita-te la tine, incurca-lume botos, ii spune ea. intoarce bicicleta cu rotile in sus, readuce schimbatorul de viteze in pozitia initiala si potriveste derulorul din spate. Nu trece mult si se murdareste de ulei pe maini, iar o dunga unsuroasa i se intinde si pe obraz.   Iubirea inseamna admiratie pentru acele calitati ale persoanei iubite care promit sa ne corecteze slabiciunile si dezechilibrele; iubirea este o cautare a desa vdrsirii. S-a indragostit de calmul ei, de convingerea ei ca totul va fi bine, de faptul ca nu se simte persecutata, de absenta fatalismului - acestea sunt virtutile noii si neobisnuitei sale prietene scotiene, care vorbeste cu un accent atat de puternic, incat trebuie sa-i ceara lamuriri de trei ori cu privire la folosirea cuvantului „temporar”. Iubirea lui Rabih este reactia logica la descoperirea punctelor tari complementare si a cateva insusiri pe care si le-ar dori si el. Rabih iubeste dintr-un sentiment al incompletitudinii - si din dorinta de-a fi ajutat sa se intregeasca." | literatura universala carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

58. Panza de paianjen - Cella Serghi

Cartea doamnei Cella Serghi impune criticului raspunderi mai mari decat le comporta o grabita recomandare. Este incontestabil «o opera» in sensul cel mai greu al acestui cuvant... Totul arata, in opera sa, ca exceptionalele daruri de expresie si de sensibilitate au fost dominate si calauzite de o vointa proprie de a crea peste orice improvizatie, peste orice diletantism. Un dar de observatie minutioasa, exacta, notata pregnant, cu o rara putere de a da viata si relief ultimului detaliu, iar in al doilea rand, un simt de poezie, care trece dincolo de spectacolul imediat al vietii si proiecteaza o lumina emotionanta peste cele mai derizorii fapte, gesturi si lucruri. - Mihail Sebastian Cella Serghi (1907-1992), scriitoare, traducatoare si publicista, este considerata una dintre cele mai importante prozatoare din perioada interbelica. Din seria scrierilor sale fac parte: Cad zidurile (1950) — roman rescris si republicat cu titlul Cartea Mironei (1965), apoi Mirona (1972), despre care va marturisi ca ii este cea mai draga carte, Cantecul uzinet (1950), S-a dumirit Mos Ilie (1950), Cantendristii (1954), Fetele lui Barota (1958) roman reeditat in 1974 cu titlul Iubiri paralele, Gentiane (1970), Pe Jirul de paianjen rnemoriei (1977).    | cele mai bune carti din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

59. Balada serpilor si a pasarilor cantatoare - Suzanne Collins | romane din literatura universala

Balada serpilor si a pasarilor cantatoare, prequel la seria bestseller Jocurile foamei.   Ambitia ii va dicta. Rivalitatea il va conduce. Dar puterea are un pret.   E dimineata in care incepe a zecea editie a Jocurilor Foamei. La Capitoliu, Coriolanus Snow, un baiat de 18 ani, se pregateste pentru singura lui sansa la glorie, ca mentor in Jocuri. Casa Snow, candva mareata, a decazut, iar soarta ei atarna de posibilitatea firava ca tanarul Coriolanus sa fie mai fermecator, mai istet si mai abil decat colegii lui ca sa ajunga mentorul tributului castigator. Dar norocul nu-i surade. A primit sarcina umilitoare de a fi mentorul tributului feminin din Districtul 12, cel mai de jos dintre cei mai de jos. De acum destinele lor sunt ingemanate - fiecare decizie luata de Coriolanus poate duce la un avans sau la un esec, la triumf sau la tragedie. In arena, lupta se va da pe viata si pe moarte. In afara arenei, Coriolanus incepe sa aiba sentimente fata de tributul lui. In plus, va trebui sa puna in balanta nevoia sa de a urma regulile si dorinta de a supravietui cu orice pret.   Va fi o carte despre anii de reconstructie ai Panemului de dupa Marele Razboi, ocazie cu care cititorii vor afla mult mai multe despre tulburatoarea istorie a districtelor si ocazie pentru mine sa ridic intrebari dificile despre esenta umana, precum cat de departe suntem dispusi sa mergem pentru supravietuire? - Suzanne Collins Seria Jocurile foamei cuprinde volumele:  Volumul 1: Jocurile foamei  Volumul 2: Sfidarea  Volumul 3: Revolta | literatura universala carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

60. Zmeie de hartie - Romain Gary | mari clasici ai literaturii universale

Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura Bestseller Gaudeamus 2019   Ultima carte publicata de Romain Gary, Zmeie de hartie, este unul dintre cele mai frumoase si mai emotionante romane de dragoste avand ca fundal cel de-al Doilea Razboi Mondial.   Ludo creste intr-un sat normand, in casa unchiului sau Ambroise Fleury, celebru pentru ca bricoleaza zmeie fabuloase. Viata lui linistita este bulversata in ziua cand o intalneste pe angelica Lila, o fata din familia aristocratica poloneza care detine un conac in tinut. Este de ajuns o singura privire, si Ludo se indragosteste pentru totdeauna, iar astfel debuteaza aventura unei vieti: pentru a fi demn de inima si mana Lilei, Ludo devine secretarul contelui Stas de Bronicki, tatal fetei, jucator la bursa, dar si la mesele din marile cazinouri ale Europei, calatoreste in Polonia, in ajunul izbucnirii razboiului, si revine acasa in timp ce Germania invadeaza Polonia, Lila si familia ei dispar si Europa se cufunda in cosmar. Tarile capituleaza, dar cei care inca mai cred in idealuri nu abdica. Ludo va intra in Rezistenta si va afla ca eroi pot fi si un bucatar francez obsedat de arta culinara, si un profesor la senectute care redacteaza manifeste, si o fosta madama ce se da drept contesa, si un unchi care mestereste zmeie si are o ascunzatoare in atelier. Va putea insa Ludo sa treaca peste ce va afla despre Lila? Fragment din volumul „Zmeie de hartie" de Romain Gary:   "Imediat ce s-a terminat micul dejun, am sarutat mana Genicikai si am urcat in camera. Lila ma privise de cateva ori cu uimire caci, pentru ca inca nu invatasem arta mondena de a face grimase pentru a-ti ascunde sentimentele, imi venea greu sa-mi ascund furia. Cand am iesit din sufragerie, ea m-a urmat si s-a oprit la picioarele scarii. - Ce se intampla, Ludo? - Nimic. - Ce ti-am facut? - Lasa-ma in pace. Numai tu mai lipsesti. Inca nu-i vorbisem niciodata asa. Daca as fi avut zece ani in plus, as fi plans de furie si de umilinta. Dar eram inca prea tanar: aveam despre virilitate ideea aceea care lasa intotdeauna lacrimile partii feminine si exclude astfel din partea barbatului o parte frateasca. Buzele ii tremurau usor. O facusem sa sufere. M-am simtit mai bine. Mai putin singur. - Iarta-ma, Lila, am inima grea. Nu stiu daca aveti expresia aceasta in polona. - Ciezkie serce, spuse ea. - Am sa-ti explic totul maine. Am urcat scara. Mi se parea ca ii vorbisem, in sfarsit, Lilei de la egal la egal. M-am intors. Era in expresia ei, mi se parea, putina neliniste. Poate ca ii era teama sa nu ma piarda: chiar ca avea o imaginatie debordanta. Nu era vorba decat de mine: ma simteam ranit pana in strafundul sufletului. Nu ar fi existat vreun Fleury care sa nu fie murdarit de insulta. Faptul ca fusesem luat drept victima desemnata de catre Hans, cu ceea ce originile mele umile puteau imprumuta drept credibilitate acestui rol de vinovat natural, ma arunca in starea aceea de frustrare si de furie care a facut intotdeauna sa alterneze in istorie, pe metronomul urii, rolul victimei si cel al calaului. Eram prada unei nerabdari febrile care facea din fiecare minut care trecea un dusman in plus. Mi se parea ca Timpul se tara cu o premeditare in incetineala si poate chiar cu o rea-vointa in ceea ce ma priveste care facea din acest batran aristocrat prafuit un demn complice al tuturor fostilor. Cred ca-i datorez lui Hans prima mea adevarata luare de contact cu constiinta sociala.” | opere din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

61. Hotul de carti - Markus Zusak

Este anul 1939. Germania nazista. Tara isi tine rasuflarea. Moartea nu a avut niciodata mai mult de lucru, si va deveni chiar mai ocupata. Liesel Meminger si fratele ei mai mic sunt dusi de catre mama lor sa locuiasca cu o familie sociala in afara orasului Munchen. Tatal lui Liesel a fost dus departe sub soapta unui singur cuvant nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede in ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul calatoriei, Moartea ii face o vizita baietelului si o observa pe Liesel. Va fi prima dintre multe intalniri apropiate. Langa mormantul fratelui ei, viata lui Liesel se schimba atunci cand ea ridica un singur obiect, ascuns partial in zapada. Este Manualul Groparului, lasat acolo din greseala, si este prima ei carte furata. Astfel incepe o poveste despre dragostea de carti si de cuvinte, pe masura ce Liesel invata sa citeasca cu ajutorul tatalui ei adoptiv, care canta la acordeon. In curand, va fura carti de la incendierile de carti organizate de nazisti, din biblioteca sotiei primarului, si de oriunde le mai putea gasi. Hotul de carti este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi. Cu o scriitura superb maiestrita si arzand cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a daruit una dintre cele mai durabile povesti ale timpurilor noastre. Carte recomandata de  Ioana Chicet Macoveiciuc  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si cart i ". Fragment din romanul "Hotul de carti" de Markus Zusak: ”JURNALUL MORTII: KOLN Primele ore ale zilei de 30 mai. Sunt sigura ca Liesel Meminger dormea dusa cand peste o mie de avioane de bombardament zburau spre un loc numit Koln. Pentru mine, rezultatul a fost cinci sute de oameni sau pe-aproape. Cinci mii de oameni ramasi fara adapost umblau in jurul mormanelor fantomatice de moloz, incercand sa-si dea seama ce apartinea cui si ce bucati de casa distrusa erau ale cui. Cinci sute de suflete. Le-am purtat in degete, ca pe valize. Sau le-am aruncat pe umar. Numai pe copii i-am dus in brate. Pana cand am terminat, cerul devenise galben ca un ziar in flacari. Daca ma uitam indeaproape, puteam vedea cuvintele, titlurile informative care comentau evolutia razboiului si asa mai departe. Cum mi-ar fi placut sa-l trag pe tot in jos, sa mototolesc cerul ca un ziar si sa-l arunc departe! Bratele ma dureau si nu-mi puteam permite sa-mi ard degetele. Inca mai era multa treaba de facut. Dupa cum v-ati astepta, multi oameni au murit instantaneu. Altora le-a trebuit ceva timp. Mai aveam cateva alte locuri de vizitat, ceruri de intalnit si suflete de colectat, iar atunci cand m-am intors in Koln, mai tarziu, nu mult dupa trecerea ultimelor avioane, am avut ocazia sa observ cel mai nemaipomenit lucru. Purtam sufletul carbonizat al unei adolescente cand am privit cu solemnitate in sus, la ceea ce era acum un cer sulfuros. Un grup de fete de zece ani erau prin apropiere. Una dintre ele a strigat: - Ce-i asta? Bratul i s-a intins si degetul a aratat catre un obiect negru, care cadea incet de sus. La inceput, arata ca o pana neagra, plutind, saltand. Ca o bucatica de cenusa. Apoi, a devenit tot mai mare. Aceeasi fata — o roscata, cu pistrui — vorbi din nou, de data aceasta nerabdatoare: - Ce e asta? - E un corp, sugera, o alta fata. Par negru, codite cu carare pe mijloc. - E o alta, bomba! Era prea lenta ca sa fie o bomba. Cu spiritul adolescentin inca arzand usor in bratele mele, am mers cateva sute de metri impreuna cu ele. Ca si fetele, am ramas cu privirea atintita spre cer. Ultimul lucru pe care il voiam era sa ma uit in jos, la fata chinuita a adolescentei mele. O fata, draguta. Avea toata moartea in fata.” | capodopere ale literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

62. Tronul de clestar. Seria Tronul de clestar. Vol.1 - Sarah J. Maas | clasici ai literaturii universale

Tronul de clestar este volumul I din seria Tronul de clestar O inima de gheata. O vointa de fier. Faceti cunostinta cu asasina. Faceti cunostinta cu Celaena Sardothien. Fumoasa. Ucigatoare. Cu un destin maret.   In intunecatele si mizerabilele ocne din Endovier o fata de optsprezece ani isi ispaseste o condamnare pe viata. Ea este o asasina, cea mai buna din breasla ei, dar a facut o greseala fatala. S-a lasat prinsa. Tanarul capitan Westfall ii ofera o iesire: libertatea in schimbul unui urias sacrificiu. Celaena trebuie sa-l reprezinte pe print intr-o competitie pana la moarte - luptand cu cei mai talentati hoti si asasini ai tarii. Indiferent daca ramane in viata sau moare, Celaena va fi libera. Indiferent daca castiga sau pierde, ea isi va descoperi adevaratul destin. Dar va putea sa se inmoaie inima ei de asasin? Citeste celelalte titluri ale seriei:   Diamantul de la miezul noptii. Seria Tronul de clestar. Vol.2 - Sarah J. Maas   M ostenitoarea focului. Seria Tronul de clestar. Vol.3 - Sarah J. Maas   Regina umbrelor. Seria Tronul de clestar. Vol.4 - Sarah J. Maas   Imperiul furtunilor. Seria Tronul de clestar. Vol.5 - Sarah J. Maas   Turnul zorilor. Seria Tronul de clestar. Vol.6 - Sarah J. Maas  Fragment din cartea „Tronul de clestar " de Sarah J. Maas   „Ochii printului stralucira amuzati de obraznicia ei, dar staruira putin cam mult asupra trupului ei. Celaena si-ar fi putut infige unghiile in fata lui pentru ca o privea in felul acela, si totusi se mira ca el se deranja sa o priveasca astfel cand ea era atat de mizerabila... Un zambet timid i se intipari pe chip.  Printul isi incrucisa picioarele lungi.  - Lasati-ne singuri! ordona el garzilor. Chaol, ramai acolo unde esti.  Celaena pasi mai aproape in timp ce garzile parasira incaperea, inchizand usa in urma lor. Nesabuita, nesabuita miscare. Dar chipul lui Chaol ramase indescifrabil. Doar nu credea ca o putea retine daca incerca sa scape! Care era planul care ii facea atat de iresponsabili? Printul chicoti.  - Nu crezi ca este riscant sa fii atat de obraznica atunci cand iti e in joc libertatea?  Dintre toate lucrurile pe care le-ar fi putut spune, acesta era ultimul la care s-ar fi asteptat.  - Libertatea mea? La auzul cuvantului vazu un peisaj cu pini si zapada, stanci imbaiate de soare, si mari spumegande, un taram in care lumina era inghitita de verdele catifelat al vailor si dealurilor - un tinut pe care il uitase.  - Da, libertatea ta. Asadar, iti sugerez cu tarie, domnisoara Sardothien, sa iti tii aroganta in frau inainte de a te intoarce la ocna. Desi atitudinea ta ar putea fi folositoare. Nu am de gand sa pretind ca imperiul tatalui meu a fost cladit pe incredere si intelegere. Dar asta stii deja. Degetele i se incovoiara in timp ce astepta ca el sa continue. Ochii lui ii intalnira pe ai ei, scrutatori, intensi. Tatalui meu i s-a intiparit in minte ideea ca are nevoie de un Campion.  Dura un moment savuros pana cand intelese.  Celaena isi dadu capul pe spate si rase.  - Regele vrea ca eu sa fiu Campionul sau? Ce... nu-spune ca a reusit sa elimine fiecare suflet nobil de afara! Cu siguranta exista un cavaler viteaz, un lord fidel si curajos.  - Masoara-ti cuvintele! o avertiza Chaol din spatele ei.  - Dar tu, hm? spuse ea, ridicand din sprancene catre Capitan. O, era atat de amuzant! Ea - Campioana regelui! Regele nostru iubit nu te crede capabil?  Capitanul duse o mana la sabie.  - Daca vei tacea, vei auzi si restul propunerii Inaltimii Sale.  Celaena se intoarse catre print.  - Ei, bine?  Dorian se lasa pe spate in tronul sau.  - Tatal meu are nevoie de cineva care sa ajute imperiul... cineva care sa il ajute sa-i manevreze pe oamenii dificili.  - Vrei sa spui ca are nevoie de un lacheu pentru treburile sale murdare." | carti literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

63. Stalpii pamantului (necartonat) - Ken Follett

Stalpii Pamantului este un bestseller international, cu vanzari record; romanul istoric semnat de Ken Follet a fost tradus in peste 30 de limbi, cumuland mai mult de 150 de milioane de exemplare vandute in intreaga lume.   Cartea este apreciata deopotriva de critici, cat si de publicul larg, devenind rapid o lectura obligatorie a vremurilor noastre - ca dovada, a fost aleasa de Oprah Winfrey ca lectura propusa in editia cu numarul 60 a Oprah´s Book Club si a fost inclusa in selectia facuta de Exclusive Books in lucrarea "1001 de carti de citit intr-o viata" (Editura RAO, 2010). Mai mult, cartea a fost adaptata intr-o miniserie de succes realizata de BBC, nominalizata la premiile Golden Globe. Fragment: " Ori de cate ori se gandea la vremurile acelea de demult, cand il avea alaturt pe tatal ei cel inteligent, mandru si sever, se simtea cuprinsa de o nostalgie dureroasa ca o rana. Viata ei isi incepuse cursul descendent si haotic din clipa in carto tatal fusese rapit de langa ea. De atunci incoace, tot ceea ce facuse parea sa fi fost lipsit de inteles si de substanta: viata la castel cu Matthew, intr-o lume iluzorie, calatoria la Winchester in speranta vana de a se infatisa dinaintea regelui; pana si eforturile de a-l intretine pe Richard pe cand acesta lupta in razboiul civil. Reusise un lucru care, in ochii altora, reprezenta succesul: devenise un negustor prosper de lana. Dar acest lucru nu-i adusese decat un simulacru de fericire. Isi gasise un drum in viata si un loc in societate care-i ofereau siguranta si stabilitate, dar, in adancul sufletului, fusese tot nefericita si dezorientata pana cand Jack intrase in viata ei. De atunci, faptul ca nu se putea casatori cu Jack umbrea totul. Ajunsese sa-l urasca pe staretul Philip, pe care altadata il considerase a fi salvatorul si mentorul ei. Nu mai avusese o discutie voioasa, amicala cu Philip de ani buni. Bineinteles, nu era vina lui ca ei nu izbuteau sa obtina anularea casatoriei, dur era cel care insista ca ei sa locuiasca separat, iar Aliena nu se putea abtine sa nu-i poarte ranchiuna. Isi iubea copiii, dar isi facea griji in privinta lor, pentru ca erau crescuti Intr-o gospodarie atat de ciudata, cu un tata care pleca seara, inainte de culcare. Din fericire, pana acum nu pareau afectati: Tommy era un baiat voinic si aratos caruia ii placeau jocul cu mingea, intrecerile de alergare si joaca de-a soldatilor iar Sally era o fetita dulce si isteata care le spunea povesti papusilor si careia ii pIacea sa-l urmareasca pe Jack desenandu-si proiectele. Nevoile lor de zi cu zi si dragostea simpla pe care i-o aratau reprezentau singurele elemente cu adevarat normale in viata excentrica a Alienei. Avea in continuare afacerea ei, bineinteles. Se ocupase de negot aproape toata viata ei adulta. In momentul de fata, avea zeci de femei din satele din imprejurimi care torceau si teseau pentru ea in casele lor. in urma cu cativa ani, fusesera sute, dar resimtea si ea, ca toata lumea, efectele foametei, si nu avea niciun rost sa faca mai multa stofa decat putea vinde. Chiar daca ar fi fost maritata cu Jack, tot ar fi vrut sa aiba propria cariera independenta. Staretul Philip spunea mereu ca anularea putea fi aprobata de la o zi la dar Aliena si Jack traiau in modul acesta frustrant de sapte ani, mancand crescandu-si copiii impreuna, dar dormind separat. Resimtea nefericirea lui Jack chiar mai dureros decat pe a sa. Il adora. Nici nu stia cat de mult il iubea, cu exceptia, poate, a mamei lui, Ellen, care intelegea ce se petrecea. Ii iubea pentru ca o readusese la viata. Fusese ca o omida inchisa int r-un cocon, iar el o scosese de acolo si ii aratase ca era un fluture. Daca el nu ar fifi venit in luminisul ei secret, daca nu si-ar fi Impartasit poemele-poveste cu ea, daca nu ar fi sarutat-o atat de bland, Aliena ar fi trait toata viata imuna la bucuri ile si la durerile iubirii. incet, usor, Jack trezise dragostea care dormea in sufletul ei. in ciuda varstei fragede, fusese extraordinar de rabdator si de tolerant. Pentru toate aceste lucruri, avea sa-l iubeasca pentru totdeauna. Pe cand trecea prin padure, se intreba daca nu cumva avea sa se intalneasca, din intamplare, cu Ellen, mama lui Jack. O vedeau din cand in cand, la cate un targ organizat in orasele dimprejur si, cam o data pe an, se strecura in Kingsbridge la amurg si petrecea o seara cu nepotii ei. Aliena simtea o simpatie speciala pentru Ellen: erau amandoua ciudate, femei care nu se incadrau in tipare. Totusi, iesi din padure fara sa o fi vazut pe Ellen. in drumul printre ogoare, cerceta cu atentie culturile care se parguiau sub razele soarelui. „O sa fie o recolta buna", isi zise. Nu avusesera parte de o vara buna, pentru ca plouase si fusese frig. Dar nu se procopsisera cu inundatii si nici cu bolile de plante care afectasera ultimele trei recolte. Aliena ii multumea lui Dumnezeu. Mii de oameni traiau la limita inanitiei, iar inca o iarna fara provizii avea ucida. Se opri sa-si adape boii la iazul din mijlocul satului numit Monksfield, care facea parte din domeniul contelui. Era o asezare destul de mare, inconjurata de unele dintre cele mai bune terenuri din tinut, si isi avea propriul preot, care oficia intr-o biserica de piatra. Cu toate acestea, numai jumatate din terenuri fusesera semanate anul acesta. Cele arate erau acum acoperite cu spice aurii, iar restul erau pline de buruieni. Doi alti calatori se oprisera la iazul din mijlocul satului pentru a-si adapa caii. Aliena ii privi circumspecta. Uneori era bine sa te alaturi altor oameni la drum, pentru protectie; dar putea fi si riscant pentru o femeie. Aliena descoperise ca un barbat precum carutasul ei se arata mereu dispus sa-i Indeplineasca ordinele atunci cand erau singuri, dar, de fata cu ceilalti, era posibil sa nu o mai asculte. Insa, unul din cei doi calatori opriti in Monkspond era o femeie. Aliena privi mai atent si Isi rectifica prima impresie, dandu-si seama ca era vorba de o fata. Aliena o recunoscu. O vazuse in catedrala din Kingsbridge, de Rusalii. Era contesa Elizabeth, sotia lui William Hamleigh. Parea nefericita si speriata. Cu ea se afla un ostean ursuz, care indeplinea, in mod, evident, rolul de garda de corp. „Aceasta putea fi soarta mea, isi spuse Aliena, daca ma maritam cu William. Multumesc lui Dumnezeu ca m-am razvratit." Osteanul dadu scurt din cap catre carutas, in semn de salut, si o ignora pe Aliena. Aceasta se razgandi in privinta intentiei de a le sugera sa plece impreuna. Cat timp se odihneau, cerul se innegri si se porni un vant sfichiuitor. " | mari clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

64. Sarutul pictat - Elizabeth Hickey | carti literatura universala

Gustav Klimt avea o muza secreta. Aceasta este povestea ei. Tulburatoarea poveste de iubire dintre pictorul vienez Gustav Klimt si Emilie Floge, femeia care a pozat pentru capodopera Sarutul si al carei nume artistul l-a soptit cu ultima suflare, pe patul de moarte.   Viena, 1886. Un oras al cafenelelor elegante, al operei si al unei comunitati artistice in plina efervescenta. Emilie, de numai 12 ani, cunoaste un pictor fermecator, dar controversat. Angajat de tatal ei ca sa-i dea lectii de desen, Klimt ii prezinta lui Emilie lumea boema a artistilor, a modelelor senzuale si a bogatilor decadenti, care deopotriva o inspaimanta si o fascineaza. Pe masura ce Emilie creste si devine o creatoare de moda faimoasa, povestea de dragoste se transforma intr-o poveste despre arta, din care se naste unul dintre cele mai cunoscute si mai indragite tablouri din istorie: Sarutul lui Klimt.   O meditatie despre arta si artificial. Misterul lui Klimt scos in relief mai frumos ca niciodata. - The New York Times   Un limbaj senzual, bogat si foarte expresiv. - Publishers Weekly   Uneori ma gandesc sa distrug picturile. Daca le dau foc, panzele vor arde mocnit inainte sa se aprinda cu totul. Vor scoate un miros de par ars si benzina. Pigmentii vor face ca flacara sa lumineze in mai multe culori. Scanteile vor zbura de pe tablouri, iar eu va trebui sa le urmaresc pe jos si sa le sting. Picturile vor lupta impotriva propriei disparitii, trosnind cu mici explozii. Imi voi arde mainile. Fata lui Adele se va topi ca ceara si va disparea si ea. Mainile ei vor fi ultimul lucru care va pieri, ofilindu-se in norul de fum intepator. Fragment din volumul "Sarutul pictat" de Elizabeth Hickey:   "Cand ne-am intors la tata, l-am gasit vorbind cu un barbat pe care nu il cunosteam. Acesta purta un sacou ponosit, cu o margareta roz la butoniera. Nu mai vazusem pe nimeni sa poarte asa ceva. Nu era foarte inalt, dar era lat in umeri si foarte impunator. Era la fel de bronzat ca femeia care vindea inghetata. Intr-o mana avea o servieta de piele si ceva care semana cu o trusa de scule in cealalta. Am sovait putin, intimidate. - Nu poarta palarie, a spus in soapta Pauline. - Poate e tigan, si-a dat cu parerea Helene. - Iata-le pe fiicele mele! a exclamat tata. Fetelor, veniti sa-l cunoasteti pe domnul Klimt! - Ce mai faceti, domnule Klimt? Am facut o reverenta asa cum am fost invatate, incercand totusi sa nu varsam inghetata. Cand mi-am plecat capul, am vazut cum barbatul se amuza pe seama noastra. - Ma faceti sa ma simt ca un batranel sau ca un print, a spus el. Toti imi spun Gustav. Si nimeni nu face plecaciuni in fata mea. - Domnul Klimt este pictor, a continuat tata, de parca asta ar fi explicat totul: sacoul, floarea, bronzul, rasul, tot. - Ma duc sa montez un sevalet langa muzeul de arta. Fratele meu a ajuns deja acolo. Ne face reclama. Si uneori oamenii ne dau cativa banisori ca sa le facem un desen, ceea ce, vorba aia, nu strica. Apoi ne-a facut cu ochiul. Niciuna dintre noi nu stia ce sa faca. Puteam sa mancam ce mai ramasese din inghetatele noastre, sau era nepoliticos? Helene a incercat sa soarba incetisor sucul de pe fundul cornetului, dar Pauline a pocnit-o. Spunea ca are niste idei despre un nou model de pipa. Cu o cupa mai mica, cu o lucratura complicata in lemn de nuc si filigran aurit. Tata il asculta si parea interesat. Era de parere ca domnul Klimt ar trebui sa mai vina pe la fabrica uneori si sa-i arate schitele. Apoi tata i-a spus ca ne grabim si i-a strans mana. Klimt s-a inclinat si dus a fost, trecand prin multime, dar s-a mai intors o data si ne-a zambit. Iar noi ne-am continuat drumul spre Rathaus. Am tacut, gandindu-ma la acel barbat. Nu apareau foarte des oameni noi in vietile noastre atent controlate si supravegheate. Voiam sa-l vad pe Klimt desenand. Stiam ca papa nu ar fi niciodata de acord.” | cele mai bune carti din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

65. Vicious - L.J. Shen | literatura clasica universala

El e si IADUL, si RAIUL pentru mine   EMILIA Se spune ca dragostea si ura sunt unul si acelasi sentiment, trait doar in imprejurari diferite. E adevarat. Barbatul pe care il vad in visurile mele imi bantuie si cosmarurile. E un avocat stralucit. Un criminal abil. Un mincinos chipes. Amenintare si salvare. Monstru si amant. Cu zece ani in urma, m-a obligat sa plec din oraselul in care locuiam amandoi. Acum, a venit dupa mine la New York si nu se da plecat decat daca ma ia cu el.   VICIOUS E o artista saraca. Frumoasa si pretioasa aidoma unei flori de cires. Cu zece ani in urma, a intrat nepoftita in viata mea si mi-a dat-o complet peste cap. Iar pentru asta a platit scump. Pentru mine, Emilia LeBlanc ar trebui sa fie tabu. A fost iubita unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. Fata care imi cunoaste cele mai intunecate secrete si, totodata, fiica servitorilor familiei mele. Asta ar trebui sa ma impiedice sa alerg dupa ea. Dar nu e de ajuns. Si ce daca ma uraste? Va trebui sa se obisnuiasca sa ma aiba in preajma. L.J. Shen ofera cititorilor o noua serie Pacatosii din orasul tuturor sfintilor. | literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

66. Batrinul si marea - Ernest Hemingway | carti de literatura universala

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura   Scriitorul adevarat este un om singur. Si, pe masura ce creste in ochii celorlalti, se cufunda tot mai mult in singuratate. Iar daca este suficient de bun, in fiecare zi e nevoit sa se confrunte cu eternitatea sau cu absenta ei. Pentru un scriitor adevarat, fiecare carte este un nou inceput, o noua incercare de a atinge ceva care ramine mereu de neatins. Misiunea lui este de a merge pe cai ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde altii au dat gres. Dar sa scrii literatura nu inseamna doar sa spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus – tocmai pentru ca au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astazi, sintem nevoiti sa mergem mai departe decit am fi crezut vreodata ca putem ajunge, sa iesim in larg, pina cind raminem cu totul singuri, lipsiti de orice sprijin. - Ernest Hemingway Ernest Hemingway este laureat al Premiului Pulitzer (1953) si al Premiului Nobel pentru Literatura (1954). Carte recomandata de  Ioana Maria Lupascu  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". | literatura universala pdf

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

67. Vara in care te-am intalnit - Jojo Moyes | literatura universala pdf

In anii ’50, Merham era un orasel adormit de pe litoralul englezesc, unde nu se intampla niciodata nimic interesant. Cel putin, asa il vedeau Lottie si Celia, fetele familiei Holden, care tinea la statutul respectabil in comunitate. Dar cele doua tinere nu-si doreau decat sa plece in explorare si sa-si traiasca viata. Asa ca, atunci cand un grup de artisti nomazi se muta in casa numita Arcadia, o frumoasa cladire Art Deco aflata chiar pe malul marii, Lottie si Celia sunt tentate de stilul de viata boem al acestora. Dar intamplarile din casa au consecinte tragice si pe termen lung pentru toti cei implicati. Dupa aproape 50 de ani, Arcadia este renovata si starneste din nou resentimentele localnicilor mai in varsta. Casa se reintoarce la viata, iar secretele ingropate in ea timp de o jumatate de veac ii fac pe protagonisti sa-si puna intrebarea daca poti sa-ti lasi cu adevarat trecutul in urma.    Un roman care pulseaza de romantism, intriga si tradare. - Woman & Home    Moyes evoca elegant barierele pe care le pune trecerea timpului si farmecele uneori depasite ale statiunilor de pe litoral. - Good Housekeeping    ... isi gestioneaza cu indemanare actiunea complicata, exploreaza cu stil dinamica diferita a familiilor, iar tonul grijuliu si luminos fac din acest roman o lectura incantatoare. - Publishers Weekly Fragment din volumul "Vara in care te-am intalnit" de Jojo Moyes:   "Mai erau patru zile pana cand parintii lui Guy veneau sa cunoasc familia Holden, iar Lottie, constienta ca acest lucru probabil va insemna pesemne sfarsitul timpului petrecut impreuna, memora cu aviditate si pastra in amintire fiecare clipa petrecuta impreuna, ca un copil mic care facea stocuri de dulciuri. Era o sarcina problematica, pentru ca de multe ori era atat de hotarata sa retina totul in memorie, incat celor din jurul ei li se parea absenta si distrasa. - Lottie ne-a parasit din nou, spunea Adeline. Iar Lottie, cateva minute mai tarziu, avea sa tresara, dintr-odata constienta ca se afla in centrul atentiei. Guy nu spuse nimic. Parea sa accepte acele parti ale caracterului ei asupra carora alti oameni simteau nevoia sa comenteze. El nu le punea sub semnul intrebarii, in orice caz, iar Lottie, care era satula pana peste cap sa-i fie pus la indoiala caracterul, ii era recunoscatoare. Familia Bancroft trebuia sa ajunga sambata si avea sa stea la hotelul Riviera, unde isi rezervasera cea mai buna camera, cea cu terasa privata enorma cu vedere la golf. („Putin cam tipator", zise doamna Chilton, pe care o deranja intru catva ca Uplands nu fusese solicitat sa-i cazeze. „Dar, apoi, banuiesc ca sunt practic straini.") De cand Guy le facuse cunoscuta sosirea lor iminenta, doamna Holden izbucnise intr-o frenezie domestica, lasand-o pe muncita Virginia vanata de furie. - Cred ca ar trebui sa-ti cunosc parintii, Guy. Tatal tau pare un om foarte interesant. - El... as spune ca e oarecum un gust format in timp, zise Guy. E mai direct decat sunt obisnuiti unii britanici. Cred ca unii il considera putin american. Putin impertinent. Plus ca e cu adevarat interesat doar de afaceri. Orice altceva i se pare putin cam plictisitor. - Si mama ta? Cum se descurca cu asa o forta a naturii? - Rade mult de el. De fapt, cred ca e singura persoana care rade de el. Vedeti voi, el e putin exploziv, vedeti. E destul de usor sa fii... intimidat de el. - Dar tu nu esti. - Nu. Arunca o privire spre Lottie. Pe de alta parte, niciodata nu am facut nimic care sa-l supere.  Nerostitul „inca" atarna in aer. Lottie il simti si fu usor infiorata de acesta.” | literatura universala carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

68. Florenta la apus - Jessie Chaffee

O tanara americana din Boston se retrage pentru o vreme la Florenta, fara sa cunoasca pe nimeni si vorbind italiana doar foarte putin. Dar Hannah este izolata intr-un mod mult mai profund: ea e instrainata de propria identitate dupa o lunga perioada de infometare, care i-a ruinat trupul si i-a distrus viata. Hotarata sa se recupereze in Florenta - un oras saturat de frumusete si e vitalitate -, Hannah se alatura unui club local de canotaj, unde Francesca, Luca si prietenii lor o atrag in prezentul vibrant al orasului: inamica sociala complexa a clubului, pasiunea pentru fotbal, mancarea, dragostea, relatiile oamenilor onfera consistenta vietii si zugravesc o dimensiune diferita a timpului. Dar Hannah este ravasita in egala masura si de trecutul orasului: nenumaratele reprezentari ale frumusetii, conflictele inradacinate ale politicii si credintei, precum si povestile sfintelor mistice - femei a caror izolare autoimpusa si ale caror cautari extatice au ramas consemnate de istorie - lumineaza seducator propriile sale lupte. | literatura universala pdf

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

69. Prizonierul cerului - Carlos Ruiz Zafon

| carti literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

70. Vanatorii de zmeie - Khaled Hosseini | carti literatura universala

Nr. 1 New York Times Bestseller   Un roman puternic... care te bantuie. - The New York Times   Un emotionant portret al Afganistanului modern. - Entertainment Weekly   Hosseini demonstreaza cum un roman palpitant incepe cu o scriitura extraordinara, care-l tine pe cititor cu sufletul la gura. - The Philadelphia Inquirer   Vanatorii de zmeie este o poveste despre prietenie si tradare, care isi poarta cititorii prin Afganistanul ultimelor zile ale monarhiei si pana la cele ale atrocitatilor prezentului. Schimbarile de situatie uimitoare fac din aceasta carte memorabila atat o cronica politica, cat si o poveste emotionanta despre copilarie si maturizare. Intriga care porneste cu prietenia dintre Amir, fiul stapanului, si Hassan, fiul servitorului, se dovedeste firul director care unifica intregul roman. Fragilitatea acestei relatii, simbolizata de zmeiele de hartie, este pusa la incercare pe masura ce vechiul stil de viata al vechiului Afganistan apune. Studiile de caracter, de la portretul lui Amir, cel nesigur si sensibil, la cel al tatalui sau, Baba, se intretes cu istoria Americii si cu cea tumultoasa a Orientului Mijlociu.   Khaled Hosseini este unul dintre cei mai cititi si iubiti scriitori din lume, cu vanzari de peste 39 milioane de carti la nivel mondial. Cele doua romane publicate anterior – Vanatorii de zmeie si Splendida cetate a celor o mie de sori – au fost traduse in 57 de limbi si publicate in 70 de tari. In 2006, a fost numit Ambasador al Bunavointei din partea UNHCR, Agentia ONU pentru Refugiati. De asemenea este fondatorul Fundatiei Khaled Hosseini. | top carti literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

71. Un nou inceput - Kristin Hannah

Alaska, 1974. Imprevizibila. Necrutatoare. Neimblanzita. Pentru o familie aflata in criza, este proba de supravietuire suprema. Leni, fiica adolescenta a sotilor Ernt si Cora Allbright, prinsa in relatia pasionala si furtunoasa dintre parintii ei, indrazneste sa spere ca un nou camin in Alaska va aduce cu sine un viitor mai bun pentru familia sa. Mama ei va face orice pentru barbatul pe care il iubeste, chiar daca asta inseamna sa-l urmeze in necunoscut. La inceput, Alaska pare sa fie raspunsul la problemele lor. Zilele lungi, insorite si generozitatea localnicilor suplinesc lipsa de experienta si de resurse a familiei. Dar, pe masura ce se apropie iarna si intunericul coboara peste Alaska, familia incepe sa se destrame. Leni il intalneste insa pe Matthew, iar acesta – grijuliu, bun, curajos – o face sa creada in posibilitatea unei vieti mai bune…   Un nou inceput este o poveste indrazneata si emotionanta despre dragoste si pierdere, despre lupta pentru supravietuire si salbaticia care salasluieste nu doar in natura, ci si in fiinta umana.   Am adorat aceasta carte si, mai mult decat atat, am devenit obsedata de ea. N-am putut sa respir sau sa ma misc pana nu am ajuns la final. Nu stiu sa fie vreo carte care sa ma fi infuriat, sa ma fi entuziasmat sau sa ma fi emotionat intr-atat, adesea pe parcursul aceluiasi capitol. Personajele sunt fragile si vulnerabile, puternice si naive, iar Hannah ne ofera o lectie magistrala despre felul in care dragostea ne poate salva si ne poate distruge. - Karen Swan   O adevarata epopee. - The Washington Post   Incantatoare. - The New York Times  Fragment din romanul „Un nou inceput” de Kristin Hannah:   „Lumina nesfarsita a zilei dadu peste cap ceasul interior al lui Leni, facand-o sa se simta, in mod bizar, in contratimp cu universul, ca si cum insusi timpul - singurul lucru pe care te puteai baza - era diferit in Alaska. Pe lumina se culca si tot pe lumina se trezea. Era intr-o luni dimineata. Fata statea la fereastra, privind la geamul proaspat sters, incercand sa-si identifice reflexia. Un efort zadarnic. Era prea multa lumina. Putea vedea doar o imagine fantomatica a ei, dar stia ca nu arata bine, nici chiar pentru Alaska. Mai intai si mai intai, era parul ei. Lung, rebel si rosu. Si mai era pielea laptoasa, care venea la pachet cu acel par, la care se adaugau pistruii ca niste fulgi de ardei iute rosu presarati pe nasul ei. Ochii albastri-verzui, trasatura ei cea mai de pret, nu erau pusi in evidenta de genele de culoarea scortisoarei. Mama veni in spatele lui Leni si isi puse mainile pe umerii ei. - Esti frumoasa si iti vei face prieteni la scoala cea noua. Leni ar fi vrut sa gaseasca alinare in aceste vorbe familiare, dar de cate ori se dovedisera ele oare false? Fusese fata cea noua la multe scoli si nu gasise inca un loc unde sa se simta bine. Ceva era mereu in neregula cu ea in prima zi - parul, hainele, pantofii. Prima impresie conta la liceu. Invatase aceasta lectie pe propria piele. In lumea fetelor de treisprezece ani, era greu sa-ti revii dupa o gafa vestimentara.  - Sunt probabil singura fata din toata scoala, spuse ea cu un oftat dramatic. Nu dorea sa fie optimista; sperantele spulberate erau mai rele decat lipsa de speranta. - Cu siguranta vei fi cea mai draguta, o incuraja mama, netezindu-i parul dupa urechi cu o delicatete ce-i aminti lui Leni ca, orice s-ar fi intamplat, nu era niciodata cu adevarat singura: o avea pe mama. Usa cabanei se deschise, lasand sa patrunda o rafala de vant rece. Tata intra tinand in maini doua rate salbatice, cu gaturile rupte atarnind si ciocurile lovindu-se de soldul lui. Isi puse pusca in rastelul de langa usa si aseza prada pe blatul din lemn, langa chiuveta fara apa. - Ted m-a dus in ascunzatoarea lui inainte de ivirea zorilor. Avem rata la cina. Veni langa mama si o saruta pe gat. Mama il impinse in laturi, razand. - Vrei cafea? Cand mama se duse in bucatarie, tata se intoarse spre Leni. - Esti cam posaca pentru o fata care pleaca la scoala. - Sunt bine. - Poate stiu eu care-i problema, spuse tata. - Ma-ndoiesc, zise ea pe un ton abatut, in acord cu starea sa interioara. - Stai sa-ncerc, insista tata, incruntandu-se teatral. O lasa acolo si se duse in dormitorul lui. Cateva clipe mai tarziu, reveni cu un sac negru de gunoi, pe care il puse pe masa. Poate asta va fi de ajutor. Cum sa nu, de gunoi avea ea nevoie. - Deschide-l, o indemna tata. Leni deschise sacul fara tragere de inima. In el gasi o pereche de pantaloni evazati cu dungi rosii-cafenii si tiegre si un pulover scamosat sidefiu din lana, care arata de parca ar fi avut o marime barbateasca, si cineva il micsorase. Oh, Doamne! Poate ca nu stia Leni prea multe despre moda, insa aia erau clar pantaloni baietesti, iar puloverul... nu credea ca fusese vreodata la moda, de cand se nascuse ea." | literatura clasica universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

72. Padurea norvegiana - Haruki Murakami | top carti literatura universala

Romanul Padurea norvegiana, care-si imprumuta titlul de la un hit al formatiei Beatles, Norwegian Wood, are ca fond atmosfera social-politica agitata a anilor ’60. Naratiunea opune acestui laitmotiv dur momente de o intimitate emotionala rascolitoare. Povestea lui Toru Watanabe urmareste firul implicatiilor psihologice nascute din dragostea imposibila pentru iubita prietenului mort. Totul se petrece pe fundalul unor episoade marcate la tot pasul de scene erotice in camere sordide de camin studentesc, de afise si discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach, de lecturi din clasicii literaturii universale. Carte recomandata de  Ioana Chicet Macoveiciuc  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si cart i ". Fragment din cartea "Padurea norvegiana" de Haruki Murakami: "- Aici e problema, a raspuns Midori, privind fumul si cazand un pic pe ganduri. Am asteptat prea mult... in cautarea perfectiunii... de aceea mi-e greu. - Cauti dragostea perfecta? - Nu chiar. Nici vorba sa tintesc la asa ceva. Pe mine ma fascineaza egoismul. Egoismul perfect. De exemplu, eu iti spun acum ca vreau sa mananc niste tarte cu capsune si tu lasi totul balta si dai fuga sa-mi cumperi. Te-ntorci cu ele, gafaind, si mi le intinzi, dar in clipa aceea eu iti spun ca nu mai am chef de ele si le arunc pe fereastra. Asa ceva caut eu. - Ce legatura are asta cu dragostea? am intrebat eu, teribil de uimit.  - Are. Habar n-ai tu. Sunt momente in viata unei fete cand asemenea gesturi sunt extrem de importante. - Adica ce gest? Aruncatul pe fereastra? - Exact. Si in clipa aceea as vrea ca baiatul sa-mi spuna: ,,A, am inteles, Midori. Te rog sa ma scuzi. Trebuia sa ghicesc ca nu o sa le mai vrei. Sunt un rahat de magar, un insensibil. Plec sa-ti iau altceva, ca sa ma ierti. Sarlota sau placinta cu branza?" - Si tu cum ai reactiona? - I-as da toata dragostea mea. - Esti absurda! - Ei bine, asta inseamna dragoste in acceptiunea mea. Nimeni nu ma intelege. Midori si-a frecat usor capul de umarul meu. Pentru anumite persoane, dragostea incepe de la un fleac, de la un moft... sau nu incepe deloc. - N-am mai cunoscut vreo fata care sa aiba asemenea opinii. - Multa lume e de aceeasi parere, spuse ea jucandu-se cu degetele. Eu nu pot gandi altfel, vorbesc serios, dar macar sunt cinstita. Niciodata nu mi-a dat prin cap ca modul meu de a privi lucrurile difera de al altora. Cand vorbesc serios, toata lumea crede ca glumesc sau fac pe nebuna si atunci ma simt foarte stingherita. - Si acum vrei sa mori cuprinsa de flacari? - Acum e vorba de curiozitate, pur si simplu. - Adica ce fel de curiozitate? Vrei sa experimentezi niste flacari pe pielea ta? - Nu, spuse Midori. Voiam doar sa vad cum reactionezi. Nu mi-e frica de moartea in sine. Zau ca nu. In cazul de fata, m-ar invalui fumul, mi-as pierde cunostinta si as muri cat ai zice peste. Acest tip de moarte nu ma sperie deloc daca o compar cu chinurile iadului prin care au trecut mama... si alte rude. Toate rudele mele au murit din pricina vreunei boli cumplite. E in sange, presupun. Dura mult pana isi dadeau duhul si ajungeam chiar sa ma intreb daca mai traiesc sau au murit, atat de lent era procesul. Si in urma lor nu ramanea decat durere si suferinta." | carti de literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

73. Sa nu ma parasesti - Kazuo Ishiguro | clasicii literaturii universale

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Tragic, emotionant, tensionat si cu un final surprinzator, Sa nu ma parasesti este unul dintre cele mai bune romane al lui Ishiguro, nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award si Arthur C. Clarke Award si inclus pe lista celor mai bune carti ale anului in The New York Times, Publishers Weekly si in numeroase alte reviste prestigioase.   Katie H. este educatoare. Slujba ei este aceea de a-i ajuta pe copiii-clone sa creada ca, in institutia de la Hailsham, intre vizionarile de scene erotice din filme si joaca, intre colectiile de reviste sau carti si iazul cu rate, ei vor uita adevaratul si unicul motiv al existentei lor, acela de a dona organe. In scurta lor viata, care se intinde pret de un numar limitat de donatii, ei asteapta plini de speranta ziua cind vor avea parte de libertatea din spatele gardului de sirma ghimpata si cind vor inceta sa mai fie simple some, corpuri cultivate pentru piese de schimb. Fragment din cartea "Sa nu ma parasesti" de Kazuo Ishiguro "Lucrurile pe care le-a spus Ruth atunci, in dormitor, dupa ce se daduse stingerea, despre cum Tommy si-a provocat singur toate problemele, probabil ca rezumau parerea majoritatii celor de la Hailsham. Dar abia in clipa in care am auzit-o spunind-o, intinsa in pat, mi-am dat seama ca ideea asta, cum ca el nu vrea deloc sa-si dea silinta si ca o face in mod deliberat, circula inca de pe vremea cind eram Juniori. Si am avut o revelatie brusca, care mi-a dat flori pe sira spinarii: Tommy trecea prin toate astea nu doar de citeva saptamini sau luni, ci de ani intregi.  Vorbisem cu el despre toate astea cu putin timp in urma si, din cite isi amintea el, propria istorisire despre modul in care incepusera necazurile lui mi-a confirmat ce simtisem in noaptea aceea. Dupa parerea lui, totul incepuse intr-o dupa-amiaza, la una din orele de arta ale lui Miss Geraldine. Pina in ziua respectiva, mi-a spus Tommy, il placuse intotdeauna sa picteze. Dar in ziua aceea, la ora lui Miss Geraldine, Tommy facuse o acuarela cu un elefant care statea intr-un lan de iarba inalta si de aici a inceput totul. Dupa spusele lui, o facuse pur si simplu din amuzament. L-am batut la cap foarte tare in legatura cu subiectul asta si cred ca adevarul e ca fusese un lucru ca atitea altele pe care le faci la virsta respectiva: nu ai un motiv anume, ci pur si simplu le faci. Le faci fiindca te gandesti ca o sa faci lumea sa rida sau pentru ca vrei sa vezi daca o sa stirnesti vreo reactie. Si apoi, cind ti se cere sa explici ce-ai vrut sa faci, habar n-ai ce sa sput. Cu totii am facut asemenea lucruri. Tommy nu a spus asta, dar sint sigura ca asa a fost.  Oricum si-a facut elefantul, care era exact genul de desen pe care te astepti sa-l faca un copil cu trei ani mai mic. I-a luat doar douazeci de minute si a obtinut cu el risul scontat. Insa n-a fost tocmai cum se asteptase. Chiar si asa, totul se putea termina acolo - si cred ca aici ironia sortii e cit se poate de vizibila - daca in ziua respectiva n-am fi avut ora cu Miss Geraldine." | clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

74. Memoriile unui motan calator - Hiro Arikawa | literatura universala carti

Bestseller in Japonia si in alte peste 30 de tari * Vandut in peste 1 000 000 de exemplare * In 2012, in Japonia s-a aflat pe lista scurta a trei premii literare importante: Eiji Yoshikawa Bungaku Shinjin, Shugoro Yamamoto si Futaro Yamada * Ecranizat in 2018 intr-un film de succes in regia lui Koichiro Miki, cu Sota Fukushi si Mitsuki Takahata in rolurile principale * Recomandata de mii si mii de cititori din intreaga lume, aceasta este povestea coplesitoare a unui tanar care, insotit de motanul sau, calatoreste pentru ultima oara de-a lungul Japoniei.   Prin vocea nonsalanta a lui Nana, motanul vagabond care renunta la viata traita in libertate deplina, dar si in pericol, pentru a intra in casa si in sufletul lui Satoru, Hiro Arikawa ne face, cu inteligenta si umor, o demonstratie desavarsita a iubirii dintre oameni si feline si ne vorbeste despre firele invizibile dar indestructibile care ne tin legati de prieteni si de familie.   Un roman fascinant... la fel de bine controlat si reconfortant precum – ei, bine – o pisica. — Sunday Telegraph | carti de literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

75. Ugly Love. Despre fata urata a iubirii - Colleen Hoover | capodopere ale literaturii universale

Atunci cand Tate Collins il intalneste pe Miles Archer, un pilot de avioane tacut, la locul lui, bantuit de un trecut intunecat, ea e constienta ca ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se considera nici macar prieteni, iar singurul lucru pe care il au in comun este o atractie fizica de netagaduit. Dupa ce dorintele lor ies la iveala, cei doi isi dau seama ca tocmai au gasit solutia perfecta pentru o relatie fara alte implicatii. El nu cauta iubire, iar ea nu are timp pentru asa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfacator, daca Tate ar putea sa respecte cele doua reguli impuse de Miles: nu pune intrebari despre trecut, nu te astepta la un viitor impreuna. Ei cred ca se pot descurca, dar, atunci cand in povestea lor se infiripa sentimente adevarate, totul se schimba: INIMILE SUNT INVADATE PROMISIUNILE SUNT INCALCATE REGULILE SUNT SPULBERATE IAR IUBIREA DEVINE URATA Numai Colleen Hoover poate adauga unui singur roman atat de multa genialitate. – Jamie McGuire, autoarea romanului Fericirea incepe azi Fragment din romanul "Ugly love. Despre fata urata a iubirii" de Colleen Hoover: "- Problema este ca nu stiu cum sa tratez situatia dintre noi. Paseste spre mine si ma ridic. Isi pune bratele in jurul umerilor mei si ma strange la piept. - Nu gasesc un mod frumos sau macar politicos de a-ti spune asta, dar ceea ce i-am spus lui Corbin este adevarat. N-o sa mai iubesc niciodata. Din punctul meu de vedere, nu merita. Dar sunt nedrept cu tine. Stiu ca ma joc cu mintea ta, stiu ca te-am ranit si imi pare rau pentru asta. Imi place sa fiu cu tine, dar, de fiecare data cand suntem impreuna, ma sperie faptul ca o sa incepi sa vezi mai mult decat este. Stiu ca ar trebui sa am un fel de reactie la ceea ce mi-a spus, dar inca ii analizez cuvintele. Fiecare marturisire a lui ar trebui sa fie un semnal de alarma, pentru ca toate se leaga de crudul adevar, acela ca nu are de gand sa ma iubeasca sau sa aiba o relatie cu mine, dar semnalul nu rasuna. Apare unda verde. - Nu vrei sa ma iubesti pe mine, in mod special, sau nu vrei sa mai iubesti, in general? Ma indeparteaza de la piept, pentru a ma putea privi in ochi, atunci cand raspunde. - Nu vreau iubire, in general, Tate. Niciodata. Pe tine, in mod special, doar... te vreau. Ma indragostesc, il urasc si ma indragostesc din nou de raspunsul lui. Sunt asa distrusa! Tot ce spune ar trebui sa ma faca sa fug mancand pamantul, dar, in schimb, ma face sa vreau sa il imbratisez si sa-i ofer tot ce vrea sa ia de la mine. Il mint si ma mint pe mine si nu fac niciunuia dintre noi un bine, dar nu pot opri cuvintele care imi ies pe gura. - Pot sa ma descurc, daca ramanem la ceva simplu, ii spun. Scenele pe care le faci, de genul celei de acum cateva saptamani, cand ai plecat si ai trantit usa? Asta nu inseamna ceva simplu, Miles. Asemenea intamplari complica lucrurile. Incuviinteaza din cap, cantarindu-mi cuvintele. - Simplu, raspunde, testand cuvantul pe buze. Daca tu te descurci cu ce e simplu, pot sa fac totul simplu. - Bine. Si, atunci cand o sa devina prea greu pentru oricare dintre noi, o s-o terminam de tot. - Nu-mi fac griji ca poate sa devina prea greu pentru mine, imi spune. Sunt ingrijorat ca poate sa devina prea greu pentru tine.” | romane din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

76. Alias Grace - Margaret Atwood | carti universale

Autor distins cu Giller Prize pentru literatura Autor nominalizat la Booker Prize pentru literatura   Inspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violenta fara seaman, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul scris de Atwood investigheaza destinul uneia dintre cele mai enigmatice si faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzata de o crima abominabila, comisa la numai saisprezece ani, Grace Marks este absolvita de pedeapsa capitala si condamnata la inchisoare pe viata.   Dar este, de fapt, Grace vinovata sau nevinovata? Amnezica sau doar vicleana? A fost Grace diavolul in haine femeiesti, o adevarata ucigasa sau, dimpotriva, doar victima neajutorata a unui complice violent? Un roman uluitor, introspectiv, plin de inteligenta si compasiune, cu o scriitura admirabila, lirica, sigura de sine, evocand un timp si spatiu indepartate. Seducator prin forta de a ne captiva. - Houston Chronicle   Alias Grace are ritmul alert al unui roman comercial si rezonanta unei opere clasice. - WASHINGTON POST BOOK WORLD   Atwood aduce toate elementele unei lecturi de mare efect: suspans, mister, un carusel de emotii si un cadru istoric elaborate cu o maiestrie desavarsita. - St. Louis Post-Dispatch   Atwood construieste nu numai o poveste stranie, nelinistitoare despre crima si obsesie, ci si un portret uimitor al vietii femeilor din alta epoca. - Kirkus Reviews   Umorul lui Atwood nu a fost niciodata mai subtil, stapanirea materialului romanesc complex, mai abila, erotismul ei, mai franc… O performanta magnifica… - Booklist   O carte extraordinara, scrisa cu o inteligenta, o patrundere subtila si un uluitor har al povestirii, care ma face sa nu am niciun dubiu ca Atwood este cea mai remarcabila romanciera de limba engleza de azi. - Sydnet Morning Herald | top carti literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

77. Gradina de iarna - Kristin Hannah

Meredith si Nina Whitson sunt doua surori cum nu se poate mai diferite. Una a ramas acasa ca sa-si creasca copiii si sa se ocupe de livada de meri a familiei; cealalta si-a urmat visul si a calatorit prin lume, devenind o fotojurnalista faimoasa. Dar cand tatal lor se imbolnaveste, cele doua femei se vor reintalni, regasind-o si pe Ania, mama lor distanta si ostila, care nici macar acum nu le ofera fiicelor ei nici un fel de mangaiere. Pe patul de moarte, tatal le smulge insa o ultima promisiune femeilor din viata sa. Totul incepe cu o poveste cum surorile nu au mai auzit vreodata – o idila captivanta, misterioasa, ce se desfasoara pe o perioada de mai bine de sase decenii si pe doua continente, din Leningradul inghetat, aflat in plin razboi, pana in Alaska zilelor noastre. Aceasta drama cutremuratoare le uneste pe cele trei femei intr-un mod cu totul neasteptat. Meredith si Nina vor afla in cele din urma secretul ce marcheaza trecutul mamei lor si vor descoperi un adevar teribil, care va zdruncina insusi fundamentul familiei lor si le va schimba viata. Gradina de iarna este un roman evocator, liric, care arunca o lumina puternica asupra relatiei complicate mama–fiica si exploreaza legaturile durabile dintre trecut si prezent. Autoarea bestsellerului "Aleea cu licurici" a scris inca o poveste impresionanta despre neintelegeri, legaturi de familie si femei puternice... o poveste fascinanta in care basmul se impleteste cu realitatea, un basm care nu are intotdeauna finalul asteptat. - The Herald-News Un roman istoric convingator, al carui fir epic se intretese cu cel al unei drame de familie contemporane... - Library Journal Fragment din romanul "Gradina de iarna" de Kristin Hannah: "Nina petrecuse mult timp in preajma oamenilor raniti sau muribunzi, martor neputincios, dezvaluind durerea colectiva prin suferinta individuala. Se pricepea la asta, putea fi cumva concomitent si implicata, dar si destul de detasata pentru a inregistra totul. Oricat de groaznic ar fi fost uneori sa stea langa paturile de spital improvizate, privind oameni cu rani teribile, tot ce traise pana atunci palea in comparatie cu acest moment, cand suferea ea insasi. In ziua in care tatal ei veni acasa de la spital, nu putu sa-si disimuleze sentimentele, nu putu sa-si mascheze si sa-si reprime suferinta. Statea in dormitorul parintilor ei, langa fereastra mare cu vedere spre gradina de iarna si livada. Afara, cerul era de un albastru pur, cutezator; nici urma de nori. Un soare hibernal palid stralucea, respiratia lui calda topind stratul intarit de zapada galbejita. Apa picura de pe stresini, punctand fara indoiala zapada de-a lungul balustradei de la veranda de dedesubt.  Duse aparatul foto la ochi si facu focus pe Meredith, care se uita la tata, incercand sa zambeasca; Nina surprinse fragilitatea chipului surorii ei, tristetea din ochii ei. Apoi, focaliza pe mama ei, care statea in picioare langa pat, cu atitudinea regeasca a lui Lauren Bacall, cu raceala Barbarei Stanwyck. De la locul lui din patul cel mare, cu perne albe imaculate si pleduri adunate in jurul lui, tata arata slab, batran si istovit, cu pleoapele marmorate cazand ca niste stindarde la jumatatea catargului, apoi ridicandu-se din nou. Prin obiectiv, Nina ii vedea ochii caprui fixand-o. Socul acelei priviri directe o surprinse. - Fara fotografii, spuse el. Avea vocea harsaita si obosita, nicide-cum nu era vocea lui, iar slabiciunea aceea, acel sunet al lui, era cumva mai rea decat orice altceva. Ea stia de ce ii ceruse el asta." | marii clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

78. Felix si izvorul invizibil - Eric-Emmanuel Schmitt | literatura clasica universala

In neobositul cartier parizian Belleville, cafeneaua „La Munca“ e un reper al bunei dispozitii. Fatou, tanara patroana, o senegaleza plina de viata, si-a castigat, cu veselia ei molipsitoare si stiinta de a asculta si sfatui, o clientela fidela si pestrita. Simone, travestitul cu talent contabil, domnul Sophronides, filozoful pesimist, sau induiosatorul Robert Larousse, care citeste marile dictionare in ordine alfabetica, alcatuiesc o mare familie pentru ea si pentru fiul ei, Felix, pe care il creste singura. Dar echilibrul perfect al vietii lor este spulberat intr-o zi, odata cu planurile de viitor ale lui Fatou, care devine brusc o umbra. Pentru a-si recapata mama, Felix, ajutat de pitorescul unchi Bamba, apeleaza la vraci si vrajitori care se dovedesc insa niste sarlatani. In ultima instanta insa, Fatou nu-si va putea gasi linistea si drumul catre cei dragi decat prin intoarcerea acasa – pe malul fluviului Senegal. Sufletul ei, asemenea baobabului stravechi de langa satul natal, este adanc inradacinat in pamantul fierbinte al Africii, si se adapa din izvorul invizibil al energiei si iubirii care anima tot ce e viu. Iar secretul acestui izvor ii va fi dezvaluit si lui Felix.   Un mic roman stralucit, feeric. - Le Point   O parabola animista. - Le Figaro   Una dintre cele mai emotionante povesti din Ciclul invizibilului. - Le Pelerin | literatura universala carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

79. Povestea slujitoarei - Margaret Atwood

Premiul Arthur C. Clarke Un serial-fenomen   Intr-o America dintr-un viitor deloc indepartat, instaurarea violenta a unui regim teocratic crestin si escaladarea abrupta a abuzurilor acestuia ajung sa priveze femeile de toate drepturile si libertatile. Ele sunt impartite in diverse categorii, avand roluri precise si sarcini stricte de indeplinit. Din cauza natalitatii scazute, exista o casta a Slujitoarelor carora le revine rolul de „utere umblatoare”, iar Offred face parte din prima lor generatie. Chinuita de o singuratate dureroasa, Offred se straduieste sa-si reprime fluxul amintirilor care provin de pe vremea cand avea o familie si o viata normala si incearca sa se resemneze pentru a supravietui in ingrozitoarea lume noua. Curand insa, descopera ca regulile sunt facute sa fie incalcate, si chiar de catre cei care le-au instaurat.    Povestea Slujitoarei este o distopie sumbra si un roman rascolitor, considerat de multi capodopera scriitoarei canadiene.    Acest roman vizionar, in care Dumnezeu si Guvernul si-au unit fortele iar America e condusa in chip de Teocratie puritana, poate fi luat drept un volum care-i tine companie romanului lui Orwell 1984 – drept reversul lui, de fapt. Iti da la fel de multi fiori descriind variatele experiente ale unei vieti traite sub o tiranie; evoca aceeasi oroare in timp ce inteligenta lui caustica te face sa zambesti. - E.L. Doctorow Atwood arunca o privire in unele dintre cele mai intunecate, secrete si, in mod ciudat, erotice colturi ale mintilor noastre – iar rezultatul este un avertisment rascolitor, fascinant si scris cu maiestrie. - Toronto Sun   Un thriller vast, un studiu psihologic, o joaca cu cuvintele. Cartea lui Atwood nu este doar autoironica, dar si ambivalenta – chiar si fata de cele mai oribile personaje ale sale. - The New York Times   Ce s-a intamplat in ultimii ani, povesti de hartuire sexuala, problematica avortului, care e foarte stringenta in anumite tari, in principal catolice, ascensiunea unui personaj cum e Donald Trump, plus, evident, serialul si impactul absolut urias pe care l-a avut... Lucrurile acestea au schimbat perceptia si iata ca avem o situatie absolut paradoxala in care o carte a fost pur si simplu resuscitata si este bestseller in toate topurile la 35 de ani dupa ce a fost scrisa. Mai mult, cu aparitia acestei continuari si Povestea Slujitoarei cunoaste o noua viata. - Laura Albulescu, redactor-sef al Editurii ART Este cea mai buna dintre vremi, este cea mai napastuita dintre vremi. In mare parte, depinde de tine cum vei trai aceasta perioada. Daca citesti asta, inseamna ca traiesti, sau asa presupun. Daca nu traiesti, ma paste o mare surpriza. - Margaret Atwood | marii clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

80. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina

Marea revelatie a literaturii ruse din 2015, romanul Zuleiha deschide ochii, salutat cu entuziasm la aparitie de Ludmila Ulitkaia si Evgheni Vodolazkin, a fost recompensat cu cele mai importante premii: Bolsaia Kniga (dublu castigator, Premiul intai si Premiul cititorilor – Locul intai), Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi) si Kniga Goda. Este in curs de traducere in peste treizeci de limbi.   Zuleiha, o tanara gravida dintr-un sat de tatari, e deportata in Siberia dupa uciderea sotului ei de catre un ofiter din Armata Rosie. Face o calatorie lunga si chinuitoare, alaturi de tarani deschiaburiti si intelectuali leningradeni, detinuti de drept comun, musulmani si crestini, credinciosi si atei, rusi, tatari, nemti si ciuvasi, ajungand intr-un loc pustiu, cu o natura neinduratoare. Iar comandantul coloniei de munca infiintate aici este chiar ucigasul sotului ei. Cu o tensiune crescanda, redata magistral de autoare, intre Zuleiha si comandant se infiripa o iubire stranie, retinuta, dar de o intensitate covarsitoare. Personajele se transforma, rolurile se inverseaza, adevarurile devin incerte. Singura certitudine a eroinei ramane dragostea fata de fiul ei, Iusuf, pentru salvarea caruia este hotarata sa plateasca orice pret. Un roman impresionant prin amploare, suflu epic, forta de evocare si umanism.   Cea mai buna carte pe care am citit-o in ultima vreme. O carte foarte puternica, care aduce un suflu nou in literatura rusa. - Evgheni Vodolazkin Traducere si note de Luana Schidu   Fragment din romanul "Zuleiha deschide ochii" de Guzel Iahina "— Doamne, ce frig e! Au mierlit-o toti aici, sau ce? — Incalzeste soba aia! Murim dracului. Bocanit de cizme cu tinte pe scandurile inghetate. Podeaua scartaie puternic, sfasietor. Geme usita de la soba. Sfaraie un chibrit si miroase acru a sulf. Focul se aprinde trosnind in soba. — Unde-or fi stapanii? — Ii gasim, n-avea grija. Deocamdata uita-te pe-aici. Fitilul lampii clipeste, se aprinde - pe pereti danseaza umbre intunecate – si, iata ca o lumina blanda, calda umple izba. Deasupra Zuleihai se apleaca o fata cu pometii lati, ciupiti de varsat. E presedintele sovietului satesc, Mansurka-Scaiete. Tine lampa cu gaz aproape de fata, si de aceea ciupiturile rotunde par adanci, scobite cu lingura. Se uita preocupat la Zuleiha. Isi muta privirea spre chipul tras al lui Murtaza, cerceteaza surprins pata neagra, inchegata, de pe pieptul lui si fluiera nedumerit. — Noi, Zuleiha, am venit la barbatul  tau... Pe buzele lui Mansurka apare un firisor de gheata incretit. Vorbeste ruseste cu accent puternic, dar fluent, corect. Mai bine decat Zuleiha. E bun de gura, si-a dat drumul la limba de cand flecareste cu solda din hoardele rosii. Ridica-te, avem de vorbit! Zuleiha nu stie daca e vis sau e aievea. Daca e vis, de ce lumina ii inteapa atat de dureros ochii? Daca-i aievea, de ce sunetele si mirosurile vin de departe, parca de sub podea? — Zuleiha! Presedintele o scutura apucand-o de umar, mai intai usurel, apoi mai tare. Ridica-te, femeie! striga el cu rautate in tatara. Corpul ei raspunde la auzul cuvintelor cunoscute, ca un cal la lovitura haturilor. Isi coboara incet picioarele pe podea si ramane asezata pe lavita. — Asa, zice satisfacut Mansurka si trece din nou la rusa. Tovarase delegat, e-n regula! In mijlocul izbei, cu mainile infipte in centura si cizmele departate, sta Ignatov. Fara sa se uite la Zuleiha, scoate dintr-o mapa tare de piele o foaie de hartie mototolita si un creion. Se uita intrigat in jur. — Dar cum asa? Ce casa-i asta, nici masa, nici lavite... Cum sa scriu procesul-verbal? Presedintele bate grabit cu palma in capacul cufarului de langa fereastra, cocotat deasupra celorlalte cufere: — Uitati, aici ar fi un loc. Ignatov se asaza cum poate pe cufere, kaplaul de in se strange sub trupul lui mare, cade pe jos. Isi incalzeste mainile sufland in ele, uda cu saliva varful creionului si-l infige in hartie. — N-au deprins inca modul de viata socialist, bolboroseste Mansurka pe un ton de scuza, tinand de cuferele naravase, care se misca in toate partile. Pagani, ce sa le faci! " | marii clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

81. De veghe in lanul de secara - J.D. Salinger | carti din literatura universala

O noua traducere pentru tinerii de astazi. La cateva decenii dupa traducerea de referinta, Editura Polirom propune o versiune noua, tanara, a romanului-cult De veghe in lanul de secara. Situata de ani de zile in topul preferintelor cititorilor din Romania, De veghe in lanul de secara continua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatai a adolescentei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, si ai caror parinti s-au nascut, probabil, in aceeasi perioada ca si romanul, e ca trec prin aceleasi episoade, angoase si mirari precum Holden Caulfield. Doar ca el nu folosea atit de des cuvintul „cool” si nu naviga pe Internet. Iar cind simtea nevoia s-o sune pe fata de care era indragostit, ori renunta, pentru ca nu avea chef, ori intra in prima cabina de telefon. Problemele lui raman insa, si chiar si modul in care sunt rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Exista voci care se intreaba de ce totusi a avut romanul un succes atat de uimitor, in toata lumea si, deja, de atatia ani. In fond, nu e singura carte care-si pastreaza prospetimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat intr-o scurta prezentare. Poate, pur si simplu, e o carte foarte-foarte buna. Atat. Alaturati-va milioanelor de tineri care au citit-o si veti intelege. Fragment din romanul "De veghe in lanul de secara" de J.D. Salinger "Ca din senin, in drum spre hol, mi-a zburat gindul din nou la Jane Gallagher. Mi-a intrat in cap si n-am putut sa mi-o mai scot de acolo. M-am asezat pe un fotoliu soios de pe hol si m-am gindit la ea si la Stradlater stind in blestemata de masina a lui Ed Banky si, desi eram sigur suta-n suta ca Stradlater nu-i facuse nimic - doar o cunosc pe Jane ca-n palma - ,tot nu puteam sa mi-o scot din cap. O stiam ca-n palma. Pe bune. Uite, in afara de dame, ii placeau si toate sporturile, si dupa ce ne-am apropiat mai mult am jucat tenis aproape in fiecare dimineata si golf aproape-n fiecare dupa-masa, cit a fost vara de lunga. Am ajuns intr-adevar s-o cunosc foarte intim. Asta nu inseamna c-a fost ceva fizic, sau pe-aproape, intre noi pentru ca n-a fost ci doar ca ne vedeam tot timpul. Nu-i intotdeauna nevoie sa treci prin chestii sexi ca sa cunosti bine o fata. Cum am cunoscut-o... Dobermanul lor pitic venea si se usura pe gazonul nostru si maica-mea a fost foarte iritata pe chestia asta. A sunat-o pe mama lui Jane si a facut taraboi. Maica-mea e exact genul care face tam-tam pe chestii de-astea. Ce s-a intimplat mai incolo, peste doua zile am vazut-o pe Jane stind lungita pe burta linga piscina de la club si i-am zis buna. Stiam ca sta in casa de alaturi, dar nu vorbisem niciodata cu ea pina atunci sau ceva. M-a expediat cu raceala cind i-am spus buna in ziua aia. M-am dat de ceasul mortii s-o conving ca mie, unul, mi se rupea unde se usureaza ciinele ei. Din partea mea, putea sa faca si-n sufragerie. Nu mai conteaza. Dupa aia s-a facut de ne-am imprietenit. Am jucat golf cu ea chiar in dupa-amiaza zilei respective. A pierdut opt mingi, tin minte. Opt ! Ce m-am chinuit s-o fac macar sa deschida ochii cind roteste crosa ca sa loveasca mingea. Dar i-am imbunatatit jocul imens in cele din urma. Joc golf foarte bine. Daca v-as spune ce schimbari de traiectorie fac, probabil ca nu m-ati crede. O data era cit pe-aci sa apar intr-un scurtmetraj, dar m-am razgindit in ultima clipa. Mi-am zis ca, la cit de mult urasc eu filmele, chiar c-as fi un nasol dac-as accepta sa ma bage intr-un scurtmetraj. Jane era o fata mai altfel. N-as putea s-o descriu ca fiind frumoasa in sensul strict al cuvantului, dar pe mine ma dadea pe spate. Era oarecum guresa. Adica, atunci cind vorbea si se ambala pe o chestie, gura i se misca in cincizeci de parti, si buzele si tot. Asta ma termina. Si n-o inchidea niciodata de tot, gura, vreau sa zic. O tinea intotdeauna un pic, un pic deschisa, mai ales cind se pregatea sa loveasca mingea la golf sau cind citea o carte. Citea tot timpul, si citea carti foarte bune. Citea multa poezie si de-astea. " | literatura universală

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

82. Calaretul de arama - Paullina Simons

O minunata poveste de dragoste se infiripa in Leningradul ocupat de nemti, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Tatiana are doar saptesprezece ani, cand nazistii invadeaza Rusia, in 1941. Traieste impreuna cu parintii, bunicii, fratele geaman si sora in doua camarute din Leningrad, ducand o viata modesta, dar linistita. Razboiul n-a atins inca acest oras marturie a unei glorii apuse, unde mai exista speranta. Fire romantica, Tatiana simte ca perioada copilariei a luat sfarsit cand il cunoaste pe Alexander, un locotenent din Armata Rosie de care se indragosteste la prima vedere. Dar intamplarea face ca rivala ei pentru inima ofiterului sa fie chiar Dasa, sora ei mai mare. Prinsa intre dragostea de sora si dragostea pentru Alexander, inima Tatianei devine, si ea, un camp de batalie. Intre timp, Leningradul e izolat de restul tarii, cazand in mainile fortelor naziste, iar familia lor va trece prin momente dramatice, facand eforturi sa-si procure hrana si sa ramana in viata. Cei doi indragostiti, Tatiana si Alexander, vor fi angrenati in iuresul evenimentelor si vor avea de dus o lupta apriga pentru a-si castiga libertatea si dreptul de a-si trai iubirea. Un fascinant roman despre pasiune, tradare si supravietuire, in care realismul evenimentelor se impleteste magistral cu trairile intense ale personajelor. Se observa repede ca autoarea de origine rusa, Paullina Simons, stapaneste acest gen de saga romantica... Ea poate sa faca demonstratii puternice despre trainicia spiritului uman, dar niciodata in detrimentul pasajelor descriptive pline de stralucire, forta si frumusete. - Barry Forshaw La Editura Epica, de aceeasi autoare, au aparut:  Calaretul de arama T atiana si Alexander Fragment din roman: "Tatiana stia ca venise prea tarziu pe lume. Si ea, si Pasa. Ar fi trebuit sa se nasca in 1917, ca Dasa. Dupa sora ei, parintii lor mai avusesera si alti copii, dar nu pentru mult timp: doi frati, unul nascut in 1919, iar celalalt in 1921, fusesera rapusi de tifos. O fetita, nascuta in 1922, murise de scarlatina in 1923. Apoi, in 1924, in vreme ce Lenin isi dadea ultima suflare si Noul Plan Economic - o revenire efemera la libera initiativa - se sfarsea, iar Stalin isi consolida pozitia politica in prezidiu cu ajutorul plutonului de executie, Pasa si Tatiana venisera pe lume la o diferenta de sapte minute, cand Irina Fedorovna avea douazeci si cinci de ani si deja era secatuita de puteri. Cei doi soti isi dorisera baiatul, pe Pasa, insa aparitia Tatianei ii luase cu totul prin surprindere. Nimeni nu avea gemeni. Cine avea gemeni? Aproape ca nimeni nu auzise vreodata de gemeni. Si nu aveau loc pentru ea. Ea si Pasa fusesera nevoiti sa imparta acelasi patut in primii trei ani de viata. Iar dupa aceea Tatiana dormise cu Dasa. Totusi, prezenta ei ocupa un loc foarte valoros in pat. Dasa nu se putea casatori pentru ca Tatiana folosea locul in care ar fi trebuit sa doarma sotul ei. Si nu pierdea niciodata ocazia de a-i reprosa acest lucru: "Din cauza ta o sa mor fata batrana". La care Tatiana riposta imediat: "Sper s-o faci cat mai curand. Ca eu sa ma pot casatori si sa dorm langa sotul meu". Dupa ce absolvise scoala, luna trecuta, Tatiana se angajase, ca sa nu mai trebuiasca sa petreaca inca o vara lunga la Luga, citind, vaslind sau jucandu-se cu copiii pe ulitele prafuite. Toate verile copilariei si le petrecuse la dacha lor din Luga sau in apropierea lacului Ilmen din Novgorod, unde parintii Marinei, verisoara sa, aveau si ei o dacha. In trecut, Tatiana astepta cu nerabdare sa manance castraveti in iunie, rosii in iulie si poate niste zmeura in august, sa culeaga ciuperci si afine si sa pescuiasca pe rau. Toate - niste placeri atat de mici! Dar vara aceasta avea sa fie cu totul diferita. Tatiana realiza ca se saturase sa mai fie copil. Dar nici nu stia cum sa fie altceva, asa ca se angajase la fabrica Kirov, aflata in sudul orasului Leningrad. Asta parea sa poarte amprenta maturitatii. Acum lucra si rasfoia mereu ziarele, clatinand din cap atunci cand citea despre evenimentele din Franta, despre maresalul Petain sau despre Dunkirk si Neville Chamberlain. Incerca sa pastreze o mina serioasa, dand grav din cap cand vedea stiri legate de criza din Tarile de Jos sau din Extremul Orient. Acestea erau concesiile pe care Tatiana le facea ideii de maturitate - slujba de la Kirov si articolele din Pravda. Ii placea sa lucreze la Kirov, cea mai mare fabrica din Leningrad si poate din intreaga Uniune Sovietica. Tatiana auzise ca, undeva in fabrica, muncitorii construiau tancuri. Dar era sceptica. Nu vazuse niciunul pana acum. Ea lucra la tacamuri. Treaba ei era sa aranjeze in cutii cutitele, furculitele si lingurile. Era penultima persoana in procesul de asamblare. Ultima era o fata care sigila cutiile. Tatiana o privea cu mila, caci i se parea cumplit de plictisitor sa sigilezi cutii. Macar Tatiana manuia trei ustensile diferite. Avea sa fie distractiv sa lucreze vara asta la Kirov, isi spunea ea, stand intinsa pe pat, dar nu la fel de distractiv cum ar fi fost o evacuare. Tatiana ar fi vrut sa poata citi cateva ore. Tocmai incepuse povestirile satirice ale lui Mihail Zoscenko despre realitatile ironice ale vietii din Uniunea Sovietica, insa tata ii daduse instructiuni foarte clare. Se uita cu jind la carte. " | cele mai bune carti din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

83. Doamna Pylinska si secretul lui Chopin - Eric-Emmanuel Schmitt

O splendida poveste initiatica, muzicala si onirica, asa cum numai Eric-Emmanuel Schmitt stie sa scrie. – Point de Vue   Obsedat de o amintire din copilarie si fascinat de Chopin, tanarul Eric-Emmanuel se hotaraste sa ia ore de pian. Dupa un inceput cu stangul, doamna Pylinska, exotica si intransigenta profesoara poloneza stabilita la Paris, ii va oferi o educatie muzicala originala: lectii private despre viata, despre arta si despre iubire, care, odata intelese, ii vor revela tanarului adevarata lui vocatie.   "Scriu mangaind florile de camp, fara a le misca picaturile de roua. Scriu facand cerculete in apa, pentru a pandi amplificarea undelor si disparitia lor. Scriu ca un copac in bataia vantului, cu trunchiul inteligentei ramanand neclintit si frunzisul sensibilitatii frematand." O poveste delicata ca o adiere, despre ucenicia acelui lucru care ii scapa ratiunii. Esentialul. – La Libre Belgique   Da, am scris si o carte despre Mozart, si una despre Beethoven. Muzica este indispensabila pentru viata mea interioara. Prin ea renasc, ma consolez sau imi exprim suferinta. Muzica are o incredibila influenta spirituala si emotionala asupra mea. Pot sa stau o zi fara sa scriu sau sa citesc, dar nu si fara sa ascult sau sa fac muzica. Respir prin urechi! – Eric-Emmanuel Schmitt, interviu in Le Progres | capodopere ale literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

84. Baiatul cu pijamale in dungi - John Boyne | carti de literatura universala

Aceasta este povestea unui baietel german pe nume Bruno, al carui tata a primit o slujba foarte importanta, ceea ce inseamna ca toata familia trebuie sa se mute departe de oras, intr-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuinta adevarata si unde in spatele unor garduri nesfarsite se afla sute, poate mii de oameni imbracati in pijamale in dungi. Bruno se straduieste sa inteleaga ce se intampla in jurul sau. Cititorul banuieste despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Porneste asadar sa exploreze imprejurimile si zareste un punct, care devine o pata si o pata care devine un baiat. Scrisa intr-un limbaj simplu, copilaresc, aceasta carte este mult mai mult decat o poveste pentru copii. Cititorul se va teme de momentul in care Bruno isi va pierde inocenta copilariei si va incepe sa intrezareasca adevarul, dar poate ca lucrurile vor evolua si mai rau si el nu va descoperi deloc adevarul. John Boyne este un scriitor irlandez, nascut la Dublin in 1971. A scris nenumarate carti si povestiri pentru copii.     Fragment din roman:       „Ziua de nastere a tatei se apropia, si cu toate ca spusese ca nu vrea tambalau, mama organiza o petrecere pentru toti ofiterii de la Out-With, dar cel mai mare tambalau fu cu pregatirile. De fiecare data cand se aseza pentru a intocmi noi planuri pentru petrecere, locotenentul Kotler se afla langa ea ca sa o ajute, astfel incat parea ca cei doi intocmesc mai multe liste decat ar fi putut avea vreodata nevoie.     Bruno decise sa intocmeasca si el o lista proprie. Insa o lista a motivelor pentru care nu-l placea pe locotenentul Kotler. Intai, faptul ca nu zambea niciodata si intotdeauna arata ca si cum incerca sa gaseasca pe cineva caruia sa-i infranga vointa.     In rarele ocazii cand vorbea cu Bruno, ii spunea „omuletule", ceea ce era extrem de neplacut, deoarece, asa cum subliniase mama, inca nu terminase de crescut.      Ca sa nu mai aminteasca faptul ca se afla in permanenta in camera de zi impreuna cu mama si facea glume cu ea, iar mama radea de glumele lui mai mult decat de ele ale tatei.     Odata, cand Bruno privea lagarul de la fereastra dormitorului sau, vazu un caine apropiindu-se de gard si incepand sa latre cu putere. Cand locotenentul Kotler il auzi, se indrepta direct spre caine si-l impusca.     Si mai era si aiureala aia cu Gretel care aparea de fiecare data cand era el prin preajma.      Apoi Bruno nu uitase nici seara aceea cu Pavel, chelnerul care in realitate era doctor, si cat de furios fusese tanarul locotenent.     De asemenea, de cate ori tata era chemat la Berlin intr-o calatorie mai lunga, locotenentul se invartea pe langa casa, ca si cum ar fi avut cine stie ce sarcina: era acolo cand Bruno se ducea la culcare si tot acolo era dimineata, chiar inainte de a se trezi.      Mai existau si alte nenumarate motive pentru care Bruno nu-l placea pe locotenentul Kotler, dar acestea fura primele care-i venira in minte." | literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

85. Primavara in Toscana - Santa Montefiore

Cand Gracie Burton afla ca la Castello Montefosco, in zona rurala a Toscanei, se organizeaza un curs de arta culinara de o saptamana, nu poate rezista tentatiei de a se intoarce spre trecutul pe care l-a lasat in urma in Italia. Desi Gracie nu este in relatii prea bune cu fiica ei, Carina, si cu nepoata Anastasia, cele doua decid sa o insoteasca in calatorie, fara sa aiba vreo idee despre secretele ascunse o viata intreaga.   In acea saptamana, Gracie le dezvaluie adevarul despre motivul care a adus-o inapoi la castel si la misteriosul lui proprietar, contele Bassanelli. Carina si Anastasia afla cu stupoare ca Gracie a petrecut 15 ani in Italia ca ucenica a unchiului ei, un renumit restaurator si colectionar de arta. In acea perioada s-a indragostit nebuneste, iar acum, dupa 41 de ani, se intoarce cu speranta ca va putea indrepta unele dintre erorile trecutului. Gatind retete magice si inconjurata de bunatatea celorlalti oaspeti de la castel, Gracie se apropie din nou de familia ei si, impreuna, cele trei femei reinvata ce inseamna iubirea. Fragment din volumul "Primavara in Toscana" de Santa Montefiore: "- Plec in Toscana in aprilie, pentru sapte zile. Am sa invat sa gatesc mancare italieneasca. Cele patru perechi de ochi care statusera atintite asupra lui Gracie se indreptara acum catre Flappy. Ce avea sa raspunda ea? Flappy era prea ingrozita ca sa mai sufle vreun cuvant. Aprilie era una dintre lunile cele mai pline in Badley Compton, iar ea avea nevoie ca toate cele cinci femei sa-i stea la dispozitie. Stia, insa, ca celelalte patru se bizuiau pe ea ca sa atinga miezul problemei, si n-avea de gand sa le dezamageasca. - Sa inveti sa gatesti? exclama ea, incepand sa chicoteasca, semn ca ideea era absurda si chiar un pic bizara. Adica trebuie sa bati tot drumul pana in Toscana ca sa inveti sa gatesti? Eu am cateva carti bune despre bucataria toscana, pe care ti le pot imprumuta. - Multumesc, Flappy, raspunse Gracie, framantandu-si degetele in poala. Dar am sa plec. Insusi felul hotarat in care afirmase „Am sa plec" era o surpriza. Gracie nu vorbise niciodata cu atata siguranta de sine in toti anii de cand o cunosteau. Faptul asta le trezi si mai tare curiozitatea, precum si o unda de resentiment, fiindca oamenii nu-i agreeaza pe cei care nu sunt la fel ca ei. - Fara indoiala ca nu pleci singura, asa-i? continua Flappy. - Ba da, raspunse Gracie. - Ce-ar zice Ted? - Cred ca ar fi foarte fericit. - Si surprins, adauga, insinuant, Flappy. Unde ai sa stai? - Intr-un superb castel vechi, din varful unui deal. - E un hotel? - Oarecum... Aici Gracie nu prea stia ce sa raspunda. - Dar ai sa platesti sejurul, nu? - Da, si e chiar foarte scump. Flappy se uita pe rand la celelalte patru femei, apoi trase aer in piept si isi intoarse iar privirea catre Gracie. - Nu vreau sa par vulgara, tu stii ca eu nu vorbesc niciodata despre bani, dar ma vad nevoita sa aduc in discutie acest subiect delicat, fie si numai o singura data. De unde ai tu banii astia, Gracie? - Din economiile mele. - Adica toate economiile? icni Flappy. - O buna parte, o corecta Gracie. Acum Flappy nu mai era uluita, ci iritata. Atitudinea lui Gracie avea un aer de nesabuinta pe care ea, una, nu-l mai vazuse niciodata. Ca si cum altcineva ar fi intrat in corpul prietenei sale, iar Gracie n-ar mai fi fost Gracie. Flappy considera atare fapt un afront personal, asa ca se simtea obligata s-o aduca inapoi pe Gracie cea dintotdeauna, cea pe care o cunostea si pe care se putea baza. - Ei bine, eu cred ca e o decizie pripita. Nu ma indoiesc ca aici suntem cu toatele de acord. Flappy le privi din nou pe celelalte femei, de asta data cu severitate. Ele incuviintara din cap, mai putin Madge, care o privea pe Gracie cuprinsa de admiratie. - Sigur ca suntem, intari Mabel, intotdeauna gata s-o aprobe pe Flopy. - Foarte pripita, ii tinu isonul si Sally. Nu cred ca Ted ar fi foarte incantat de treaba asta, adauga si Esther, cu vocea ei harsaita, de barbat. In clipa urmatoare, Madge le lasa pe toate cu gura cascata. - Nu traiesti decat o data, zise ea, iar Flappy se hotari sa nu-i mai umple paharul. Gracie ii zambi lui Madge, care parea sa priveasca usor crucis. - Am citit despre locul acela intr-o revista, in timp ce Judy imi vopsea parul, si exact acelasi lucru mi l-am spus si eu. Exact asa cum zis Madge: nu traiesti decat o data.” | cele mai bune carti din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

86. Verity - Colleen Hoover | carti literatura universala

Roman nominalizat la categoria 2019 BEST ROMANCE pe Goodreads.com Colleen Hoover, autoarea bestsellerului Ugly Love (aflat la a X-a editie in limba romana), revine cu un nou roman plin de suspans. Aceasta nu e doar o carte, este o experienta viscerala. - B.B. Easton   Suspans la superlativ cu un autentic puls a la Colleen Hoover. - Tarryn Fisher   Lowen este o scriitoare debutanta, cu mari dificultati financiare. De aceea, cand Jeremy, sotul celebrei autoare Verity Crawford, ii propune sa completeze seria de romane pe care sotia lui, grav vatamata intr-un accident, nu mai este capabila s-o duca la bun sfarsit, Lowen nu poate sa refuze oferta. Astfel, ajunge la resedinta Crawford, cu intentia de a sta cateva zile - atat cat sa caute prin haoticul birou al lui Verity orice notite si posibile schite de care ar avea nevoie ca sa inceapa sa scrie urmatoarele romane. Dar cu cat petrece mai mult timp impreuna cu Jeremy, cu atat mai putin se grabeste sa plece. In biroul sotiei, Lowen gaseste un manuscris ascuns. O autobiografie continand marturii ingrozitoare, inclusiv adevarul din spatele evenimentelor care le-au distrus familia. Adevar care, daca i-ar ajunge la cunostinta lui Jeremy, l-ar zdrobi complet pe tatal deja indurerat. Lowen decide sa pastreze secretul despre manuscris, ingaduindu-i lui Jeremy sa continue sa creada ca Verity este nevinovata. Insa pe masura ce sentimentele lui Lowen pentru tatal si sotul devotat se adancesc, ea incepe sa se intrebe daca a nu-i dezvalui si lui ce-a aflat este in interesul ei. CColleen Hoover este autoare a numeroase romane pentru tineri, dintre care nu mai putin de zece figureaza pe listele de bestselleruri New York Times. Sase dintre acestea sunt traduse in limba romana si publicate la Editura Epica: Hopeless. Fara speranta, Speranta pierduta, Slam. Din dragoste pentru Layken, Ugly Love, Confess si Totul se termina cu noi. Colleen locuieste in Texas impreuna cu sotul ei si cu cei trei baieti ai lor.   Fragment din cartea "Verity" de Colleen Hoover: "— I-am sunat, dupa ce a murit Chastin. Le-am lasat un mesaj vocal. Nu au sunat niciodata inapoi. Apoi, cand Verity a ajuns o leguma, tatal ei a raspuns, in sfarsit, la telefon. Cand i-am spus ce li s-a intamplat fetelor si lui Verity, a amutit. Apoi a spus: “Dumnezeu ii pedepseste pe cei pacatosi, Jeremy”. I-am inchis. De atunci n-am mai auzit nimic de ei.  Duc o mana la piept si ma uit uluita la cer.  — Uau! — Asa-i, sopteste el.  Nu ne mai vorbim, un timp. Vedem doi meteoriti, unul la sud si unul la est. Jeremy arata spre ei, dar nu spune nimic. Iar cand intervine o pauza, atat de conversatie cat si de meteoriti, Jeremy se ridica intr-un cot si se uita la mine.  — Crezi ca ar trebui sa-l duc pe Crew din nou la terapie?  Intorc capul si il privesc mirata. Din aceasta pozitie ne despart doar cativa centimetri.  Poate un centimetru si jumatate. Este atat de aproape, incat ii pot simti caldura trupului.  — Da.  Pare sa aprecieze onestitatea mea.  — Bine, imi raspunde, dar nu se lungeste la loc pe iarba, ci continua sa ma priveasca de parc-ar vrea sa ma intrebe altceva. — Tu ai fost la terapie? — Da. A fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata, ii spun.  Apoi ma uit inapoi la cer, deoarece nu vreau sa ii vad expresia fetei cand voi rosti urmatoarea fraza.  — Dupa ce am urmarit imaginile cu mine cocotata pe balustrada, mi-a fost teama ca, in adancul meu, imi doream sa mor. Saptamani intregi m-am luptat cu somnul. Mi-a fost teama sa nu ma ranesc intentionat. Dar terapeutul m-a ajutat sa inteleg ca somnambulismul nu are legatura cu intentia. Si, dupa cativa ani in care mi s-a tot spus asta, in sfarsit am ajuns si eu sa cred. — Mama ta a mers cu tine la terapie? — Nu, rad eu. Nici n-a vrut sa stea de vorba cu mine despre terapia mea. Ceva din ce s-a intamplat in noaptea in care mi-am rupt incheietura a schimbat-o complet. Sau cel putin a schimbat relatia dintre noi. De atunci ne-am simtit intotdeauna deconectate. Mama imi aminteste foarte mult de..., ma opresc, pentru ca imi dau seama ca sunt pe cale sa spun Verity.  — De cine iti aminteste?  — De personajul principal din seria lui Verity. — Si e un lucru rau? ma intreaba el.  — Chiar n-ai citit volumele? chicotesc eu.  Jeremy se intinde pe iarba si intrerupe contactul vizual.  — Doar pe primul.  — De ce te-ai oprit?  — Pentru ca... mi-a fost greu sa admit ca totul era doar imaginatia ei.  Vreau spun ca a avut dreptate sa fie ingrijorat, deoarece gandurile sotiei sale sunt extrem de asemanatoare cu gandurile personajului ei." | clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

87. Cerere de prietenie - Laura Marshall | literatura clasica universala

Maria Weston a disparut in noaptea petrecerii de absolvire a liceului si toata lumea crede ca a murit. Peste 27 de ani, Louise Williams primeste o cerere de prietenie pe Facebook de la nimeni alta decat Maria si simte ca se sufoca. Ceva s-a intamplat atunci, in 1989, lucruri pe care Louise nu le vrea dezgropate pentru ca ar afecta nu doar viata ei construita cu grija, ci si vietile altora. Este doar o gluma proasta, sau ceva mult mai sinistru? Oare este chiar Maria, sau cineva care vrea sa se razbune? | marii clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

88. Femei care alearga cu lupii - Clarissa Pinkola Estes

In fiecare femeie se ascunde o creatura puternica, inzestrata cu instincte bune, pasionata, creativa si inteleapta. Adesea, insa, cultura si societatea au sufocat aceasta „Femeie salbatica”, au redus-o la tacere, incercand cu obstinatie sa o „civilizeze", fortand-o sa-si asume roluri rigide, care-i inabusa elanurile. Psihanalista si povestitoare, fascinata de mituri si legende, Clarissa Pinkola Estes ne invita sa recuperam aceasta parte adanc ingropata in noi, vibranta, generoasa, plina si datatoare de viata. Prin sapaturi psihoarheologice in ruinele subpamanteanului feminin si facand apel la vechi traditii, mituri si povesti, ea ne deschide drumul si ne arata ca sta in puterea fiecareia sa regaseasca, inauntrul sau, „Femeia Salbatica”.  Fragment din volum:   “CAPITOLUL 15. Umbra: Canto hondo, cantecul tainic, profund   Sa urmaresti pe cineva ca umbra lui inseamna sa pasesti atat de usor, incat sa te strecori neauzit prin padure, vazand totul, dar fara sa fii vazut. Asa face lupoaica, urmarind ca o umbra pe oricine si orice trece prin teritoriul sau. Este modul ei de a strange informatii. Apare, dispare apoi ca un fum si apare din nou. Lupoaicele sunt capabile sa se miste cu incredibila usurinta, nefacand mai mult zgomot decat los angelos timidos, cei mai sfiosi dintre ingeri. Mai intai se retrag si urmaresc pe furis pe cel ce le-a atras atentia, Apoi, brusc, apar undeva inaintea lui, iscodindu-l cu ochi de aur de dupa un copac. Si dintr-odata se intorc si dispar, pentru a reapare, ceva mai tarziu, din nou in spatele intrusului. Ca o umbra. Femeia Salbatica le urmareste pe femei ca umbra lor, de ani si ani. Doar ce-o zarim, si din nou dispare. Apare totusi atat de des in viata noastra, sub forme atat de diferite, incat ne simtim impresurate de imaginile si dorintele ei. Vine la noi in visele noastre si in povesti - mai ales in povestile propriei noastre vieti pentru ca vrea sa stie cine suntem si daca suntem pregatite sa i ne alaturam. Ajunge doar sa ne privim umbra, si vom vedea ca nu e umbra bipeda a unui om, ci umbra frumoasa a unei fiinte libere, a unei creaturi salbatice. Suntem destinate a fi rezidente permanente pe teritoriul sau, nu doar simple turiste, caci din acea tara venim; este patria noastra si patrimoniul nostru. Forta salbatica a sufletului-psihicului nostru ne urmareste ca o umbra, si nu fara motiv. Se spunea in evul mediu ca, in cursul coborarii, daca suntem urmariti de o forta puternica, iar aceasta reuseste sa ne prinda umbra, atunci si noi devenim o forta" | top carti literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

89. Imparatul mustelor - William Golding

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Romanul Imparatul mustelor, devenit un clasic al secolului XX, continua sa aiba un ecou rareori intalnit in istoria literaturii. Transpunerea cinematografica a romanului, din 1963, apartine regizorului Peter Brook. William Golding a primit Premiul Nobel pentru literatura in 1983. Un grup de copii scapa cu viata din catastrofa prabusirii unui avion si incearca sa supravietuiasca pe o insula pustie din mijlocul Pacificului. Insa ceea ce ar putea fi aventura vietii lor, o noua robinsoniada departe de adulti si de regulile acestora, se transforma intr-un cosmar ucigator de vise: ura ia locul inocentei si crima se instapaneste peste o lume care-si rataceste busola. O parabola de o forta incredibila care ne ofera un raspuns deopotriva crud si realist la intrbarea: este libertatea absoluta calea spre paradis? Traducere de Constantin Popescu Fragment din roman: "Fluxul inainta, iar intre apa si stancile albe si faramicioase de langa terasa cu palmieri se intindea doar o limba subtire de plaja, solida. Ralph o apuca pe fasia care semana cu o carare; trebuia sa reflecteze, si doar aici putea merge in voie, fara sa se uite pe unde calca. Deodata, in timp ce pasea pe langa apa, il coplesi uimirea. Intelese brusc plictiseala acestei vieti, unde fiecare poteca era o improvizatie, iar o buna parte din viata diurna ti-o petreceai urmarindu-ti picioarele. Se opri, cu fata la fasia de uscat; si, amintindu-si de prima explorare entuziasta ca de un amanunt dintr-o copilarie incantatoare, zambi batjocoritor. Apoi se intoarse cu chipul in soare si o lua inapoi spre platforma. Venise vremea sa se tina adunarea si, in timp ce inainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid, revazu atent fiecare punct al discursului. Nu trebuia sa faca nici o greseala la aceasta adunare, sa, evite gandurile trecatoare si fanteziste ... Se pierdu in labirintul lor, caci lipsa cuvintelor care sa le exprime le facea vagi. Se incrunta si incerca din nou.  Adunarea nu avea sa fie o distractie, ci o treaba serioasa.. Incepu sa mearga mai repede, constient deodata de importanta ei, de soarele in asfintit, ca si de vantul slab, care ii sufla in fata, starnit de pasii lui grabiti. Vantul ii lipi camasa cenusie de piept si isi dadu seama — in aceasta noua dispozitie — ca faldurile ei se facusera tepene ca de carton si neplacute la purtat; isi dadu iarasi seama ca marginile zdrentuite ale chilotilor il rodeau si-i lasau o taietura roz suparatoare pe pulpe. Cuprins de scarba, Ralph descoperi murdaria si descompunerea; intelese cat de neplacut era sa-si indeparteze mereu de pe ochi parul incalcit, iar dupa apusul soarelui sa, se intinda cu zgomot printre frunzele uscate ca sa se odihneasca. incepu sa grabeasca pasul. Plaja de langa bazin se umpluse de grupuri de copii care asteptau sa inceapa adunarea. Ii facura loc cu totii, constienti de aerul lui posomorat si de greseala cu focul. Adunarea se tinea intr-un fel de triunghi grosolan, neregulat si stramb, ca tot ce faceau ei. O latura era alcatuita de busteanul pe care sedea el — un copac prabusit, mult prea voluminos ca sa fi crescut pe platforma. Poate ca una dintre furtunile legendare ale Pacificului il adusese acolo. Trunchiul zacea in lungul plajei, iar cand Ralph se aseza pe el, se trezi cu fata la insula, desi copiii nu vedeau decat o silueta intunecata, proiectata pe laguna sclipitoare. Celelalte doua laturi ale triunghiului, a carui baza o reprezenta busteanul, se delimitau si mai putin clar. In dreapta, un bustean lustruit fiindca se asezasera pe el prea multi baieti nerabdatori, dar mai putin larg si confortabil decat al sefului. La stanga, alti patru busteni mai mici, unul dintre ei — cel mai indepartat — groaznic de instabil. Nenumarate adunari se intrerupsesera de hohote de ras, cand un baiat se aplecase prea mult pe spate, iar busteanul se rostogolise si rasturnase vreo sase copii pe iarba. Si totusi, acum Ralph intelese ca, nimanui nu-i venise in minte — nici macar lui, lui Jack sau lui Piggy — sa aduca un bolovan si sa-l vare sub bustean. Vor avea deci de infruntat instabilitatea busteanului, fiindca, fiindca... Se cufunda din nou in ganduri. "   | carti din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

90. O mie noua sute optzeci si patru - George Orwell

Romanul O mie noua sute optzeci si patru a inspirat o celebra ecranizare, in anul 1984, avindu-i in distributie pe John Hurt, Richard Burton si Suzanna Hamilton.   Winston Smith este un personaj obisnuit: el uraste, iubeste si munceste ca oricare alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sint ginduri venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe. Romanul O mie noua sute optzeci si patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era postatomica, locul de nastere al unui regim totalitar in care orice logica pare sa fi fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit firesti. Trecutul este rescris mereu pentru a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „neolimba”, o limba robotizata, ce completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”. Carte recomandata de  Cosmin Năstasă   in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". Fragment din romanul "O mie noua sute optzeci si patru" de George Orwell:   "Tele-ecranul debiteaza in continuare statistici absurde: in comparatie cu anul trecut, exista mal multa mincare, mai multe case, mai multe haine, mai multa mobila, mai multe cratite, mai mult gaz lampant, mai multe vapoare, mai multe elicoptere, mai multe carti, mai multi copii - mai mult din orisice, afara de boli, crime si dementa. An de an si clipa de clipa, toti si toate merg zbirniind in sus, Asa cum facea si Syme mai devreme, Winston isi ia si el lingura si incepe sa deseneze figuri cu ea prin zeama incolora care s-a scurs pe masa, lasind un model in balta lunguiata. Sta si mediteaza cu dusmanie la esenta fizica a vietii. Oare intotdeauna a fost asa? Mincarea a avut intotdeauna gustul asta? isi arunca privirile peste sala. Cantina aglomerata, cu tavanul jos, peretii jegositi de frecarea sutelor de corpuri; mesele de fier, cu tablia indoita si scaunele atit de inghesuite, de te lovesti in coate de cel de-alaturi; lingurile indoite, tavile ciobite, canile albe si grosolane; orice suprafata - unsuroasa; mizerie in orice crapatura; si un miros amestecat, mai mult acru, de gin prost, de cafea proasta, de tocana cu gust metalic si de haine murdare. Tot timpul duci cu tine in burta si pe piele un fel de protest, sentimentul ca ti s-a luat ceva la care aveai dreptul. Este la fel de adevarat ca nu-si aminteste de nimic cu mult diferit. Din ce mai tine el minte exact, niciodata nu a avut destul de mancare, nimeni nu a avut vreodata ciorapii si chilotii altfel decit pIini de gauri, mobila a fost intotdeauna ciocnita si subreda, camerele - neincalzite, metrourile - aglomerate, casele - darapanate, piinea - neagra, ceaiul - o raritate, cafeaua - cu gust de jeg, tigarile - prea putine, nimic ieftin si din plin - afara, poate, de ginul obtinut pe cale sintetica. Si totusi, desi este evident din ce in ce mai rau, pe masura ce imbatranesti, daca inima ti se revolta de lipsa de confort, de murdarie, de lipsuri in general, de iernile interminabile, de ciorapii care ti se lipesc de talpi, de lifturile care niciodata nu merg, de apa rece, de sapunul grunjos, de tigarile care ti se dezmembreaza intre degete, de mincarea asta cu gustul ei ciudat si gretos, nu este, oare, un semn ca nu asta este ordinea fireasca a lucrurilor? De ce sa simti ca nu mai  poti suporta, daca nu ai, cumva, un fel de amintire ancestrala ca lucrurile au stat, odata, altminteri? Se uita din nou peste cantina. Aproape toti sint uriti, si tot uriti ar fi, chiar imbracati cu altceva decit cu salopeta albastra de uniforma. In fundul salii, la o masa, sta singur un individ mic, cu o lautra ciudata, ca de gindac, si cu ochii tot mici si bea o cafea, aruncind priviri suspicioase intr-o parte si intr-alta. Cit de usor este, se gindeste Winston, daca te uiti in jur, sa crezi ca modelul fizic desemnat de Partid ca fiind ideal - baieti inalti si musculosi si fete cu sinii mari, si unii si ceilalti blonzi, plini de viata, cu fetele arse de soare, fara griji -, ca modelul asta exista si chiar predomina. De fapt, din cite stie si vede el, majoritatea locuitorilor Aero-bazei Unu sint mici, tuciurii la fata si dizgratiosi. Ciudat cum prolifereaza tipul asta de oameni prin Ministere: marunti, bondoci, care se ingrasa de tineri, cu picioare scurte, cu miscari bruste si mereu pe fuga, cu fetele unsuroase si imobile si cu ochii foarte mici. Se pare ca este tipul de oameni care se dezvolta cel mai bine sub conducerea Partidului." | carti de literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

91. Alchimistul ed.2018 - Paulo Coelho | carti din literatura universala

Alchimistul ed.2018. Editie aniversara de 30 de ani - Paulo Coelho De la aparitie, Alchimistul a fost tradus in 81 de limbi, a stabilit recorduri absolute de vanzari si a schimbat nenumarate vieti.   Alchimistul, extraordinarul roman al lui Paulo Coelho, a inspirat milioane de cititori din intreaga lume. Cartea, uluitoare prin simplitatea si intelepciunea ei, este povestea unui pastor andaluz pe nume Santiago care isi paraseste casa din Spania, aventurandu-se in desertul egiptean pentru a gasi o comoara ingropata in Piramide. Nimeni nu stie care este comoara sau daca Santiago va avea puterea sa depaseasca obstacolele intalnite in drumul prin desert. Dar ceea ce incepe ca o calatorie in cautarea unor bunuri lumesti se transforma treptat in descoperirea comorii ascunse inlauntrul sau. Plina de culoare, evocatoare si profund umana, povestea lui Santiago este o marturie etern valabila despre cum ne putem schimba urmandu-ne visele si despre cat este de important sa ne ascultam inima.   Paulo Coelho stapaneste secretul Alchimiei literare. - Kenzaburo Oe, Premiul Nobel pentru literatura Traducere de Gabriela Banu Carte recomandata de Iulia Badea-Gueritee in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din volumul "Alchimistul" de Paulo Coelho: ""Cand timpurile se grabesc, si caravanele alearga”, reflecta Alchimistul cand vazu sute de oameni si animale intrand in oaza. Oamenii strigau dupa nou-veniti, praful acoperea soarele desertului, iar copiii topaiau agitati la vederea strainilor. Alchimistul ii zari pe sefii de triburi cum se apropiau de Conducatorul Caravanei cu care statura indelung de vorba. Dar nimic din toate acestea nu-l interesau pe Alchimist. Vazuse atata lume venind si plecand, dar oaza si desertul ramaneau neschimbate. Vazuse regi si cersetori calcand acel nisip care-si schimba forma tot timpul, din cauza vantului, dar ramanea acelasi pe care-l cunoscuse de copil. Dar si asa nu reusea sa-si domoleasca, in strafundul inimii, o tresarire din fericirea de a trai pe care orice calator o simte cand, dupa atata pamant galben si cer albastru, ii apare inaintea ochilor verdele curmalilor. „Poate ca Dumnezeu a facut desertul pentru ca omul sa poata zambi la vederea curmalilor", gandi el. Apoi se hotari sa se concentreze asupra unor lucruri mai practice. Stia ca in acea caravana venea un barbat pe care trebuia sa-l invete o parte din tainele lui. Semnele ii spusesera asta. Inca nu-l cunostea pe acel om, dar ochii lui experimentati aveau sa-l recunoasca cum il vor vedea. Spera sa fie cineva la fel de capabil ca si ucenicul lui precedent. „Nu stiu de ce lucrurile astea trebuie sa fie transmise prin viu grai", gandea el. Nu ca lucrurile ar fi fost chiar secrete; Dumnezeu isi revela cu marinimie secretele tuturor fapturilor. Nu gasea decat o singura explicatie: lucrurile trebuiau sa fie transmise astfel pentru ca erau alcatuite din Viata Pura, iar acest fel de Viata cu greu ar putea fi captata in picturi sau cuvinte. Caci oamenii raman fascinati de tablouri sau cuvinte si termina prin a uita Limbajul Lumii." | romane din literatura universala

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

92. Eleganta ariciului - Muriel Barbery | clasici ai literaturii universale

O carte splendida, o fabula filozofica incantatoare, care a cucerit milioane de cititori si nu da niciun semn ca s-ar opri. - Elle   Eleganta ariciului sau Prozac? O intrebare insolita? Nici gand! Un cabinet de psihoterapie parizian prescrie de cateva luni pacientilor sai Eleganta ariciului. […] «Aceasta carte este un adevarat laborator alchimic, unde fiecare isi poate gasi rezolvarea propriilor probleme», spun ei. - Jerome Dupuis, L’Express   Nimeni nu si-ar fi imaginat ca acest roman tandru, amuzant si filozofic se va bucura de un asemenea succes. Pentru unii, este o combinatie intre Lumea Sofiei de Jostein Gaarder si saga familiei Malaussene de Daniel Pennac. Pentru altii, o versiune romanesca a filmului Fabulosul destin al lui Amelie Poulain. Oricum ar fi, cititorii nu-i pot rezista! - Le Monde   Testul corcodusei frapeaza prin dezarmanta sa evidenta. El isi capata forta dintr-o constatare universala: muscand din fruct, omul intelege in sfarsit. Ce anume intelege? Totul. Intelege lenta maturatie a unei specii umane sortite supravietuirii, apoi, ajungand intr-o frumoasa seara sa descopere placerea, intelege zadarnicia tuturor apetiturilor artificiale care abat de la aspiratia primordiala la virtutile lucrurilor simple si sublime, inutilitatea discursurilor, inceata si cumplita degradare a lumilor de care nu va scapa nimeni si, in pofida a toate acestea, minunata voluptate a simturilor cand ele conspira pentru a-i invata pe oameni placerea si terifianta frumusete proprii Artei.   PRIX GEORGES BRASSENS PRIX DES LIBRAIRES PRIX DES BIBLIOTHEQUES POUR TOUS PRIX ROTARY PRIX VIVRE LIVRE   Muriel Barbery – romanciera franceza nascuta la Casablanca, Maroc, la 28 mai 1969. A studiat la Ecole Normale Superieure de Fontenay-Saint-Cloud si a obtinut diploma de studii aprofundate in filozofie. A debutat in 2000 cu romanul O delicatesa, tradus in douasprezece limbi. Eleganta ariciului, al doilea roman al sau, a constituit surpriza editoriala a anului 2006: s-a vandut in peste un milion de exemplare si a fost tradus rapid in lumea intreaga. Succesul la public a fost dublat si de o primire entuziasta din partea criticii. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran de Mona Achache, cu Josiane Balasko si Garance Le Guillermic in rolurile principale.   Fragment din volumul "Eleganta ariciului" de Muriel Barbery:   "Martea si joia, iau ceaiul in ghereta impreuna cu Manuela, singura mea prietena. Manuela e o femeie simpla careia douazeci de ani irositi pentru a sterge praful la altii nu i-au rapit eleganta. A sterge praful este, de altfel, un eufemism foarte pudic. Dar, la bogatasi, lucrurilor nu li se spune pe nume. - Golesc cosuri pline cu hartie igienica, imi spune ea cu accentul ei melodios si suierator, adun voma cainelui, curat colivia pasarilor, n-ai crede ca vietati atat de mici fac atata caca, frec toaletele. Praful? Floare la ureche! Trebuie mentionat ca, atunci cand coboara la mine la ora paisprezece, martea de la familia Arthens, joia de la De Broglie, Manuela va fi lustruit cu Coton-Tige closete imbracate cu foita de aur, care, cu toate astea, sunt la fel de murdare si de imputite ca toate budele din lume, pentru ca, daca exista intr-adevar ceva ce bogatii impartasesc, contra vointei lor, cu saracii, acel ceva sunt intestine gretoase care sfarsesc intotdeauna prin a se descotorosi undeva de ceea ce le impute. Iata de ce Manuela merita o plecaciune. Desi sacrificata pe altarul unei lumi unde sarcinile ingrate sunt rezervate unora, in timp ce altii isi astupa nasul fara sa faca nimic, ea nu renunta totusi la o inclinatie spre rafinament ce depaseste de departe toate poleirile cu foita, cu atat mai mult pe cele sanitare. - Ca sa mananci o nuca, trebuie sa pui o fata de masa, zice Manuela care extrage din sacosa ei veche un cosulet de lemn alb plin cu volute de hartie de matase carmin si, cuibarite in acest mic sipet, fursecuri cu migdale. Pregatesc o cafea pe care n-o vom bea, dar ale carei efluvii ne plac la nebunie amandurora, si degustam in tacere o ceasca de ceai verde, rontaind din fursecuri. La fel cum eu sunt o tradare permanenta a arhetipului meu, Manuela e, pentru cel al menajerei portugheze, o tradatoare care se ignora. Caci fata din Faro, nascuta sub un smochin dupa alti sapte copii si inaintea altor sase, trimisa sa lucreze la camp de timpuriu si tot atat de devreme casatorita cu un zidar curand expatriat, mama a patru copii francezi prin locul nasterii, dar portughezi din perspectiva sociala, fata din Faro, asadar, cu tot cu ciorapii ei compresivi negri si baticul de pe cap, e o aristocrata, una adevarata, mare, care nu admite nicio contestatie deoarece, cu mana pe inima, isi rade de eticheta si de particulele de noblete. Ce este o aristocrata? Este o femeie pe care vulgaritatea nu o atinge, desi e inconjurata de ea.” | literatura universala carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

93. In Tara Norului Alb - Sarah Lark

In Tara Norului Alb este prima parte a trilogiei In Tara Noului Alb O saga de familie plina de culoare in minunatele tinuturi din Noua Zeelanda.   Londra, anul 1852: Doua tinere femei pornesc la drum spre Noua Zeelanda. Pentru ele, calatoria reprezinta inceputul unei vieti noi – ca viitoare sotii ale unor barbati pe care nu-I cunosc. Nobila Gwyneira a fost promisa fiului unui bogat „baron al oilor" si tanara guvernanta Helen a acceptat sa se marite cu un fermier. Destinul lor se va implini in aceasta tara straina, care le-a fost descrisa ca un paradis. Oare isi vor gasi fericirea si dragostea la celalalt capat al lumii? Un roman fascinant despre dragostea si ura, increderea si dusmania a doua familii ale caror destine se intrepatrund. Din trilogia In Tara Norului Alb fac parte: In Tara Norului Alb Cantecul maorilor Strigatul pasarii kiwi Fragment din romanul "In Tara Norului Alb" de Sarah Lark:   "Gwyneira nu fu dezamagita. Ce-i drept, vazu o asezare mica, da, se poate, insa era obisnuita cu asta din satele din Tara Galilor. Ceea ce o fascina insa era peisajul din spatele orasului: pasuni infinite se intindeau in soarele amiezii tarzii si dincolo de campii se ridicau maiestuos muntii, in parte acoperiti de zapada. Se aflau, cu siguranta, la mii de mile, dar aerul era asa de curat, incat parea ca pot fi atinsi. Cativa dintre copii isi intinsera mainile spre ei. Privelistea amintea de peisajul din Tara Galilor sau de cel din alte parti ale Angliei unde pasunile se invecinau cu dealurile; de aceea Gwyneira si alti imigranti il gasira familiar. Insa totul parea sa fie mai curat, mai mare, mai intins. Nu se vedea niciun staul, niciun zid nu ingradea peisajul si doar rareori se putea vedea cate o casa. Gwyneira resimtea un sentiment de libertate. Pe aceste intinderi nesfarsite va putea sa mearga la galop, iar oile se puteau risipi pe un teritoriu imens. Niciodata nu se va pune problema ca iarba nu ajunge sau ca va trebui sa mai reduca numarul animalelor. Aveau pamant din belsug! Furia lui Gerald se linisti in clipa in care vazu chipul fetei radiind de atata bucurie. Pe el se oglindea un sentiment de fericire, pe care il resimtea si el ori de cate ori isi vedea tara. Gwyneira se va simti aici acasa. Poate ca nu il va iubi pe Lucas, insa va iubi cu siguranta aceasta tara. Helen ajunsese la concluzia ca trebuie sa se organizeze. Ceea ce vedea aici nu era nici pe departe ce isi imaginase, insa toata lumea o asigurase ca Christchurch era o localitate in plina dezvoltare. Orasul va creste. Vor exista scoli si biblioteci si poate ca ea va avea posibilitatea sa contribuie la fondarea lor. Howard parea un barbat interesat de cultura, cu siguranta ca o va sprijini in acest sens. Si, in definitiv, nu trebuia sa iubeasca tara, ci trebuia sa-si iubeasca sotul." | marii clasici ai literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

94. Origini - Dan Brown | mari clasici ai literaturii universale

De unde venim? Unde ne ducem? De aceasta data, profesorul Robert Langdon este invitat la Muzeul Guggenheim din Bilbao pentru a lua parte la ceremonia de dezvaluire a unei inventii care „va schimba fata stiintei pentru totdeauna". Gazda este milionarul Edmond Kirsch, fostul student al profesorului, ale carui realizari high-tech l-au facut celebru in toata lumea. El va prezenta pentru prima data descoperirea care raspunde la doua dintre intrebarile fundamentale ale omenirii. Seara meticulos pregatita degenereaza insa in haos, pretioasa descoperire a lui Kirsch risca sa fie pierduta pentru totdeauna, iar Langdon, insotit de eleganta directoare a muzeului, Ambra Vidal, este nevoit sa zboare la Barcelona pentru a localiza parola de decriptare a descoperirii lui Kirsch. Strabatand coridoarele intunecate ale istoriei secrete si xtremismului religios, cei doi trebuie sa faca fata unui inamic periculos, al carui singur scop este sa il reduca la tacere pe Edmond Kirsch. Intr-o cursa contracronometru marcata de simboluri enigmatice si indicii oferite de arta moderna, Langdon si Vidal identifica, in cele din urma, socanta descoperire a lui Kirsch si adevarul extraordinar pe care ea il contine. | capodopere ale literaturii universale

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

Cărți din Literatură Universală în format PDF

Avem pentru tine Cărți din Literatură Universală în format PDF. Înainte să cumperi cărțile, poț citit primele câteva pagini în format PDF ca să te poți decide dacă merită să cumperi cartea sau nu. Vezi cărțile cu butonul albastru PDF din lista de mai sus. În această listă de cărți găsești: carti literatura universala,literatura universala,literatura universala pdf,marii clasici ai literaturii universale,carti din literatura universala,clasicii literaturii universale,literatura clasica universala,clasici ai literaturii universale,romane din literatura universala,capodopere ale literaturii universale,literatura universala carti,opere din literatura universala,literatura universală,carti de literatura universala,top carti literatura universala,carti universale,mari clasici ai literaturii universale,cele mai bune carti din literatura universala