Top 93 Cărți de Memorii și Jurnale din 2025

Un profesor de filozofie nascut la Braila spre sfarsitul secolului XIX devine in anii Romaniei Mari maestrul unei generatii stralucite de ganditori si scriitori a caror faima va depasi granitele tarii. Printre ei, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica. Aparitia lui vulcanica intr-o Romanie abia inchegata politic si teritorial are efectul unei mutatii de destin. Ii place sa i se spuna Nae. Impamanteneste un limbaj teologic romanesc, face din predarea filozofiei o impartasire a intelep-ciunii, le deschide studentilor gustul pentru metafizica si gandire speculativa, invigoreaza scrisul gazetaresc, participa la primele mari proiecte editoriale romanesti, se implica in miscarile de tineret, e mandru sa fie sfetnic de taina al regelui Carol II. Cu inteligenta, umorul si farmecul lui aparte isi conduce discipolii pe carari politice periculoase. Este deopotriva venerat si detestat: un seducator al mintilor si al inimilor, pentru care Maria Cantacuzino (Maruca), prietena reginei Maria, e gata sa se sinucida. Imensul orgoliu intelectual ii este zeu si calauza in toate contradictiile existentei sale. La 130 de ani de la nasterea lui Nae Ionescu, aceasta carte-portret este o incursiune pasionanta in aventura unei vieti care nu si-a epuizat niciodata misterele. carti jurnale

La 24 de ani, lumea lui Matt Haig s-a prabusit. Nu reusea sa mai gaseasca niciun motiv pentru care sa iubeasca viata. Aceasta este povestea adevarata a depresiei sale si a modului in care a reusit sa depaseasca o boala care-l dusese in pragul sinuciderii. Emotionanta, amuzanta si, in cele din urma, optimista, cartea lui Matt Haig depaseste granitele memoir-ului sau ale volumelor self-help, devenind o pledoarie pentru a trai mai frumos si, mai ales, pentru a ne ajuta sa gasim cateva motive bune ca sa iubim viata. Nu este doar o carte de self-help, ci un raspuns personal, intens si creativ la o perioada de criza profunda si relatarea felului in care un om s-a intors de pe marginea prapastiei. - The Guardian carti memorii

Viata extraordinara a Ditei Kraus, supravietuitoare a Holocaustului, a inspirat un bestseller international. Aceasta este povestea sa adevarata, de la ororile lagarelor naziste la fuga de dictatura comunista si la plecarea in recent infiintatul stat Israel, in cautarea unei noi patrii.   Nascuta intr-o familie de intelectuali evrei, Dita Polach a mers la scoala, s-a jucat cu prietenii si nu s-a perceput niciodata ca fiind diferita – pina la ocuparea Cehoslovaciei de catre Germania nazista. Deportati in ghetoul de la Terezin, apoi la Auschwitz si la Bergen-Belsen, Dita si familia ei au trait ororile de neimaginat ale lagarelor, tatal si bunicul murindu-i in timpul detentiei, iar mama, la scurt timp dupa eliberare. La Auschwitz, fata de doar 14 ani a avut in grija cea mai mica biblioteca din lume, alcatuita din cele citeva carti pe care prizonierii reusisera sa le salveze din bagajele celor adusi in lagar si care le-au oferit atit copiilor ce aveau sa fie trimisi in camerele de gazare, cit si invatatorilor acestora care le-au impartasit soarta o iluzie de normalitate intr-o lume de cosmar. Dar povestea Ditei nu se opreste la Holocaust; ea priveste si mai departe, la viata pe care si-a reconstruit-o dupa razboi: casatoria, plecarea din Cehoslovacia comunista si stabilirea in Israel, traiul in kibbutz, bucuriile si necazurile maternitatii. O relatare extraordinara, despre o viata incredibila, vointa de a trai si speranta neclintita intr-un viitor mai bun.   Faptul ca am cunoscut-o pe Dita Kraus este unul dintre cele mai importante lucruri care mi s-au intimplat vreodata. - Antonio G. Iturbe carti memorii

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Aceasta antologie isi propune sa fie cea mai reprezentativa dovada a imbinarii dintre jurnalism si literatura care a marcat intreaga cariera de reporter a lui Gabriel Garcia Marquez. Pe parcursul mai multor decenii, aceasta calatorie prin cincizeci de texte arata cum jurnalismul, "cea mai frumoasa profesie din lume', constituie centrul activitatii castigatorului columbian al Premiului Nobel pentru literatura.   Mai presus de orice, sunt jurnalist. Toata viata am fost jurnalist. Cartile mele sunt carti de jurnalist, chiar daca nu se prea vede. - Gabriel Garcia Marquez carti memorii

memorii carte

In anii ’70, Bill Bryson a facut o calatorie prin Europa impreuna cu prietenul sau Stephen Katz. Douazeci de ani mai tirziu, hotarit sa repete experienta, isi ia rucsacul si porneste din cel mai nordic oras al continentului, Hammerfest, ajungind pina la Istanbul. De la oameni si moravurile locale la muzee, catedrale si hoteluri sau restaurante, nimic nu scapa ochiului critic al lui Bryson. El isi pastreaza mereu umorul caustic, indiferent daca descrie celebra catedrala din Koln sau povesteste despre jaful caruia ii cade victima la Florenta, despre traficul din Paris, despre canalele Amsterdamului sau despre cearta privind nota de plata la un hotel din Copenhaga.   Din cuprins: Oslo Bruxelles Hamburg Goteborg Stockholm Roma Napoli, Sorrento si Capri Milano si Como Elvetia Liechtenstein Austria Iugoslavia Sofia memorii carte

Continuarea unei povesti care, cu doua decenii in urma, cutremura milioane de cititori din intreaga lume   In 1987, Betty Mahmoody publica o carte ce avea sa devina bestseller international, Not Without My Daughter (Nu fara fiica mea), in care relata experienta terifianta traita dupa ce si-a urmat sotul iranian in tara natala a acestuia, unde a fost apoi tinuta prizoniera impreuna cu fiica sa in virsta de patru ani. In 1991, romanul a fost ecranizat, cu Sally Field si Alfred Molina in rolurile principale. Dupa aproape treizeci de ani, fiica, Mahtob Mahmoody, completeaza povestea. Numele meu este Mahtob nu e doar sirul de intimplari traite sub imperiul captivitatii si al fricii in Iran, ci si istoria urmarilor pe care aceasta experienta le-a avut. Intoarsa in America dupa ce a reusit sa evadeze impreuna cu mama sa, Mahtob traieste cu spaima de a fi rapita din nou, are cosmaruri repetate si la scoala este inscrisa sub un nume fals, amenintata in fiece clipa de umbra tatalui. Numele meu este Mahtob e povestea unei tinere puternice care, in ciuda experientelor prin care a trecut si a unei boli ce ii pune viata in pericol, reuseste sa razbata, sa gaseasca puterea de a-si ierta tatal abuziv, regasindu-si astfel pacea si bucuria de a trai.   Numele meu este Mahtob urmareste povestea tulburatoare a unei fetite ce traieste eroic o viata dominata de frica; pe de alta parte, cartea vorbeste si despre puterea de a ierta, de a te elibera de sub imperiul groazei. - Die Welt Un nou capitol in istoria framintata a unei familii si in acelasi timp un alt exemplu cutremurator al felului in care decizii politice lipsite de ratiune pot fringe destinul a mii de familii. - Libro In scene de o profunda sensibilitate, Mahtob povesteste cum a reusit sa isi ierte tatal in ciuda faptelor sale ingrozitoare si descrie in scene vii, emotionante legatura indisolubila cu Betty Mahmoody, mama ei. - SonntagsBlick Traducere din limba engleza de Ioana Georgescu Fragment din cartea "Numele meu este Mahtob" de Mahtob Mahmoody "Cum se face ca femeile harnice deseori sfarsesc alaturi de barbati lenesi? Oricare ar fi explicatia, ii multumesc lui Dumnezeu ca asa s-a intamplat si in familia mea. Ma cutremur cand ma gandesc cum ar arata viata mea acum daca lucrurile ar fi stat invers. In Iran, cumparaturile se faceau zilnic, iar pietele erau specializate. Cand aveam nevoie de paine, trebuia sa stam la coada la piata de paine. Daca ne trebuia branza, mergeam la alta piata si ne asezam la alta coada. Acelasi lucru era valabil si pentru legume si fructe, carne, mirodenii si altele. De teama ca mama avea sa fuga cu mine, tata nu ne scapa din priviri decat atunci cand avea la dispozitie un paznic de incredere care sa-i tina locul. Cand venea timpul sa iesim la cumparaturile zilnice, ne insotea ca sa poata fi cu ochii pe noi. Mama stia ca va veni pana la urma si ziua cand se va plictisi de o treaba atat de marunta pe care o considera sub demnitatea lui. Se ruga sa vina ziua aceea, in speranta ca avea s-o lase sa mearga la cumparaturi singura. Poate ca atunci va reusi sa gaseasca o cale sa scapam din inchisoare. Mama avusese dreptate. Il cunostea bine pe tata. Era arogant, plin de sine si, mai presus de toate, lenes. Detesta sa-si piarda timpul pretios ocupandu-se de nevoi de baza. Prefera mai degraba sa mearga la cumparaturi dupa articole de lux. Ii placeau masinile scumpe, lucrarile de arta originale, bijuteriile fine si hainele de firma. Orice ar fi cumparat, trebuia sa fie cel mai mare si cel mai bun articol si intotdeauna cumpara excesiv. " carti memorii

carti jurnal

Ganduri de pe o planeta nervoasa. Cum ramanem oameni intr-o lume tehnologizata? O continuare a bestsellerului Cateva motive sa iubesti viata   Cum traim pe o planeta care ne innebuneste? Cum ramanem oameni intr-o lume tehnologica? Cum sa fim fericiti cand anxietatea ne pandeste de peste tot?   Lumea in care traim se joaca cu mintile noastre. Stresul si anxietatea sunt la ordinea zilei. O planeta nervoasa si grabita creeaza vieti nervoase si grabite. Suntem conectati unii la altii mai mult decat oricand, dar ne simtim extrem de singuri si ne facem griji pentru tot, de la politica pana la greutatea corporala.   Dupa ce a suferit de atacuri de panica, anxietate si depresie, Matt Haig s-a gandit mult la impactul pe care lumea exterioara il are asupra noastra. In Ganduri de pe o planeta nervoasa vorbeste despre fenomene generale ca inegalitatea sociala, retelele de socializare sau stiri si pana la obiceiurile noastre zilnice, modul in care dormim, in care facem miscare sau in care disociem intre minte si corp. Matt Haig povesteste intr-un fel foarte personal ce il face pe el sa se simta fericit, uman si implinit in acest secol nelinistit.   Matt Haig a scris ceva cu adevarat special – un manual pentru minte. O carte de self-help sensibila si adevarata, fara aforisme si alegorii vagi. Recomandata oricui schioapata putin, adica noua, tuturor. - Adam Kay   O carte provocatoare, care ne face sa ne gandim la cum putem trai in prezent. Haig scrie o minunata cronica empatica a vietii noastre cotidiene in epoca retelelor de socializare. - Observer memorii carte

Calatorii in centrul gandirii, editia a doua, de Alexandru Vlad Ciurea (consemnate de Tudor Artenie) este o carte-interviu in care medicul, dar si omul se dezvaluie. Aflam despre copilarie, scoala si facultate, despre valorile in care a fost educat. Sunt relatate intamplari interesante pentru cititor, care altfel nu ar putea fi cunoscute. Este dezbatuta situatia neurochirurgiei romanesti, din perioada comunista pana astazi, precum si cea a sistemului de sanatate. Un loc aparte il ocupa, in carte, povestile despre viata, suferinta si vindecare spuse de pacienti. In final, gasim articole de opinie, de analiza politica si sociala, iar alte cateva texte reflecta pasiunea profesorului pentru istorie. In timpul operatiei, neurochirurgul se simte foarte singur... Acesta este motivul pentru care, inainte de operatie si in timpul operatiei, ma rog lui Dumnezeu. Transmit astfel pacientului incredere si sanatate, iar la iesirea din sala ma inchin din nou. Eu cred ca Dumnezeu este in creierul omului. Sau exista o legatura spirituala intre creier si Divinitate.   Iar pentru a interveni cu succes pe creier, nu ma pot ruga altcuiva decat lui Dumnezeu. - Prof. Univ. Dr. MSc. Multi.hc Alexandru Vlad Ciurea carti jurnale

O librarie in Berlin. Extraordinara evadare a unei femei din calea nazismului In 1921, Francoise Frenkel, o evreica din Polonia, isi implineste un vis: deschide La Maison du Livre, prima librarie franceza din Berlin, care atrage artisti si diplomati, celebritati si poeti. Magazinul se transforma intr-un refugiu pentru intelectuali, pe masura ce ideologia nazista incepe sa se extinda. In 1935, situatia devine din ce in ce mai dificila, cu vizite frecvente ale politiei si confiscari de carte. Visul lui Francoise este spulberat de Kristallnacht, Noaptea de Cristal, din noiembrie 1938, cand sute de magazine si afaceri evreiesti sunt distruse. Desi La Maison du Livre este crutata in mod miraculos, teama de persecutie o forteaza pe Francoise sa fuga, disperata si singura, spre Paris. Cand orasul este bombardat, ea cauta refugiu in sudul Frantei, ascunzandu-se si supravietuind prin mila unor straini care isi risca viata pentru a o proteja.   Publicata in 1945, uitata si redescoperita, aproape saizeci de ani mai tarziu, O librarie in Berlin este o poveste despre supravietuire si rezistenta, despre cruzime si umanitate, povestea unei femei neinfricate a carei pofta de viata si de literatura refuza sa o paraseasca, chiar si in cele mai intunecate vremuri.   Detaliata, emotionanta, minutios elaborata… O relatare plina de autenticitate a opresiunii zdrobitoare, a incercarilor de a fugi din calea ei si a actiunilor riscante ale celor care au oferit ajutor.“ Kirkus Reviews   Hipnotica… Francoise Frenkel scrie ca "este datoria supravietuitorilor sa depuna marturie pentru ca mortii sa nu fie uitati". Exact asta reuseste sa faca remarcabila ei poveste despre rezistenta si supravietuire… Va reverbera cu adevarat in constiinta cititorilor. - Publishers Weekly    Remarcabila… Echivalentul francez al celebrei O femeie din Berlin si un contrapunct pentru Suita franceza a lui Nemirovsky… O carte pe care fiecare ar trebui sa o citeasca. - Daily Telegraph memorii carte

carti memorii

Spionul pelerin. Razboiul meu secret cu Putin, KGB, Stasi. Aceasta este una dintre marile povesti nespuse ale secolului XX!   Spionul pelerin este relatarea nemijlocita a misiunii indeplinite de un fost ofiter SAS trimis in spatele Cortinei de Fier, pentru a gasi pe cineva care nu vrea sa fie gasit si a felului in care, intr-o actiune ulterioara, acesta a fost nevoit sa dejoace atat masinatiunile unui misterios ofiter KGB – un anume Vladimir Putin –, cat si un complot criminal pus la cale de conservatorii de la Kremlin. O eventuala reusita a acestei conspiratii ar fi oferit rusilor pretextul cautat pentru a scoate tancurile pe strazile Germaniei de Est. Astfel, Zidul Berlinului nu ar mai fi cazut, iar harta Europei ar fi aratat astazi cu totul diferit.   Cartea aceasta este o poveste cu urmariri pe acoperisuri, interogatorii luate teroristilor pentru aflarea unor informatii vitale, o femeie frumoasa din Germania de Est (suspectata ca ar fi spioana Stasi), tradarea din partea unor persoane in care eroul are incredere, o goana prin padure cu agenti dusmani pe urme si o culminanta lupta cu pistoale la Castelul Colditz (folosit odata de sovietici ca spital de psihiatrie si unde erau tinuti disidentii).   In romanele cu James Bond, agentii MI6 sunt cei care indeplinesc asemenea misiuni, dar in realitate, atunci cand au de infruntat un dusman nemilos, intr-un mediu izolat si periculos, serviciile de informatii apeleaza la membrii Fortelor Speciale Britanice. Este prima data cand un martor din interior povesteste despre felul in care agentii britanici sub acoperire fac orice este necesar pentru a proteja interesele Marii Britanii in strainatate – dezvaluind amestecul pe care l-au avut in diferite evenimente mondiale. carti jurnal

    Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka este Scrisoare catre tata, care se adauga Jurnalului 1910–1923 si volumelor de corespondenta. Paginile adresate tatalui, Hermann Kafka, sunt scrise in 1919, dupa ultima incercare esuata a lui Franz de a se casatori. „Eternul fiu“, cum la numit unul dintre comentatori pe Franz Kafka, se razboieste o viata intreaga cu tatal sau. Cu toate acestea, cititorul are senzatia ca fiul lupta fara sa vrea impotriva lui insusi, doar ca sa nul vada pe tata, pe tatal mitic, pierzand.     „Literatura universala datoreaza tatalui unele din cele mai frumoase pagini, iar scrisoarea lui Kafka este una dintre ele. Chiar daca, asa cum se intampla adesea cu corespondenta, ea nu contine nici cea mai mica intentie literara. In cazul lui Franz Kafka, literatura castiga intotdeauna in fata vietii.“ (Ioana PARVULESCU)     „Era oare un martir sau era doar neindemanatic? E un scriitor genial, dar n-are incredere in ce scrie. E constient de valoarea lui, dar de o modestie nimicitoare. Femeile il adora, dar se infasoara in iubiri nefericite, in care, in loc de bucurie, nu gaseste decat umilinte. Apreciaza viata, se poate spune ca e un hedonist si totusi duce o existenta de ascet. Singuratic din fire, vrea mereu sa se insoare. Face gimnastica, gradinarie, ca sa-si intretina sanatatea, doarme iarna cu fereastra deschisa, merge mult pe jos, inoata, dar e atins de timpuriu de o boala mortala. Destin emotionant. Personajul Kafka, poate mai mult decat opera lui, ne va chinui tot timpul si ma intreb daca nu cumva aici se afla adevarata lui mostenire.“ (Imre KERTESZ, laureat al Premiului Nobel pentru literatura)     „Kafka ne scruteaza viata cotidiana cu o minutiozitate pe care aceasta viata n-o suporta. Starea de luciditate extrema pe care o trezeste in noi viziunea lui seamana pana la confuzie cu un cosmar.“ (Denis de ROUGEMONT) Fragment din scrisoarea lui Kafa: Scrisoare catre tata "De pilda, alegerea profesiei mele. Sigur, aici mi-ai lasat deplina libertate, si ai facut-o in felul tau marinimos si chiar indulgent, fara sa-ti pierzi rabdarea. Fireste, in aceasta privinta te conformai modului general de educare a copiilor acceptat de paturile mijlocii evreiesti, sau cel putin judecatilor de valoare ale acestor paturi. In sfarsit, aici a jucat un rol si una din intelegerile acelea gresite ale tale in ce priveste persoana mea. Anume, din mandrie de tata, din necunoasterea adevaratei mele vieti, din concluziile pe care le-ai tras din slabiciunea mea, m-ai considerat dintotdeauna ca fiind deosebit de sarguincios. Dupa parerea ta, eu inca de copil studiam, invatam mereu si, mai tarziu, scriam mereu. Dar asa ceva nu corespunde in realitate nici pe departe faptelor. Mai degraba s-ar putea spune cu mult mai putina exagerare ca am studiat putin si nu am invatat nimic; fireste, si nu e nimic deosebit in faptul ca din acesti multi ani mi-a ramas ceva, caci am o memorie potrivita si capacitatea mea de intelegere nu e prea rea, dar, oricum, rezultatele totale in ce priveste cunostintele si mai ales fundamentarea acestor cunostinte sunt cu totul jalnice in raport cu cheltuiala de timp si de bani intr-o viata care, vazuta din afara, a fost lipsita de griji materiale si linistita, si mai ales in comparatie cu aproape toti cei pe care-i cunosc. E jalnic intr-adevar, dar din punctul meu de vedere, de inteles. De cand ma cunosc am avut anxietati atat de adanci in privinta afirmarii propriei mele existente spirituale, incat tot restul mi-a ramas indiferent. Liceenii evrei de aici de la noi sunt adesea ciudati, gasesti printre ei exemplare cu totul neasteptate, insa indiferenta asta a mea, rece, ascunsa, invincibila, copilaresc de neajutorata, impinsa pana la ridicol, animalic de multumita de sine, ca a unui copil care-si ajunge siesi, si care in acelasi timp e de o nervozitate fantastica, rece, n-am mai intalnit-o nicaieri; oricum, in cazul meu era singura aparare impotriva epuizarii nervoase ca urmare a spaimei si a simtamantului de vinovatie. Ma preocupa doar grija pentru mine insumi, dar asta in cele mai diferite forme. " memorii carte

Traducere de Sanda Munteanu   Sapte ani in Tibet a fost ecranizata de mai multe ori, ultima data in 1997, cu Brad Pitt in rolul lui Heinrich Harrer. Cunoscut alpinist, austriacul Heinrich Harrer este invitat in 1939 sa participe la o expeditie germana de identificare a unei noi cai de acces pe muntele Nanga Parbat din India. Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial ii impiedica insa pe membrii expeditiei sa se intoarca in Europa. Transferati dintr-un lagar in altul, ei planuiesc sa evadeze si sa mearga in Tibet. Dintre toti, doar Heinrich Harrer si prietenul sau Peter Aufschnaiter reusesc, dupa o calatorie lunga si epuizanta, sa ajunga in Lhasa, capitala Tibetului, „orasul interzis” in care nici un european nu fusese primit pina atunci. In cei sapte ani petrecuti in Tibet, au invatat limba si au fost definitiv cuceriti de aceasta tara si de locuitorii ei. Heinrich Harrer a devenit chiar prietenul si invatatorul lui Dalai Lama, pe care l-a insotit in India atunci cind Tibetul a fost invadat de China. Fascinantele povesti despre evadarile din lagar si traversarea plina de peripetii a masivului Himalaya, despre viata de zi cu zi in Lhasa si despre oamenii pe care i-a cunoscut se regasesc in cartea sa, care a devenit inca de la aparitie un bestseller, fiind tradusa in peste cincizeci de limbi.   Sapte ani in Tibet isi merita locul printre cele mai frumoase carti de calatorie ale timpurilor noastre. - The Times carti jurnal

Ar fi trebuit sa mor intr-o camera de spital din Multan, pacienta anonima si fara chip. Am supravietuit. Am avut dreptul la o a doua viata, intr-un corp nou. Eu, candva o tanara draguta, iata-ma acum prizoniera unei infatisari ce ii sperie pe cei care se apropie de mine. Asta e o tortura zilnica, dincolo de orice suferinta. Am hotarat sa-mi spun povestea pentru ca intr-o zi atacurile cu acid sa fie eradicate, femeile din tara mea sa fie protejate, iar agresorii sa fie aspru pedepsiti pentru faptele lor si sa zaca in inchisoare. Naziran, o tinara pakistaneza a carei viata a fost doar un lung sir de violente si umilinte, nu mai are fata. Trasaturile i s-au topit, pielea ii este plina de cicatrice, iar ochii arsi de acid nu vor mai putea vedea niciodata. La doar 20 de ani, in plina noapte, cineva i-a varsat acid pe fata in timp ce dormea, pentru a o ucide. Dar Naziran a supravietuit, in ciuda unor suferinte inimaginabile, pentru a-si spune povestea: tatal ei, un om brutal si incapabil de afectiune, a casatorit-o fortat la 13 ani. Sotul o batea pentru ca nu i-a nascut nici un baiat, iar dupa moartea lui a fost obligata sa devina sotia cumnatului sau, un barbat mult mai in virsta, deja casatorit cu o alta femeie. Unul dintre copii i-a fost luat si dat unei rude, sa il creasca. Intr-o societate ce considera femeia doar un bun oarecare, fara vointa proprie, tinara supravietuitoare a celei mai crude torturi care a putut fi imaginata de mintea omeneasca are curajul de a-si impartasi tragedia, pentru ca nici o alta fiinta sa nu mai treaca vreodata prin asa ceva si pentru a-si regasi demnitatea.   Fragment din cartea "Arsa cu acid" de Naziran, Celia Mercier: "Pleaca fara sa raspunda. Sunt coplesita de dura, simt cum ma cuprinde o dulce toropeala. Dorm adanc. Deodata, ma trezesc brusc; un lichid imi curge pe fata, ma arde, imi frec fata, dar pielea mi se faramiteaza sub degete, se desprind bucatele de carne. Urlu de durere, urlu, dar nu mai vad nimic. Nu inteleg ce mi se intampla.. Strig dupa ajutor, urlu ca ard de vie! Aud vocea lui Fawad strigand: - E acid, Javed a aruncat cu acid! Aud agitatie, zgomot de pasi. Toata familia e in picioare. Vecinii dau fuga. Imi spala fata cu apa. Ma panichez, imi ating corpul, simt carnea vie sub degete. Am toata fata arsa, spatele, antebratele, bustul, gatul... Lichidul mi-a curs pana pe abdomen. Totul a ars. Nepoata mea urla ca hainele mi s-au topit. Fawad imi arunca un val peste corp. Incepe si valul sa arda. Sunt infasurata in alta panza care se distruge instantaneu... Ochii mei nu mai vad, sunt in intuneric, terorizata. Il aud pe Fawad strigandu-le celorlalti ca agresorul e Javed, l-a vazut fugind pe dupa zid. Sunt toata doar o imensa rana vie. Corpul meu e zdrente. Stau intinsa pe bancheta din spate a unei masini care ma duce la spitalul din Jalalpur. Pe drum, vomit fara incetare. Cumnata mea ma sterge la gura. N-o sa supravietuiesc pana la spital, vreau sa se termine chinul, sa se sfarseasca. La capatul unei calatorii interminabile, masina se opreste, iar niste barbati ma iau pe sus si ma asaza pe o targa. Patul din metal se deplaseaza pe culoare. Un medic intreaba ce s-a intamplat. Cineva isi inabuseste un strigat. Doctorul ma examineaza repede si zice ca nu pot fi ingrijita acolo, trebuie sa fiu dusa la Multan. Mi se dau medicamente care imi mai iau putin din durere. Simt sub degete ca fata mi-e complet umflata. Si bustul si-a dublat volumul. Sunt intinsa iar in masina. Drumul e insuportabil, lesin de cateva ori. La spitalul din Multan, inteleg ca doctorul e ingrozit cand ma vede." memorii carte

 Pentru acele randuri, Soljenitin a fost condamnat la opt ani de detentie in lagarele de reeducare. A fost eliberat in 1953 si trimis apoi in exil pe viata in Kazahstan. Desi a fost reabilitat in 1956 si a ajuns unul dintre cei mai cititi scriitori din tara, bucurandu‑se de sprijinul lui Hrusciov, in scurt timp a redevenit persona non grata si in 1968 relatiile cu autoritatile sovietice se deterioreaza si mai mult, dupa ce in Occident ii aparusera, fara acordul sau, Pavilionul cancerosilor si In cercul intai.  In 1970 i s‑a decernat Premiul Nobel pentru Literatura, dar asta nu a incalzit atitudinea oficialilor de la Moscova, scrisorile de amenintare au continuat sa curga, iar secretara care a dactilografiat Arhipelagul Gulag a fost hartuita de KGB si apoi gasita moarta in apartamentul ei. Atunci Soljenitin si‑a dat acordul ca Arhipelagul Gulag sa fie publicat in Occident, iar un an mai tarziu a fost arestat si inchis. Privat de cetatenie si expulzat din tara, Soljenitin lua calea exilului, din care avea sa revina abia in 1994. memorii carte

In convorbirile sale cu jurnalistul Bogdan Serban-Iancu, regele ofera informatii inedite despre colectia sa de jeepuri, pasiunea sa pentru avioane, vacantele petrecute in afara tarii, obiceiurile Familiei Regale de la castelul Savarsin si relatia sa speciala cu armata romana.   Acest ultim volum de dialoguri intregeste, sper, portretul ultimului Rege, ultimului Maresal, ultimului mare om de stat al Romaniei. Cititi-l! La final, adresati-i, va rog, o rugaciune de multumire. El s-a rugat zilnic pentru Tara. - Bogdan Serban-Iancu   Romanii sunt totusi ai mei, [Romania] este tara mea. Cu toate defectele lor, tot tin la ei. Si asta ma doare foarte tare in suflet: cand vad aceste mentalitati care au fost schimbate. Dumnezeu stie ca sunt altfel, dar asta nu inseamna ca asa trebuie sa fie. Cu toate dificultatile astea, eu iubesc Tara Romaneasca. - Regele Mihai I   In interviurile acestei carti descoperim omul din spatele efigiei, cu vorbele si tacerile lui, cu emotiile continute sau vizibile, cu detaliile intotdeauna expresive ale tabloului de ansamblu. In interviurile sale, Bogdan Serban-Iancu are rabdare, da dovada de multa si necesara delicatete si politete. Dar, sesizand momentul potrivit, pune mereu si intrebarile oarecum de neformulat in conditii normale, atunci cand te inclini in fata Suveranului. El starneste astfel raspunsuri sincere, de o miscatoare spontaneitate. Recomand cu incredere aceasta carte de discutii normale intre Regele etern, surprins in ipostazele normalitatii neincropite, si cronicarul zilei, priceput si de buna-credinta. - Emil Hurezeanu carti jurnale

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Primul volum al memoriilor lui Gabriel Garcia Marquez a aparut in octombrie 2002, devenind in scurt timp un bestseller in intreaga lume. In cele peste 600 de pagini, cel mai cunoscut scriitor sud-american, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1982, isi descrie copilaria, adolescenta si o parte din tinerete. Din paginile memoriilor transpare la tot pasul in mod navalnic exemplara vocatie de scriitor a lui Gabriel Garcia Marquez: „Vocatia artistica, cea mai misterioasa dintre toate, careia ii consacri viata intreaga fara sa astepti nimic de la ea /.../ pe care o porti inlauntrul tau de cand te nasti /.../ asa cum este vocatia de preot“. „In ziua in care am descoperit ca tot ceea ce imi placea cu adevarat era sa povestesc istorii, mi-am propus sa fac tot ce-mi sta in putinta spre a-mi implini aceasta dorinta. Mi-am spus: aceasta este vocatia mea. Nimeni si nimic nu ma poate face sa ma consacru unei alte activitati.“ - G. Garcia Marquez Fragment din volumul "A trai pentru a-ti povesti viata" de Gabriel Garcia Marquez:   "Inca de pe vremea copilariei mele nu puteai distinge lesne satele intre ele. Acum, dupa douazeci de ani, era si mai greu, pentru ca de la porticurile garilor cazusera placutele cu numele idilice - Tucurinca, Guamachito, Neerlandia, Guacamayal - si toate erau mai triste decat in amintire. Trenul s-a oprit la Sevilla cam pe la unsprezece si jumatate dimineata, sa-si schimbe locomotiva si sa se aprovizioneze cu apa, timp de cincisprezece minute nesfarsite. Atunci a inceput caldura. Cand si-a reluat mersul, noua locomotiva, ne arunca la fiecare cotitura o pala de praf de carbune ce intra pe fereastra fara geam, acoperindu-ne de o ninsoare neagra. Preotul si femeile coborasera, in vreun sat fara ca noi sa ne dam seama si asta mi-a intarit impresia ca mama si cu mine mergeam singuri intr-un tren al nimanui. Asezata in fata mea, uitandu-se pe fereastra, atipise in vreo doua sau trei randuri, dar se inviora brusc si rosti inca o data, intrebarea de temut: - Ce-i spun atunci tatalui tau?  Eu ma gandeam ca n-avea sa se dea nicicand batuta, cautand o cale prin care sa-mi infranga, hotararea. Cu putin inainte sugerase cateva formule de compromis pe care le-am inlaturat fara argumente, insa stiam ca retragerea ei n-avea sa dureze prea mult. Chiar si asa, aceasta noua tentativa m-a luat prin surprindere. Pregatit pentru alta batalie zadarnica, i-am raspuns cu mai mult calm decat in celelalte randuri. - El nu se impotriveste sa fii ce vrei tu, spuse ea, numai sa-ti iei o diploma, oarecare. Vorbea fara sa ma priveasca, prefacandu-se ca dialogul nostru o intereseaza, mai putin decat viata care se perinda pe fereastra. - Nu stiu de ce starui atata, cand stii prea bine ca n-o sa cedez, i-am spus. Ma privi un moment drept in ochi si ma intreba, intrigata: - De ce crezi ca stiu? - Pentru ca dumneata si cu mine suntem la fel, i-am zis.” carti jurnale

O carte-document despre viata high-life-ului Bucurestiului la inceput de secol XX. O poveste de dragoste in care dezamagirea capata accente tot mai puternice si contrar oricaror asteptari, ratiunile inimii le inving, in final, pe cele ale ratiunii. Nimic neobisnuit, doar s-a spus ca inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste. Zilele linistite, nelipsite de griji, incep sa dispara sub spectrul intrarii Romaniei in razboi. Un optimism pueril pare sa insufieteasca intreaga societate. Si inevitabilul se produce: Tara intra in razboi impotriva Puterilor Centrale. Apoi bombardamentele germane asupra Capitalei si primele infrangeri ale armatei romane. Incepe refugiul spre Moldova, din calea dusmanului, o adevarata odisee. Arabella, eroina cartii, face imposibilul spre a fi cat mai aproape de sotul sau mobilizat pe front. Ajunge sa activeze ca infirmiera in spitalul Regina Maria, intr-o echipa formata din medici francezi. Are acces la cele mai inalte niveluri sociale, inclusiv Casa Regala. Ea reactioneaza alaturi de alte distinse doamne condamnand rusinoasa pace de la Buftea, incheiata dupa memorabilele batalii castigate de ostasii romani la Marasesti si Oituz. Curand trebuie sa faca o alegere, intr-un moment crucial aI existentei sale. Dar o face in mod nefericit si viata merge inainte. O lucrare scrisa intr-un stil deosebit, ce se citeste cu emotie si interes , reusind sa ne transpuna in valtoarea unor vremuri trecute.    carti jurnale

Fusesem indragostit de tine si nu-mi trecuse. Nu-mi mai scriai, dar mi-ai ramas in minte, la inceput o prezenta, dupa aceea un miros pe care-l simteam in intuneric si, mai apoi, o voce slaba, adusa de vanturile care strabateau marea. O EVOCATOARE CARTE DE MEMORII. O FRUMOASA CALATORIE DE O JUMATATE DE SECOL SI LA O JUMATATE DE LUME DISTANTA. O POVESTE DE DRAGOSTE FARA VARSTA. Corespondent de razboi si castigator al Premiului Pulitzer, Paul Brinkley-Rogers a trait o viata aventuroasa prin toata lumea. Exista insa o poveste pe care nu o poate uita: cea a relatiei obsedante cu o misterioasa japoneza mai in varsta decat el, din anul 1959. In vara aceea de demult, cand a intalnit-o pe Kaji Yukiko in portul Yokosuka, Brinkley-Rogers era marinar pe vasul american Shangri-La. O intelectuala pasionata, Yukiko i-a impartasit lui Paul uluitoarele sale cunostinte de literatura, film si poezie si l-a incurajat, ba chiar i-a cerut sa-si foloseasca talentul pentru a deveni scriitorul care este astazi. Insa relatia lor nu a fost chiar o poveste de dragoste. Cand un membru al yakuza, ferocele sindicat al crimei organizate din Japonia, a incercat sa o rapeasca pe Yukiko, Paul si-a dat seama ca lucrurile erau mult mai complicate in privinta ei – dar si a Japoniei devastate in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial – decat pareau la prima vedere. Prin scrisorile mistuitoare pe care i le-a scris Yukiko si prin stilul plin de viata in care autorul relateaza o poveste pe care greutatea timpului a facut-o mai puternica si mai emotionanta, Bucurati-va de fericirea voastra strabate deceniile si continentele, invitandu-ne pe toti sa retraim acele iubiri din viata noastra care nu mor niciodata. Paul Brinkley-Rogers a gasit o cale de a scrie despre dragostea pura. - Sue Halpern carti jurnale

„Cind gindesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi si nu mai gasesc cuvinte sa-ti spun ceea ce de-o mie de ori ti-am spus: ca te iubesc...   Veronica draga, au n-am fost noi prea fericiti intr-o lume, in care fericirea nu poate exista? Este in lumea asta destul loc pentru atita iubire cita o avem? Nu este amorul nostru o anomalie in ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cata sa fim pedepsiti? Se potriveste amorul si suferintele noastre cu o lume in care basseta, invidia, rautatea domnesc peste tot si pururea?” carti jurnal

Insemnari din ultima parte a vietii (martie 1937-iulie 1938). Volum editat de Sorin Cristescu Acest volum ingrijit de Sorin Cristescu reproduce pentru prima oara in traducere romaneasca ultima parte din jurnalul Reginei Maria, de la 4 martie 1937 pana la ultima insemnare din 11 iulie 1938. Fiecare pagina este o marturie a seninatatii cu care regina si-a acceptat suferinta, a rabdarii cu care s-a spus investigatiilor si tratamentelor, unele de-a dreptul chinuitoare, a felului demn in care si-a purtat infirmitatea, ea, care fusese plina de energie si capabila sa reziste la cele mai solicitante eforturi. Impresionant este modul in care a refuzat sa vada evidenta, sa accepte faptul ca sfarsitul este din ce in ce mai aproape.   Lovitura a fost prea neasteptata, prea brutala, prea puternica. Iar eu nu mai sunt tanara, lumea este un cazan care fierbe ingrozitor, va mai fi ceva de genul „anul viitor”? Acum usa este deschisa, totul se afla in fata mea, cele mai binecuvantate doua luni din an: am reusit sa birui iarna. Nu mai sunt tanara, am vazut atata disperare pana acum, va mai fi oare un alt an, o alta primavara, un alt anotimp? - Regina Maria, Insemnare din 20 aprilie 1937   Viata isi continua cursul ei calm, dar cu acel curent subteran de emotie din cauza agitatiei care a cuprins lumea. Sandy pare multumita, ii place frumusetea locului si, la fel ca si mine, se bucura de splendoarea pomilor infloriti. [...] Alta incantare sunt nuantele diferite de verde delicat pe care le capata copacii care isi intind ramurile incarcate cu frunze, una cate una, acoperind fundalul muntilor cu umbre. [...] Aceste nuante atat de diferite sunt o sursa de neincetata bucurie, as vrea sa le absorb in fiinta mea, sa devina o parte din mine. - Regina Maria, Insemnare din 9 aprilie 1938 carti jurnale

Iubeam, eram iubit, aveam copii frumosi, aveam glorie, sanatate, vigoare fizica si morala. Eram in stare sa cosesc ca un taran, sa lucrez zece ore incontinuu, neobosit. Dar deodata viata mea s-a oprit. Nu mai aveam dorinte, nu mai aveam ce sa-mi doresc. Adevarul este ca viata era absurda. Ajunsesem pe marginea prapastiei si vedeam ca in fata mea nu era altceva decat moartea. Eu, omul viguros si fericit, simteam ca nu mai puteam trai. - Lev Tolstoi, jurnal Ai citit Evanghelia pe scurt a lui Tolstoi? As putea spune ca, la vremea ei, cartea asta m-a tinut in viata. Daca n-o stii, atunci n-ai cum sa-ntelegi ce inraurire poate avea asupra cuiva. - Ludwig Wittgenstein, corespondenta Cititorii de toate convingerile ar avea de castigat citind aceasta lucrare, deoarece modul in care procedeaza Tolstoi dovedeste ca mesajul lui Isus Hristos are ceva de spus si celor care nu se regasesc in structurile bisericesti vizibile. Evanghelia pe scurt aduce in prim-plan invatatura lui Isus si necesitatea urmarii acesteia. In fond, la ce i-ar folosi unui crestin sa-si insuseasca diferitele subtilitati ale dogmelor, daca aderarea la aceste mistere sublime s-ar reflecta doar in repetarea unor ritualuri si in respectarea unor obiceiuri? Tolstoi sustine in mod radical urmarea invataturii lui Hristos ca o calea desavarsirii. Speram ca aparitia acestui volum sa dea nastere unor reflectii, in toata libertatea, asupra locului invataturii Evangheliei in viata personala si in societate. - Wilhelm Tauwinkl Ilustratia copertei: Ilia Repin, Lev Tolstoi descult (detaliu), 1901 carti jurnal

Alteta sa printesa Olga Romanoff, nepoata colaterala a tarului Nicolae II, ne spune, in aceasta carte de memorii, fascinanta poveste a unei printese a carei familie a reusit sa scape din mainile bolsevicilor. Copilaria ocrotita din labirintica Provender House, in Anglia profunda, educatia atipica oferita de o mama severa si snoaba, cu origini scotiene si scandinave, si un tata mai relaxat si indulgent, a carui ocupatie inscrisa pe certificatul de nastere al Olgai era cea de „print al Rusiei“, viata in natura, caii, legendele familiei, bijuteriile si mobilele care mai amintesc o vreme, pana a fi vandute, splendoarea vietii de odinioara, toate sunt relatate cu umor, cu realism si intr-un mod foarte personal.   Memoriile printesei Olga Romanoff sunt o lectura extraordinara... O carte foarte antrenanta, care ne ofera o multime de surprize. - Mayfair Times   La fel de fascinanta, excentrica si amuzanta ca stramosii ei, printesa Olga e o adevarata Romanov. - Russian Roulette Magazine carti jurnale

Frumusete, gratie, armonie, noblete. Adica tot ce am pierdut!   Fata de actuala domnie a vulgaritatii, prostiei, faradelegii si marlaniei (post)comuniste, lumea Bucurestilor lui Carol I si Ferdinand, ai lui Claymoor, Frederic Dame si Ulysse de Marsillac, I.C. Bratianu si Marghiloman, P.P. Carp si Eugeniu Carada, Titu Maiorescu si Mitita Sturdza, orasul Expozitiei de pe dealul Filaret din 1906, in Romania Pelesului, Cotrocenilor si «trenurilor de placere» catre Sinaia «anilor nebuni», adica de pe la 1900 pana la Marele Razboi – ne covarseste cu un peisaj (geografic, uman, istoric, economic, politic si cultural) de-a dreptul zdrobitor prin firescul bunului-simt, al elegantei, rafinamentului hedonist, cultului slujirii si ierarhiei bine chibzuite.  Pe scurt: o Romanie aristocratica, emanand intelepciune, temeinicie statala, armonie sociala (cel putin pana la 1907...), elan constructiv si masura in toate. – DAN C. MIHAILESCU   Daca ai trait fapte istorice, ai obligatia sa le pastrezi in forma in care ti s-au infatisat. A scrie istorie este o datorie pentru omenire, a o adauga cu ce ai aflat este o obligatie pentru fiecare, ramanand ca acei care pot scrie sa adune ce au aflat, de la cine poate numai vorbi. – NICOLAE IORGA memorii carte

Jurnalul Reniei. Viata unei tinere in umbra Holocaustului  Renia este o tanara care viseaza sa devina poeta. Dar e 1939, iar Renia este evreica si traieste in Polonia. Cand Rusia si Germania invadeaza tara, lumea Reniei se naruie. Separata de mama sa, se adaposteste la bunici, de unde fuge apoi pentru a scapa de raidurile aeriene nocturne, observa disparitia altor familii de evrei si, in final, este martora la crearea ghetoului. Insa alaturi de teroarea razboiului, exista si frumusete. Renia isi gaseste vocea de scriitoare si se indragosteste. Ea si Zygmunt se saruta pentru prima data cu cateva ore inainte ca nazistii sa ajunga in orasul ei natal. Si tot Zygmunt va scrie ultima insemnare in jurnalul Reniei. Redescoperit recent, dupa saptezeci de ani, Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasica a literaturii Holocaustului. Scris cu o claritate si o maiestrie care amintesc de Anne Frank, Jurnalul Reniei este o marturie extraordinara atat pentru ororile razboiului, cat si pentru viata care poate exista chiar si in cele mai intunecate vremuri.   Renia Spiegel, o tanara cu atata pofta de viata si cu un deosebit talent de a descrie in proza si in versuri frumusetea lumii din jur, a fost lipsita printr-un glont de ceea ce-si dorea ce1 mai mult: un viitor... Cei care au pastrat jurnalul si cei care l-au tiparit au «salvat-o». Nu au putut s-o smulga din mainile destinului ei crud. Si nici nu au putut sa-i dea viitorul pe care si-l dorea atat de mult. Dar au salvat-o de durerea suplimentara de fi uitata. - Deborah E. Lipstadt    Uimitor... O noua contributie inestimabila la literatura Holocaustului. - Smithsonian Magazine    Fragment din cartea “Jurnalul Reniei” de Renia Spiegel:   “S-au intamplat atat de multe... Poate sa-ti povestesc pe scurt. Am avut un vis. Se facea ca eram cu mama si parea atat de minunat, de extraordinar, lucrul acesta care pentru altii este minunat si firesc. Dar mama mea este deosebita. Este prietena mea, egala mea. Si acum ca m-am intors in partea cealalta, tanjesc si sufar din nou. Dar asculta, dragul meu Jurnal, asculta, asculta, pentru ca mi se pare ca te rogi pentru mine, iar rugaciunile tale isi gasesc raspuns, dragul meu caiet in care se afla profunzimile sufletului meu. Mama imi scrie scrisori lungi, atat de duioase si de iubitoare, ca-mi vine sa plang. Dar asta nu e ninlic, eu tot mai cred! Cred in Dumnezeu, thie si in Mama. Cred ca va fi asa cum spune Zygus. Vom supravietui cumva razboiului si mai tarziu... chiar va fi asa cum spune el? Oricum, vom vedea amandoi, tu si cu mine, si vom fi fie dezamagiti, fie fericiti, in cele din urma, eu si cu tine. Pentru ca daca eu rad, cum ai putea tu sa fii trist, tu “oglinjoara mea” (asa te-a numit Bulus)?    Jurnalul meu poete fi vesel  Suparat sau trist ca si mine Caci doar am mers la scoala-mpreuna La intalniri si pe la meciuri...  Are idei nastrusnice la fel ca si mine acelasi ras si geamat si lacrimi sunt si mai rele dar si mai bune acolo in el caci este adesea mai greu induri  sfios uneori, alteori cu un zambet viclean  singur prieten si unicul sprijin  sau un artagos pe care nu poti sa te bizui  jurnalul meu este exact ca si mine.  Iar atunci cand chiar am necazuri  devine sosia sufletului meu  acolo-nauntru - in visuri si versuri  in doruri si-n clipele care ma dor  cuvintele sunt cat se poate de triste  cand este sarman si speriat si timid  cand este trist si n-are lacrimi sa planga  atunci jurnalul meu sunt chiar eu.   Da, da, asa sunt eu. Sunt una din milioanele de fete care pasesc prin lume - mai urata decat unele, mai frumusica decat altele, dar oricum diferita de toate. Zygus, si el este diferit fata de toti, este asa de bun si de minunat, subtil si sensibil...” carti memorii

carti jurnale

Sint extrem de recunoscatoare pentru doua lucruri: ca m-am nascut in Coreea de Nord si ca am scapat din Coreea de Nord. - Yeonmi Park   Yeonmi Park a crescut crezind ca e normal sa vada cadavre in drum spre scoala si sa fie atit de flaminda, incit sa manince plante salbatice. A fost invatata sa nu-si exprime niciodata parerile si i s-a spus ca „Iubitul Conducator” poate sa-i citeasca gindurile si sa o pedepseasca pentru ele. La virsta de 13 ani, dupa ce tatal ei a fost condamnat la munca silnica, Yeonmi si familia ei au luat decizia disperata de a fugi din Coreea de Nord traversind fluviul inghetat Yalu in China, unde au cazut insa in miinile traficantilor de persoane. Dupa aproape doi ani de captivitate intr-o lume la fel de brutala si de periculoasa ca aceea pe care o parasisera, Yeonmi si mama ei si-au riscat din nou viata, strabatind desertul Gobi si orientindu-se dupa stele in drumul lor spre libertate. Yeonmi Park isi spune pentru prima oara povestea uluitoare, cu demnitate, curaj si uneori cu umor. Drumul catre libertate e o marturie despre forta spiritului uman si despre riscurile pe care sintem dispusi sa ni le asumam ca sa fim liberi.   Realista si cutremuratoare. - The Observer   Una dintre cele mai cumplite povesti pe care le-am citit vreodata. O carte ce te face sa fii recunoscator pentru libertatea pe care nu ai obtinut-o niciodata prin lupta. - The Bookseller   O carte elocventa, dureros de sincera, ce infatiseaza dificultatile multor nord-coreeni. - Kirkus Reviews Fragment din volumul "Drumul catre libertate" de Yeonmi Park “Intre timp, eu si sora mea am fost nevoite sa abandonam scoala. Teoretic, educatia este gratuita in Coreea de Nord, dar elevii trebuie sa-si cumpere rechizitele si uniformele iar scoala se asteapta sa aduci daruri (alimente si altele) pentru profesori. Nu mai aveam bani pentru asa ceva, asa ca nimanui nu ii mai pasa daca mergeam sau nu la scoala. In plus, eu si Eunmi trebuia sa ne petrecem tot timpul numai ca sa supravietuim. Ca sa ne spalam hainele si vasele, trebuia sa mergem pina la fluviu si sa facem o copca. Aproape in fiecare zi una dintre noi trebuia sa stea la coada la pompa ca sa aduca apa pentru gatit si pentru baut. Mincarea pe care ne-o lasa mama nu ne ajungea niciodata prea mult, asa ca eram foarte infometate si slabe. Asa cum a prezis mama, copiii din oras au inceput sa-si bata joc de noi pentru ca eram o familie de criminali. Toata lumea spunea ca tata distrusese viitorul nostru luminos si ca ne lasase intr-o situatie disperata. Noi le intorceam spatele si plecam cu fruntea sus. Dar stiam ca spun adevarul. Dupa ce tata a fost inchis si dat afara din Partidul Muncii, soarta noastra era pecetluita. Nu prea mai existau sperante ca vom mai fi vreodata o familie fericita. Dupa iarna aceea lunga si intunecoasa din 2002-2003 m-am procopsit cu o eruptie dureroasa pe fata, care se crapa si singera cind stateam in soare. Eram mai tot timpul ametita si aveam probleme cu stomacul. Erau multi copii care sufereau de asa ceva, iar mai tirziu am aflat ca toti aveam pelagra, provocata de lipsa acidului nicotinic si a altor minerale. Un regim de infometare bazat in principal pe porumb si lipsit de carne va declansa boala, care te poate ucide in citiva ani daca nu ai o alimentatie mai sanatoasa. Dupa ce am fugit in Coreea de Sud, am fost surprinsa sa aud ca bobocii de floare si ramurile verzi de primavara simbolizeaza viata si reinnoirea in alte parti ale lumii. In Coreea de Nord, primavara este anotimpul mortii. Este perioada cind rezervele noastre de alimente sint epuizate, iar fermele nu mai produc nimic de mincare pentru ca noile culturi abia se insaminteaza. Primavara mureau cei mai multi oameni de foame.” memorii carte

3096 de zile. Povestea tinerei rapite la 10 ani, tinuta captiva vreme de 8 ani "Acum ma simt indeajuns de puternica incat sa spun intreaga istorie a captivitatii mele." In dimineata zilei de 2 martie 1998, o fetita de zece ani este urcata cu forta intr-o furgoneta alba. Cateva ore mai tarziu, zace infasurata intr-o patura pe podeaua rece a unei pivnite. In jur e bezna, iar aerul are un iz statut. In aceasta temnita, de nici cinci metri patrati, nu departe de Viena, Natascha Kampusch va trai in urmatorii opt ani si jumatate, rupta de lume. Rapitorul ei este singura persoana cu care are contact. O va supune unor chinuri greu de inchipuit. In vara anului 2006 Natascha reuseste sa fuga si sa-si implineasca promisiunea pe care si-o facuse inca din prima zi a captivitatii.   Aceasta carte este prima marturisire completa despre experienta teribila careia a trebuit sa-i faca fata un copil. Natascha Kampusch vorbeste cu curaj si demnitate despre copilaria ei dificila, despre prizonierat, despre torturile fizice si psihice. Totodata, ne dezvaluie si cum a reusit sa-l impiedice pe faptas s-o distruga, intr-o situatie fara speranta. Este povestea unei luptatoare, care a indurat un cosmar de neimaginat, dar care nu s-a lasat invinsa.   Profunda, onesta si absolut lipsita de autocompatimire… Natascha Kampusch este remarcabila nu doar pentru curajul cu care povesteste chinurile prin care a trecut, ci si, mai ales, pentru forta launtrica ce razbate din marturia ei si care s-a dovedit in final de neinvins. — Sunday Times   O analiza extraordinar de complexa a celor opt ani de captivitate. — The Guardian memorii carte

memorii carte

"Cu iubire tandra, Elisabeta". "Mereu al tau credincios, Carol". Corespondenta perechii regale - Volumul 1, 1869–1888 Editie critica si comentata, note si traducere din germana de Silvia Irina Zimmermann si Romanita Constantinescu Transcrierea dupa manuscrisul in limba germana, stabilirea textului, studiu introductiv si indice de Silvia Irina Zimmermann. Editia de fata, critica si comentata, ne ofera, pentru prima data in traducere din limba germana, schimbul de scrisori dintre regele independentei Romaniei, Carol I, si regina-poeta Elisabeta (Carmen Sylva). Dialogul epistolar ofera o privire amanuntita asupra casniciei regale pe aproape intreaga perioada a vietii celor doi pe tronul Romaniei.   Acest prim volum – din cele doua in care e conceputa editia – acopera perioada de pana in 1888: logodna, scurta viata a singurului copil al cuplului, perioada dobandirii independentei si a proclamarii Regatului. Pe langa chestiunile de zi cu zi si de familie, corespondenta princiara/regala este presarata cu detalii despre viata inaltei societati europene si romanesti, despre oamenii de vaza ai tarii – si despre doamnele din cercurile inalte –, despre intrigile politice si despre eforturile de modernizare a tarii. carti jurnale

Istorii nescrise, infamii neprescrise. Amintiri despre razboi, captivitatea in URSS si viata in comunism Volumul de amintiri al invatatorului si ofiterului in rezerva Eugeniu Bucheru acopera "trei taramuri ale mortii". Primele doua sunt prezentate sub forma istoricului unor momente relevante din anii 1943–1948: luptele din Crimeea si Kuban, apoi, dupa 1944, anii grei de prizonierat in URSS, la Monastirka si Oranki, si in sfarsit revenirea in tara, in 1948, odata cu ultimul lot, al celor care refuzasera inscrierea in divizia Tudor Vladimirescu. Al treilea taram, viata traita in Romania comunista, se refera la urmatoarele patru decenii si este prezentat sub forma unei radiografii hiper¬critice a regimului.   Memoriile lui Eugeniu Bucheru, povestitor inteligent si talentat, se inscriu in seria marturiilor lasate de fosti prizonieri de razboi in URSS, precum Radu Marculescu. De altfel, greva foamei pe care o aminteste autorul in aceasta carte este evocata si de Radu Marculescu in Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica. Mitica Prizonierul era un intelept care intelegea ca are datoria sa nu se lase surprins. Studia miscarile adversarului ca sa riposteze adecvat. Ca orice om care traieste printre primejdii, el sta la panda. Cand a organizat acea greva a foamei, despre care un politruc s-a exprimat mai tarziu, intr-un moment de sinceritate necontrolata, ca a fost una dintre cele mai mari, ca organizare si numar de participanti, de la revolutie si ca a produs stupoare la Moscova, toate investigatiile comandaturii lagarului (invinuita ca n-a preintampinat-o) n-au reusit sa identifice pe initiatori. De existenta acestui Mitica stia si administratia, si organul politienesc sovietic, dar n-au reusit sa puna mana pe el. Pentru ca Mitica nu era o persoana anume; doar ca rusilor le-a fost imposibil sa inteleaga cum stau lucrurile, cu tot spionajul lor. Fragment din volumul "Istorii nescrise, infamii neprescrise" de Eugeniu Bucheru:   "Ostasii romani, care captau parca din eter sumedenia de zvonuri interzise de cenzura ziarelor din tara, deveneau din zi in zi mai posomorati. Se vorbea despre propuneri sovietice de incetare a ostilitatilor, de o denuntare a aliantei cu germanii. Prea putini din cei aflati pe frontul Crimeii aveau posibilitatea sa-si scape pielea si erau cu totii asa de scarbiti de intorsatura evenimentelor, ca si legarea unei convorbiri devenise inutila. Cativa ofiteri se aranjasera totusi si plecau ceva mai in spate, mai in siguranta, pe la comanda regimentului, a diviziei, in orice caz cat mai aproape de Sevastopol. Batalionul ramasese incadrat in proportie de 90% numai cu ofiteri de rezerva. Cam asta era situatia cand a intervenit retragerea de pe istmul Arabat. Evenimentele se precipitasera vertiginos incepand din Duminica Floriilor. Ziua era rece si o ceata laptoasa acoperea imprejurimile, dar pentru prima oara la acest inceput de primavara soarele trimitea cateva suvite de lumina spre pamantul inca amortit si oamenii iesiti din adaposturi se bucurau de venirea noului anotimp. Cand observatorul de la bateria de coasta a interceptat o nava in apele Marii de Azov, au tabarat cu totii asupra lui. Ambarcatia nu parea mare si, daca ceata s-ar fi ridicat, usor se putea estima pericolul pe care-l reprezenta. - Pare un trauler transformat ad-hoc intr-o nava de lupta, explica artileristul. Nu cred sa aiba mai mult de 60-70 de oameni si, dupa toate semnele, armamentul de la bord are o slaba putere de foc. Da, este o nava improvizata pentru desant, ori mai degraba a fost lansata ca sa produca panica. Nu va nelinistiti! Va dau asigurarea solemna ca din doua obuze nu mai ramane nimic din toata sandramaua. Artileristul era un lungan uscat, cu un nas ascutit si purta cioc: - Ca sa ma deosebesc de fritzi, dac-o fi sa devin pensionarul lui Stalin, spunea el in gluma. Parea fara varsta, si in viata civila era contabil la o banca bucuresteana. Pe front venise de curand, iar ofiterii batalionului de infanterie, unii cu stagii de doi ani de front, il priveau ironic ca pe orice novice, insa lunganul nu manifesta nici o stangacie si nici nu arata mai melancolic sau mai iritat cand „cobrele" incepeau sa descrie fericirea care ne astepta in lagarele de prizonieri sovietice. In schimb, cand primea posta, nu suporta sub nici un cuvant sa fie deranjat.” carti jurnale

Intre copertile acestei carti va sunt dezvaluite modalitatile perfide si ilegale prin care reprezentanti ai unor institutii judiciare si-au dat mana cu lideri ai crimei organizate, sprijiniti fiind de lucratori ai serviciilor de informatii, urmarind inculparea mea cu orice pret pentru fapte imaginare si inlaturarea mea de la conducerea Brigazii de Combatere a Criminalitatii Organizate Alba Iulia. Toate aceste actiuni au fost generate de teama ca, impreuna cu echipa mea, obtinusem probe care ar fi putut conduce la demararea unor dosare penale pe numele unora dintre ei, la redeschiderea unor cauze in care fusesera anterior cercetati ori la initierea unor cercetari disciplinare. - Traian Berbeceanu   Radiografia unei marsavii judiciare cuprinde memoriile recente ale unui politist angajat in lupta impotriva crimei organizate din Romania. Traian Berbeceanu a trait evenimente care merita consemnate de istoria contemporana. Nu am fost mereu politist! Dupa absolvirea Universitatii Tehnice din Petrosani, am incercat o cariera didactica predand fizica si discipline tehnice la doua licee. Mi-au placut elevii, intalnindu-ne cu drag si astazi, insa mi-am dat seama relativ repede ca meseria de dascal nu mi se potrivea. Nu semanam cu mama! Asa ca mi-am zis sa incerc profesia de politist, sperand ca macar cu tatal meu sa seman. Am inceput ca locotenent judiciarist al Politiei Municipiului Deva. Vreme de cinci ani am avut in responsabilitate investigarea infractiunilor comise cu violenta. Eram atat de hotarat si implicat, incat nici macar nu acceptam ideea ca, vreodata, as putea sa mai fac si altceva. Apoi m-am indragostit iremediabil de sotia mea, care, intamplator, este fata sefului meu de atunci, si am intemeiat o familie. Ulterior, soarta m-a impins catre structurile de combatere a crimei organizate. Am fost pe rand ofiter antidrog, sef de serviciu, iar dupa aceea am condus BCCO Alba Iulia, una dintre cele mai performante structuri ale Politiei Romane. Chiar daca am fost politist vreme de 25 de ani si iubesc meseria asta, mi-as dori ca fiul meu sa incerce oricare alt drum. Pentru ca, in aceste vremuri, am ajuns sa cred ca Romania nu-si merita politistii! Asa cum sunt ei! carti memorii

Si am spus da, continuarea cartii Mananca, roaga-te, iubeste, care a facut-o celebra pe Elizabeth Gilbert, a fost tradusa in numeroase limbi si a figurat pe listele de bestselleruri din SUA si multe alte tari.   Mananca, roaga-te, iubeste… si mai departe? Elizabeth Gilbert s-a casatorit cu iubitul ei brazilian, intalnit in Bali. De fapt, Liz si Felipe, traumatizati amandoi de divorturile prin care trecusera, isi jurasera sa nu se mai casatoreasca niciodata. Au fost obligati s-o faca – au fost practic condamnati la casnicie de autoritatile americane de frontiera – doar pentru a putea ramane impreuna pe teritoriul Statelor Unite. La ceremonia de nunta in cerc restrans care s-a petrecut intr-un orasel linistit din New Jersey, Liz a spus da. A spus-o din toata inima. Dar pentru asta a trebuit sa-si invinga, incetul cu incetul, enorma reticenta fata de casatorie. Si a facut-o in stilul ei: timp de aproape un an, calatorind cu Felipe prin Asia de sud-est, s-a documentat asupra casatoriei. A incercat prin orice mijloace – lecturi, discutii cu tot felul de oameni, apel la experienta familiei – sa se impace cu batrana institutie inainte de a-i trece inca o data pragul. Iar pe drum a descoperit o seama de fapte interesante despre casnicie, pe care le impartaseste cititorilor cu hazul, inteligenta si compasiunea ei caracteristice. Dincolo de aceste „insertii socio-istorice“, cum le numeste autoarea, cartea lui Elizabeth Gilbert este o celebrare a iubirii, cu toate consecintele si complexitatea pe care dragostea adevarata, in lumea adevarata, le atrage dupa sine intotdeauna.   Mananca, roaga-te, iubeste, bestseller New York Times traduceri in 30 de limbi 10 milioane de exemplare publicate in lume film cu Julia Roberts si Javier Bardem un fenomen cultural american Fragment din cartea "Si am spus da. O poveste de iubire" de Elizabeth Gilbert: "Mi-a stat inima, aproape ca i-am auzit bataile oprindu-se. De cealalta parte a micii incaperi, am auzit inima lui Felipe stand odata cu a mea, intr-un perfect tandem al disperarii. Retrospectiv, pare incredibil ca am fost luata prin surprindere de fraza aceea. Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai auzisem pana atunci de casatorii facute pentru cartea verde? Poate ca la fel de incredibil pare si faptul ca – dat fiind caracterul urgent al circumstantelor – sugestia de a ne casatori mi-a provocat neliniste, nu usurare. La urma urmei, ni se oferise o varianta, nu-i asa? Si totusi, propunerea ma luase prin surprindere. Si ma duruse. Imi scosesem atat de complet notiunea de casatorie din minte, incat fusesem socata sa aud aceasta idee rostita cu voce tare. Ma simteam trista si lovita pe neasteptate, si impovarata, si izgonita dintr-un colt de importanta fundamentala pentru fiinta mea, dar, mai presus de orice, ma simteam captiva. Simteam ca eram amandoi captivi. Pestele care sare si pasarea care se scufunda fusesera prinsi in plasa. Iar naivitatea mea, nu pentru prima data in viata, din pacate, ma lovise peste fata ca o palma uda: Cum de fusesem atat de ridicola incdt sa-mi inchipui ca aveam sa reusim sa ne traim la nesfirsit vietile dupa bunul nostru plac? Un timp, nimeni n-a mai spus nimic; pana cand responsabilul cu interogatoriile de la Securitatea Interna, privindu-ne fetele tacute si mohorate, ne-a intrebat: - Iertati-ma, oameni buni, dar care-i problema? Felipe isi scoase ochelarii si se freca la ochi – semn, stiam eu dintr-o lunga experienta, de epuizare totala. Ofta, apoi spuse: - Of, Tom, Tom, Tom..." memorii carte

In memoriile ei, o opera de o reflexivitate profunda, scrisa intr-un stil fermecator, Michelle Obama ii invita pe cititori in lumea sa, facand o cronica a experientelor ce au format-o, pormind de la copilaria petrecuta in partea de sud a orasului Chicago, trecand prin anii in care a fost director executiv si a trebuit sa imbine responsabilitatile de mama cu cele profesionale, si ajungand la anii petrcuti la cea mai vestita adresa din lume. Descrie cu sinceritate desavarsita si cu o inteligenta vie reusitele si dezamagirile, atat din plan public, cat si din cel personal, relatandu-si povestea asa cum a trait-o, folosindu-se de propriile ei cuvinte si asa cum doreste ea. Plina de caldura, de intelepciune si de revelatii, Povestea mea este o insumare neobisnuit de intima ce vine din partea unei femei inimoase si plina de caracter, care a sfidat necontenit asteptarile, si a carei poveste ne inspira. Citand propria declaratie a lui Michele Obama: ”Procesul de scriere al acestei carti a fost pentru mine unul revelator si plin de insemnatate. In rastimpul pana la publicarea cartii Becoming in toamna aceasta, sper ca si voi va veti gandi la propriile povesti, si am incredere ca asta va va ajuta sa deveniti orice doriti. Povestile voastre sunt cele pe care le aveti acum si pe care le veti avea mereu si sunt povestile pe care trebuie sa vi le asumati." Fragment din volumul "Povestea mea" de Michelle Obama: "Aveam prieteni de la Sidley, prieteni din liceu, prieteni pe care mi-i facusem prin relatii profesionale si prieteni pe care-i cunoscusem prin intermediul lui Craig, care era proaspat casatorit si lucra ca bancher de investitii in oras. Eram un grup vesel, ne intalneam cand se putea intr-un bar din centru sau altul, iar in weekenduri recuperam cu mese lungi si imbelsugate. lesisem cu cativa baieti in facultate, dar nu intalnisem pe cineva special dupa intoarcerea la Chicago si, oricum, nu ma interesa prea mult. Anuntasem pe toata lumea, inclusiv pe potentialii pretendenti, ca prioritatea mea era cariera. Aveam, totusi, o multime de prietene care cautau pe cineva cu care sa se intalneasca. Intr-o seara de vara, l-am luat cu mine pe Barack la happy hour intr-un bar din centru, care servea neoficial ca loc de facut cunostinta pentru specialistii de culoare si unde ma intalneam deseori cu prietenii. Am observat ca isi schimbase costumul de birou si purta un veston alb de in care arata de parca ar fi fost din garderoba serialului Miami Vice. Ce sa-i faci, asta e. Nu se poate nega faptul ca, inclusiv prin stilul lui deconcertant, Barack era o tinta ce merita urmarita. Arata bine, avea atitudine si era un barbat de succes. Era atletic, interesant si amabil. Ce si-ar fi putut dori cineva mai mult? Am intrat in bar convinsa ca le fac tuturor o favoare - si lui, si doamnelor prezente. Aproape imediat a fost incoltit de o cunostinta de-a mea, o femeie frumoasa si influenta care lucra in finante. Am vazut-o cum s-a inviorat instantaneu stand de vorba cu Barack. Multumita de cum mergeau lucrurile, mi-am luat o bautura si m-am indreptat spre altii pe care ii cunosteam. Douazeci de minute mai tarziu, am dat cu ochii de Barack, prins in ceea ce arata ca o conversatie nesfarsita cu femeia aceea, ce parea sa vorbeasca mai mult decat el. El mi-a aruncat o privire care sugera ca ar fi vrut sa scape. Dar era om in toata firea. L-am lasat sa se salveze singur. "Stii ce m-a intrebat?", mi-a spus in ziua urmatoare, cand a aparut in biroul meu, parand ca inca nu-i venea sa creada. "M-a intrebat daca imi place sa merg la calarie. Adica pe cal." Mi-a spus ca discutasera si despre filmele ei preferate si ca nici partea aceasta nu mersese bine. Barack era cerebral, poate prea cerebral pentru cei mai multi oameni. (Aceasta avea sa fie, de fapt, evaluarea pe care i-o va face prietena mea, cu urmatorul prilej in care am stat de vorba.) Nu era genul amator de baruri si poate ar fi trebuit sa imi dau seama de asta mai devreme. Lumea mea era plina de oameni increzatori si care munceau din greu, obsedati de propria ascensiune sociala. Aveau masini noi, isi cumparau primele apartamente si le placea sa vorbeasca despre asta la un pahar de martini, dupa serviciu. Barack era mai multumit sa petreaca o seara singur, citind despre politicile de gospodarie urbana. In cariera lui de pana atunci petrecuse saptamani si luni in sir ascultandu-i pe oamenii saraci care ii descriau problemele lor. Insistenta lui pentru speranta si potential de mobilitate venea, dupa cum am ajuns sa inteleg, dintr-un loc cu totul diferit si deloc usor accesibil. A fost o vreme, mi-a spus el, in care fusese mai nechibzuit, mai salbatic. Isi petrecuse primii 20 de ani din viata sub porecla Barry. Fumase marijuana la poalele colinelor vulcanice din Oahu. La Occidental se lasase purtat de reminiscentele energiei din anii 1970, imbratisandu-i pe Hendrix si pe Rolling Stones. Undeva de-a lungul drumului, insa, avusese revelatia numelui sau complet - Barack Hussein Obama - si a complicatei lui identitati. Era alb si negru, african si american. Era modest si traia modest, dar era, totusi, constient de bogatia mintii lui si de universul de privilegii care avea sa i se deschida. Pot spune ca lua totul in serios. Putea fi relaxat si glumet, dar nu se indeparta niciodata de un profund simt al datoriei. Se afla intr-un fel de explorare, cu toate ca nu stia inca unde avea sa il duca aceasta. Tot ce stiam era ca astfel de lucruri nu se puteau discuta la un pahar. Cand a venit momentul urmatoarei intalniri la bar, pe el l-am lasat la birou." memorii carte

    “Intreab-o pe Alice” este povestea fascinanta si in acelasi timp terifianta a unei adolescente care se confrunta cu problemele obisnuite ale varstei: isi doreste sa fie populara, sa aiba un prieten, i se pare ca ar trebui sa tina o cura de slabire etc. Dar viata i se schimba radical in momentul in care incepe sa consume droguri.      Emotionant si sensibil, jurnalul ei este marturia cutremuratoare a luptei cu dependenta, care o pune in situatii dintre cele mai periculoase. Tanara va infrunta viata pe strada, violenta, ospiciul, anturajul periculos ‒ totul, paradoxal, numai din dorinta de a duce o viata normala.        „Aceasta carte extraordinara pentru adolescenti este o dovada a realitatii inspaimantatoare si a literaturii de calitate.“ The New York Times     Fragment din volum:       “Scumpul meu prieten drag,     Sunt atat de recunoscatoare ca au lasat-o pe mama sa mi te aduca in cutia ta pricajita cu lacatel. Mi-a fost infiorator de rusine cand asistenta m-a obligat sa folosesc cifrul si sa te scot de-acolo pe tine si rezerva de creioane si pixuri. Dar presupun ca erau doar grijulii si voiau sa verifice ca nu erai plin de droguri. Nici macar nu mi se pare ca exist in realitate. Probabil ca sunt altcineva. Tot nu pot sa cred ca mi s-a intamplat asa ceva. Fereastra e acoperita de cabluri groase, presupun ca e mai bine decat cu gratii, dar stiu totusi ca sunt intr-un fel de spital-inchisoare.     Am incercat sa pun totul cap la cap, dar nu pot. Asistentele si doctorii imi zic mereu ca o sa ma simt mai bine, dar tot nu pot sa-mi revin. Nu pot sa inchid ochii pentru ca viermii inca se tarasc pe mine. Ma mananca. Se tarasc prin nas si imi rontaie gura si o, Doamne... Trebuie sa te pun la loc in cutie pentru ca larvele coboara din mainile mele chircite si sangerande pe paginile tale. O sa te incui inauntru. O sa fii in siguranta.        (?)      Azi ma simt mai bine. Mi-au scos bandajele de la maini si le-au schimbat si nu ma mir ca ma dor asa de tare. Am varfurile degetelor macelarite si doua unghii smulse cu totul si celelalte smulse aproape pe jumatate. Ma doare cand scriu, dar o sa-mi pierd mintile daca n-o fac. Mi-as dori sa-i pot scrie lui Joel, dar nu stiu ce sa-i spun si oricum nimeni n-ar putea citi mazgaliturile astea, si am mainile bandajate ca niste manusi de box. Tot mai fojgai de viermi, dar incep sa fiu in stare sa traiesc cu ei, sau sunt de fapt moarta si ei fac experimente cu sufletul meu?        (?)     Viermii imi mananca mai intai partile femeiesti. Mi-au mancat aproape in intregime vaginul si sanii si acum lucreaza la gura si gat. Mi-as dori ca doctorii si asistentele sa-mi lase sufletul sa moara, dar inca mai fac experimente prin care incearca sa-mi refaca mintea si corpul." carti jurnal

carti jurnal

Continuarea bestsellerului Sapte ani in Tibet   Intre 1944 si 1951, intr-o perioada in care strainii nu erau doriti in Tibet si doar putini vizitatori primeau permisiunea de a vedea aceasta tara, Heinrich Harrer a trait printre tibetani, in principal in Lhasa, „orasul interzis”. El si-a relatat experienta in cartea Sapte ani in Tibet, care a devenit imediat un bestseller international. Dupa treizeci de ani, Heinrich Harrer viziteaza din nou Tibetul si scrie o noua carte: in Intoarcerea in Tibet vedem o tara transformata sub stapinirea chinezilor, foarte diferita de Tibetul liber, unde religia era odinioara in centrul vietii de zi cu zi. Harrer reintilneste in Lhasa vechi prieteni, povesteste despre revolutia culturala, despre distrugeri de manastiri si bunuri culturale, despre tibetanii din exil si despre credinta nestramutata a poporului tibetan, care infrunta toate vicisitudinile.   „Prin aceasta carte doresc in primul rind sa atrag atentia asupra unor valori culturale foarte pretioase care s-au pierdut si sa arat cit este de important sa se gaseasca o cale de a salva autonomia si patria acestui popor fascinant din multe puncte de vedere, un popor al carui destin m-a impresionat foarte puternic.” (Heinrich Harrer)   Din cuprins: Lhasa de odinioara si de astazi Shangri-La, un vis al omenirii Dalai Lama in India, chinezii in Tibet Lumea ma recunoaste Vechiul meu prieten Wangdu Ce a trebuit sa indure medicul lui Dalai Lama Vorbesc cu Dalai Lama Misterul zeilor renascuti Copiii pierduti ai Tibetului Povesti de la piata Shigatse – sau ce a ramas din el In palatul Potala Cei trei piloni ai statului Despartirea de Tibet memorii carte

carti jurnal

Istoria Ierusalimului este istoria lumii Absolut spectaculoasa. O carte minunata." Bill Clinton Un portret amplu si uluitor al Ierusalimului. O lectura irezistibila de la prima la ultima pagina. - The Sunday Times Istoria Ierusalimului, alcatuita de Montefiore, este rodul imbinarii dintre pasiune si eruditie. O realizare impresionanta. - The Independent Probabil ca exista un Ierusalim ceresc; insa cu singuranta exista unul terestru. Meritul cel mai de seama al acestei carti este faptul ca reuseste sa le adune pe amandoua intr-o biografie monumentala. - The Daily Telegraph Ierusalimul este orasul universal, capitala a doua popoare, sanctuarul a trei religii; este trofeul ravnit de trei imperii, locul Judecatii de Apoi si campul de batalie al ciocnirii de astazi dintre civilizatii. De la regele David la Barack Obama, de la nasterea iudaismului, crestinismului si islamismului la conflictul palestiniano-israelian s-au scurs 3 000 de ani de credinta, masacre, fanatism si coexistenta a mai multor religii. Cum a devenit orasul acesta mic si indepartat Orasul Sfant, „centrul lumii" si, in prezent, cheia pacii in Orientul Mijlociu? Cititi povestea celui mai fascinant oras din lume: o istorie construita din date si anecdote picante, relatata de unul dintre cei mai importanti istorici ai prezentului. Personalitatile care si-au lasat amprenta asupra orasului sunt numeroase: de la Solomon, Saladin si Suleiman Magnificul la Cleopatra, Caligula si Churchill; de la Abraham la Iisus si Mahomed; de la figurile lumii antice – regina Isabela, Nabucodonosor, Irod si Nero la numele cu rezonanta ale timpurilor moderne – Kaiser, Disraeli, Mark Twain, Rasputin si Printul Lawrence al Arabiei. Regi, imparati, profeti, poeti, sfinti, cuceritori si femei usoare... Biografia Ierusalimului se scrie prin razboaie, lupte sangeroase pentru putere, atrocitati comise in numele credintei sau idile fulgeratoare... Cercetand asiduu arhivele si bazandu-se pe descoperiri recente, pe documentele propriei familii si pe munca sa de o viata, Montefiore reveleaza esenta sacrului si a misticismului, a identitatii si a puterii intr-o cronica unica a orasului despre care multi cred ca va fi locul unde va veni Apocalipsa. Asa s-a nascut singurul oras care exista de doua ori – in cer si pe pamant. carti memorii

Namaste este jurnalul a doua calatorii simultane – una in India si alta in sine insusi –, pe care un tanar le initiaza intr-un moment de cotitura a vietii, cand, dupa cautari febrile, dar sterile ale adevarului personal, isi indeasa toate intrebarile intr-un rucsac si porneste sa le gaseasca raspunsuri pe alte meleaguri. Drumul pana in inima Indiei asterne dinaintea calatorului Sega peisaje naturale de un farmec luxuriant si peisaje umane pitoresti pana la bizarerie si se opreste in ashramul lui Osho din Pune – o oaza de calm, cel putin in aparenta, in mijlocul unei lumi dezlantuite. Aici, intre doua sesiuni de meditatie pe muzica asurzitoare ori in intuneric ca smoala, Sega are parte de fapt de adevarata aventura indiana: descopera un caleidoscop intreg de personaje exotice si povestile lor de viata, delicioasele mancaruri locale cu nume imposibil de pronuntat, aroma inconfundabila a ceaiului masala, farmecul femeii asiatice si forta regeneratoare a chatarsisului. Dar, dincolo de toate acestea, sarea si piperul cartii o reprezinta sirul intamplarilor marunte, surprinse cu un ochi de cineast plin de verva, de umor si dotat cu remarcabila intuitie a dozarii suspansului, care te acapareaza pana la ultimul rand al povestii. carti jurnale

Aceste memorii despre copilaria din anii 1950, un adevarat clasic modern, ni-l prezinta pe tanarul Toby Wolff cand dur, cand vulnerabil, viclean si confuz. Despartiti prin divort de tatal si fratele lui, Toby si mama lui sunt permanent in miscare. In stradania de a dobandi o identitate si incredere in sine impotriva ostilitatii constante a unui nou tata vitreg, experientele prin care trece sunt in acelasi timp dureroase si comice, iar Wolff recreeaza cu maiestrie frustrarile, cruzimile si bucuriile adolescentei. Diferitele lui planuri – sa fuga in Alaska, sa masluiasca cecuri si sa fure masini – duc in cele din urma la un act de auto-inventie excesiva, care ii deschide o noua lume de posibilitati. Viata acestui baiat a fost ecranizata in 1993, in regia lui Michael Caton-Jones. In acest film, care a pastrat titlul original, rolul lui Tobias Wolff este jucat de Leonardo DiCaprio, cel al mamei sale, Caroline, de Ellen Barkin, iar cel al tatalui sau vitreg de Robert De Niro. Atat de limpede si de hipnotic... incat cititorului ii vine s-o descompuna si sa gaseasca un mod simplu de a explica de ce functioneaza atat de minunat. - The New York Times Aceste memorii extraordinare sunt atat de frumos scrise incat nu doar ca ne atasam de amintirile copilului Wolff, ci suntem si miscati de universalitatea experientei lui. - San Francisco Chronicle O opera de autentica maiestrie literara... cumplita si stranie ca Marile sperante, ireala si cruda ca Pasarea vopsita, amuzanta si transcendenta ca Huckleberry Finn. - The Philadelphia Inquirer Wolff scrie intr-un limbaj care este liric fara ornamentatii, isi defineste personajele cu trasaturi exacte si voci perfect acordate si creeaza suspans in jurul unor intamplari obisnuite, descoperind misterul dinauntrul lor. - Los Angeles Times Book Review Fragment din carte: "Ne-am petrecut Ziua Recunostintei la Chinook cu Dwight si copiii lui. Cu cateva seri inainte, ninsese. In vale, zapada se topise, dar inca acoperea copacii de pe pantele mai inalte, care aruncau o urma violet cand am ajuns noi. Desi era sfarsitul dupa-amiezii, soarele apusese deja in spatele muntilor. Copiii lui Dwight au iesit in intampinarea noastra. Cei doi mai mari, un baiat si o fata, ne asteptau la baza scarilor cand o fata cam de-o varsta cu mine a alergat la mama si a prins-o cu bratele de talie. Eram complet dezgustat. Fata era alba la fata si sfrijita , si, in spatele capului, avea o portiune fara par, de dimensiunile unui dolar de argint. A scos un sunet jos si aproape melodios cand a apucat-o pe mama, care, in loc s-o dea la o parte, a ras si a imbratisat-o la randul ei. — Ea e Pearl, a spus Dwight si a eliberat-o cumva pe mama din stransoarea ei. Pearl a privit spre mine. Nu a zambit, nici eu. Am mers in casa si i-am cunoscut pe ceilalti doi. Skipper avea un cap alungit, plat in spate si ascutit in fata, cu ochii apropiati si un nas lung si ascutit. Era tuns periuta. Skipper m-a privit cu o lipsa politicoasa de interes si si-a intors atentia catre mama, pe care a salutat-o cu o curtoazie grava, dar desavarsita. Norma a spus doar „Salut!" si mi-a ciufulit parul. Am ridicat privirea spre ea si, pana cand am plecat din Chinook peste doua zile, mi-am dezlipit-o de ea doar in timp ce dormeam si cand cineva se punea intre noi. Norma avea saptesprezece ani, era coapta si minunata. Avea buze pline si rosii, mereu parca un pic umflate, ca si cum abia s-ar fi trezit din somn, si miscari somnoroase, molatice. Cand se intindea, si o facea des, bluza i se departa un pic intre nasturi si lasa la iveala fasii laptoase din pantece. Avea cea mai alba piele din lume. Par rosu des, pe care si-l dadea somnoroasa de pe frunte. Ochi verzi, cu pete caprui. Folosea apa de levantica si mirosul vag dulce patrundea in caldura pe care o emana. Uneori, pur si simplu in joaca, fara sa se gandeasca, ma lua de umar si ma lovea usor cu soldul sau ma tinea strans. Daca Norma a observat privirea mea fixa, a socotit-o fireasca. Nu a parut niciodata surprinsa sau stanjenita de ea. Cand ni se intalneau ochii, zambea. Ne-am dus bagajele inauntru si am facut un tur al casei. Nu era cu adevarat o casa, ci jumatate din baracile unde fusesera incartiruiti prizonierii germani de razboi. Dupa razboi, baracile fusesera transformate intr-un duplex. O familie numita Miller statea intr-o parte, familia lui Dwight in cealalta, in trei dormitoare asezate fata in fata cu bucataria, sufrageria si camera de zi, despartite de un hol ingust. Camerele erau mici si intunecoase. Cu mainile incrucisate pe piept, mama le-a privit si a mimat entuziasmul. Dwight i-a simtit retinerea. A fluturat din maini si a explicat ca planuia sa renoveze. Mama nu s-a putut abtine si a facut si ea cateva sugestii, pe care Dwight le-a pretuit atat de mult, incat le-a adoptat pe toate pe loc. Dupa cina, mama a iesit cu Dwight sa se intalneasca cu niste prieteni de-ai lui. Le-am ajutat pe Norma si Pearl sa spele vasele, apoi Skipper a scos tabla de Monopoly si am jucat doua runde. Pearl le-a castigat pe amandoua pentru ca si-o dorea foarte mult. Ne privea banuitoare si ne recita regulile in timp ce inghitea din ochi mormanul ei din ce in ce mai mare de actiuni si bani. Dupa ce a castigat, ne-a spus tot ce gresiseram. " carti memorii

Tara aceasta e mica, e noua, dar e o tara care mi-e draga. Imi trebuie ca si altora sa le fie draga; de aceea ascultati cateva cuvinte despre dansa. Ingaduiti-ma sa zugravesc cateva icoane, sa fac cateva schite asa cum le-am vazut cu ochii intai, apoi cu inima.   N-am sa ma apuc a povesti de asezamintele tarii mele, de politica ei, de nume cunoscute lumii intregi. Altii au facut aceasta cu mai multa pricepere decat as fi putut. Imi trebuie numai sa vorbesc de sufletul ei, de atmosfera ei, de taranii si ostasii ei, de lucruri care m-au facut sa iubesc tara aceasta, care au facut ca inima mea sa bata odata cu inima ei.    carti jurnal

carti jurnal

In sudul Peninsulei Arabe se intinde Rub al-Khali („Tinutul pustiu”), unul dintre cele mai mari deserturi nisipoase din lume, o pustietate atit de inspaimintatoare, incit pina si arabii o evita. Este zona in care, din 1945 pina in 1950, a calatorit exploratorul si scriitorul englez Wilfred Thesiger, intr-o vreme cind mare parte din aceasta regiune inca nu fusese vazuta de vreun european. Cartea sa istoriseste extraordinarele calatorii prin „Tinutul pustiu”, in care s-a aventurat impreuna cu citiva beduini, adoptindu-le obiceiurile si traiul de zi cu zi, despre care T.E. Lawrence spunea ca e „o moarte in viata”. Nisipurile arabe este cronica unui trecut disparut, un omagiu adus unui popor magnific, unor oameni care, in ciuda greutatilor si pericolelor, au facut dovada unui curaj si a unei loialitati iesite din comun.   Prin descrierea vietii traditionale a beduinilor, Nisipurile arabe este probabil cea mai buna carte scrisa vreodata despre Arabia si un tribut adus unei lumi pierdute acum pentru totdeauna. - The Guardian   Din cuprins: Abisinia si Sudan Preludiu in Dhofar Nisipurile din Ghanim Pregatiri secrete la Salalah Prima traversare a desertului Rub al-Khali De la Salalah la Mukalla A doua traversare a desertului Rub al-Khali De la Sulaiyil la Abu Dhabi Coasta Piratilor O vacanta in Buraimi Nisipurile miscatoare Umm al-Samim Nisipurile Wahiba Usa se inchide carti memorii

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Literar, cartea mea cea mai importanta, cea care poate sa ma salveze de la uitare este Toamna patriarhului... A fost romanul care m-a facut cel mai fericit scriindu-l, caci este cel pe care am vrut dintotdeauna sa-l scriu si, in acelasi timp, cel in care mi-am impartasit plenar propriile experiente si confesiuni... Intr-adevar, este un roman-marturie, o autobiografie incifrata... Daca ar fi sa-l definesc prin doar cateva cuvinte, l-as defini ca pe un poem despre singuratatea puterii... Tema puterii a reprezentat o constanta a literaturii latinoamericane de la inceputurile ei, de inteles fiindca dictatorul este unicul personaj mitologic zamislit de America Latina... Am scris Toamna patriarhului asa cum se scriu versurile, cuvant cu cuvant... Structura sa este in spirala, ceea ce permite ca timpul sa se comprime si sa se depene simultan mai multe fire narative... Monologul multiplicat la nesfarsit face posibila interventia a nenumarate voci neidentificate, asa cum se petrec lucrurile in realitate... Dintre toate cartile mele, este cea mai experimentala si cea care ma intereseaza in cel mai inalt grad ca aventura politica... - Gabriel Garcia Marquez carti jurnale

memorii carte

Memoriile Nadejdei Mandelstam, cuprinse in volumele Fara speranta si Speranta abandonata, reprezinta una dintre cele mai impresionante marturii despre viata in Uniunea Sovietica in timpul terorii staliniste. Daca prima parte a extraordinarelor memorii ale Nadejdei Mandelstam, Fara speranta, prezinta ultimii patru ani de viata ai lui Osip Mandelstam, cele doua arestari, exilul si moartea, precum si destinul postum pe care sotia lui si-a propus sa-l aduca la cunostinta posteritatii, cartea a doua – Speranta abandonata –, opera cu totul independenta, in care autoarea isi rememoreaza existenta din momentul intilnirii cu Mandelstam, la 1 mai 1919, relateaza despre viata lor in deceniul al treilea si inceputul celui de-al patrulea, despre prieteni si ambianta literara: acmeistii, Hlebnikov, Pasternak, Tvetaeva si, indeosebi, Ahmatova, a carei prezenta nu a fost decit episodica in primul volum. Incercare de a intelege epoca, de a-i sesiza principalele valori spirituale, analiza Nadejdei Mandelstam, uneori foarte personala si patimasa, produce o impresie profunda, zguduitoare, constituindu-se totodata intr-o originala istorie a literaturii ruse din prima jumatate a secolului XX.   Apoi, m-am intrebat adesea daca trebuie sa urli cind esti lovit si calcat in picioare. N-ar fi oare mai bine sa intepenesti intr-o semetie draceasca si sa raspunzi calailor printr-o tacere plina de dispret? Si am hotarit ca trebuie sa urli. In acest urlet sfisietor, care nu se stie de unde rasuna in celulele inchise ermetic, aproape izolate acustic, sint concentrate cele din urma ramasite ale demnitatii umane si ale increderii in viata. Prin urlet, omul isi apara dreptul la viata, trimite o veste oamenilor din libertate, cere ajutor si impotrivire. Daca nu ti-a mai ramas nimic altceva, trebuie sa urli. Tacerea este o adevarata crima impotriva neamului omenesc. - Nadejda Mandelstam   Nici o carte despre Rusia pe care am citit-o recent nu mi-a oferit o perspectiva atit de emotionanta si devastatoare ca perspectiva asupra iadului care a devenit Rusia in vremea lui Stalin din aceasta extraordinara lucrare dedicata poetului Mandelstam de devotata lui sotie. - Harrison E. Salisbury   Nimic din ce-am putea spune n-ar reda sau afecta geniul acestei carti. A emite judecati asupra ei reprezinta aproape o insolenta – chiar si judecati menite sa o ridice in slavi sau sa-i aduca un omagiu. - George Steiner Traducere din limba rusa, note si indice de Nicolae Iliescu carti jurnale

Scris sub forma unui jurnal cu insemnari zilnice, Desertul pentru totdeauna imbina relatarea intimplarilor prezente cu intoarcerile in timp – copilaria petrecuta la poalele Muntilor Fagaras, in satul Lisa, anii de scoala si de liceu. Povestirea e intrerupta adesea de gindurile autorului, care isi marturiseste teama de moarte, greselile si regretele. Este cartea in care Paler „se dezvaluie”, o carte-bilant care poate fi citita in chei multiple. Desertul pentru totdeauna este unul dintre cele mai coplesitoare eseuri confesive ale literaturii romane. O carte de severa, adinca, exemplara aristocratie rurala, ravasitoare tocmai prin simplitatea ei, prin refuzul alambicarilor si rafinamentelor evocative. - Dan C. Mihailescu carti memorii

    „Dintre toate personajele marete ale secolului XX, bune sau rele, Winston Churchill a fost personalitatea cea mai valoroasa pentru umanitate si, totodata, cea mai seducatoare. Nici o alta viata nu e presarata cu mai multe invataminte, mai ales pentru tineri: cum sa folosesti in favoarea ta mostenirea unei copilarii nefericite; cum sa profiti cu entuziasm de toate situatiile prielnice: fizice, morale si intelectuale; cum sa ai un curaj nebun, sa-ti cultivi succesul si sa nu te lasi impresionat de inevitabilele nereusite; si cum sa cultivi, in timp ce dai curs ambitiei nestapanite, insufletit de vitalitate si pasiune, valori precum prietenia, generozitatea, compasiunea si decenta.     Nimeni altcineva nu a facut mai mult decat el pentru mentinerea libertatii, democratiei si a valorilor pe care le pretuim atat in lumea occidentala. Nimeni nu a fost o sursa de spectacol pentru public mai importanta decat el prin suisurile si coborasurile impresionante, oratoria magnifica, scrierile si vorbele pline de forta, izbucnirile de furie si stralucirea spiritului. A ocupat un loc remarcabil pe scena publica a tarii sale si a intregului mapamond timp de peste saizeci de ani, loc ramas gol dupa plecarea sa. Si nici nu a mai existat de atunci cineva care sa imbine atat de fericit o varietate impresionanta de roluri.“ (PAUL JOHNSON)     Fotografia de pe coperta: Winston Churchill, 18 octombrie 1929, Library of Congress carti jurnal

Zapada insangerata. Memoriile unui soldat german de pe Frontul de Est Carte premiată de postul Westdeutscher Rundfunk (WDR) din Koln In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in armata germana, soldatilor le era cu desavarsire interzis sa tina un jurnal personal. Insa Gunter K. Koschorrek, un tanar mitralior proaspat recrutat in 1942, a nesocotit ordinul ofiterilor sai superiori si a consemnat, pe orice bucatica de hartie avuta la indemana, impresiile sale despre luptele la care lua parte. Pastrate in captuseala hainei lui, notitele au ajuns la mama autorului si, timp de aproape cinci decenii, au ramas pierdute, pana cand au fost descoperite de fiica lui, stabilita intre timp in Statele Unite ale Americii. Pe baza lor, fostul soldat specializat in manuirea mitralierei, devenit director de vanzari, a scris acest jurnal tulburator, convins ca era datoria lui fata de camarazii cazuti pe front. Zapada insangerata ofera o perspectiva unica asupra vietii cotidiene din transee, cu detalii incredibile din diferite zone de conflict: Rusia, Romania, Italia si Polonia.   Pe autorul cartii nu il preocupa chestiunile geopolitice sau cele de ordin tactic. Mai degraba, el relateaza situatiile dificile cu care se confruntau soldatii germani pe front. Multi dintre camarazii lui Gunter Koschorrek au fost striviti sub senilele tancurilor sovietice sau au fost aruncati in aer de obuzele inamicului. Deoarece reuseste sa descrie foarte bine ororile razboiului, volumul este recomandat atat publicului larg, cat si istoricilor militari. -  Library Journal carti jurnale

„In caldura coplesitoare, zaresc ambarcatiunea. Cu o lungime de «numai» saizeci de metri, yachtul familiei Sokolov ocupa abea locul doi sau trei in randul celor care se afla in port. Insa onoarea patronului meu este salvata, intrucat are privilegiul de a plati 2.000 de euro pe zi in loc de 1.000 cat e trecut in grila de tarife.“  Ce-i luxul? O placere. O rutina. Ba chiar o obligatie, atunci cand devii miliardar in Rusia. Te indopi cu caviar la micul dejun, iei lectii de golf in largul marii, calatoresti cu avionul privat si ai proprietati pe toate continentele. Niste banalitati, pentru miliardarii rusi.  Marie Freyssac este jurnalista si a locuit in Franta pana la 30 de ani, cand pleaca sa lucreze la Moscova pe post de guvernanta intr-o familie de oligarhi. Cu fiecare poveste, ea ne deschide portile unei lumi ascunse, cea a oligarhilor rusi, mandri de reusita lor in capitalism, dupa ce au crescut cu biberonul comunismului.  Ne perindam din Rubliovka, «ghetto-ul» magnatilor moscoviti, pana pe  strazile inghetate ale capitalei rusesti, unde babutele vand te miri ce, georgienii au mutre de gangsteri iar vodka  nu e o bautura pentru ocazii festive, ci o arma de distrugere in masa. Pe scurt, viata de zi cu zi a moscovitilor - bogati dar nu numai - pe care tanara jurnalista o descrie cu impertinenta si umor.  carti jurnale

Nicu Negrici a luptat ca ofiter al Armatei Regale a Romaniei in al Doilea Razboi Mondial atat in campania din est (1941–1944), cat si in cea din vest (dupa 23 august 1944) si a fost grav ranit in cumplita batalie de la Oarba de Mures. Daruit cu spirit de observatie si talent literar, si-a scris in detaliu amintirile din razboi, dar manuscrisul s-a pierdut in anii ’70, la demolarea casei sale din Ramnicu Valcea. Si-a reconstituit in parte amintirile in anii ’80, iar fiul sau, criticul literar Eugen Negrici, le publica acum intr-un volum intregit cu file din jurnalul de front redactat tot de tatal sau, versuri trimise de acesta acasa sotiei sale, marturii despre autor si fotografii din arhiva familiei.   Capitanul Nicu Negrici, despre care se stie ca a salvat o mie de militari romani din incercuirea de la Cotul Donului, dobandind recunostinta lor vesnica, evoca in aceste Amintiri din razboi cateva scene fabuloase, cu o incarcatura emotionala cutremuratoare. Editie ingrijita de Eugen Negrici memorii carte

„Jurnalul lui Tetelu este o lucrare a consilierului guvernamental Tetelu, care a reusit sa-si ascunda identitatea pana in zilele noastre. Din fericire, Jurnalul acestuia a ajuns la noi datorita unui individ absolut anonim, numit Dragos Musat, care a reusit sa sustraga si sa ofere pe sub mana publicului cate o fila din jurnalul lui Tetelu in fiecare saptamana, timp de 10 ani neintrerupti. Din activitatea prea putin importanta a acestui Dragos Musat nu ramane mare lucru la scara istoriei. Tetelu, Beepfashion (cel mai important site underground din a doua parte a anilor 2000) si Happyfish.ro (prima televiziune online profesionista din Romania) sunt cateva branduri de o calitate indoielnica pe care le-a creat. Si mai putin cunoscut ca actor de talie internationala, Dragos Musat a jucat in productiile Serviciului Roman de Comedie si, de asemenea, in doua lungmetraje, unul romanesc si unul american. In prezent a esuat in publicitate, unde a reusit sa castige foarte putin numeroase premii la multiple festivaluri romanesti si internationale pentru cele mai bune reclame virale ale anului. Numitul Tetelu este un element complet destabilizator in presa romana. Sus-numitul a dovedit timp de 10 ani (2003-2012) ca este incapabil de vreun sentiment uman, batjocorind in aceeasi masura barbatii, femeile si guvernele Romaniei. Si femeile. Numitul Tetelu i-a cunoscut indeaproape pe Ion Iliescu, Adrian Nastase (caruia se pare ca ii cara pustile), Traian Basescu si Victor Ponta. Impreuna cu concubina sa Gheorge sau Georghe (nu reiese clar din insemnarile sale), banditul Tetelu a furat zeci si sute de milioane de dolari mana-n mana cu mafia de partid, notandu-si constiincios totul in acest Jurnal infam, cinic si nedemn de lumea civilizata. Mai mult, si-a cumparat un sat cu tot cu locuitori, pe care l-a redenumit dupa numele sau – Tetelia – si unde a facut diferite experimente pe oameni. Dumnezeu ocupa o parte insemnata din jurnal, deoarece Tetelu intentiona sa se razbune pe Cel responsabil de crearea acestui Univers gresit si penibil. Drept urmare, nu recomandam deloc lectura acestei lucrari pline de venin, umor pervers, sexualitate desantata si batjocura la adresa lui Dumnezeu. - Semnat, Grefier de serviciu“ memorii carte

    Editia aniversara la 30 de ani a Jurnalului de la Paltinis cuprinde textul original al primei aparitii, din anul 1983, si fragmentele de text excluse atunci de cenzura. Sectiunea "Anexe" cuprinde:  doua texte ale autorului legate de Jurnal ("Ce inseamna a fi european in Estul postbelic?" si "Dupa douazeci de ani")  reactiile cele mai importante care au aparut in presa culturala imediat dupa aparitia Jurnalului     „...O astfel de carte istoriseste o fabula care, cu sau fara noi, merita sa fie inventata.“ (Constantin NOICA)       "Mult iubite Domnule Noica,     Tin pe masa mea o poza pe care Andrei ne-a facut-o la Paltinis, in timp ce urcam pe poteca pietruita care duce spre cabana d-voastra. Poza este facuta din spate si are in ea o elocventa a insotirii care ma fascineaza de cate ori o privesc. Poate pentru ca astazi este ajunul Craciunului si simt nevoia sa ma deschid catre obiectele iubirilor si veneratiilor mele, ma intorc catre d-voastra, din departarea aceasta care apropie in chipul cel mai adanc, si va multumesc pentru drumul pe care, cu spatele intors catre lume, m-ati lasat sa il facem impreuna. De „despartit“ poate fi vorba doar in sensul ca drumul ce mi se deschide in fata trebuie de-acum sa-l strabat singur, vegheat doar de privirea d-voastra, pe care imi place sa o simt in urma mea ca pe o insotire, ce imi masoara din departare poticnirile, sovaiala si regasirile. Asa ma simt in clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastra... Gabriel" (Gabriel Liiceanu catre Constantin Noica, 24 decembrie 1982)       „Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. A face cultura e a sta intr-un picior. In fotografie si eu sunt intr-un picior, si el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe cand el e pe cel stang. Acesta e raportul.“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei)     „Asist cu bucurie la «despartirea» lui Gabriel de mine. O grabesc chiar. Voi sfarsi in singuratate, asa cum mi-am dorit. Sau poate legat numai de departele meu...“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei) carti jurnal

Bestseller New York Times La 16 ani, Edith Eger a fost trimisa la Auschwitz. La cateva ore dupa ce parintii i-au fost gazati, ofiterul nazist dr. Josef Mengele a fortat-o pe Edie sa danseze, si a lasat-o in viata ca sa-l distreze. Edie a fost scoasa dintr-o gramada de cadavre de catre soldatii americani care au eliberat lagarele in 1945. A petrecut decenii chinuita de flashback-uri si vina supravietuitorului, hotarata sa taca si sa se ascunda de trecut. La 35 de ani de la incheierea razboiului, s-a intors la Auschwitz si a reusit in sfarsit sa se vindece si sa ierte singura persoana pe care nu o putea ierta – pe sine. Edie impleteste remarcabila sa calatorie cu povestile impresionante ale celor pe care i-a ajutat sa se vindece. Exploreaza modul in care putem fi incarcerati in propria minte si ne arata cum sa ne eliberam.   Alegerea este o carte care va schimba vieti si va oferi alinare multor generatii de cititori.   Alegerea ne aminteste cum arata curajul in vremuri dificile si ne spune ca avem cu totii darul de a cantari ce am pierdut si ce ne-a ramas. - Oprah   Un memoir minunat, care aminteste de Anne Frank si Viktor Frankl. Dar este mai mult decat o carte – este o opera de arta. M-a impresionat si mi-a indus acea stare de gratie pe care o ai cand asculti o sonata de Mozart, un sonet de Elizabeth Barrett Browning sau privesti tavanul Capelei Sixtine. - Adam Grant, psiholog si scriitor   Un memoir tulburator despre supravietuirea la Auschwitz… Nu-mi pot imagina un mesaj mai important pentru contemporani. - The New York Times Book Review   Viata lui Edith Eger ne arata puterea de a trece prin cele mai cumplite orori si de a pune acea suferinta in slujba celorlalti. A gasit adevarata libertate si iertare si ne arata ca putem face la fel. - Desmond Tutu, laureat al Premiul Nobel pentru Pace Fragment din cartea "Alegerea. Accepta cu bucurie posibilul" de Edith Eva Eger "Mama sta pe balconul nostru din Palatul Andrassy, o cladire veche impartita in apartamente pentru familii. invelise balustrada intr-un covor oriental. Nu face curat; sarbatoreste. Amiralul Miklos Horthy, Alteta Sa Regentul Regatului Ungariei, soseste astazi ca sa ureze orasului nostru bun venit oficial in Ungaria. Inteleg entuziasmul si mandria parintilor nostri. Apartinem acestui loc! Astazi ii urez si eu bun venit lui Horthy. O sa execut un dans. Port costumul traditional unguresc: vesta de lana si fusta in culori puternice, cu broderii florale indraznete, bluza alba cu maneci scurte, bufante, funde, dantela si cizmulite rosii. Cand execut grand-battement pe malul raului, Horthy ma aplauda. imbratiseaza dansatoarele. Ma imbratiseaza si pe mine. - Dicuka, as fi vrut sa fim si noi blonde cum e Klara, imi sopteste Magda inainte de culcare. Inca mai sunt multi ani pana la restrictii si legi discriminatorii, dar parada lui Horthy este punctul de plecare pentru tot ce va urma. Cetatenia maghiara ne-a adus intr-un sens sentimentul de apartenenta, dar in alt sens ne-a adus si excluderea. Suntem atat de fericiti sa ne vorbim limba materna, sa fim acceptati ca maghiari - dar aceasta acceptare depinde de asimilarea noastra. Vecinii sustin ca doar etnicilor maghiari care nu sunt evrei ar trebui sa li se permita portul straielor populare. - E mai bine sa nu spunem ca suntem evrei, ma avertizeaza Magda. Asta i-ar face pe ceilalti sa-ti ia toate lucrurile frumoase. Magda este prima nascuta; ea imi povesteste despre lume. Imi da detalii, adeseori tulburatoare, ca sa le studiez si sa le cantaresc. In 1939, anul in care Germania nazista invadeaza. Polonia, nazistii unguri - nyilas - ocupa apartamentul de sub noi, din Palatul Andrassy. O scuipa pe Magda. Ne evacueaza. Ne mutam intr-un alt apartament, pe strada Kossuth Lajos, numarul 6, o strada laturalnica, in locul celei principale, mai putin favorabila pentru afacerea tatei." memorii carte

De ce bea mami. Jurnalul unei mamici epuizate Bine ati venit in lumea mamicii noastre...   Lui tati ii plac gadgeturile, baietelului Peter si fetitei Jane le place sa dea foc la diverse lucruri, sa incerce sa se omoare unul pe celalalt si, astfel, sa o faca pe mami sa bea, in timp ce mami are pur si simplu nevoie de-o pauza... Mami implineste 39 de ani si simte la tampla teava unui viitor plin de oameni care o vor intreba daca vrea sa mearga la cursuri de yoga pentru avansati si la cluburi de lectura respectabile, unde toata lumea pretinde ca s-a ametit dupa un pahar de Pinot Grigio si unde spune chestii de genul „Vaaaai, draga, mai bei unul?”. Insa mami nu vrea sa alunece incet in somnul usor al femeilor cu coafuri cuminti, care „traiesc pentru copiii lor”, care incearca la locul de joaca sa se eclipseze una pe alta cu „realizarile” si cu activitatile extrascolare ale progeniturilor si care se lauda cu ultimele vacante. Nu, mami strange in mana un pahar mare de vin si ingana iar si iar „SBP” - asta pana isi aminteste de bijuteria de idee care i-a venit.   Azi ne intoarcem la scoala. Anul asta o sa fiu mie-n suta intruchiparea mamicii perfecte din curtea scolii. Sunt complet capabila s-o fac. Da, anul asta cu siguranta o sa-mi iasa mult mai bine. Nu o sa tip la copii sub nicio forma si n-o sa-i las sa se indoape cu chipsuri si sa stea numai cu ochii in iPad-uri. Si sub nicio forma n-o sa ma mai prabusesc pe canapea la sfarsitul zilei, dand pe gat vin si mascarind in gand. Din pacate, inca nu am reusit sa cumpar cutii etanse pentru pranzul copiilor sau sa ii inscriu la cursuri de jiu-jitsu, va trebui sa ma conving in continuare ca imi place ceaiul verde, pentru ca mi se pare scarbos, si mai am de invatat cum sa impletesc codite in spic, dar sunt convinsa in sinea mea ca astea sunt niste biete detalii, in angrenajul planului meu maret.   De ce bea mami este bestseller Sunday Times si a fost nominalizata pentru Cartea de debut a anului la British Book Awards (Nibbies), editia 2018. carti jurnale

Un proverb latin spunea: „Verba volant, scripta manent” (vorba zboara, scrisul ramane) si cumva a devenit motto-ul meu. Ador sa scriu. Evenimentele se mai pot pierde in amintiri, insa scrisul va ramane mereu.   Acest jurnal cuprinde file de poveste din viata mea de femeie insarcinata si viitoare mamica. Este o culegere de emotii, sentimente, trairi, temeri, frici – toate noi, nemaiintalnite pana atunci si multa iubire. Sarcina a venit cu multe probleme si imi era teama ca nu cumva sa pierd mica minune. Scrisul m-a ajutat sa duc sarcina pana la final, sa raman in pat, sa suport perfuziile de 12 ore, greturile si starea generala de rau. Am avut sustinerea sotului care mi-a fost alaturi ca un supererou si m-a ajutat enorm pe parcursul sarcinii. Am pornit impreuna pe acelasi drum in Decembrie 2009 si am realizat atat de multe. Cea mai mare realizare este David care a venit in viata noastra ca un curcubeu si ne-a umplut inimile de fericire. Este un copil minunat si copia fidela a tatalui sau. In Decembrie 2019 am aflat de boala lui tati si tot atunci a pierdut lupta. Cancerul este o boala ascunsa, parsiva care uneori nu iti ofera posibilitatea unui tratament si care l-a rapit pe cel mai frumos om de langa noi. Pierderea mi-a dat curajul sa public acest jurnal. Astfel, taticul lui David traieste in continuare in filele acestei carti si aduce bucurie cititorilor prin iubirea si gingasia pe care o emana. A fost un sot si un tatic minunat! Andrei a luptat pana la final cu demnitate, curaj si speranta ca isi va vedea fiul crescand. Este si va fi mereu in inimile noastre un luptator! Aceasta carte ii este dedicata in memoriam. Esti mereu in sufletele noastre, Andrei! David si mami te iubesc! - Adriana Predoiu memorii carte

Nascuti pentru a alerga. Tribul ascuns, ultra-alergatorii si cea mai frumoasa cursa pe care lumea n-a vazut-o niciodata Nascuti pentru a alerga este o carte absolut cuceritoare, fie ca esti maratonist, alergator de weekend sau sedentar de profesie. Plina de personaje incredibile, performante atletice uimitoare, noi descoperiri stiintifice si, mai presus de toate, pura inspiratie, aceasta aventura de proportii epice demonstreaza ca tot ce stiam despre alergare, despre noi insine si despre istoria rasei umane este gresit. Izolati de cel mai salbatic relief din America de Nord, indienii tarahumara, populatie solitara din Canionul Cuprului, Mexic, sunt pastratorii unei arte pierdute. De secole intregi, ei exerseaza tehnici care le permit sa alerge sute de kilometri si sa haituiasca orice fiinta, de la caprioara la maratonist olimpic, bucurandu-se de fiecare kilometru alergat. Talentul lor supraomenesc este dublat de o sanatate si o serenitate exceptionale, care ii fac imuni la bolile si conflictele care afecteaza civilizatia occidentala.   Cu ajutorul lui Caballo Blanco, un cowboy singuratic care traieste impreuna cu acest trib, autorul reuseste sa descopere nu doar secretele tarahumara si propriile abilitati de atlet, ci si istoria omenirii asa cum nu a fost dezvaluita niciodata. Cu talent si pasiune, McDougall arunca cititorul intr-o calatorie unica, putin probabil a fi repetata in viata. Peisajul se schimba cu repeziciune de la laboratoarele Universitatii Harvard la Muntii Sierra Nevada, de la padurile din Idaho la vaile aride din Desertul Mojave, pentru a se incheia apoteotic in Canionul Cuprului.   Plina de personaje incredibile, performante atletice uluitoare, noi descoperiri stiintifice si mai presus de toate, pura inspiratie, „Nascuti pentru a alerga” este o carte fascinanta ce prezinta o aventura de proportii epice, care a inceput de la o intrebare simpla: de ce ma doare piciorul? Pentru a afla raspunsul, Christopher McDougall porneste intr-o calatorie catre tribul super-alergatorilor, al oamenilor capabili sa alerge pe cele mai mari distante din lume. Pe parcursul acesteia, ne demonstreaza ca tot ce stiam despre alergare, despre noi insine si despre istoria rasei umane este gresit. O carte absolut cuceritoare, pentru orice cititor, fie el maratonist, alergator de weekend sau sedentar de profesie.   Despre autor   Christopher McDougall a fost corespondent de razboi pentru Associated Press, iar in prezent este editor la Men’s Health. A fost de trei ori finalist in competitia National Magazine Award si a scris pentru Esquire, The New York Times Magazine, Outside, Men’s Journal si New York. El insusi atlet amator, McDougall alearga pe traseele dintre fermele amish din Pennsylvania rurala, unde locuieste. Este o carte absolut cuceritoare, fie ca esti maratonist, alergator de weekend sau sedentar de profesie. Plina de personaje incredibile, performante atletice uimitoare, noi descoperiri stiintifice si, mai presus de toate, pura inspiratie, aceasta aventura de proportii epice demonstreaza ca tot ce stiam despre alergare, despre noi insine si despre istoria rasei umane este gresit.  carti jurnal

Cu cateva saptamani inainte de sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Contesa Margit Thyssen-Batthyany organizeaza un bal la castelul familiei din localitatea austriaca Rechnitz. La miezul noptii, oaspetii pleaca si impusca 180 de evrei care asteapta intr-o gara sa fie transportati in lagar.    Auzind povestea lui Tante Margit, scriitorul german Maxim Biller il intreaba pe Batthyany: „Dar ce au toate acestea de-a face cu tine?”, lucru care il determina pe autor sa inceapa sa caute raspunsuri. Calatoriile sale il poarta prin vechea Ungarie, prin Austria postbelica, prin Elvetia zilelor noastre si prin Gulagul siberian.    Autorul ajunge de pe canapeaua unui psihanalist care fumeaza pipa, in sufrageria unei supravietuitoare a Holocaustului de la Buenos Aires. Astfel, Batthyany descopera un secret care ii schimba cu totul perspectiva asupra familiei sale, dar si asupra lui insusi.      „Tante Margit a fost declansatorul calatoriei mele de-a lungul istoriei. Datorita ei am inceput sa ma interesez pentru intaia oara de originile mele. Masacrul a 180 de evrei a fost evenimentul care m-a apropiat de familia mea.    La inceputul investigatiilor, am vrut sa aflu ce se intamplase cu adevarat. Am cercetat arhivele, am scris scrisori, am citit dosarele din procesul Rechnitz si m-am intrebat ce membru al familiei noastre stia despre crima si de ce nu vorbea nimeni despre asta. Bunicii mei discutasera de nenumarate ori despre matusi decedate, despre hachitele vreunui unchi, despre gloria apusa a Ungariei, pe cand oamenii inca aveau maniere si bun gust. Cum de nu a suflat nimeni nicio vorba despre Rechnitz? Cum de nu mentionase nimeni groapa comuna de acolo?” Fragment din carte: "Intr-o duminica, in primavara lui 2009, m-am dus prima oara la Rechnitz, pentru a afla ce legatura avea matusa mea cu acea crima. Am ajuns la Viena, dis-de-dimineata, cu trenul de la Zurich, am inchiriat o masina, trecand prin paduri si pe langa vii inca pline de struguri mici si tari. Rechnitz nu este o localitate frumoasa, nu e nimic mai mult decat o strada principala, in dreptul careia stau insirate, pe stanga si pe dreapta, case scunde cu ferestre inguste mascate de draperii impenetrabile. Nu are vreun punct central sau vreo piata, iar castelul pe care industriasul german si colectionarul de arta putred de bogat Heinrich Thyssen l-a trecut pe numele fiicei sale, Margit - Tante Margit a noastra nu mai exista. Rusii l-au bombardat cand au invadat Austria, in 1945, iar locatarii sai au plecat, luand cu ei toata mobila, tablourile si covoarele. In fiecare an, Asociatia Refugius organizeaza o ceremonie de comemorare a evreilor ucisi. La intrarea in localitate, la Kreuzstadl, locul presupus al odioasei fapte, devenit astazi memorial, oamenii canta si se roaga. Nu trebuie sa uitam niciodata crima petrecuta aici - s-a spus si la ceremonia din acel an. M-am asezat oarecum deoparte, in fond nu cunosteam pe nimeni. " memorii carte

A aparut, in preajma zilei de nastere a reputatului istoric Neagu Djuvara, a zecea editie a bestsellerului Amintiri din pribegie, un volum aniversar publicat intr-o forma grafica deosebita si cuprinzand de doua ori mai multe fotografii din albumul de familie al autorului. Am cunoscut si boieri destramati, din care nu ramasese decat ambalajul. Dar pot invoca o sumedenie de motive pentru care «boieria» lui Neagu Djuvara imi impunea. Mai intai, eleganta sa. Modul ingrijit de a se imbraca, de a se purta si de a vorbi. Toate, cu firescul nobletii innascute, fara afectare, fara ornamentica de parada. «Boiereasca» era si capacitatea lui Neagu Djuvara de a se misca plin de gratie pe granita subtire dintre cuviinta si ina¬vuabil. Stia sa fie politicos si cu derizoriul, si cu ridicolul, si cu bufoneria. Neagu Djuvara a readus la rampa istoria vie, istoria ca istorisire, istoria colocviala, prietenoasa, seducatoare, libera de «staif» catedratic si de «exigente» conjuncturale. Lucrarile sale au, de aceea, un efect terapeutic, purificator: ele curata, fara dureri, plamanii neoxigenati ai cititorului autohton si convertesc «normativitatea» solemna a istoriei de cabinet in pofta vitala de cunoas¬tere, in obiect al curiozitatii tineresti si al bucuriei. - Andrei Plesu Povestea vietii lui Neagu Djuvara are verva salbatica a unui peisaj luxuriant. Nu e suficient sa spui ca a trecut prin multe. A trecut prin tot. Razboi si Universitate, aventura si savantlac, exil si repatriere, Europa si Africa, diplomatie, filozofia istoriei, spionaj, jurnalistica, Sorbona, Niamey si Bucuresti, boierie si saracie, profesorat, politica, explozie creatoare dupa varsta de 80 de ani, anonimat si glorie, actiune, contemplativitate, radicalitate, cordialitate, hazard. Recunoaste singur ca a fost mereu insotit, in momentele decisive, de un «noroc» salutar. A prins ultimul tren spre Helsinki dupa marea revolutie ruseasca din octombrie si a fost trimis la Stockholm pe 23 august 1944, anume, parca, pentru a supravietui tavalugului bolsevic. Trecut de 95 de ani, are inca mari proiecte, spera sa-si afle sfarsitul pe un vapor, e ubicuu, tonic, sarmant, distins, fara fasoane, bucuros de gluma si de tacla. De cate ori il vad, ma contaminez de buna lui dispozitie, savurez bunele lui maniere si admir curajul opiniilor sale, adeseori in afara conventiilor curente. - Andrei Plesu Pe coperta: Neagu Djuvara la Paris, in 1936. carti jurnal

Este arhicunoscut ca in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial paza lui Ion Antonescu era aproape simbolica, alcatuita doar din cativa ofiteri jandarmi care il insoteau in deplasarile sale. Nimeni niciodata nu s-a gandit sa suplimenteze aceasta mica garda de corp, sa ia masuri speciale de protectie a Conducatorului Statului. Nimanui nu i-a trecut prin cap ca exista posibilitatea unui atentat. Cu toate acestea, un astfel de atentat la viata Maresalului s-a produs! In noaptea de 27 spre 28 iulie 1944, sovieticii (de fapt N.K.V.D.-ul) au parasutat langa Olanesti cinci legionari cu intentia clara de a-l suprima pe Maresalul Antonescu, care urma sa vina la tratament in acesta localitate. Au existat atentate la adresa lui Hitler, a lui Churchill etc. Ei bine, toate aceste atentate au generat sute de carti, filme, povesti nemuritoare, legende urbane. Din acest punct de vedere intram si noi in randul lumii. Am avut si noi un atentat, iar acesta lucrare este prima care dezbate acest subiect. - Florian Bichir   memorii carte

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura   Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E. Hotchner De-a lungul timpului, si mai ales in ultima parte a vietii, Hemingway i-a dezvaluit prietenului de incredere cu care mergea la vanatoare, la coride si la pescuit amanunte despre evenimentele care i-au marcat existenta, dand la iveala o ipostaza mai putin cunoscuta a marelui scriitor. Din cartea lui A.E. Hotchner aflam despre viata romantica de la Paris, despre relatia care i-a distrus prima casnicie si despre tragedia de a fi iubit doua femei in acelasi timp, despre legaturile lui cu marii artisti si scriitori ai vremii, despre prietenia cu Scott Fitzgerald, despre intalnirea cu frumoasa Josephine Baker, dar si despre cele doua accidente aviatice carora le-a supravietuit ca prin minune. O carte despre aventura, greseli, regrete si pierderea adevaratei iubiri; intrebarea care nu i-a dat pace in saptamanile dinaintea mortii era: Cum stie un tanar care se indragosteste pentru prima oara ca aceasta va fi singura mare iubire a vietii lui? Traducere de Alexandru Macovescu Fragment din cartea "Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E. Hotchner" de A.E. Hotchner, Ernest Hemingway "In dimineata zilei de 4 iulie 1955, am zburat la Miami, apoi am luat un avion mic dupa-amiaza spre Key West si pe urma un taxi pana pe Olivia Street la numarul 414, la adresa pe care mi-o daduse Ernest. Era o strada cu case murdare si darapanate, garduri subrede si buruieni inalte. Cand Gus, unchiul lui Pauline, le cumparase o casa aici in anii 1930, cartierul nu era terminat, iar casele erau asemanatoare cu a lui Ernest (de fapt, avea doua case: una principala si impunatoare, si una mica, mai moderna langa piscina). Casa principala era de piatra, in stil colonial spaniol cu o veranda cu ferestre frantuzesti si obloane verzi. In gradina luxurianta se gaseau sagotieri japonezi, palmieri mici, curmali si smochini indieni grosi. Cartierul fusese afectat de trecerea timpului, iar casa lui Ernest era acum o oaza in mijlocul mizeriei. Ernest nu mai statuse acolo din 1940 cand, dupa o lunga separare, avea sa divorteze de Pauline. In urma partajului, devenise proprietatea ei si locuise acolo pana de curand, cand murise, iar casa le ramasese copiilor. Insa ei nu voiau sa stea acolo si nici nu locuiau prin zona ca sa o ingrijeasca. Asa ca Ernest a trebuit sa vina din Cuba, din Finca Vigia din San Francisco de Paula, ca sa plateasca un broker sa inchirieze proprietatea sau sa o vanda. Ernest, imbracat in slip, a iesit din casa principala sa ma intampine. Se misca incet, dar mai bine decat la Gritti, imediat dupa accident. Mi-a oferit o camera in casa de langa piscina, apoi am mers amandoi sa inotam in apa calda si sarata, care avea efectul calmant al unei bai cu sulf. Mi-a zis ca piscina se golea si se umplea peste noapte cu apa semisarata. A intrat prevazator, oprindu-se de cateva ori pe treptele piscinei ca sa-si dea cu apa in zona mijlocului." memorii carte

Figura lui Erich Ludendorff este esentiala pentru a intelege cursul final al Primului Razboi Mondial si evolutia Germaniei in perioada interbelica. Fara Ludendorff la comanda armatelor si a imperiului, istoria ar fi luat-o pe alte cai, probabil mai pasnice, nazistii nu ar fi ajuns la putere si al Doilea Razboi Mondial nu ar mai fi avut loc. Acestea sunt tezele prezentate in volumul de fata, axat pe viata si faptele unuia dintre cei mai importanti comandanti militari ai secolului XX. Cartea aduce in fata pasionatilor de istorie argumente si analize, lasand loc interpretarilor si concluziilor personale ale cititorului. O lectura captivanta, placuta, lamuritoare.   In decembrie 1937, cu putin timp inaintea inceperii celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Germania aveau loc fastuoasele funeralii ale generalului Erich Ludendorff. Pe ultimul sau drum era insotit si de Hitler, intr-un gest de celebrare a optimismului nazist.   Onorurile au fost nenumarate. Revista Life afirma ca Ludendorff fusese magnific, iar pe frontispiciul ei se putea citi: "Germania il inmormanteaza pe cel mai mare general al Marelui Razboi"… Revista il mai numea pe Ludendorff "cel mai capabil general aparut in cursul razboiului mondial" si "egal, din punct de vedere militar, al lui Robert E. Lee". - Autorii carti memorii

Rarisim volum de articole si eseuri ale lui Ion Mota, care au aparut in presa interbelica. Culegerea de articole publicate in anii 1920-1930 de Ion I. Mota, fondator, alaturi de Corneliu Zelea Codreanu, al Legiunii Arhanghelului Mihail, cuprinde cele mai reprezentative scrieri ale liderului legionar cazut in razboiul civil din Spania, ca voluntar in armata anticomunista a generalului Franco (1937). Povestea acestui volum se identifica parca cu aceea a tuturor cetatenilor romani care au fost persecutati, incarcerati sau ucisi in cei 45 de ani de totalitarism comunist. Un exemplar din precedenta editie, cea din 1940, a apartinut lui Virgil Procopovici, nepotul marelui sociolog de talie internationala, profesorul universitar Traian Braileanu, la randul lui exterminat in 1947 in penitenciarul Aiud. In 23 ianuarie 1941, Virgil Procopovici a ingopat volumul, impreuna cu un numar impresionant de carti, documente, carti postale si insigne. La doua zile dupa aceasta, in urma inlaturarii Miscarii Legionare de la guvernare, Virgil Procopovici a fost arestat si condamnat de regimul de dictatura al lui Ion Antonescu. Eliberat in 1944, Procopovici nu s-a putut bucura prea mult timp de libertate, fiind arestat in 1948, impreuna cu alte zeci de mii de camarazi. Desi supus la anchete si torturi inimaginabile, el nu a divulgat niciodata locatia depozitului de carti si documente. Dupa 58 de ani, in 1999, grav bolnav si simtindu-si sfarsitul aproape, Virgil Procopovici a chemat un grup de camarazi, si ei fosti detinuti politici, destainuind-le locul depozitului ingropat in 1941. Dupa multe peripetii, intregul depozit a fost recuperat, si odata cu el si volumul. Trebuie stiut ca, inainte de 1989, simpla detinere sau consultare a acestei carti intra in categoria delictelor penale grave. Foarte multi cetateni au suportat consecintele detinerii unor astfel de carti, luand drumul Canalului, al penitenciarelor politice, unii din ei nemaiintorcandu-se nicicand la familiile lor. Odata capturate cartile erau distruse chiar de autoritatile de resort, putine exemplare din fiecare opera intrand in fondurile secrete, la care nu aveau acces decat specialistii obedienti regimului totalitar. In ce priveste “Craniile de lemn”, ultima editie aparuta in tara a fost cea din 1940. Ulterior au mai aparut in exil, la initiativa lui Horia Sima, cateva editii, in limba romana si in limbi de circulatie universala. In fine, prin aparitia volumului de fata, editorul doreste restituirea catre publicul si specialistii din Romania a unei lucrari care va ajuta la crearea unei imagini complete, nepartinitoare, asupra complexului context politic, social si de curente ideologice care a caracterizat Romania interbelica. carti memorii

Zeina a crescut intr-o suburbie din Franta, intr-o familie musulmana traditionala. Desi initial a refuzat cu inversunare, din cauza presiunilor familiei si a violentei sotului, a ajuns sa poarte niqab. Ascunzindu-si corpul, fata si chiar ochii, a devenit doar o umbra a fetei dinainte, un spectru fara vointa, fara demnitate, fara identitate. Teama de lovituri, obsesia dezonoarei si a pacatului o condamnau la tacere, supunere si izolare de lume. Pina intr-o zi cind, cu ajutorul unei vecine, isi gaseste in sfirsit curajul de a fugi, expunindu-se astfel celor mai groaznice amenintari. Astazi, Zeina are un loc de munca, si-a recapatat libertatea si se redefineste ca persoana. In ciuda dispretului rudelor ei, a respingerii si a urii, a decis sa vorbeasca despre iadul pe care l-a indurat si despre lupta pe care a dus-o pentru a se regasi. memorii carte

O carte-eveniment, tradusa in saptesprezece limbi, in care corespondenta Bachmann-Celan cartografiaza una dintre cele mai dramatice povesti de dragoste ale secolului trecut. Cuprinde si corespondenta dintre Paul Celan si Max Frisch, precum si cea dintre Ingeborg Bachmann si Gisele Celan-Lestrange Editie ingrijita si comentata de Bertrand Badiou, Hans Holler, Andrea Stoll si Barbara Wiedemann   "Poetul suprarealist Paul Celan s-a indragostit foarte tare de mine", le scrie Ingeborg Bachmann parintilor ei, pe 20 mai 1948. Camera ei este „un camp de maci": „adora sa ma copleseasca cu aceste flori". Trei zile mai tarziu, Celan ii dedica poezia In Agypten, o poezie de dragoste care inaugureaza aceasta corespondenta electrica si contorsionata.   Relatia dintre Ingeborg Bachmann si Paul Celan este, probabil, cea mai dramatica si mai complicata poveste de dragoste din istoria Germaniei postbelice. In corespondenta editata aici - care cuprinde si schimbul de scrisori dintre Paul Celan si Max Frisch, precum si cel dintre Ingeborg Bachmann si Gisele Celan-Lestrange -, se vad clar amploarea pe care o ia relatia dintre cei doi poeti legendari, precum si intensitatea unei legaturi exemplare, incarcata de afinitati, chemari poetice, atractie erotica, abandon, vina si suferinta. carti jurnal

Lumea ma stie drept alergator de anduranta. Ce nu stie, insa, e povestea vietilor mele paralele. Am fost pe rand: sluga la ciobani pe Bargaie, porcar in armata romana, azilant politic in Berlin, pizzar intr-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sarb, martor intr-o galerie de alba-neagra in Gran Canaria si autor de jafuri armate. Am evadat din doua inchisori europene, dar nu si din a treia. Vanat prin Interpol, am devenit client al unei puscarii de maxima securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit la apel din propria tinerete, inchis complet singur intre 4 ziduri albe, foarte groase. Cei care au auzit de mine dupa ce am castigat 6633 Arctic Ultra vor descoperi in aceasta carte povestea mea asa cum n-o stie si n-a auzit-o nimeni, niciodata. La fel si cei care, fara sa fi intrebat inainte, m-au ales ca subiect al examenului de capacitate la limba romana.- Tibi Useriu Cartea te invita sa descoperi omul din spatele performantei. O poveste care va surprinde si, poate, va soca, promitand sa fie autentica, dar si brutala. Fragment din carte: "Viata noastra e conectata cu lumea in care ne miscam asa cum nervura ultimei frunze care tremura in varful unui copac se leaga, in mod misterios, de ultimul fir de radacina, subtire ca o ata, infipt undeva in intunericul pamantului. Fara sa vrea si fara sa stie, cele doua sunt unite intr-o stransa dependenta. Prin ele trece acelasi sange, fiindca lumea e, de fapt, un copac. Astfel de ganduri imi treceau prin minte intr-o zi cand, iesit sa ma plimb pe coclauri, am stat vreo doua ceasuri uitandu-ma la un copac. N-o sa uit niciodata ziua aia. Dupa 9 ani si ceva de izolare, puteam sa parcurg, fara catuse si lanturi la picioare, mai mult decat nenorocitii de 27 de pasi cat avea curtea destinata plimbarii mele zilnice. Numarasem acei pasi de sute de ori incercand sa-mi tin mintea ocupata. Acum, iata, trecand de gard in pasunea vecinului, ma puteam duce pana departe, cat vedeam cu ochii, puteam sa redescopar natura, culorile, vantul, mirosurile familiare de iarba si pamant, aerul cu aroma de cetina si frunze moarte. Asa arata chemarea pamantului meu, unde stiu cum se face fanul, unde cunosc toate izvoarele, unde l-am tinut de coama pe Mircea si m-am crezut Margelatu calarind in galop. M-am oprit ca intr-un zid in fata batranului stejar de la intersectia a doua dealuri si, acolo, am plans ca un copil. Tin minte ca stateam jos si ma uitam la stejar, analizandu-i in detaliu scoarta, crengile, nervurile frunzelor si tulpina evazata infipta adanc in pamant. Imi imaginam reteaua vasta de radacini, ca un labirint intins pe sub mine. Nu vedeam in el doar un copac oarecare, ci un intreg, o minune a creatiei, de o frumusete neasemuita si dureroasa." memorii carte

Annie Bentoiu (1927–2015) a fost martora atenta a nenumaratelor semne prin care s-a manifestat instaurarea comunismului in Romania. Nu s-a multumit sa observe; a citit despre cele traite, a reflectat asupra lor, a descoperit mecanisme. De aceea, amintirile ei depasesc genul memorialistic. Ele se constituie intr-un veritabil manual de istorie – viu, pasionant – a acelor vremuri cumplite.   Cartea doamnei Bentoiu e scrisa cum imi inchipuiam ca se va face mult mai tarziu: fara patima, fara complexe, cumpatat, cu toate nuantele indoielii, intr-un cuvant, cu bun-simt. Prezentata astfel, istoria traita pierde poate din patetismul ei extravagant pentru noi toti, cei care am suportat-o, dar castiga in credibilitate. – MONICA LOVINESCU   Dintre cartile pe care, ca editor, le-am publicat in aproape trei decenii, cel mai mare respect il am pentru Timpul ce ni s-a dat. Din peisajul cultural al acestor ani, Annie Bentoiu e, poate, fiinta cea mai aleasa pe care mi-a fost dat s-o intalnesc. Ea e martora, ultimul cronicar al romanilor. Avea toate calitatile pentru a umple rolul acesta: inteligenta, caracter, spirit de observatie, cultura istorica, umanista, juridica si politica, talent literar, o viata pusa la teasc. – GABRIEL LIICEANU memorii carte

O poveste reala care a strans in jurul ei o comunitate FB de multe zeci de mii de oameni, Mutat la tara - Viata fara ceas.    Avantajul de a trai in mediul rural.  Un loc fara zgomot, poluare si stres.  Mai multi prieteni si mai multa voie buna.  Calitate ridicată a vietii.  O decizie de suflet.  Mancare organica, apa curata si o viata mai sanatoasa. Aceasta carte nu este despre constructii, traditii, cresterea animalelor sau agricultura, ci despre gasirea drumului interior catre acasa. Mutatul la tara este despre a trai frumos, iar a trai frumos este despre bucuria de a trai! Dincolo de produse curate, dincolo de mult discutatele apuse sau reinviate traditii si mestesuguri, dincolo de tractoare, carute si palme batatorite, dincolo de online, dincolo de evenimente, dincolo de castraveti si gogosari, dincolo de rauri si paduri, dincolo de toate cele ce se stiu, există la sat oameni intorsi la simplitate, care așteaptă noi vecini și prieteni. Suntem tot mai multi!   Mutat la tara – Viata fara ceas. Din Londra in Apuseni, de Andy Hertz, este cartea pe care am sperat dintotdeauna sa o scrie cineva care a avut curajul de a face acest pas la care eu, si multi altii, doar visam, neavand curajul sa actionam. Da, se poate. Da, este mai usor decat pare. Altruist din fire, Andy ne indruma pas cu pas spre realizarea visului ascuns al (as indrazni sa afirm) tuturor. O viata dusa in armonie, in mijlocul naturii, fara a ne rupe de civilizatie. - Mihaela Sipos, Editor Fragment din cartea "Mutat la tara. Viata fara ceas din Londra in Apuseni" de Andy Hertz:   „...in dimineata asta, in timp ce luam micul dejun, gandurile imi fugeau la cum sa scriu incheierea acestei cărți, apoi mi‑am luat cainii la o plimbare prin padure, cumva ca sa ma consult cu natura, iar padurea mi‑a soptit sa‑ti spun ca satul este un fel de casa parinteasca a tuturor celor care iubesc aceasta tara. Am fost educati sa devenim bogati, sa castigam, sa avem, dar dupa toti si toate am ajuns la concluzia ca viata cea mai frumoasa si mai bogata este simpla, plina, reala, spirituala si practica, alaturi de oameni si de natura, cu timp si voie buna, iar satul meu este oricare sat, este satul din inima mea si inima ta, este de fapt ACASA. Intorcandu‑ma din padure, jucandu‑ma cu cainii pe cararea ce coboara spre livada din spatele surii, imi spuneam ca daca ar fi sa iti trimit un scurt mesaj prin care sa iti transmit esenta a tot ceea ce stiu si tot ceea ce simt, printr‑un porumbel calator, de peste timp, de aici, din munti, din ultima comuna, din ultimul sat, din ultimul catun, de pe ultimul drum, de la ultima casa de la marginea padurii muntelui, ti‑as scrie doar atat: Se intampla uneori, dar in zadar, sa cautam dincolo de noi si ale noastre, peste mari si tari, ceea ce avem dintotdeauna acasa. O casuta frumoasa din lemn, lavita din tarnat, cuptorul de paine, catei si pisoi, izvoare si paduri, copilul care-ai fost si o multime de noi prieteni, milioane de stele si cerul, potecile si vaile muntilor, undeva la tara... toate te asteapta!" carti jurnale

- Numele de Paulescu este al unui om care a trait cu toata evlavia si frica de Dumnezeu. Un nume mare pentru romani, in special pentru tineretul de asta zi, azi cand a disp arut notiunea de neam, de elita a neamului no stru. - Paulescu ramane pentru noi unul din cei mai mari ctitori ai valorilor nationale si crestin-ortodoxe. A fost persecutat toata viata. Dupa 2 ani de studii stralucite in Franta, desi a fost rugat sa ramana la catedra de fiziologie a facultatii din Paris, a refuzat spunand ca „ma duc sa lucrez in tara mea". Venit in tara a fost supus persecutiei toata viata, pana la moarte. in permanenta s-a situat de partea adevarului si nu a facut niciun compromis, a taiat in carne vie. - Cand ati auzit de Paulescu, in inchisoare sau dupa ce ati iesit din inchisoare? - Nu, inainte de inchisoare. Eram inca la Manastirea Durau cand il citeam pe Paulescu. Eram foarte curios sa-l cunosc pe omul acesta. Prima carte pe care am citit-o era aceasta, Spitalul, o carte care a facut furori in toata tara. Cel mai adanc ateu, daca o cite,ste vine la credinta si se pune pe metanie. - (din interviul cu P arintele arhimandrit Iustin Parvu, 21.11.2010 - Mana stirea Petru Voda)  carti jurnal

carti memorii

Un delir al limbajului, un "rollercoaster" in care trebuie sa te tii tare, pentru a face fata avalansei de violenta care transpare prin toti porii scriiturii. Cartea, mult mai mult decat un simplu jurnal, este un monolog atipic, teatral, scris pe mai multe voci si in mai multe stiluri. Este momentul nasterii unui scriitor, cum suntem avertizati pe ultima coperta. Cu temele sale obsedante, cu ranile expuse, cu ironie, umor nebun, duritate si delicatete laolalta. - Veronica D. Niculescu   Intr-un interviu pentru revista Kontinent, Venedikt Erofeev declara ca a inceput sa scrie cu adevarat din anul 1956, la sfarsitul primului an de facultate la Universitatea de Stat din Moscova. Cu toate acestea, cele cinci caiete care alcatuiesc Jurnalul unui psihopat, acoperind perioada dintre 14 octombrie 1956 si 16 noiembrie 1957, sunt incredintate celui mai bun prieten cu rugamintea de a nu fi publicate decat dupa moartea sa. Bantuit de temele obsesive ale postmodernismului - violenta, sex, absurd, rau si moarte - Jurnalul lui Erofeev aseaza in rama fictiunii trimiterile la persoanele si evenimentele reale, adresandu-le cititorilor o provocare etica si estetica. Intr-un joc permanent de intertextualitate si textualism, monologul polifonic antreneaza o varietate de stiluri si de citate care par sa spuna ca lumea este teatru, iar omul, un actor pe scena. Dincolo insa de aura intens teatrala, Jurnalul unui psihopat ne face martorii unui moment fascinant: nasterea unui scriitor. carti jurnale

Aceasta carte are patru eroi. De fapt cinci, cu Marcel Proust, care le este prieten si confident. Cu totii iubesc artele, spectacolele de teatru, frecventeaza saloanele literare, adora viata mondena si cu totii sunt atinsi de o maladie care, in atmosfera de Belle Epoque, doar la elite e fireasca si cumva obligatorie: snobismul. Dar, dincolo de imaginea unor aristocrati romani care fac parte din lumea buna pariziana, descoperim un diplomat discret si eficient, Anton Bibescu, o scriitoare care tine sa straluceasca si in cercurile influente, Martha Bibescu, o poeta careia contemporanii ii spun „divina contesa“, Anna de Noailles, si o pianista care uimeste prin virtuozitate, Elena Bibescu. Consideratiile istorice, eruditia, observatiile si notele uneori ironice ale lui Mihai Dimitrie Sturdza, precum si sansa de a intelege, ca urmas al unei importante familii boieresti romanesti, etosul personajelor sale fac din aceasta carte mai mult decat un eseu biografic. E o veche fotografie de grup in alb si negru pe care autorul a innobilat-o colorand-o cu nuantele potrivite. Anton Bibescu, un om de o inteligenţă sclipitoare şi de o întinsă cultură, care a cunoscut tot ce a fost remarcabil în Parisul din ajunul Primului Război Mondial şi din Londra sfârşitului de imperiu, din Washingtonul de la începuturile hegemoniei americane şi din Madridul din ajunul războiului civil, ar fi putut scrie memorii de cel mai mare interes. carti jurnale

Dosar permanent. Autobiografia americanului care a dezvaluit lumii intregi pericolele sistemelor de supraveghere a comunicatiilor si internetului, si a fost inculpat de spionaj de catre SUA. In 2013, la 29 de ani, Edward Snowden a decis sa-si sacrifice viitorul personal pentru binele tarii sale. Dupa ce a lucrat la programul de supraveghere NSA al SUA, a socat lumea intreaga cand a rupt legatura cu sistemul american de informatii si a dezvaluit ca Guvernul SUA incerca, in secret, sa colecteze datele din orice apel telefonic, mesaj sau e-mail. Miza era un sistem de supraveghere in masa fara precedent, care sa poata accesa viata privata a oricarui om de pe planeta.   Sase ani mai tarziu, Snowden isi spune povestea pentru prima data si scrie despre cum a contribuit la construirea acelui sistem si ce l-a motivat sa dezvaluie totul. De la copilaria idilica si pana la misiunile clandestine pentru CIA sau NSA, Dosar permanent este extraordinara poveste a unui tanar care a crescut odata cu mediul online, a devenit spion, apoi whistleblower si, in final, a ajuns constiinta internetului.   Scrisa cu inteligenta, gratie, pasiune si candoare, cartea este o marturie esentiala despre destinul democratiei in epoca digitala. Traducatori: Maria Adam, Mihaela Ioncelescu, Ruxandra Toma, Dan Drumur Fragment din cartea "Dosar permanent" de Edward Snowden: "Cand m-am angajat initial la NSA, in 2009, stiam doar putin mai mult decat restul lumii despre practicile sale. Din rapoartele jurnalistilor, eram la curent cu numeroasele initiative de supraveghere ale agentiei autorizate de presedintele George W. Bush in urma atacurilor din 11 Septembrie. In special, cunosteam initiativa cea mai contestata public, componenta ilegala de inregistrare a Programului Presedintelui de Supraveghere (PSP), care fusese dezvaluita pentru The New York Times in 2005, datorita curajului catorva whistleblowers din NSA si din Departamentul de Justitie. Oficial vorbind, PSP era un „ordin executiv", in esenta o serie de instructiuni alcatuite de presedintele american pe care guvernul trebuie sa le considere egale cu legea publica chiar daca sunt scrise in secret pe un servetel. PSP a autorizat NSA sa adune toate comunicatiile prin telefon si pe internet din afara Statelor Unite, fara deosebire. Nu conta daca persoana cu care se comunica se afla in Statele Unite. In plus, PSP a permis NSA-ului sa faca acest lucru fara sa obtina un mandat special de la Curtea de Supraveghere a Informatiilor Externe, o instanta federala secreta infiintata in 1978, care sa se ocupe de cererile IC de mandate de supraveghere dupa ce agentiile au fost descoperite spionand pe plan local miscarile pentru drepturile civile si impotriva Razboiului diri Vietnam. In urma protestelor care au insotit dezvaluirile din Times si contestarile aduse de Uniunea Americana a Libertatilor Civile in privinta constitutionalitatii PSP-ului in instantele normale, cunoscute, Administratia Bush a sustinut ca ar fi lasat programul sa expire in 2007. Insa expirarea s-a dovedit a fi o farsa. Congresul a petrecut ultimii doi ani din administratia Bush dand legi care au legalizat retroactiv PSP-ul. De asemenea, i-a imunizat juridic retroactiv pe cei care il autorizasera, precum si pe furnizorii de telecomunicatii si de internet care participasera la program. Aceasta lege - Legea pentru Protejarea Americii din 2007 si Amendamentele FISA din 2008 - au folosit un limbaj intentionat ambiguu, care sa-i asigure pe cetatenii americani ca nu erau vizate explicit comunicatiile lor, desi extindea efectiv competenta PSP. Pe langa faptul ca aduna toate comunicatiile care intrau in tara, NSA avea si aprobarea politicii sale de colectare fara mandat a tuturor comunicatiilor prin telefon si prin internet efectuate spre exteriorul granitelor americane. Cel putin, asta a fost imaginea pe care mi-am format-o dupa ce am citit rezumatul guvernului cu privire la situatie, transmis publicului intr-o versiune desecretizata in iulie 2009, in aceeasi vara pe care am petrecut-o cercetand abilitatile cibernetice chineze." carti jurnale

Am inteles la un moment dat ca, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Asa ca nu mi-a ramas decat sa ma duc undeva departe de lume, sa traiesc singur, intr-o cabana. In padurile Siberiei. Am cumparat o izba de lemn, pe taramurile nimanui, la marginea lacului Baikal. Acolo, la cinci zile de mers pe jos de prima asezare umana, inconjurat de natura salbatica, am incercat timp de sase luni sa descopar fericirea. si cred ca am reusit. Doi caini, o vatra, niste vreascuri de foc si o fereastra de la care puteam privi lacul – nici n-aveam nevoie de mai mult in viata. Nu cumva libertatea inseamna, in primul rand, sa fii stapan pe timpul tau? Nu cumva fericirea inseamna, la urma urmei, sa ai parte din plin de singuratate, spatiu si liniste – lucruri care le lipsesc oamenilor din marile orase? Atat timp cat exista cabane pierdute in locuri nestiute de nimeni, nu e totul pierdut. carti memorii

Memoriile unui tradator. Un inalt functionar roman sub guvernamantul militar german (1916–1918) Urmarit, in timp de pace, de Curtea Martiala, sub invinuirea de criminal politic, pentru activitatea mea publica din timpul ocupatiei germane asupra Munteniei si Dobrogei, ma vad silit sa vorbesc. In chipul acesta cred ca voi da oamenilor de bine putinta de a ma judeca in cunostinta de cauza si de a aprecia daca am fost sau nu capabil de a savarsi faptele ce mi s-au imputat. – Lupu C. Kostaki   Mare parte dintre asa-zisii «germanofili» erau animati mai curand de teama de Rusia decat de atasamentul fata de Puterile Centrale. Aceasta rusofobie, alimentata de istoria familiei si a tinutului de bastina, este fatisa in atitudinea lui Lupu Kostaki, boierul moldovean numit de guvern la carma Ministerului de Interne pentru perioada ocupatiei. De pe pozitia de «gerant», obiectivul sau era sa netezeasca raporturile cu autoritatile militare straine si sa asigure subzistenta locuitorilor din teritoriul ocupat. In schimb, dupa incheierea razboiului a fost acuzat de colaborare cu inamicul. Fireste ca Lupu Kostaki a colaborat cu autoritatile de ocupatie, intre anumite limite: in fond, de aceea fusese lasat la Bucuresti, in virtutea stralucitei sale cariere in admi­nistratie. El vedea in coabitare singura solutie pentru a salva populatia civila ramasa in teritoriul ocupat si chiar pentru a evita dezintegrarea tarii. Ramane de stabilit daca publicarea, un secol mai tarziu, a memoriilor lui Lupu Kostaki ii va face sau nu dreptate. – Lucian Boia carti jurnale

Dedic aceasta carte copiilor din Romania care au fost abandonati prin orfelinate, canale, pe strazi, prin gunoaie. Scrum este o poveste de Hollywood. Astfel de povesti sunt peste tot in Romania. Numai ca nu sunt descoperite, nu sunt vazute de nimeni, fiindca traim in ele, ne amestecam vrand-nevrand cu scenariul lor, care e scenariul vietii noastre abatute, agonizante, cenusii. E, in primul rand, povestea supravietuirii noastre ca popor, lucru pe care l-am invatat de la Parintele Gheroghe Calciu-Dumitreasa, care pe mine m-a scos de sub procedurile de deportare.   Intrasem ilegal in Statele Unite, fiindca nu obtinusem viza. Am fost un emigrant ca atatia altii, la inceputul anilor ’90. Viata unui emigrant este viata unui abandonat. Altfel spus, o trauma pe care o porti in tine tot timpul si care iti ghideaza miscarile. Am vrut sa exorcizez aceasta trauma si am regizat filmul „7 Cuvinte” tocmai pentru a putea spune „povestea unui invingator”, adica a Parintelui Calciu, la randul sau un emigrant, un abandonat. carti jurnale

64 de pagini de emotie   Maestrul Horatiu Malaele isi indeamna cititorii sa umble desculti prin aburul acestei povestiri din vremea copilariei sale miraculoase.   Intamplarile incep sa curga din februarie 1957. Un caz grav de tuberculoza, o carantina impusa si o motocicleta ruseasca Ij 49, galagioasa si obosita, au facut posibila retragerea lui Horatiu in plin an scolar. Avea doisprezece ani si era in clasa a 6-a la Scoala Generala Numarul 3 din Targu-Jiu. Colegul lui de banca tocmai murise fulgerator de tulberculoza, iar directia scolii si reprezentantii spitalului nu puteau sa isi asume alte riscuri. Solutia: trei luni de izolare. La asta se adauga si prudenta parintilor, care s-au gandit la siguranta lor si a fratelui surghiunitului. Asa s-a decis ca locul de carantina sa fie Tehomir, la casa bunicilor. Satul se afla pe la jumatatea drumului dintre Targu Jiu si Turnu Severin, ingropat intre dealuri, la unsprezece kilometri de Motru. Tehomir inseamna in slavona liniste si pace. Provine de la marele voievod Tihomir Tih, stapan al pamanturilor dintre Jiu si Olt si tatal lui Basarab I, intemeietorul Tarii Romanesti. Dar „liniste” si „pace” nu sunt cuvintele care ar putea descrie cel mai bine lunile care urmeaza. Oranduirea comunista schimba fata locurilor copilariei si cultiva durere in vietile oamenilor. Tot acum, Horatiu se indragosteste pentru prima data.   Povestea se compune din imagini puternice, cu accente sumbre, alearga intr-un stil neasteptat si se refugiaza pe alocuri in fantastic. Palatul regal trece in zbor pe deasupra satului. Omul cu doua capete care se cearta permanent intre ele este una dintre atractiile circului ambulant. O ploaie inghetata preface animalele din batatura in statui din gheata, pe care copiii le sparg apoi cu topoare si cu ciocane.   Cand apusul ii face umbra tot mai lunga si viata incepe sa apartina imprevizibilului, omul se apuca, din tainice motive, sa lase, cui va dori, marturii ale trecerii lui. Oaie tematoare, apartinatoare turmei, fac si eu acelasi lucru, smulgand din temnitele ucigase ale memoriei aceasta poveste din vremea unei copilarii miraculoase, traita in mocirla unei lumi aflate la rascruce. Nu va indoiti, tot ceea ce veti citi s-a intamplat aievea! - Horatiu Malaele carti memorii

Articole burgheze: Steinhardt isi continua in Revista „masacrul” din volumul de debut, semnind episodic tot „Antisthius” si parodiind acum stilul revistelor Criterionsi Vremea, precum si pe Eugen Ionescu. Daruind vei dobindi reprezinta o sinteza a textelor si a gindirii teologice ale lui Steinhardt, dar si o incununare a tuturor scrierilor cunoscutului critic si eseist increstinat in inchisoarea de la Jilava si calugarit la Manastirea Rohia din Maramures. Jurnalul fericirii este in egala masura o opera de bilant existential, dar si una conturind devenirea si cristalizarea unei constiinte-in toate componentele ei: teologica si morala, civica si politica, estetica etc.   Am intrat in inchisoare orb (cu vagi strafulgerari de lumina, dar nu asupra realitatii, ci interioare, strafulgerari autogene ale beznei, care despica intunericul fara a-l risipi) si ies cu ochii deschisi; am intrat rasfatat, razgaiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemultumit, ies cunoscand fericirea; am intrat nervos, suparacios, sensibil la fleacuri, ies nepasator; soarele si viata imi spuneau putin, acum stiu sa gust felioara de paine cat de mica; ies admirand mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies impacat: cu cei carora le-am gresit, cu prietenii si dusmanii mei, ba si cu mine insumi. - N. Steinhardt O carte splendida, amestec inextricabil de notatie cotidiana, amintire, confesiune, hermeneutica, humor, tragedie, istorie, universalitate, metafizica, fiziologie, citate de lectura... N. Steinhardt dovedeste aceeasi uluitoare forta de patrundere in adevarul lucrurilor dincolo de coaja groasa a locului comun. Literatura noastra s-a imbogatit cu o carte de prima mana, la care vom simti nevoia sa ne intoarcem nu o data, in clipe de restriste, dar si de bucurie. - Nicolae Manolescu memorii carte

San Francisco Chronicle Best Book of the Year 2018   Anne Gisleson si-a pierdut surorile gemene, si-a vazut casa distrusa de uragan si a fost martora la sfarsitul tatalui ei, rapus de cancer. Alaturi de Brad, sotul ei, descopera ca si prietenii lor trec prin aceleasi crize si incearca sa faca fata acelorasi traume: moartea celor dragi, casnicii cu probleme, conflicte cu copiii, cariere nesigure. Impreuna alcatuiesc un „club de lectura dedicat crizelor existentiale“: prietenii citesc, iar in ultima joi din fiecare luna se intalnesc la un pahar de vin si stau de vorba despre cartile vindecatoare. Vocile se intrepatrund, de la Ecleziast, Iov sau Iona pana la Epicur, de la Shakespeare, Tolstoi sau Kafka pana la Joyce, Cheever si poezia postmoderna. Lecturile si conversatiile cu prietenii pe marginea lor o ajuta pe Anne sa impartaseasca, in anul de dupa moartea tatalui, povestea nespusa a familiei sale. Totul intr-un New Orleans devastat de uragan, halucinant si fermecator, care-si cauta si el forta de a merge mai departe. Sunt pagini impregnate de suferinta, dar si de intelepciune si, pe alocuri, autoironie, cu deplina sinceritate. Iar aceasta calatorie interioara devine un amestec rar si paradoxal de delicatete si brutalitate existentiala, in care poti razbate datorita cartilor si prieteniei. Anne Gisleson are un stil cu adevarat extraordinar si ne face partasi la frumusetea bizara a lumii ei. - Elle   O poveste seducatoare, in care meditatia filozofica se impleteste cu revelatiile foarte personale. - Kirkus Review O carte foarte valoroasa, emotionanta si antrenanta. - The New York Times Book Review   Anne Gisleson nu se fereste sa abordeze cele mai dificile intrebari ale vietii, imbinand perfect explorarea unor concepte si scrierea memorialistica. O carte captivanta si ingenioasa. - Booklist   Anne Gisleson este scriitoare, cofondatoare a centrului Antenna de promovare a literaturii si artelor vizuale din New Orleans, director al Programului de Creative Writing din cadrul Centrului pentru Arte Creative din acelasi oras. Eseurile sale au aparut in publicatii precum Los Angeles Times, The Atlantic, The Oxford American, The Believer si in cateva antologii, printre care The Best American NonRequired Reading, Best Music Writing, Life in the Wake. Este coautoare, alaturi de fotografa Michel Varisco, a albumului Shifting: How to Rebuild a City: Field Guide from a Work in Progress, care ilustreaza deopotriva frumusetea si starea de degradare a deltei fluviului Mississippi de dupa uraganul Katrina. Anne Gisleson locuieste in New Orleans impreuna cu sotul ei si cu cei doi fii. memorii carte

Alfred Gerstenberg a intrat in armata germana in anul 1912 si a activat in Primul Razboi Mondial intai in cavalerie, apoi in aviatie ca ofiter tehnic. In al Doilea Razboi Mondial a fost atasat Luftwaffe in Polonia si Romania. Cartea scrisa sub forma de interviu contine memoriile lui Gerstenberg din aceasta perioada. carti memorii

Totul a inceput cu niste imagini: un faun cu o umbrela, o regina pe o sanie, un leu magnific. Iar elementul crestin si-a facut singur loc in poveste. - C.S. Lewis   C.S. Lewis aduna in aceasta colectie de eseuri ganduri despre scrierilede fictiune, discutand in special rolul basmelor si al literaturii stiintifico-fantastice si indreptandu-si privirea critica atat asupra unor scriitori precum J.R.R. Tolkien sau George Orwell, cat si asupra dificilei sarcini de a scrie pentru copii. Lewis isi afirma pozitia in contrast cu cea a criticilor literari ai vremii lui: sa fii fermecator atunci cand asterni pe hartie imagini si intamplari din lumea noastra reala sau din alte lumi, inchipuite, inseamna sa pui in valoare mai intai de toate Povestea in sine si imaginatia, fara a uita ca gusturile copiilor in materie de literatura nu se deosebesc prea mult,la urma urmei, de cele ale oamenilor mari. carti jurnal

Volumul a stat la baza filmului Dupa-amiaza unui tortionar, regizat de Lucian Pintilie in 2001 si nominalizat la premiul „Leul de Aur”.   Un unicat in memoria postcomunista. Rareori o astfel de indicatie – de gen mai curand publicitar – a sunat mai just. [...] Cu acest Drum al Damascului Doina Jela ne ofera o tripla surpriza: tortionarul Securitatii, Frant Tandara, descrie torturile in care se specializase, ia asupra-si partea lui de vina, implica sistemul communist comanditar al ororii si mai ales (aici unicatul este incontestabil) cere sa fie judecat intr-o tara care, de-a lungul a zece ani de tranzitie, nu si-a gasit inca judecatori si tribunal. - Virgil Ierunca, Romania literara, nr. 7, 1999   Drumul Damascului e o carte importanta nu doar prin extraordinara impresie pe care ti-o lasa documentul, ci si prin revelarea cu probe indubitabile a modului de functionare a sistemului represiv comunist. In perversiunea lor infinita, securistii stiau sa-si gaseasca aliati dintre cele mai nefericite si decazute elemente ale societatii. Spre a-si pastra mainile curate, ei faceau apel la indivizi pe care tot ei ii adusesera in starea de subanimalitate, creandu-le reflexul conditionat al urii si violentei. Astfel de indivizi exista si astazi, ei traiesc printre noi si, cum spune Frant Tandara, vor muri cu capul pe propria perna. - Mircea Mihaies Fragment din volumul "Drumul Damascului. Spovedania unui fost tortionar" de Doina Jela:   "Profesorul Fronea Badulescu face parte dintr-o elita careia marele public nici nu-i acorda propriu-zis o existenta reala. Gheorghe Titeica, Henri Coanda, Joliot-Curie, Diesel si Watt, Horia Hulubei, Traian Gheorghiu. Singurele cunostinte legate de ei sunt fie portretul desenat pe caietul de aritmetica din scoala primara - Gheorghe Titeica -, fie substantivele comune denumind niste imposibile substante si aparate. Profesorul Badulescu a brevetat si el inovatii si inventii recunoscute international, care i-ar putea purta numele, ca Diesel-ul si watt-ul. Pentru el, Traian Gheorghiu, Horia Hulubei, Henri Coanda, si chiar Joliot-Curie, au avut o existenta cum nu se poate mai reala. El insusi a lucrat multi ani in preajma lui Horia Hulubei, academician, profesor, doctor in stiinte, directorul Institutului de fizica nucleara din Bucuresti. Iar acesta a fost asistent si colaborator, vreme de 18 ani la Paris, al lui Joliot-Curie. Stie, de exemplu, ca pe Horia Hulubei pana la moartea lui, in 1972, comunistii au incercat de multe ori sa-l inlature de la conducerea institutului, si s-a opus, cu o energie neabatuta, intervenind, de pe pozitia lui de presedinte al Consiliului Mondial al Pacii, direct la rusi, fostul lui patron in persoana, acelasi Joliot-Curie. Doua istorii senzationale povesteste profesorul Fronea Badulescu: cum, neputand sa-l inlature din cauza inaltei protectii, au incercat comunistii sa-l otraveasca pe Horia Hulubei, dandu-i o ceasca cu cafea, cum si-a pierdut pe loc cunostinta si a cazut la pamant, apoi cum l-a cunoscut el insusi, Fronea Badulescu, pe Alexandru Nicolschi, monstrul absolut din istoria Romaniei, si lungile „discutii” pe care le-a avut cu el. Asa le numeste profesorul - „discutii”. Si-mi vine sa cred ca are dreptate cine spunea ca trebuie sa ti se fi intamplat in viata lucruri cumplite ca sa fii un om optimist. In ciuda unei tristeti difuze, misterioase, pe care o degaja persoana lui, aceste povesti si toate povestile lui Fronea Badulescu se termina intotdeauna cu bine. Savantul Horia Hulubei a fost salvat ca prin minune de secretara lui, o femeie extraordinara, de un devotament dumnezeiesc, numita doamna Condrut, iar Nicolschi a murit in oprobriu, in frica si in rusine, cunoscut drept cel mai mare criminal din istoria Romaniei. Da, recunoaste cu un zambet foarte tineresc, in ciuda unei vieti nu scutita de incercari, este un om optimist. Nimic nu e niciodata pierdut, sau in tot cazul trebuie sa luptam pana la capat. Eu as zice ca este optimist din decenta, si ca un om ca el reabiliteaza optimismul. El spune ca a fost dintotdeauna, de foarte tanar, in ciuda aplecarii catre stiinta si a faptului ca paradisul lui este laboratorul, un om cu un crez, cu un ideal, adica un luptator.” carti jurnal

Sa nu ne razbunati! + Cd. Marturii despre suferintele romanilor din Basarabia Cu ani in urma, m-am gandit sa alcatuiesc un fel de Pateric cu figuri si intamplari deosebite din temnitele comuniste.  Am citit memoriile celor trecuti prin puscarii, am stat de vorba cu fosti detinuti politici si-am cercetat, saptamani la rand, dosarele de la CNSAS. Ulterior, un grup de oameni inimosi a avut ideea construirii unei arhive video, cu filmari de nivel profesional, cu fostii detinuti politici.  Dupa aproape un an si jumatate, s-au adunat sute de ore de filmare, cu marturii foarte interesante. Viziunea Patericului s-a modificat substantial si cititorul are acum in mana o prima aparitie din seria Sa nu ne razbunati! Sub acest titlu vor fi reunite carti cu marturii (din interviurile filmate si din ceea ce am adunat inainte) si  dvd-uri cu filme documentare. Acest prim volum ne pune in fata drama celei mai patimite parti a pamantului romanesc, Basarabia. carti jurnale

Drumul celor putini. Amintirile unui pilot de vanatoare iesit din incercuirea de la Stalingrad Tudor Greceanu (1917-1994) a fost unul dintre asii aviatiei romane de vanatoare din cel de-al Doilea Razboi Mondial, avand la activ peste 6.000 de ore de zbor pe timp de razboi, realizate in 1.000 de misiuni de lupta, atat in Est, cat si in Vest, si zeci de victorii aeriene pentru care a fost rasplatit cu numeroase ordine si decoratii devenind si Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Arestat de comunisti, a reusit o spectaculoasa evadare de la Aiud. Volumul spune povestea unui pilot de vanatoare care si-a inceputul ascensiunea putin inainte de debutul conflagratiei, a participat la nenumarate lupte aeriene dintre care cele mai dramatice episoade s-au petrecut in timpul bataliei de la Stalingrad, apoi a trecut prin infernul inchisorilor comuniste si prin amputarea picioarelor din cauza torturilor suferite acolo, lasand in ultimii ani ai vietii pretioase amintiri despre toate acestea. O parte dintre capitole au fost scrise de Tudor Greceanu insusi, celelalte constituindu-se din interviuri acordate de autor. Fiecaruia ii este frica de ceva. Unii sunt victimele propriului refuz al fricii, al propriului curaj, care este o vesnica lupta psihologica intre ceea ce suntem si ceea ce am putea deveni sub imboldul fricii. In luptele cu rusii, unde am fost mereu in inferioritate numerica, doi contra douazeci, actionam mai putin sub imboldul fricii, pentru ca aveam superioritatea avionului, ceea ce nu s-a intamplat cu americanii, cand superioritatea numerica era de 1 la 30-40 si nu mai aveam superioritatea aparatelor. Atunci recunosc ca de multe ori trebuia sa ne invingem frica. Odata am fost doborat: la o altitudine de 11.000 de metri, un proiectil exploziv m-a lasat fara instalatia de oxigen. […] Mi-am pierdut cunostinta. Nu stiu ce s-a intamplat. Presupun ca am avut un moment de revenire cand m-am apropiat de sol. Avionul a fost gasit pus pe burta, or, a pune un Messerschmitt pe burta nu e o treaba usoara. – Tudor Greceanu Fragment din carte: "La noi in unitate nu se face economie de combustibil sau de ore motor. Vreau sa va vad zburand mereu, iar programul vi-lvoi face eu, asa fel ca in cel mai scurt timp sa fiti suficient de antrenati pentru a intra in lupta si a supravietui invingand. Sunteti liberi... Puteti pleca acasa... sau la un restaurant... unde vreti. Si de maine incepe activitatea si programul de zbor de antrenament." Am plecat; am parasit aerodromul cu impresia imbatatoare a unei mari duble victorii: invinsesem si-mi facusem un aliat din Messerschmitt si invinsesem rezervele lui Popisteanu, castigand un loc la care numai cu 48 de ore mai inainte nici in vis nu cutezam sa ma gandesc. Stiam ca ambele victorii se pot transforma la cea mai mica greseala in infrangeri, poate chiar definitive. Timpul mi-a dat dreptate, caci a doua zi de dimineata pe aerodromul Pipera s-a asternut unul dintre cele mai mari dolii din aviatia romana contemporana. Capitanul Pufi Popescu, as al aviatiei romane, pilot de vanatoare, polivalent, campion mondial de acrobatie si comandant al escadrilei 57 din Grupul lui Popisteanu (7 Vanatoare) s-a ciocnit in zbor in formatie stransa cu un capitan german, Hornig. Lui Pufi i-a zburat elicea avionului mancand cu ea din neatentie o parte din coada lui care a reusit totusi sa aterizeze. Nu aveau decat 200 m inaltime si de aceea, cu toate ca Pufi Popescu a incercat sa se salveze cu parasuta, aceasta nu s-a putut deschide complet, iar Pufi a fost facut bucati. Aceasta mare tragedie a fost un semnal de alarma si un nou memento pentru toti cei care se incred prea mult in puterile si in nemurirea lor. Aceasta din urma credinta a semanat de altfel cu mii de morminte drumul zburatorilor din lumea intreaga si voi mai avea ocazia de multe ori sa semnalez victime ale aceluiasi „icarism", care face parte din insasi factura sufleteasca a zburatorilor. " carti memorii

Omul in cautarea sensului vietii este cronica experientelor ingrozitoare traite de psihiatrul Viktor Frankl in timpul detentiei sale la Auschwitz si in alte lagare concentrationiste. Cartea devenita bestseller international cu peste 10 milioane de copii vandute, deschide cea mai intima perspectiva asupra intelegerii omului in situatii de nesupravietuit, cum accepta trauma si in final, gaseste sens in ceea ce traieste. Volumul, o reeditare improspatata de un cuvant inainte scris de Harold S. Kushner si de o postfata de William J. Winsdale, a aparut in VERSANT.   Omul in cautarea sensului vietii de Viktor Frankl este una dintre marile carti ale epocii noastre. In mod normal, daca intr‑o carte exista un singur pasaj, o singura idee suficient de puternica incat sa schimbe viata cuiva, atunci cartea aceea merita citita, recitita si‑si merita pe deplin locul intr‑o biblioteca. - Harold S. Kushner   Cartea de fata a ajuns sa numere aproape o suta de editii in limba engleza – pe langa traducerile in alte douazeci si unu de limbi. Numai editiile in engleza au depasit trei milioane de copii vandute. Acestea sunt faptele si probabil tot acesta este motivul pentru care reporterii presei scrise americane, dar mai cu seama reporterii posturilor de televiziune isi incep cel mai adesea interviurile, dupa expunerea acestor cifre, cu urmatoarea exclamatie: „Dr. Frankl, cartea dumneavoastra a ajuns un adevarat bestseller – cum va simtiti dupa un asemenea succes?“. In primul rand, le explic ca eu in faptul ca volumul meu a ajuns bestseller nu vad o realizare sau o reusita personala, ci mai degraba expresia starii de nefericire la care a ajuns lumea contemporana: daca sute de mii de oameni cumpara o carte care inca din titlu promite sa se ocupe de problema sensului vietii, atunci probabil ca aceasta chestiune ii macina profund pe oamenii acestia. - Viktor Frankl Viktor E. Frankl a fost professor de neurologie si psihiatrie la University of Vienna Medical School pana la moartea sa survenita in anul 1997. A scris 29 de carti care au fost traduse in 21 de teritorii. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost inchis timp de trei ani in lagarul nazist de la Auschwitz.  Ilustrator Coperta: Andrei Gamart  Fragment din cartea "Omul in cautarea sensului vietii" de Viktor E. Frankl "Numai un singru lucru va rog, a continuat amicul, sa va radeti zilnic, pe cat posibil, chiar daca o faceti cu un ciob de sticla... chiar daca va costa ultima bucatica de paine. Veti arata mai tineri, iar razuiala va va face obrajii sa para mai rumeni. Aveti o singura sansa daca vreti sa ramaneti in viata: sa aratati cat mai apti de munca. Cea mai mica ezitare la mers, din cauza unei mici basici in talpa, sa spunem, va fi observata de soldatii SS si a doua zi va asteapta camera de gazare. Stiti ce este un «moslem»? Un om care arata deplorabil, epuizat, bolnav si emaciat, unul care nu mai e capabil de munca fizica grea...asta e un «moslem». Mai devreme sau mai tarziu, de obicei mai devreme, orice «moslem» ajunge la gazare. Asa ca tineti minte: barbieriti-va, mergeti cu spatele drept si fiti inteligenti; numai asa puteti sta linistiti in privinta camerelor de gazare. Toti cei care sunteti aici, chiar si voi, sositi de douazeci si patru de ore, nu aveti de ce va teme de gazare, poate cu exceptia ta. A aratat spre mine si mi-a spus: Sper sa nu te superi ca sunt asa sincer. Celorlalti le-a repetat: Dintre voi toti, numai el are motive sa se teama de urmatoarea selectie. Asa ca sa nu va fie frica. Am zambit. Astazi sunt convins ca oricine ar fi facut la fel in locul meu."  carti jurnal

Volumul grupeaza tematic un amplu dialog intre Emil Brumaru si Veronica D. Niculescu publicat initial in rubrica „Diabloguri” din Suplimentul de cultura. Se vorbeste despre viata, despre moarte, sint depanate amintiri, sint analizate traume din copilarie si mai recente, dar si momente emotionante din viata celor doi. Peste toate acestea planeaza mereu literatura – uneori direct, vizind autori, opere si personaje, alteori indirect, ca un liant intre diversele teme abordate. Cad castane din castani debordeaza de sensibilitatea caracteristica autorilor, iar dispozitia ludica cu care ne-au obisnuit deja transforma subiectele de discutie intr-un joc. „In decembrie 2007, Emil Brumaru strecura dintr-odata intr-unul dintre comentariile sale pe blogul meu, cind erau in toi cine stie ce discutii nevinovate despre paiate, sobe sau pagini: «Si de aici o sa trec la altceva... Cred ca ar fi interesanta o carte cu viata, atit cit poate fi ea destainuita, a doi oameni de virste diferite... De gindit». Am ris ca de o ghidusie si, cu siguranta, nu m-am gindit la nici o carte. Peste o luna, iarasi: «Si revin la ideea scrierii unei carti, asa, in unda intimplarii... nefortind nimic... Carte pe care deja am inceput sa o scriem, iti atrag, cu viclenie, atentia!». Si atunci comentariul a zburat pe linga mine aproape neluat in seama. Aceste doua comentarii m-au frapat abia acum, la recitirea dialogurilor noastre adunate laolalta. A trebuit sa treaca niste ani ca sa pricep si eu ca, probabil, din povestile noastre intersectate si decupate apoi sub forma de rubrica de revista chiar crescuse pe nestiute o carte.” (Veronica D. Niculescu) carti jurnal

Povestea Faridei reprezinta primele memorii ale unei supravietuitoare a terorii ISIS. Toti barbatii au fost omorati. Toate femeile au devenit sclave, dar Farida a reusit sa evadeze. In august 2014, Farida, o adolescenta obisnuita, incerca sa se bucure de vacanta de vara. Fata locuia intr-o regiune muntoasa din nordul Irakului, iar ce a urmat este de neimaginat. Satul ei a cazut prada unui atac pus la cale de ISIS. Acestui atac i-au cazut victime toti barbatii, inclusiv tatal si unul dintre fratii Faridei, iar femeile au fost luate ostatice si supuse unor chinuri atroce, de la batai si violuri pana la vanzare in piata, asemenea unor vite. Dupa sapte tentative esuate de a se sinucide, Farida va profita, impreuna cu alte cinci tinere, de o ocazie favorabila si va fugi in desertul libian. Farida a dovedit un curaj incredibil intr-o situatie care parea fara iesire si s-a hotarat sa faca publica povestea ei de viata. Ne aflam in prezenta memoriilor impresionante ale unei tinere femei, care arata ce inseamna cu adevarat lupta pentru supravietuire a unor oameni nevinovati, prinsi in vartejul razbunarii inexplicabile a membrilor ISIS. Andrea C. Hoffmann, coautoarea cartii, este unul dintre jurnalistii specializati in problemele din Orientul Mijlociu si situatia femeilor din tarile musulmane. In ultimii 15 ani, Hoffmann a scris numeroase reportaje despre situatia politica din zona, iar materialele ei despre Iran au fost premiate de nenumarate ori.  Fragment din volumul "Povestea Faridei" de Farida Khalaf:   „Mi-am pus latul in jurul gatului. Insa, de aceasta data nu era niciun pat de pe care sa pot sari. Asadar, mi-am traspicioarele in sus. Am simtit cum se strangea latul si cum ma lasa fara aer. Am inceput sa horcai dupa care am ametit. Nu mai stiu exact ce a urmat. Probabil ca picioarele mele au ajuns din nou pe pamant, astfel incat nu m-am sufocat imediat. Atarnam asadar cu capul in lat si ma gaseam intr-o stare de intunecare spirituala. Incercam sa-mi trag din nou picioarele sub mine, pentru a grabi procesul mortii. Dar imi pierdeam mereu cunostinta si, odata cu ea, capacitatea de a-mi controla membrele. In cele din urma bara de fier din zid se rupse si m-am prabusit la pamant. Stiam: esuasem din nou. Dimineata isi facu aparitia Emirul si ma gasi in celula, pe jos. Fu cuprins pe data de un atac de furie. - Bestie nenorocita, urla el. Daca vrei neaparat sa mori, te pot ajuta cu cea mai mare placere. O sa-ti dau eu tie o lectie! Ma lua pe umar si lua cu sine si bara cu carlige atunci cand ma cara afara din celula. In chip ciudat, pe acesta nu-l deranja catusi de putin ca nu aveam niciun voal pe mine si ca purtam doar acea rochie albastra, pe care o uram. Era rochia in care ma violase. Nici macar nu-i pasa de faptul ca ma vedeau astfel ceilalti barbati. Ba din contra: ii incuraja chiar sa-l urmeze. Curiosi cum erau din fire, acestia nu se lasara invitati a doua oara. Banuiam ca se va petrece ceva rau, atunci cand ma dusese in incaperea in care ajunsesem in urma cu mai multe zile impreuna cu Evin. Zeyad ma puse pe o masa si ceru sa i se aduca niste cabluri de curent electric. Dupa care incepu sa ma bata, innebunit de furie.” carti jurnal

Ultimii ani ai vietii il gasesc pe Tolstoi la mosia de la Iasnaia Poliana, traind ca un mujic. Lasase in urma societatea mondena petersburgheza, onorurile, ba chiar si propriul destin literar. Devine un fel de patriarh nonconformist, in raspar cu autoritatile laice si cu cele ecleziastice. Ajunsese la o credinta in care putini il puteau urma. Gasise un fel de-a se exprima mai simplu. Aici, la Iasnaia Poliana, in singuratate, sta de vorba cu sine despre Dumnezeu si oameni, iar jurnalul, care l-a insotit permanent, e spatiul unde pune intrebari infinite, unde cauta sa inteleaga si sa se exprime altfel decat o facuse in romane. Aceste meditatii au fost cenzurate in editiile anterioare ale jurnalului – puterea sovietica putea accepta „stilul“ lui de mujic, dar nu si spiritul care se impotrivea oricarei revolutii. Traducere de Elena Dragusin-Richard     Fragment din volumul "Despre Dumnezeu si om" de Lev Tolstoi:       „A-l iubi pe Dumnezeu inseamna a iubi manifestarea Lui. Constiinta manifestarii Lui este cea mai limpede (inainte de toate) in mine. Dar nu pot sa nu vad manifestarea Lui pretutindeni: in cer, pe pamant, in piatra, in nisip, in stele. Deosebirea dintre aceste manifestari e doar ca unele sunt mai apropiate de mine (nu ca loc, ci ca natura a manifestarii), iar altele mai indepartate. Cu cat sunt mai apropiate de mine, cu atat pot si trebuie sa le iubesc mai mult. Cele mai indepartate de mine sunt pamantul, piatra, nisipul, cerul, planetele. E firesc sa le iubesc si pe ele, dar copacul, planta sunt mai apropiate de mine, si le iubesc mai mult, inca mai mult iubesc animalele, iar cel mai mult pe cel mai apropiat de mine, pe om. Insa si mai mult, mai mult decat orice pe lume, nu pot sa nu ma iubesc pe mine, eul meu, dar nu eul corporal, mizerabil, care trebuie fie la fel de departe de mine ca orice animal, ba chiar ca piatra sau nisipul, ci eul spiritual, pe care daca il iubesc ajung la iubirea insasi, iubirea fata de tot. Egoismul corporal e respingator, dar nu exista nimic mai presus de egoismul spiritual, de transferul constiintei tale in eul spiritual, vesnic, universal. Acest transfer se face prin iubire si aduce cu sine un bine care te face sa nu-ti mai doresti nimic altceva. Cum sa nu-i multumim Celui care ne-a daruit acest bine?! (11 mai)     De ce nu accept deloc prezenta vietii in piatra, nisip, dar nu resping posibilitatea vietii in stele? Probabil pentru ca piatra o cunosc prin toate simturile mele, si nu gasesc viata din ea, dar stelele le cunosc numai prin simtul vazului, si de aceea accept posibilitatea vietii. Dar asta nu demonstreaza ca in piatra nu exista viata, iar in stele poate fi, ci doar ca cele cinci simturi exterioare ale mele sunt insuficiente pentru a patrunde in viata pietrei. (11 mai)     Una dintre greselile principale care impiedica implinirea legii iubirii e ideea ca pentru a trai in conformitate cu invatatura iubirii e nevoie ca fiecare om in viata lui sa infaptuiasca deplin legea iubirii. Nu e necesara infaptuirea, deplina infaptuire e imposibila, daca s-ar savarsi n-ar mai exista viata, e necesara doar apropierea de infaptuire. Aceasta apropiere reprezinta viata si binele ei. (11 mai)     De obicei, pentru oameni invatatura e deplina infaptuire a legii iubirii si, vazand imposibilitatea acestei infaptuiri pentru fiecare in parte si pentru toata omenirea in momentul de fata, rezolva problema acceptand ca invatatura e minunata si, in acelasi timp, irealizabila. Pe unii asta ii duce la negarea oricarei religii, pe altii la o pervertire a crestinismului in care imposibilitatea de a infaptui pe deplin invatatura e corectata prin har, credinta in mantuire si taine. Aceasta greseala ii abate pe oameni de la intelegerea limpede a vietii ce decurge din invatatura iubirii, dupa care scopul vietii e aceasta apropiere de desavarsire. Apropierea trebuie sa fie neaparat gradata, incepe cu atingerea primelor trepte ale desavarsirii, apoi a urmatoarelor s.a.m.d. (11 mai)” memorii carte

Spovedania unui preot ateu este o meditatie provocatoare pe tema conditiei umane, dar si o cautare a divinului, a credintei, dincolo de superstitii, dincolo de dogme, dincolo de orice religie institutionalizata. Nascuta dintr-o experienta directa de viata, tragica si tulburatoare, cartea refuza resemnarea si postuleaza o incredere reinnoita in umanitate.   De multi ani port haina preotiei. Am slujit atatea Invieri, an de an, si atatea morti, mult mai multe, ori de cate ori s‑a ivit prilejul. Am vazut atatea nasteri si decese, atatea vieti… atatea suflete pe dinauntru, din scaunul spovedaniei, acolo unde mii de oameni, de‑a lungul vremii, mi‑au aratat gandurile lor, indoielile, neputintele, durerile, dar mai ales toate mizeriile ascunse in viscerele lumii. Cand m‑am hirotonit eram doar un copil. Dupa primele spovedanii, m‑am maturizat. Dupa primele inmormantari, m‑am abrutizat. Dupa atatea slujbe, m‑am plictisit… de moarte… M‑am saturat de studiul asta antropologic al omului religios. Candva m‑a fascinat, dar acum, ca am vazut prea mult… memorii carte

Potrivit marturiei autorului, „aceasta carte s-a zamislit sub pamint”, intr-o celula de la Jilava, la sugestia colegilor de detentie de a-si pune pe hirtie, dupa eliberare, povestirile despre peregrinarile sale pe la manastirile din tara. Iar rezultatul este acest volum de nuvele fantastice grupate in jurul unui personaj simbolic – ingerul care si-a pierdut aripile – care, prin calatoriile lui in spatiul fascinant al manastirilor romanesti, prilejuieste o incursiune in trecutul istoric si legendar al locurilor. Un amestec de prezent si ecouri ale unor evenimente istorice de care se leaga inaltarea manastirilor Olteniei , de mitologie crestina si profan, de omenesc si supraomenesc ce aminteste de creatia lui V. Voiculescu si Mircea Eliade. Conflictul dintre familia lui Constantin Brincoveanu si aceea a Stolnicului Constantin Catacuzino, zidirea maicii Olimpiada, fiica din flori a lui Brincoveanu, in peretele bisericii, acuzata de vrajitorie de catre Stefan Cantacuzinul si doamna sa Pauna, figura lui Mircea Ciobanul si a doamnei Chiajna sint doar citeva fapte si personalitati care dau autenticitate povestirilor peregrinului apter, un personaj contemporan cu intregul nostru trecut istoric. „Ceea ce numim indeobste orizontul fantastic al prozei lui Valeriu Anania ar apartine mai degraba deschiderilor catre sacru pe care le practica un spirit religios. Nuvelele din Amintirile peregrinului apter sint admirabile hierofanii, superb poetice pe aceasta directie. «Imaginarul» nu este subordonat necesitatilor si ambitiilor auctoriale. El se integreaza unui program «culturalizator». Calatoriile peregrinului vor sa dea (alt) temei legendelor, istoriilor, «povestilor» dintr-un tinut. Sa resacralizeze ceea ce trecerea a desacralizat.” (Cornel Ungureanu) „Demersul epic al lui Valeriu Anania din Amintirile peregrinului apter pare unul ce se inscrie netagaduit in linia «traditionala» a povestirii noastre moderne, asezindu-se la incheierea unui posibil cvadrilater ale carui celelalte unghiuri le-ar fixa Gala Galaction, Mircea Eliade si V. Voiculescu. Povestirile si nuvelele sale aduc mirajul misterelor de inceput de lume, faptica lor fiind inviata adesea din vremuri foarte indepartate, aureolate de un fabulos fantastic, dedus dintr-o mitologie crestina ce dizolva marturia documentului concret istoric in «posibilitatea unei simple legende», cu reverberatii profunde in constiinta morala a unei epoci revolute ce-si afla corespondente perfecte in contemporaneitatea noastra imediata. Peregrinarile mereu tinarului apter se petrec nu atit intr-o arie geografica – calator dintr-un loc in altul, de la o manastire la alta –, cit mai ales in lungul veacurilor, de la un timp la altul, de la o intimplare cu rezonante in semnificatia istorica la alta, de la un personaj implicat veacului sau la un altul fixat pe coordonatele altui ev.” (Constantin Cublesan) carti jurnal