Top 39 Cărți de Teatru din 2024

  carti de teatru

Nu este obiceiul de a vedea o eroina ca epilog, dar aceasta nu este mai nepotrivit decat de a vedea pe erou ca prolog. Daca este adevarat ca vinul bun n-are nevoie de reclama, este adevarat si ca o piesa buna n-are nevoie de epilog; totusi unde e vin bun se pune in fata pravaliei o coroana de iedera si piesele bune se dovedesc si mai bune cu ajutorul unor bune epiloguri. In ce incurcatura ma aflu eu, care nici nu sunt un bun epilog, nici nu pot sa va cer bunavointa pentru o piesa buna! Nu sunt imbracata ca cersetor, si nici nu-mi sta bine sa cersesc; de aceea am sa va rog fierbinte; si am sa incep cu femeile. Va poftesc, o femeilor, din dragostea ce aveti pentru barbati, sa aratati ca va place si cat va place aceasta piesa; si va poftesc, o barbatilor, din dragostea ce o aveti pentru femei, – si cum vad dupa zambetul vostru niciunul din voi nu le uraste, – sa va intelegeti cu femeile ca sa placa piesa. teatru carti

carti de teatru

Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman, de origine greaca. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. teatru carti

Oriunde ma duc, numai de mine dau este un volum de texte dramatice la care Valentin Nicolau lucra in clipa cand timpul n-a mai avut rabdare. Cartea, pe care n-a mai apucat s-o vada tiparita, cuprinde trei „vise intr-un act“, precum si eseul „Un teatru al cunoasterii interioare“, in care se regaseste crezul autorului despre arta teatrului. Viata cere uitare. Ca sa ne aducem aminte, trebuie ca inainte sa fi uitat. Forta a tot ce este viu este uitarea. Memoria noastra functioneaza precum o rana: cu cat ii rupi coaja mai des, cu atat cicatricea creste si-ti va reaminti durerea. De aceea, repovestim aceleasi povesti. Dar si pentru ca nu le intelegem. Ceva inteles nu mai este repetat, odata priceput, cuvantul este redus la tacere. In interiorul tacerii isi face loc adevarul, devenind si spatiul aducerii aminte. Ne vom aminti doar ceea ce este inca prezent si, totusi, uitat. - Valentin Nicolau carti de teatru

Octavian Soviany s-a nascut pe 23 aprilie 1954, la Brasov. Studii: Universitatea „Babes-Bolyai", Cluj-Napoca, Facultatea de Filologie (1975-1979). Doctor in Filologie al Universitatii din Bucuresti (2008). Debut: revista Echinox, 1975, simultan cu poezie si critica. Debut editorial: Ucenicia batrinului alchimist (Dacia, 1983). Volume de versuri, intre care: Cartea lui Benedict (Vinea, 2002), Alte poeme de moda veche (Pontica, 2004), Scrisori din Arcadia (Paralela 45, 2005), Dilecta (Cartea Romaneasca, 2006), Pulberea, praful si revolutia (Casa de Editura Max Blecher, 2012; Pepel, prah in revolucija, traducere in limba slovena de Ales Mustar, IRIU Institut, Ljubljana, 2013); Ca/diu/ lui Magellan (Cartea Romaneasca, 2014). Romane: Textele de la Monte Negro (Pontica, 2003; ed. a II-a, sub titlul Arhivele de la Monte Negro, Cartea Romaneasca, 2012), Viata lui Kostas Venetis (Cartea Romaneasca, 2011), Moartea lui Siegffied (Cartea romaneasca, 2015). A mai publicat volume de teatru si critica literara, iar in 2014 , i-a aparut la Casa de Editura Max Blecher ti2aducerea di Charles Baudelaire, Florile raului. Este detinatorul rnai multor distinctii si premii literare. Fragment: " Prelegerea 10 Duşumeaua e acoperitd cu măini şi picioare de ceară. Intră Orfeu cu o mătură şi un făraş uriaş. ORFEU: De ce n-ai măturat în atelier, Sganarel, tică-losule? (După o vreme.) Ieri am reuşit să adun doar o mie treizeci de perechi de picioare. În ritmul ăsta n-o să isprăvesc niciodată. Nu mai am nicio pică-tură de energie. MAREŞALA: Bună dimineata, Orfeu. Ai început să simti şi tu nişte furnicături în picioare, dragostea mea? ORFEU: E probabil din pricina măturatului. Mătur de treizeci şi şase de ore şi bănuiesc că n-o să ispră-vesc niciodată. (Furios.) Mi-a racut-o ticălosul de Sganarel! MAREŞALA: Ţi-aş da o mână de ajutor, dragostea mea, dacă n-aş fi trecut într-o altă stare de agregare. ORFEU: (Privind-o atent) Dumneavoastră nu sunteti dona Elvira. Aveti şoldurile prea late şi sânii prea mici. Banditul de Sganarel nu avea deloc simlul proportiilor. MAREŞALA: N-ai pus încă masa, iubitule? Ai uitat că m-ai invitat în seara asta la cină? ORFEU: Eu? Iertati-mă, dar în casa asta de obicei nu se cinează. MAREŞALA: Pentru mine poţi să faci o excepţie, dragostea mea. (Cu nostalgie.) Cu mine ai compus totuşi trei simfonii. ORFEU: Vă doamnă. Simfonii compunea valetul meu, Sganarel. Sarcina mea în această casă se reduce la curăţenie. MAREŞALA: Mă aşteptam să găsesc o faţă albă de masă, nişte flori, câteva ORFFEU: Îmi pare rău, doamnă, sunteţi victima unei manipulări ordinare. MAREŞALA: Ai dreptate, Orfeu, suntem amândoi nişte victime. (Privindu-l compătimitor.) Ştii că o să te faci şi tu de ceară, dragostea mea? ORFEU: Casa asta e plină de picioare de ceară de când pe soţia mea a muşcat-o o broască râioasă. MAREŞALA: Cum? Ai uitat că m-ai luat de nevastă, Orfeu? MUSEA: (Care apare din intuneric.)Şi pe noi, Pentesileea Sergheevna. MAREŞALA: Hai, vino şi ia-mă de mână, iubitule. N-ai zis tu că vrei să murim împreună? MUSEA: (Care apare din întuneric.) N-o asculta, Orfeu. Nu vezi doar o statuie de ceară? MUSEA: O iluzie optică. ORFEU: Într-adevăr, am început să simt nişte furnică-turi în picioare. MAREŞALA: Fiindcă nu vrei să mă iei de mână, iubitule. Vino şi odihneşte-te în braţele mele, Orfeu. Vino să-ţi dau iarăşi lecţii de armonie. ORFEU: (Ridicând un picior de ceară de jos.) Vreţi să spuneţi: anatomie... KATIUŞA: (Care apare din întuneric.) (...) " carti de teatru

carti de teatru

FEDIA: Nu, sunt un cadavru! Da… Ei, vezi dumneata… Dumneata poti sa-ti spun totul si, la urma urmei, s-a intamplat demult si nici nu-mi sti numele adevarat. Iata cum s-au intamplat lucrurile. Cand am adus-o pe sotia mea la limita rabdarii, dupa ce risipisem toti banii de care putusem sa fac rost si devenisem de-a dreptul insuportabil, aceasta a avut langa ea un protector. Nu-ti inchipui ca era vorba de ceva murdar sau josnic – nu, era prietenul meu si un om foarte de treaba, numai ca era exact opusul meu! si, cum in mine e mult mai mult rau decat bine, e clar ca el era bun – un om foarte bun chiar: onorabil, serios, controlat si, intr-un cuvant, virtuos. O cunostea din copilarie si o iubea. Cand ea se maritase cu mine, prietenul meu se resemnase. Dar apoi, cand am devenit ingrozitor si o chinuiam, a inceput sa vina mai des pe la noi. Eu chiar imi doream sa vina. S-au indragostit unul de celalalt, iar, intre timp, eu m-am dedat viciilor si mi-am parasit sotia din proprie vointa. si-apoi… mai era si Masa. Chiar eu i-am sfatuit sa se casatoreasca. Nu voiau, dar eu am devenit din ce in ce mai insuportabil, si intr-un final s-a ajuns la… PETUsKOV: La ce se intampla de obicei? FEDIA: Nu, sunt convins; stiu sigur ca legatura lor a ramas casta. El e un om credincios si considera ca uniunea fara binecuvantarea Bisericii e un pacat. Asa ca au inceput sa-mi ceara sa fiu de acord cu divortul. Ar fi trebuit sa iau vina asupra mea. Ar fi trebuit sa spun tot felul de minciuni… si nu am putut! Crede-ma, mi-ar fi fost mai usor sa-mi iau zilele decat sa spun asemenea neadevaruri – si chiar mi-am dorit s-o fac. Dar apoi o prietena a venit la mine si m-a intrebat: „Dar de ce s-o faci?” si a facut toate aranjamentele. Am scris o misiva de bun-ramas si, a doua zi, hainele, carnetelul de buzunar si scrisorile mele au fost gasite pe malul raului. Eu nu stiu sa inot. PETUsKOV: Da, dar cadavrul? Pe-asta nu l-au gasit! FEDIA: Ba da! Inchipuie-ti numai! carti de teatru

carte teatru

Cati dintre contemporanii lui Frank Wedekind s-ar fi gandit ca autorul care i-a scandalizat in atatea randuri, atat prin stilul lui de viata (a cunoscut si experienta detentiei), cat si prin insistenta cu care a adus pe scena temele-tabu ale vremii – in special sexualitatea – va ramane in istorie ca unul dintre marii dramaturgi ai lumii? Datorita modernitatii si fortei viziunii lui Wedekind, astazi, piesele care-i socau pe cenzorii si pe spectatorii sfarsitului de secol al XIX-lea fac parte din marele repertoriu universal. Nu exista tara in care texte precum Desteptarea primaverii ori Lulu (celebra tragedie alcatuita din Spiritul Pamantului si Cutia Pandorei) sa nu fie puse in scena, periodic, de catre regizori de anvergura. Cu numai trei ani in urma, ea a cunoscut si la noi o montare de referinta, semnata de Silviu Purcarete. Volumul de fata cuprinde, intr-o noua traducere, cele mai cunoscute texte dramatice ale marelui scriitor german: Desteptarea primaverii, Spiritul Pamantului, Cutia Pandorei, Tenorul si Marchizul von Keith. (Victor Scoradet) carti despre teatru

carte teatru

Carmen Firan, nascuta in Romania, s-a stabilit din anul 2000 la New York. Poeta, prozatoare, ziarista, autoare de piese de teatru si scenarii de film, a publicat pana in prezent peste 25 de volume in Romania si Statele Unite ale Americii.Ca dramaturg a debutat in 1981 cu piesa Polen pe insula jucata timp de trei stagiuni la Teatrul National din Craiova. Piesele Vanatoare imaginara si Vis in acvariu au fost prezentate la Teatrul Radiofonic. Piesa Lumina din pod, publicata in acest volum, s-a jucat in stagiunile 2009-2011 la Teatrul National din Craiova, iar varianta in limba engleza a fost lecturata la Actors Studio din New York. Piesa Cum sa te desparti intr-o zi perfecta este inedita si se bazeaza pe nuvela Judecata, Adrian Sangeorzan vs Carmen Firan, cu o Sentinta de Andrei Codrescu, aparuta in 2015 la Scrisul Romanesc. Teatrul scris de Carmen Flran are ca tema relatia in cuplu, rolul creatiei in deplasarea spaimei de moarte, angoasa trecerii timpului si superba aventura existentiala privite cu intelepciune si umor. Personajele ei traiesc intens bogatia vietii, cu toata tristetea si maretia ei, incercand sa inteleaga sensul si sa forteze Iimite; personaje nelinistite, dilematice, provocandu-si soarta, cu constiinta desertaciunii dar si a miracolului, etern ratacitori in Marea Calatorie careia ii gasesc neasteptate oaze spirituale. JUDECATORUL: Si cine ar fi inamicul vostru comun? carti teatru

   Elise Wilk s-a nascut pe 29 iulie 1981 la Brasov. A absolvit Facultatea de Jurnalism (Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca). Are un masterat in literatura si comunicare (Univ. Transilvania Brasov) si unul in scriere dramatica (Universitatea de Arte Tg. Mures)    „S-a intamplat intr-o joi", o piesa cu si despre oameni singuri, este primul ei text de teatru, cu care s-a numarat printre castigatorii concursului dramAcum5 din anul 2008. carti de teatru

Gandirea teatrala e o gandire orala care se formuleaza in timpul repetitiilor sau al convorbirilor publice: ea implica existenta unui partener. E o gandire dialogala. De aici provine interesul dezbaterilor pe care Festivalul International de Teatru de la Sibiu le-a organizat si pe care George Banu le-a animat. Protagonistii invitati au vorbit, si-au expus principiile practice si si-au definit orizontul de asteptare. Marturii personale, formulate in contextul unei exemplare manifestari internationale, marturii care, reunite aici, se constituie in arhivele inedite, vii ale teatrului actual, romanesc si strain. Convorbirile teatrale ofera cititorilor posibilitatea unui voiaj in arta teatrului de azi, avandu-i drept calauza pe marii artisti a caror opera le confirma discursurile, iar acestea le lumineaza spectacolele. Ambele sunt indisociabile, reciproc necesare. George Banu este ghid si partenerii lui sunt artistii festivalului: Felix Alexa, Eugenio Barba, Klaus Maria Brandauer, Dragos Buhagiar, Constantin Chiriac, Alexandru Dabija, Pippo Delbono, Emmanuel Demarcy-Mota, Lev Dodin, Declan Donnellan, Bernard Faivre d’Arcier, Jean-Jacques Lemetre, Krystian Lupa, Piotr Skiba, Mihai Maniutiu, Wajdi Mouawad, Silviu Purcarete, Peter Stein, Erhard Stiefel. Iata un caleidoscop al teatrului prezent. Fragment din volum:   „Jean-Jacques Lemetre: Inseamna ca am ajuns sa fac o muzica izvorata direct din mine, din ceea ce primesc de la scena, din dialogul secret cu actorul/personaj. Ea imi permite sa pot descoperi interiorul personajului... Cand vezi actorii jucand, vezi o intrare in scena, o intrare foarte frumoasa, dar tu, muzicianul teatrului, vezi, de fapt, tema dinauntrul personajului. Cand il vezi alergand, spui: „Ce putere, ce forta, ce frumusete, ce energie!". Da, dar in interior exista drama aceea care se va derula in patru scene, in cinci scene, in trei acte, ceea ce implica si muzica, ma implica si pe mine si ma face sa nu fiu niciodata „lipit" de ei, pentru ca sunt cu ei, in ei, in urma lor, ca sa nu-i deranjez, asigurandu-i ca „Jean-Jacques este aici" si nu trebuie sa-i mai preocupe muzica. Inceputul fiecarei teme, al fiecarei mici melodii, al fiecarei articulatii pe care o gasesc in text, in stari, in emotii, face ca in acel moment actorul sa-si spuna: „OK. E cu mine, ma urmeaza. Aud cele trei note" si in seara asta, dupa acele trei note vor fi douazeci si opt de note, maine vor fi treizeci si doua de note, poimaine vor fi sase note, pentru ca ii urmez in direct, concret, in fiecare seara.  George Banu: Theatre du Soleil si Ariane Mnouchkine creeaza punti prin actori, iar tu creezi punti prin muzica. Nu vreau sa spun ca este un teatru „globalizat", ci unul multicultural, un teatru deliberat impur: nici integral oriental, nici integral occidental. Si, cand vad in spectacol mica scena pe care o ocupi, inconjurata de toate instrumentele acelea, am impresia ca regasesc in sala geografia lumii, aceea a unei lumi subiective, o lume ce va apartine de la un capat la altul, o lume din care va luati „hrana" de care aveti nevoie." carti despre teatru

Tragedia Othello se crede ca a fost reprezentata pentru prima oara in 1604. Intre 1601 si 1608 Shakespeare a scris cele mai insemnate dintre piesele sale, intre care: Julius Caesar (1601); Othello (1604); King Lear (1605); Machbeth (1606). carti despre teatru

carti teatru

Toti marii reformatori din acest „secol al regiei“ care a fost secolul XX o confirma: reinnoirea teatrului depinde de transformarea si regandirea repetitiilor. Nu se impune un unic mod de a repeta si fiecare figura emblematica a scenei isi inventeaza modul sau propriu de a repeta. De aceea noi propunem aici o succesiune de practici care confirma convingerea ca a pune in scena inseamna a te confrunta cu experienta deloc imuabila si stereotipata a repetitiilor. Ele sunt continuu reinventate in functie de o epoca, o estetica si o personalitate. Aici le putem urmari metamorfozele de la Stanislavski si Meyerhold la Kantor si Strehler, la Mnouchkine si Brook, de la Robert Wilson si Andrei Serban la Gruber, Zholdak, Purcarete, Maniutiu, Tompa… O constanta se impune, si ea vine din Visul… lui Shakespeare: „Repeta azi ca sa joci maine“! N-a existat niciodata teatru fara repetitii! Ele sunt exercitiul ireductibil al scenei si in secolul regiei ele stau la originea „teatrului reinnoit“. - George Banu Fragment din volum:   „PANA CE RITMUL SI SPATIUL „SE IMPUN DE LA SINE"   De indata ce apare pe scena, actorul trebuie sa faca sa reiasa clara si distincta figura personajului. Va fi inteligibil de la prima intrare, prin forma si actiunea sa, inainte chiar de a vorbi? Trebuie, de exemplu, sa para minuscul intr-un spatiu imens sau imens intr-un spatiu minuscul si, dupa asta, chiar inainte de a se misca, trebuie sa ocupe spatiul in mod impunator sau sa para mizerabil? La fel cum Copeau vorbea despre scanduri goale, lui Ariane Mnouchkine ii place sa creeze plecand de la un vid splendid. Nu este oare, la urma urmei, aceasta valoare metaforica a spatiului proprie teatrului? Ne amintim de formula lui Appia. „Regia este arta de a proiecta in spatiu ceea ce dramaturgul nu a putut proiecta in timp." Cu toate ca la inceput podeaua salii de repetitie este adesea goala, se poate prefigura scenografia sub forma de volume, asteptand constructia definitiva in „sala mare". Ariane Mnouchkine poate astfel sa verifice daca actorul se simte bine in acest spatiu nou. Caci ea nu face propriu-zis punere in spatiu. Asta tine de rolul preponderent atribuit actorului in crearea jocului epic: cand gaseste, totul se inscrie in timp si spatiu ca o evidenta. Indrumati de Ariane, actorii incearca si cauta pana ce nu mai sunt alte solutii, pana ce ritmul si spatiul „se impun de la sine". De exemplu, utilizarea covorului in Henric al IV-lea, in Indiada sau in Tartuffe ajuta ca actiunea sa fie mai bine focalizata, delimitand in acelasi timp aria de joc. Ca o pluta pierduta in imensitatea scenei, cea mai mica deplasare poate sa rupa echilibrul dintre protagonisti. O simpla miscare devine sensibila si conflictuala in sine, caci ea le impune celorlalti o reactie pentru a reechilibra sau accepta raportul de forta: sau acestia isi modifica pozitia si se misca pentru a impune la randul lor spatiul propriu, sau ei mentin tensiunea, se supun ori bat in retragere." carti despre teatru

carte teatru

carti de teatru

 Pisica pe acoperisul fierbinte  Menajeria de sticla  Camino Real Fostul mare sportiv Brick se tine departe de sotia lui si de restul familiei sale, inecandu-si amarul in alcool. Laura, fata unei mame autoritare care incearca sa-si compenseze esecurile proiectandu-si asupra fiicei toate sperantele, se izoleaza in compania unor obiecte la fel de fragile ca ea. Camino Real pare sa fie capatul lumii, locul unde fiecare personaj vorbeste alta limba. Cele trei piese reunite in acest volum reflecta, fiecare dintre ele, fete diferite ale alienarii, si imbogatesc repertoriul clasic al marilor scene de pretutindeni.    Williams e interesat in primul rand de pasiune, de extaz, de crearea unei sinteze a sentimentelor sale contrare. Sigur, e foarte probabil ca un antropolog sa observe cum ca imaginea Sudului descris de Williams e nereprezentativa. Probabil ca asa si e, dar intensitatea cu care simte ceea ce simte este atat de profunda, de mare, incat intrezarim o altfel de realitate; si anume, o realitate a spiritului, mai curand decat una a societatii. - Arthur Miller   Poezia si compasiunea piesei (Menajeria de sticla) o fac sa sune mereu adevarata, cu pasaje care-ti taie inima ca un cutit. (...) O capodopera. - Daily Telegraph   Exista oameni care considera Camino Real drept cea mai buna piesa a lui Tennessee Williams, si probabil ca au dreptate. Este o piesa care pare sa fi fost smulsa dintr-un suflet de om, o poveste spusa de un idiot, ceea ce necesita totodata foarte multa suferinta si foarte mult curaj. - The New York Times carte teatru

carti de teatru

 Macbeth este o tragedie scrisa de marele scriitor englez  W. Shakespeare, in anul  1606. Prima reprezentatie atestata a avut loc in aprilie 1611, la teatrul Globe. Personajele reale care au inspirat aceasta piesa sunt regii Macbeth, Duff si Duncan mentionati in cronicile Holinshed. carti de teatru

carti despre teatru

„Sa scrii despre Gellu Naum este o impietate. Sa scrii ceva elaborat, gindit, modificat despre cel care si-a luat scrisul din stele si l-a trecut asa cum era pe hirtie este un nonsens. Gellu Naum a fost si este pentru mine cea mai vie si mai elocventa forma a suprarealismului.” (Alexandru Tocilescu)   „Operatiunea pe care Gellu Naum a facut-o in Nepotul lui Rameau as putea sa o denumesc o transformare subcutanee a textului. Fara sa piarda nimic din structura foarte complexa a unui text filozofic. Fara sa altereze complexitatea cu care exprima personajele. Gellu Naum a minuit cu o extraordinara intelegere literara cuvintele, transformind un text care era menit sa fie citit intr-unul care poate fi inteles fiind auzit. Operatiune de o extrema subtilitate si delicatete.” (David Esrig)   „Scena lui Gellu Naum e scena virtualitatilor care coexista si se realizeaza simultan in paralel, e suma istoriilor posibile care isi trag unitatea (fiindca scena e totusi una, una singura) din capacitatea noastra de a participa la ele, de a juca in toate planurile.” (Vlad Zografi)   „N-a scris ca un dramaturg, ci ca un suprarealist. Gellu Naum clatina cu nonsalanta tabieturile dramaturgice de rigoare, polemizind cu popularul comic sau cu la fel de popularul, in fond, tragic, inlocuindu-le cu umorul negru care le contine, a rebours si exploziv, pe amindoua, la care se adauga un frison poetic.” (Simona Popescu) carti despre teatru

Am vorbit adesea despre teatru ca despre un corp hemofilic, deoarece pierde sange cand se ciocneste de realitate; despre teatru ca despre un ghetou al libertatii, o insula plutitoare, o fortareata plina de oxigen; despre teatru ca o canoe indreptata de vaslas impotriva curentului ramanand in acelasi loc, ce reprezinta al treilea mal al raului; despre teatru ca despre o casa cu doua usi, una pentru a intra, alta pentru a-ti lua zborul; ca despre un vaporas din piatra capabil sa ne faca sa strabatem experienta individuala si a istoriei; despre teatru ca despre un zid care ne obliga sa ne ridicam in varful picioarelor ca sa vedem ce este dincolo de el; despre teatru ca «schimb», ca potlach, ca risipa, ca emigrare. Este vorba de metafore care trimit la un teatru valid doar daca transcende, un teatru care isi cauta valoarea incercand sa scape de conditia lui de teatru. - Eugenio Barba carti teatru

carte teatru

Performer, cu initiala majuscula, este un om al actiunii. Nu cineva care il joaca pe altcineva. El este dansatorul, preotul, razboinicul; el se situeaza in afara genurilor estetice. Ritualul inseamna performance, o actiune implinita, un act. Un ritual degenerat devine spectacol. Eu nu vreau sa descopar ceva nou, ci ceva uitat. Ceva atat de vechi, incat in legatura cu el orice distinctie intre genurile estetice ar fi inadecvata. - Jerzy Grotowski Grotowski a impus un mod propriu de a avansa si formula sa estetica: via negativa. Cale a eliminarii, a excluderii artificiului, a sanctionarii divertismentului. Iata preludiul oricarei perspective de renastere ce reclama, ca in orice contestare a dogmelor mostenire, o purificare initiala si, doar dupa aceea, o posibila reinnoire. - George Banu carte teatru

carti teatru

O piesa de teatru despre viata sa este plina de subiectivism si lasa loc de interpretari. Niciodata o mare personalitate nu a fost lipsita de controverse. Mihai Eminescu nu este o controversa sau nu ar trebui sa fie. Mihai Eminescu este unic si nu trebuie minimalizat prin diverse scenarii si teorii. Dragostea de Eminescu m-a facut sa-i studiez viata si opera. Ambele se impletesc in mod admirabil si dau nastere unui Eminescu real, un om lucid de forta sa creatoare si mentala. - Alexandru Cristian carte teatru

Goran Stefanovski (n. 1952, Bitola, Macedonia) este dramaturg, scenarist, eseist de varf al Macedoniei si fostei Iugoslavii, scriitor de platforma internationala. S‑a remarcat ca autor al unor piese in cheia farsei tragice, preocupat, in dramaturgie si eseistica, de tensiunea dintre identitatea personala si circumstantele politice, istorice, geografice. Numeroase productii teatrale – unele dintre ele reunind echipe internationale – ca si volume de teatru, eseuri, lucrari academice, in mai multe limbi si tari din Europa si Statele Unite. A introdus de la debut (1974) paradigma postmoderna in cultura tarii sale. A initiat cursul de creatie dramatica (playwriting) la Universitatea din Skopje (1986). A fost Fulbright Outstanding Artist Scholar in SUA si visiting professor la Institutul Dramatic din Stockholm. In prezent este profesor la Universitatea Christ Church, Canterbury, Anglia. Multipremiat la nivel national si international, membru in PEN International, Parlamentul Cultural European, Academia de Arte si Stiinte a Republicii Macedonia, Consiliul European pentru Relatii Internationale (ECFR). Ambasador cultural al Macedoniei in Anglia. Goran Stefanovski personifica tot ce are mai bun dramaturgia macedoneana. - Lidija DIMKOVSKA Este dramaturgul care a fixat in cultura noastra destine si situatii emblematice.  -Slobodan UNKOVSKI Imaginati-va un butoi cu praf de pusca incredintat lui Ubu. Un mic vehicul balcanic traverseaza memoria colectiva si ne poarta spre cucerirea unei lumi de nepatruns. La bord, indivizi teribil de umani, de mandri — si, in aceeasi masura, corupti. Expresia e bruta, sobra, incisiva, eficace, plina de vitalitate. Sunt captate fapte diverse si fabule clasice, auzul prinde cele mai fine zvonuri ale timpului. Calatoria se face cu depasiri, telescopaje, ciocniri cu improbabilul, ambuscade. Veti ajunge, in forta, intr-un teritoriu al discordantei. Slav si meridional. Sudic si oriental. Va aflati in lumea lui Goran Stefanovski.  -Dominique DOLMIEU Tradus in peste douazeci de limbi, montat pe scene europene prestigioase, prezent in intalniri internationale si festivaluri notabile... In universul lui Goran Stefanovski, o privire lucida lumineaza destinele omenesti, animate de un raport mereu dinamic intre „atunci" si „acum", intre mit si concretetea cotidianului. Accentuatele dimensiuni ludice fac posibila schimbarea mastilor, la vedere, iar scena teatrului se adauga scenei lumii.  - Crenguta MANEA Fragment din lucrarea "Europeretta" de  Goran Stefanovski "A manca vs. a gati Mi-am petrecut cea mai mare parte a vietii in teatru. La cinci ani, am vazut cum mama mea este ucisa pe scena, la sfarsitul unei melodrame in care ea era eroina romantica. Simula, imita moartea; nu o descria in cuvinte, ci o arata. Dupa spectacol, mama mi-a spus ca traieste, ca nu facuse decat sa joace un rol. N-am crezut-o. De atunci n-a incetat sa ma fascineze deosebirea dintre fapt si fictiune, realitate si iluzie, scena si spatele scenei, intre „ce este" si „ce pare", intre restaurant si bucatarie. Sunt dramaturg si profesor de teatru. E o vreme cand vad piese ori citesc texte dramatice, o alta cand le scriu. in unele zile mananc, in altele gatesc. Sa mananci e instinctiv si usor, sa gatesti este dificil si trebuie invatat. Spectatorii sunt ca niste oaspeti la restaurant, asteptand sa fie serviti. Ei stiu totul, le-au vazut pe toate. Papilele lor gustative sunt fin acordate. Sunt pretentiosi, au gusturi exclusive. Spectatorii sunt ca vorbitorii nativi ai unei limbi, utilizeaza structuri gramaticale complexe fara sa-si dea seama cum procedeaza. Pur si simplu li se intampla. Oamenii canta, folosesc armonie, dar cei mai multi traiesc intr-o fericita necunoastere a contrapunctului. Ei canta pur si simplu. Toti sunt actori excelenti in viata de zi cu zi si recunosc, instinctiv, un dialog bun, o intriga puternica, un personaj bine conturat. Stiu cu totii lucruri despre care nu stiu de fapt nimic." carti teatru

carti despre teatru

„Drepturile dragostei mele sunt mai vechi decat formula rostita la altar!”, exclama Don Carlos. „Dati libertate gandirii!” cere Marchizul de Posa. Doua fraze din Don Carlos de Friedrich Schiller. Doua fraze­cheie, am indrazni sa afirmam, reprezentative pentru cele doua planuri in care se deruleaza actiunea acestei piese, caracterizata de unii exegeti drept „tragedie/drama de familie”, de altii drept „drama de idei”, „istorica” sau „politica”. Don Carlos nu este un text „istoric”, chiar daca personajele si conflictul (in parte) sunt imprumutate din realitatea secolului al XVI­lea. Filip al II­lea s­a urcat pe tronul Spaniei in 1556, cand inca nu implinise 30 de ani, iar de domnia lui, ce a durat peste patru decenii, nu sunt legate neaparat cele mai luminoase momente din istoria regatului iberic. Cel care a creat o vasta si extrem de valoroasa opera dramatica este prezent si astazi, prin piesele sale, in repertoriul a numeroase teatre si in constiinta spectatorilor din intreaga lume. Dar creatia care ni­l aduce in preajma permanent este o poezie, mai precis un imn, scris in 1785, Catre bucurie (An die Freude), preluat de Beethoven ca text pentru corul din finalul Simfoniei a IX­a, cor adoptat in zilele noastre ca imn al Uniunii Europene - Alexandra Barna carti despre teatru

       „Cidul" a fost scrisa de catre Pierre Cornille in anul 1636. Acesta s-a inspirat din piesa lui Guilhem de Castro, "Las mocedades del Cid" (Tineretea Cidului). Insa Corneille a indepartat episoadele si personajele care i s-au parut de prisos, a condensat actiunea in timp si spatiu si s-a rezumat la un singur subiect.         In centrul operei se afla Ximena si don Rodrigo care duc lupta dintre pasiune si vointa, datorie si onoare. Cei doi sunt indragostiti unul de celalalt si spera ca parintii lor se vor invoi ca ei sa se casatoreasca. Insa don Gomez, tatal Ximenei refuza casatoria dintre cei doi tineri si fiind insultat de catre don Diego, tatal lui don Rodrigo, il palmuieste pe acesta. Astfel se ajunge la un duel intre don Gomez si don Rodrigo care vrea sa-si razbune tatal prea in varsta ca sa se dueleze. Duelul nu ramane fara urmari si se pare ca iubirea dintre cei doi tineri devine imposibila.        Dovedind multa vitejie in lupta, don Rodrigo primeste laudele regelui Castiliei si denumirea de "Cid", care se traduce prin "stapan". carti de teatru

Mentinand o totala latitudine a autorului in procesul de creatie, Versiune pastreaza in permanenta dreptul auctorial al lui Akunin atunci cand reinterpreteaza Hamletul shakespearian sau Pescarusul cehovian, cu sensibilitatea si iscusinta unui dramaturg care vorbeste engleza cursiv si rusa ca limba materna, si care este, desigur, constient de alte posibilitati literare ingenioase de a readapta piese celebre. Demonstrand ca poate realiza mai mult decat o reluare a lui Hamlet, cum face Stoppard in Rosencrantz si Guildenstern sunt morti, Akunin produce in Versiune o piesa cu noi valente dramatice. Desi pastreaza tiparul lui Hamlet, Versiune revitalizeaza Hamletul clasic dandu-i un inteles contemporan, imbogatit de o asociere plurivalenta cu Pescarusul cehovian. Doctorul Dorn, junele prim care colinda lumea mai bine de doi si care il readuce de doua ori la viata pe Treplev dupa tentativele de suicid inainte de a-l impusca, apare ca un descendent neasteptat al unui Horatio extrem de diferit de filozoful contemplativ al Hamletului shakespearian. Apropiind culturile Europei, doctorul Dorn si Horatio ofera o ocazie inedita de a explora in zilele noastre potentialul imaginativ al lumilor lui Shakespeare si Cehov printr-o confruntare teatrala de gen detectiv.  carte teatru

teatru carti

Cartea cuprinde ambele titluri carti teatru

Daca poezia lui Alecsandri a jucat un rol important in structurarea si stabilirea genului inainte de Eminescu, daca proza sa a dat un puternic impuls genului memorialistic, dezvoltat catre sfarsitul acestui secol care a vazut cele mai rapide si mai revolutionare treceri la modernitate, teatrul este genul care l-a reprezentat cel mai bine pe autor si a ramas in mare parte accesibil unui public larg, intotdeauna sensibil la generozitatea ideilor, la bonomia umorului sau, la comicul de limbaj si de ambianta care contureaza o lume evident schematizata, dar veridica in trasaturile ei caracteristice. carti teatru

"Pusi Dinulescu are cateva procedee comice fara gres: parodia limbajului subcultural din mahalaua bucuresteana moderna care, desi s-a mutat la Snagov, a ramas o mahala morala si psihica... Pusi Dinulescu este un fonograf care inregistreaza cu voluptate ostila limbajul bucurestean sumar, mai mult sau mai putin argotic... Dominanta discursului dramatic al lui Pusi Dinulescu este insolenta, mai pe romaneste spus obraznicia care se poate urmari pe toate palierele textului, de la limbaj la caractere. Nu numai tinerii sunt obraznici, ci si cei mai varstnici. Si asta pentru ca insolenta este o valoare in care autorul crede din toate puterile si o practica... Ce ne ofera Pusi Dinulescu sunt cu adevarat comedii ale desfraului." Mircea Ghitulescu Cand nu suntem spectatori ai pieselor sale, fie si daca rememoram succesul pe care l-a avut spectacolul TV 'Bani de dus, bani de-ntors", in regia lui Alexandru Tocilescu, cu Gheorghe Dinica, Sebastian Papaiani si Carmen Tanase, si tot merita citit. carti de teatru

carte teatru