Top 79 Cele mai vândute cărți din 2015

• #1 New York Times Bestseller • Bestseller absolut in Marea Britanie Peste 1,8 milioane de exemplare vandute in doar patru luni, in Statele Unite. Tu nu o cunosti. Dar ea te cunoaste.   Rachel merge in fiecare dimineata cu acelasi tren. stie ca va astepta la acelasi semnal defect, timp in care va urmari ritualul de dimineata al unui cuplu ce locuieste intr-o casa de langa calea ferata. I-a botezat „Jess si Jason“ si viata lor i se pare perfecta. Pana cand intr-o zi vede ceva ce o socheaza. Totul se schimba si Rachel are sansa de a lua parte la vietile pe care le-a observat doar de pe margine. Misterios si pasionant – Fata din tren este un thriller de prima mana, care te face dependent de viciul cititului. - S.J. Watson, autorul bestsellerului Inainte sa adorm. Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a tinut treaz o noapte intreaga. - Stephen King Cu siguranta va atrage nenumarati fani inraiti! - The New York Times Precum trenul care o poarta pe Rachel in fiecare zi, povestea serpuieste printre vietile anoste din suburbiile Londrei, iar cititorii o vor urmari cu sufletul la gura. - The Boston Globe Daca ti-a placut Fata disparuta, vei devora acest thriller psihologic: iti va schimba pentru totdeauna felul in care privesti vietile celorlalti. - People Daca nu e niciun tren care sa mearga in sensul opus si daca mergem suficient de incet, cateodata pot sa-i zaresc, pentru o clipa, pe terasa casei lor. Daca nu, asa cum se intampla azi, mi-i inchipui. Jess sade cu picioarele ridicate pe masa de pe terasa, cu un pahar de vin in mana, Jason e in spatele sau, cu mainile pe umerii ei. Imi imaginez atingerea mainilor lui, greutatea lor, senzatia de siguranta si confort. Uneori ma surprind incercand sa-mi amintesc cand am avut parte ultima data de atingerea reala a unei persoane, de o imbratisare din tot sufletul sau de o strangere de mana, si simt cum mi se frange inima. Paula Hawkins a lucrat ca jurnalist timp de cincisprezece ani inainte sa se dedice literaturii. Nascuta si crescuta in Zimbabwe, Paula s-a mutat la Londra in 1989, unde locuieste si acum. Fata din tren este primul sau thriller. A cunoscut un mare succes international, iar DreamWorks a cumparat drepturile de ecranizare. Fragment din roman: "Daca stau bine sa ma gandesc, e ridicol. Cum am ajuns in situatia asta? Mar intreb de unde a pornit declinul meu; ma intreb care a fost momentul in care i-as fi putut pune stavila. Unde am facut prima manevra proasta? Nu cand l-am cunoscut pe Tom, care m-a salvat de la durerea provocata de moartea tatalui meu. Nu cand m-am casatorit, acum sapte ani, intr-o zi ciudat de friguroasa pentru luna mai, si cand eram lipsita de orice griji, in al noualea cer. Eram fericita, aveam bani destui, aveam o cariera de succes. Nu cand ne-am mutat la numarul douazeci si trei, intr-o casa spatioasa, mai frumoasa decat mi-as fi inchipuit vreodata ca o sa am la douazeci si sase de ani. Imi amintesc acele prime zile atat de clar, cum mergeam peste tot, desculta, simtind caldura dusumelelor de lemn sub talpi, bucurandu-ma de spatiul mare, de toate acele camere care asteptau sa fie mobilate. Facand planuri cu Tom: ce-o sa plantam in gradina, ce-o sa agatam pe pereti, ce culoare va avea camera de rezerva — deja, in capul meu, chiar de-atunci, aceea avea sa fie camera copilului. Poate ca acela a fost momentul. Poate ca atunci lucrurile au inceput sa o ia razna, sa-mi imaginez ca nu mai suntem un cuplu, ci o familie; si dupa aceea, odata ce mi s-a gravat imaginea aceea in minte, ideea de a fi numai noi doi n-a mai fost de-ajuns niciodata. Acela sa fi fost momentul in care Tom a inceput sa ma priveasca altfel, dezamagirea lui oglindind-o pe-a mea? Dupa ce renuntase la atatea pentru mine, pentru ca noi sa putem fi impreuna, l-am lasat sa creada ca n-a fost suficient. Imi las lacrimile sa curga suvoi, pana la Northcote, apoi imi revin, ma adun, imi sterg ochii si incep sa scriu, pe spatele instiintarii de evacuare de la Cathy, o lista de Iucruri pe care trebuie sa le fac azi: Biblioteca Holborn E-mail mama E-mail Martin, recomandare??? Sa aflu despre intalnirile AA — centrul Londrei/ Ashbury Sa-i spui lui Cathy despre slujba? Cand trenul se opreste la semnal, ridic privirea din foaie si-l vad pe Jason stand pe terasa, privind in jos, spre calea ferata. Am sentimentul ca se uita direct la mine si am cea mai ciudata senzatie — e ca si cum m-ar mai fi privit in felul acesta candva; am sentimentul ca m-a vazut cu adevarat. Imi imaginez cum imi zambeste si, desi nu inteleg de ce, incepe sa-mi fie frica. Se intoarce cu spatele, iar trenul se misca din loc. "

Roman de doua ori interzis de regimul iranian, Cel care ma asteapta a cunoscut peste douazeci de editii succesive dupa publicarea sa, in 2003.   Povestea romanului Cel care ma asteapta este una emblematica pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debuteaza in anul 1979, cu putin timp inainte de revolutia iraniana, si se concentreaza asupra vietii unei femei obligate sa se descurce singura, cu trei copii, intr-un oras dezbinat de conflicte politice si religioase, aflat intr-o permanenta stare de instabilitate si nesiguranta. La virsta adolescentei, protagonista romanului, Masumeh, se indragosteste de un tinar. Desi relatia lor este inocenta – cei doi abia daca indraznesc sa schimbe citeva priviri –, iubirea ii este descoperita, iar ea ajunge sa fie maritata cu forta. Din fericire, se nimereste sa aiba un sot care ii permite sa-si continue studiile si care, spre deosebire de barbatii din propria ei familie, nu incearca sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descopera ca sotul ei are cu totul alte preocupari decit familia si ca idealurile si obiectivele sale politice ii pun viata in pericol, fortind-o sa traiasca intr-o continua stare de ingrijorare si neliniste. Fragment: "In ziua aceea, nici macar urletele lui Ahmad, care se certa cu Khanum Jun, n-au reusit sa ma enerveze: stiam ca Ali facuse pe spionul pentru Ahmad, anuntandu-l ca Parvaneh venise in vizita la mine, dar chestia asta ma lasa indiferenta. In fiecare dimineata faceam ordine in camera schiopatand, apoi coboram incet scara cu o mana pe balustrada si alta pe bastonul lui Naneh Jun, ma spalam, mancam si, cu mare efort, ma intorceam sus. Mama continua sa bombane in spatele meu: „Cu frigul de sus te vei alege si cu o pneumonie sau vei ajunge sa cobori in cap nenorocita aia de scara!". Dar cine statea sa o asculte! Ma descurcam foarte bine cu mica mea soba si n-as fi schimbat pe nimic in lume acea placuta solitudine. Si apoi, caldura dinauntru nu ma lasa sa simt frigul dinafara... Peste doua zile Parvaneh s-a intors. M-am grabit la fereastra si am auzit sa mama ii raspundea cu raceala la salut, dar prietena mea s-a prefacut ca nu baga de seama si a spus ca mi-a adus subiectele pentru examen. Apoi a urcat in fuga in camera mea si, cu rasuflarea taiata, a inchis usa in spatele ei, s-a sprijinit de ea si a ramas cu ochii inchisi cateva clipe. Era rosie la fata, nu stiam daca de frig sau de emotie, dar nu aveam curaj sa pun intrebari si m-a tinut ca pe ghimpi o vreme, spunandu-mi ca, in timp ce eu dormeam comod, ea risca sa aiba necazuri din cauza mea si ca alergase ca o nebuna de la farmacie la mine acasa si trebuia sa-si traga sufletul... apoi, in sfarsit, s-a hotarat sa povesteasca. — Ma intorceam acasa cu Maryam. Cand am ajuns in fata farmaciei, Saeid era acolo in picioare si mi-a facut un semn aproape imperceptibil, dar Maryam - stii cat e de isteata, nu? - si-a dat imediat seama si mi-a spus: „Tanarul te vrea!". Bineinteles, i-am raspuns ca se insela, m-am prefacut ca nu e nimic si am continuat sa merg, dar el a venit dupa noi si m-a intrebat daca puteam sa-l urmez in farmacie, pentru ca trebuia sa-mi vorbeasca... si, spunand asta, se facuse rosu ca racul si eu nu stiam ce sa fac cu bagareata de Maryam, atunci am incercat sa dreg Merurile, prefacandu-ma ca-mi amintesc ca trebuia sa iau medicamentele tatalui meu... dar prostovanul acela a ramas acolo privindu-ma cu gura cascata si, in acel punct, ca sa evit alte impresii proaste, i-am spus lui Maryam sa nu ma astepte, pentru ca trebuia sa ridic medicamentele din farmacie. Ea, insa, n-a cedat: nu voia sa piarda o astfel de ocazie si mi-a raspuns ea nu se grabea si ca vine cu mine! Nu mai puteam insista, pentru ca deja devenise banuitoare, si apoi a inceput si ea cu scornelile, ca i se terminase pasta de dinti... in fine, pana la urma a intrat cu mine in farmacie. Din fericire, Saeid s-a dezmeticit si a pregatit in graba o cutie cu medicamente, strecurand inauntru un plic si spunandu-mi ca era reteta. „Va rog sa i-o dati tatalui dumneavoastra si sa-i prezentati omagiile mele", a adaugat si am bagat imediat plicul in servieta ca sa nu-l vada Maryam — cand oare, spun eu, se pune o reteta intr-un plic inchis si sigilat? Daca ar fi putut, Maryam mi l-ar fi luat maini ca sa vada ce era scris: stii si tu cat e intriganta si barfitoare! in plus, toate fetele din scoala vorbesc despre Saeid si multe cred sta in fata farmaciei pentru ele... Cine stie maine ce zvonuri vor circula despre mine? Oricum, Muryam alegea inca pasta de dinti, cand m-am grabit sa ajung aici. Cateva clipe am ramas naucita de aceste noutati incitante, insa apoi, cea mai importanta dintre toate, m-a facut sa ma trezesc brusc: scrisoarea lui Saeid! Era pentru mine: trebuia s-o citesc, dar imi tremurau mainile... nu aveam curaj s-o deschid... ce putea sa fi scris? Pana atunci, nu schimbaseram decat saluturi discrete si murmurate..."

Un nou thriller din seria Jack Reacher Jack Reacher e un singuratic. Fost politist militar, acum duce o existenta nomada, fara niciun scop. Insa CIA si Departamentul de Stat american il contacteaza. Cineva a incercat sa-l impuste pe presedintele Frantei. Un singur om ar fi putut s-o faca. si numai Reacher poate da de urma lui. Alaturi de partenera sa, agenta Casey Nice, Reacher incepe o cursa ce strabate Atlanticul si ajunge la Paris si Londra. Miza n-a fost niciodata mai mare - pentru ca, de data asta, e vorba de o chestiune strict personala. Suspansul din seria Jack Reacher pare desprins din filmele lui Hitchcock. - Independent Lee Child revine in forta: ritm alert, dialoguri inteligente, atentia extraordinara la detaliu. - Daily Mail Lunetisti. Gangsteri. Moduri ingenioase de a ucide. Femei puternice. Metropole si orase mici. Arme. Cafea. Un nou roman, o noua combinatie. Un set limitat de factori. E greu sa nu te repeti. Dar Lee Child nu se poate opri acum. Nu are cum sa se opreasca. Prea multi depind de un singur om: Jack Reacher. - The Guardian Lee Child (pseudonimul lui Jim Grant) a urmat acelasi liceu unde a studiat si J.R.R. Tolkien si apoi a facut studii in Drept la Sheffield. Dupa facultate a intrat in televiziune, unde a fost director de imagine timp de 18 ani. Killing Floor (Capcana Margrave), prima carte din seria Jack Reacher (ajunsa la 20 de titluri), s-a bucurat de un succes urias inca de la aparitie. Personajul lui Lee Child este un fost ofiter din politia militara a Armatei Statelor Unite care cutreiera tara avand slujbe dintre cele mai ciudate si investigand cazuri dubioase si complicate. Versiunea cinematografica a seriei, Jack Reacher, a fost lansata in decembrie 2012, avandu-l pe Tom Cruise in rolul principal. La Editura Trei, de acelasi autor, au mai aparut Urmarit si Sa nu te intorci niciodata!. Din seria Jack Reacher fac parte: •  Capcana Margrave •  Sa nu gresesti •  Un glont la tinta •  Ghinioane si incurcaturi •  61 de ore •  Merita sa mori •  Urmarit •  Sa nu te intorci niciodata! •  Personal •  Scoala de noapte •  Filiera de la miezul noptii •  Convinge-ma •  Timpul trecut •  Luna albastra •  Santinela •  Fara al doilea nume

Senatorul Paul Giannis este un candidat la functia de primar al Districtului Kindle. Fratele lui geaman, Cass, este eliberat recent din inchisoare, dupa ce in urma cu 25 de ani pledase vinovat de uciderea prietenei lui, Aphrodita Kronon. Cand Evon Miller, un fost agent CIA, si fostul detectiv omucideri Tim Brodie reincep o noua investigatie in cazul mortii Aphroditei, iese la iveala un paienjenis complicat si dramatic, incluzand crime, sex si tradari, pe care numai Scott Turow il putea descalci in final si adevarul taios este dezvaluit: oamenii cred doar ceea ce vor sa creada.

Prizoniera in panza de paianjen este cartea a patra din seria Millenium Continuarea seriei Millenium de Stieg Larsson   Retele malefice de spioni, infractori cibernetici, secrete guvernamentale... Lisbeth Salander si Mikael Blomkvist se intorc. Ea e fata cu un dragon tatuat - o hackerita de geniu si nonconformista intransigenta. El e un jurnalist pornit sa faca dreptate, a carui lupta pentru adevar il aduce adesea la un pas de urmarirea penala. Intr-o noapte, Blomkvist primeste un telefon de la o sursa care pretinde ca detine informatii de cea mai mare importanta pentru Statele Unite. Sursa a luat legatura cu o hackerita tanara - descrierea ei ii aminteste lui Mikael de cineva foarte cunoscut. Implicatiile sunt uriase. Blomkvist, disperat sa gaseasca un subiect de senzatie pentru Millennium, ii cere ajutorul lui Lisbeth. Duoul care a incantat milioane de cititori in trilogia Millennium isi uneste din nou fortele in acest thriller senzational, incarcat de adrenalina. Salander si Blomkvist au fost recreati perfect de catre noul lor autor. Fanii acestui straniu cuplu al literaturii politiste de ultima ora nu vor fi dezamagiti. - New York Times Nu va ingrijorati - eroina noastra punkista si hackerita de geniu, Lisbeth Salander, e pe maini bune. - USA Today Romanul lui Lagercrantz este un omagiu plin de afectiune adresat seriei originale Millennium. - The Guardian Lisbeth Salander reprezinta emblema unei epoci corupte si tulburi... Un inger feminist razbunator. - The Times La Editura Trei au aparut toate volumele seriei Millennium: • Barbati care urasc femeile. Vol.1  de Stieg Larsson • Fata care s-a jucat cu focul. Vol.2  de Stieg Larsson • Castelul din nori s-a sfaramat. Vol.3  de Stieg Larsson • Prizoniera in panza de paianjen Vol.4  de David Lagercrantz • Dinte pentru dinte. Vol.5  de David Lagercrantz • Fata care trebuia sa moara. Vol.6  de David Lagercrantz Fragment din romanul "Prizoniera in panza de paianjen. Millennium 4" de David Lagercrantz:   „Mikael incerca sa se calmeze. De ce trebuia neaparat sa se fi intamplat ceva cu Andrei? Nimeni — in afara el sau Erika — nu stia ca Andrei era amestecat in operatiunea de protectie a lui Lisbeth si a baiatului. Fusesera extrem de atenti cu informatia, mai atenti ca niciodata. Si totusi... de ce nu putea da de el? Andrei nu era genul de om care sa-si ignore telefonul. Dimpotriva, raspundea la primul apel atunci cand il suna Mikael. Insa acum era de-a dreptul imposibil sa dea de el. Era ciudat, nu-i asa? Sau poate ca... Mikael incerca inca o data sa-si spuna ca Andrei era probabil prins cu munca uitase de toate si ca, in cel mai rau caz, isi ratacise mobilul Dar la naiba... Camilla aparuse de nicaieri dupa atatia ani. Punea cu siguranta ceva la cale. Cum se exprimase comisarul Bublanski? „Traim intr-o lume in care cei paranoici sunt cei sanatosi la minte.” Mikael se intinse dupa telefonul de pe noptiera si-l suna din nou pe Andrei. Tanarul nu-i raspunse nici de data aceasta, asa ca se hotari sa-l trezeasca pe angajatul cel nou, Emil Granden, care locuia langa Andrei, in Roda bergen, Vasastan. Emil paru un pic ingrijorat, dar promise sa se duca imediat pana la Andrei si sa vada daca era acasa. Douazeci de minute mai tarziu, Emil suna inapoi. Batuse indelung la usa lui Andrei, zise el. - Sigur nu e acasa. Mikael incheie conversatia, se imbraca si trecu printr-un Soder pustiu si lovit de furtuna, in sus, inspre redactie, pe Gotgatan. Cu putin noroc, Andrei se intinsese si adormise pe canapeaua din redactie. N-ar fi fost prima data cand adormea la birou si nu auzea telefonul. Poate ca asta era explicatia. Totusi, Mikael deveni din ce in ce mai agitat si, cand deschise usa si dezactiva alarma, tresari ca si cum s-ar fi asteptat sa vada cine stie ce grozavie. Se plimba prin redactie, dar nu zari nimic neobisnuit, iar in programul criptat de e-mail al lui Andrei toate mesajele fusesera sterse cu grija, asa cum se intelesesera. Totul parea sa fie in regula, doar ca nu era nici urma de Andrei pe canapeaua din redactie.”

    Al patrulea volum din seria “Iolanda Stireanu”, inceputa cu Indicii anatomice.       Impuscata in brat, picior si cap, Iolanda Stireanu reuseste sa supravietuiasca printr-o minune. Insa, atat memoria, cat si trupul, ii sunt afectate – e aproape paralizata si nu-si mai aminteste nimic din “viata ei anterioara”. E nesigura si fragila. O chinuie gandul ca, daca indivizii care au incercat sa o ucida afla ca au dat gres, ar putea veni sa isi termine treaba. Iar ea e atat de lipsita de aparare…     Colegii o implica in anchetarea unui caz de crima, uciderea unui chitarist, incearcand sa o ajute sa-si revina mai repede. Ea se straduieste sa descifreze misterul atentatului, dar toate pistele urmarite de criminalisti in cazul ei duc spre drumuri inchise. Nici una dintre ele, oricat ar parea de verosimila, nu ajunge niciunde. Incepe sa-si suspecteze psihiatrul, ba chiar si colegul de la “Moravuri”, dar nimic nu se leaga.     Nimic, pana cand descopera ucigasul chitaristului si-si da seama ca ambele cazuri se intrepatrund. Incet, anumite amintiri ii revin, dar nu-si da seama daca le interpreteaza corect. De un singur lucru e sigura – ca e in pericol.

In timp ce lucreaza la restaurarea Porticului Gloriei din catedrala Santiago de Compostela, Julia Alvarez primeste o veste care ii pustieste sufletul: sotul ei a fost sechestrat de un grup terorist intr-o regiune din nord-estul Turciei. Din acest moment, ea descopera ca cei care l-au sechestrat pe sotul ei, membri ai unei misterioase secte orientale, cauta, cu inversunare, la fel ca atotputernica Agentie de Securitate Nationala americana si insusi presedintele SUA, doua pietre antice, pe care cei doi soti le detin de mai multi ani: adamantele, minerale magice care, conform unor vechi legende, au puterea de a permite intrarea in contact cu entitati supranaturale, ingerii. Julia va fi implicata, fara voia ei, intr-o lupta dura, avand drept scop controlul asupra acestor pietre. Un thriller plin de mister si de revelatii surprinzatoare, in care realitatea si fictiunea, stiinta si mitologia se intrepatrund intr-o intriga care il poarta pe cititor de la catedrala din Santiago de Compostela la Casa Alba si la sediul CIA din Virginia, de la Costa da Morte din Galicia pana la miticul munte Ararat, la frontiera cu Armenia, unde legenda plaseaza resturile a ceea ce a fost Arca lui Noe.

O carte cu titlul Viata lui Stefan cel Mare a scris, inca de pe timpul domniei lui Cuza, multivalentul scriitor Dimitrie Bolintineanu, autor si al altor biografii de domnitori romani (Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza), precum si al uneia a imparatului Traian, intitulata Viata lui Traian August, fondatorul neamului romanesc (1869). Asadar, ca biograf al lui Stefan cel Mare, Mihail Sadoveanu are un notabil predecesor, iar daca punem la socoteala si Istoria lui Stefan cel Mare a lui Nicolae Iorga, din 1904, publicata la implinirea a 400 de ani de la stingerea faimosului domn al Moldovei, are inca un predecesor, pe cel mai de seama. Nu este exclus sa mai fie si altii care sa fi scris vreo biografie a celui de la a carui inscaunare la carma Moldovei numaram in 2007 nu mai putin de 550 de valeaturi. Si tot in acest an 2007 s-au implinit 15 ani de cand Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane l-a inscris pe superilustrul voievod moldovean in sinaxar, sanctificandu-l sub numele de Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant. Nicolae Iorga - pe baza de documente (in cartea sa, istoricul, literat si el, face 378 de trimiteri exacte la tot felul de izvoare) - ne infatiseaza indeosebi un Stefan rational, chibzuit in toate cele. ,,El - scrie Iorga - nu era un om pornit, nu era un suflet dorit de faima, nu era un poet al razboaielor, ci un om de carmuire care cantareste puterile, prevede sfarsitul lucrurilor, si, rece intre prieten si dusman, intre crestin si pagan, se indeamna numai la fapte in adevar folositoare tarii sale" (Istoria lui Stefan cel Mare, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1966, p. 78). Tot Iorga este de parere ca in Stefan cel Mare poporul roman si-a gasit "cea mai deplina si mai curata icoana a sufletului sau ". Dar istoricul nu scoate in relief la tot pasul piosenia domnitorului miruit in 1457, pe campia numita Direptate, de un mitropolit numit Teoctist. Tocmai piosenia, cucernicia, religiozitatea iesita din comun a donmitorului este trasatura asupra careia staruie Sadoveanu in paginile sale, motivand astfel actul sanctificarii savarsit in urma cu 15 ani, sub obladuirea Bisericii de catre un alt Teoctist, mai mare in cin decat acela din veacul al XV-lea. Fragment din cartea "Viata lui Stefan cel Mare" de Mihail Sadoveanu "La anul `58 a venit veste de mirare intre moldoveni, cu negutatorii din sus, cum ca Vladislav, craiul Tarii Unguresti, a cazut jos si a murit, la petrecerea nuntii sale. Asemenea lucru nu se intampla oamenilor de rand. Pentru domnia acelei tari a fost semn, caci Dumnezeu a ingaduit sa cada cumpana alegerii sale inspre un fecior tanar, abia de cincisprezece ani, feciorul lui Iancu-Voda. Iar nunta cea vesela s-a prefacut in una crancena, caci unii magnati au tras in alta parte; si s-a amestecat si Maiestatea sa imparatul Frederic, neavand ce face la imparatia nemteasca si dorind sa fie si la Ungaria crai. Matias nu s-a putut aseza desavarsit in scaunul Tarii decat dupa trei ani, intre tulburari si rascoale, ajutandu-1 puterea unora dintre nobili si cumintenia altora. El insusi fiind un tanar aprig si semet, desi ravnea la fapte mari, nu uita sa numere cu grija pe potrivnicii sai, ca sa le plateasca la timp cu cel mai potrivit metal. Intre acesti potrivnici se aflau sasii de la Ardeal, care tinusera cu imparatul lor neamt, precum si Stefan-Voda, care rostise vorbe potrivite ca domniile tarilor nu sunt dulciuri sa le manance, nici jucarii sa le strice copiii. Catra anul `62, apasarea moldovenilor asupra hotarului lesesc sili pe Maria sa inteleptul Cazimir-Crai sa-si trimeata soliile pentru o pace desavarsita, primind de la Voievodul Stefan juramantul de vasalitate, dupa formulele de la Alexandru cel Bun. Acest legamant scris trebuia urmat de cel atunci cand craiul va putea sa-si lase pricinile lui de la hotarul de miazanoapte si apus al Republicii si cand si Stefan-Voda va gasi un ragaz intre nacazurile vremii. Caci din miazazi se ridicau iarasi ostile lui Mahomet-Sultan. Punandu-si iscaliturile si pecetile pe pergament, Preasfintitul Teoctist cu boierii si castelanii si imputernicitii regali se firitisira si se imbratisara pentru linistea popoarelor lor crestine. Totusi, curtenii moldoveni, dupa obiceiul neamului, nu se putura opri sa nu zambeasca si sa nu amestece soapte ca domniile lor Muzilo de Buciaci si Stanislav, capitan de Halici, si ceilalti sleahtici lesi au poftit la Suceava, si ca aceasta poftire nu s-a savarsit decat dupa ce pribeagul Petru Aron a parasit Lehia."

Kinderland  a fost distins cu Premiul Radio Romania Cultural, sectiunea Proza (editia 2014), si cu Premiul Crystal la Festivalul International de la Vilenica (Slovenia) si a fost nominalizat la Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi si la Premiul literar „Augustin Fratila”. Este de asemenea tradus in germana si in slovena.   La doisprezece ani, Cristina este nevoita sa devina „mama” celor doi frati mai mici atunci cind parintii pleaca la munca in strainatate, dupa „bani lungi”. Prin ochii fetitei descoperim universul unui sat moldovenesc contemporan, populat in majoritate de copii si batrini. Aici copiii invata singuri sa supravietuiasca, in timp ce asteapta sa li se implineasca cel mai frumos vis: intoarcerea parintilor acasa. Dar acestia nu se lasa induplecati nici atunci cind sint invocati prin ritualuri magice, pagine. Parasiti, copiii se alina cu amintirile vagi ale unei vieti normale de familie, imitind, inainte de vreme, gesturile adultilor. Cristina povesteste despre cruzime si tandrete, despre durere si mingiiere, disperare si speranta – despre tara copiilor maturi, ale caror glasuri nu sint ascultate de nimeni.   Fragment din romanul "Kinderland" de Liliana Corobca: "Cineva respira adanc sub pat. Mama, cineva urias e sub pat si doarme adanc! Mi-e atat de frica, incat vreau sa strig! Respiratia inceteaza cand un frate intra si vorbeste ori cand deschid televizorul. O aud doar cand e liniste. Uneori se opreste, ca si cum acel urias ar deschide un ochi, m-ar privi, l-ar inchide inapoi si ar adormi la loc. Stiu ca acolo sub pat nu e nimeni, dar simt intens o prezenta. Odata am simtit aceeasi rasuflare uriasa la scoala, cand am intrat in clasa si nu era nimeni, ajunsesem prima, sala era deschisa, am pus geanta pe banca si am ascultat un pic linistea. Si am auzit. Poate pamantul asa respira, cand m-am dus la vie intr-o zi, singura, mergeam prin trifoi desculta si ma gadila la talpi iarba moale, am simtit pamantul ca pe un animal bland si iubitor, care ma mangaie cu tot ce are el, imi daruieste bunatati si ma iubeste ca un bunic sau ca o mama care tine copilul la piept. Am ascultat parnantul si el respira. Atunci pe drum nu ma temeam de nimic. Daca vreun fir de iarba m-ar fi intrebat ceva, i-as fi raspuns, fara sa ma sperii. Ma gandesc daca in casa noastra tot pamantul se aude respirand sau e altcineva. Nu vreau sa ma mai tem. "

Paginile acestei carti s-au nascut dintr-o idee simpla: fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni - ei nu pot fi multi - pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul lui critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fata la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti - covarsitoare uneori! -, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat. Despre asemenea oameni este vorba in aceasta carte. Ei poarta numele de Monica si Virgil Ierunca, Noica sau Cretia, Sebastian sau Dragomir, Henri Wald, Andrei Plesu sau Horia Bernea. Cu exceptia lui Mihail Sebastian, pe toti ceilalti i-am intalnit in carne si oase si ei sunt cei care mi-au construit sau mi-au influentat destinul. - Gabriel Liiceanu

„In locul lui Kant si Hegel, lui Borges ii place sa-i citeasca pe Berkeley si pe Schopenhauer, apoi se intoarce din drum, adincindu-se in lectura ereticilor fara numar ai Evului Mediu, a ginditorilor gnostici si ezoterici, a comentatorilor musulmani ai lui Aristotel, de la care ia o multime de citate, adevarate sau imaginare. Amintind in acelasi timp de Sherlock Holmes si de un teolog, de un ateu modern si de un ginditor mistic, ratiunea lui Borges este o facultate de iluzionist...” (Pietro Citati) „Borges a fost mereu interesat de conceptia ebraica despre carte si, mai ales, despre cartea venita de la Dumnezeu si, prin insusi acest fapt, perfecta si nesfirsita. Fara indoiala, Borges a inteles in chip cabalistic imaginea Torei, ca un organism format din diferite planuri ale intelegerii continute in interiorul sau. Unii au comparat-o cu o nuca alcatuita din coaja, doua invelisuri suprapuse si miez. Aceasta carte absoluta si perfecta este un organism viu, inzestrat cu un corp si un suflet. Corpul Torei este sensul literal, exoteric, iar sufletul – sensul secret, ezoteric. Ele formeaza o unitate, pe care unii autori o numesc Arborele Vietii, caci, asemenea copacului – care are ramuri, frunze, scoarta, miez si radacini si nici una dintre acestea nu este o realitate separata de celelalte –, Tora contine o suma de elemente interioare si exterioare care, desi uneori par contradictorii, sint de fapt unul si acelasi lucru. Aceasta carte a lui Dumnezeu aminteste, dupa cum observa Ana Maria Barrenechea, de conceptia ulterioara a autorului despre cartea naturii sau cartea lumii. Imaginea lumii vazute ca o carte are o traditie indelungata, iar Borges comenteaza in detaliu unele aspecte ale ei...” (Carlos Barbarito)

Cartea nu e dedicata „specialistilor“, ci tuturor cititorilor dornici de invatatura si de sens. „Avem de-a face cu o suma de indemnuri concrete, al caror combustibil nu e fervoarea speculativa, ci nevoia de buna-vietuire, de buna-cuviinta, de adecvare demna la un imediat care nu e nici neaparat inteligibil, nici neaparat echitabil, nici neaparat conform cu impulsurile si dorintele noastre. «Intelepciunea» cu care va veti intalni aici este in acelasi timp «aplicata» si inefabila, transparenta si tainica: intelepciunea trebuie traita in patosul nemijlocit al vietii, dar cu privirea atintita spre sursa ei trans-mundana. Lectura placuta si binefacatoare!“ (Andrei PLESU) Traducere din ebraica si greaca veche de Monica Brosteanu si Francisca Baltaceanu Cu un cuvant insotitor de Andrei Plesu

„Greu este sa fii bun". Asa suna verdictul unui filozof presocratic la care ma incruntam abitir pe la 20 de ani. Acum, la 60, dupa ce am invatat de la aceiasi intelepti ca „toti oamenii sunt rai", dar ca „nu trebuie sa-i judeci", nu ma mai grabesc cu incruntarea. Doar zambesc putin ofilit, in dulce resemnare. Cu un astfel de zambet – trist, admirativ, ingaduitor si compatimitor totodata – trebuie intampinat (si fara indoiala iertat) Tomas H., personajul axial din romanul Cameliei Cavadia. Destinat fericirii, dar esuat lamentabil. Vinovat inocent si egofil culpabil. si totusi inseninat, dureros de triumfator in final, dupa ce altruismul invinge mizantropia, iar daruirea de sine absolva vinovatia. In fond, ce ar fi vina fara ispasire? Un roman despre povara fericirii (chiar asa!) si chinul permanent al demonicului de a surpa – prin patologia patimii oarbe – iubirea curata, armonia conjugala, farmecul divin al copilariei si nobila conditie de parinte. Un debut surprinzator prin precizia arhitecturii narative si siguranta rotirii caruselului cu multe si subtile relatii psihologice. In plus, imbucurator prin optiunea preponderent morala, intr-o vreme dominata de anarhie, relativism si etica in raspar. - Dan C. Mihailescu

Regatul Luminilor este al treilea volum din trilogia Grisha Capitala a cazut. Intunecatul conduce Ravka din tronul sau de umbre. Acum, soarta tarii depinde de fragila Invocatoare a Soarelui, de o iscoada cazuta in dizgratie si de ramasitele unei armate magice, candva mareata. Pornita in cautarea ultimului amplificator al lui Morozova, Alina incheie noi aliante si lasa deoparte vechile rivalitati. Pe masura ce afla secretele Intunecatului, descopera un trecut ce va schimba pentru totdeauna felul in care vede legatura lor, precum si puterea cu care e inzestrata. Numai pasarea de foc mai poate impiedica distrugerea Ravkai, insa prinderea ei ar putea sa o coste pe Alina viitorul pentru care lupta. Alina este o marginala si asa ma simteam si eu cand eram mica. Isi doreste foarte mult sa apartina unui loc din lumea asta si din aceasta cauza face niste alegeri gresite. Am fost crescuta de bunicii mei intr-un loc straniu, unde nu prea intalneai copii. Casa lor se afla pe un deal si mai tot timpul eram lasata de capul meu. Cred ca ceva din senzatia aceea de izolare s-a strecurat si in descrierea Keramzinului (orfelinatul in care cresc Alina si Mal). - Leigh Bardugo, pentru Entertainment Weekly Eleganta si fluiditatea stilului, impreuna cu acea lume imaginara desavarsita fac din Trilogia Grisha o piesa de rezistenta a genului fantasy. - RT Book Reviews Leigh Bardugo s-a nascut la Ierusalim, a crescut in Los Angeles si a absolvit Universitatea Yale. A lucrat in publicitate, jurnalism si, mai recent, s-a specializat in make-up si efecte speciale. In prezent, locuieste si scrie la Hollywood. Este membra a trupei Captain Automatic. Din seria Trilogia Grisha fac parte: • Volumul 1. Regatul Umbrelor (coperta inspirata de filmul Netflix Shadow and Bone) • Volumul 2. Regatul Furtunilor • Volumul 3. Regatul Luminilor De aceeasi autoare, la Editura Trei au aparut toate volumele duologiei Banda celor sase ciori: • Volumul 1.  Banda celor sase ciori • Volumul 2.  Razbunarea ciorilor • Daca doresti volumul 1 avand coperta inspirata de serialul Netflix  Shadow and Bone, un serial din lumea  Grisha, il gasesti aici:  Banda celor sase ciori   Fragment din volum: "- Porecla asta e interzisa, am spus eu, dar ei se uitau drept in fata, de parca as fi fost invizibila. O cheama Genya Safin si, fara ea, as fi fost in continuare prizoniera Intunecatului. Nicio reactie. Insa am vazut ca se incordeaza doar la auzul numelui ei. Barbati in toata firea inarmati cu pusti, temandu-se de o fata cu cicatrici. Niste neghiobi superstitiosi. - Pace, Sankta Alina, a spus Aparatul, apucandu-ma de umar si conducandu-ma prin galerie pana la camera lui de audiente. Tavanul de piatra, cu vene de argint, era sculptat in forma de trandafir, iar pe pereti erau pictati sfinti cu nimburi aurii. Era probabil mana Fabrikatorilor, caci niciun pigment obisnuit n-ar fi rezistat in aerul rece si umed din Catedrala Alba. S-a asezat pe un scaun scund de lemn, facandu-mi semn sa iau si eu loc. Am incercat sa-mi ascund usurarea cand m-am asezat — ma epuiza pana si statul prea mult in picioare. S-a uitat la mine, cercetandu-mi pielea pamantie si cearcanele intunecate. - Sunt sigur ca Genya ar putea face mai mult pentru tine. Trecusera peste doua luni de la batalia cu Intunecatul si inca nu ma refacusem complet. Pometii imi ieseau prin obraji, iar parul alb mi se subtiase atat de mult, incat imi plutea in jurul capului ca niste panze de paianjen. In cele din urma il convinsesem pe Aparat s-o lase pe Genya sa se ingrijeasca de mine in bucatarie, promitandu-i ca m-ar putea ajuta sa arat mai bine. Fusese primul meu contact cu ceilalti Grisha dupa cateva saptamani. Si ma bucurasem de fiecare clipa petrecuta cu ei, incercand sa aflu cat mai multe noutati. - Face tot ce-i sta in putinta, am spus eu. Preotul a oftat: - Inseamna ca trebuie sa avem rabdare cu totii. O sa te vindeci in cele din urma. Prin credinta si rugaciuni. M-a cuprins un val de furie. Stia foarte bine ca singurul lucru care ma putea vindeca era sa-mi folosesc puterea, dar, ca sa pot face asta, trebuia sa ies de sub pamant. - Daca m-ai lasa sa merg la suprafata... - Esti prea importanta pentru noi, Sankta Alina, iar riscul e mult prea mare. Tu nu te ingrijesti de siguranta ta, asa ca trebuie sa ma ingrijesc eu, a spus el, ridicand din umeri in chip de scuza. N-am spus nimic. Jucam acest joc de cand fusesem adusa acolo. Aparatul facuse multe pentru mine. Fara el, niciun Grisha n-ar fi scapat din batalia cu monstrii Intunecatului. In plus, ne adapostise pe toti sub pamant. Dar, cu fiecare zi, Catedrala Alba semana mai mult cu o inchisoare decat cu o ascunzatoare. Preotul si-a impreunat palmele: - Au trecut cateva luni si tot n-ai incredere in mine. - Bineinteles ca am incredere in tine, am mintit eu. - Si totusi, nu ma lasi sa te ajut. Daca am avea pasarea de foc, totul s-ar putea schimba. - David studiaza in continuare jumalele lui Morozova. Sunt sigura ca raspunsul se afla acolo. Aparatul m-a tintuit cu ochii lui negri si sticlosi. Banuia ca stiam unde se afla pasarea de foc...”

Romanul Despre dragoste si umbra a fost ecranizat in anul 1994 cu Antonio Banderas si Jennifer Connelly in rolurile principale. O poveste de iubire cu atat mai patimasa si mai intensa cu cat totul pare sa-i fie potrivnic: un barbat si o femeie se salveaza prin intermediul unei pasiuni mistuitoare de ororile unei lumi stapanite de un regim autarhic. Faptul ca Irene Beltran provine dintr-o familie de burghezi instariti nu il impiedica pe Francisco Leal, un tanar fotograf angajat in secret in lupta de subminare a dictaturii militare, sa cada in mrejele frumusetii ei fascinante. Cand merg sa investigheze cazul misterios al Evangelinei Ranquileo, o adolescenta care sufera de niste crize stranii si despre care se spune ca ar avea puteri miraculoase, cei doi se avanta intr-o aventura care le va schimba definitiv viata. De-a lungul unui traseu narativ plin de suspans, osciland intre atmosfera exotica, incarcata de senzualitate si parfum a spatiului sud-american si sentimentele inculcate de teroarea perpetua, cititorul va trai alaturi de personaje o poveste tragica si sublima, despre curaj si sacrificiu, despre loialitate fata de familie si tradare, emotionanta si dureroasa.

GOODREADS CHOICE AWARD PENTRU CEL MAI BUN ROMAN SF (2014)   Membrii echipajului Ares 3 ajung pe Marte pentru o misiune programata sa dureze doua luni, dar o furtuna puternica le da planurile peste cap si sunt nevoiti sa paraseasca planeta dupa doar cateva zile. Insa numai cinci dintre cei sase membri ai echipajului se vor lansa spre Pamant. Mark Watney, pe care ceilalti il cred mort, ramane singur, cu resurse limitate de apa si de hrana. Si astfel porneste intr-o uimitoare cursa pentru supravietuire, reusind sa faca ceea ce nimeni pana atunci nu ar fi crezut ca este posibil pe o planeta fara viata. Inteligenta si umorul, stapanirea de sine si ingeniozitatea il vor ajuta pe Watney sa faca fata rand pe rand problemelor aparent insurmontabile. Dar va reusi el sa se intoarca teafar pe Pamant? Si de unde ii poate veni salvarea?  

     Eram tare multumita de viata mea — asta pana ce filele povestii mele s-au intors intr-o directie ce parea sa duca departe de traiul meu fericit pana la adanci batraneti.     Alice Grace Ripley traieste intr-o lume a viselor, toata ziua cu nasul in carti. Viata sa de basm insa este zdruncinata din temelii atunci cand iubitul ei ii da papucii, reprosandu-i ca traieste mai mult in lumea romanelor pe care le citeste decat cu picioarele pe pamant. Colac peste pupaza, Alice isi pierde si nepretuita ei slujba de bibliotecara din cauza disponibilizarilor din perioada Marii Crize.     Dornica sa scape de barfele din oras, Alice porneste spre Acorn, un mic orasel minier din zona muntoasa a statului Kentucky, pentru a livra personal cele cinci cutii cu carti adunate din donatii. Ajunsa aici, avea sa constate ca in oras nu exista luxul traiului cu apa curenta sau curent electric, iar munca de bibliotecara insemna sa transporti carti, calare pe niste cai cam naravasi, pe la cocioabele cititorilor, rasfirate taman prin padurile din creierii muntilor. In timpul sederii ei in Acorn, care se prelungeste neasteptat de mult, Alice are parte de mai multa aventura, mister si chiar romantism decat in cele mai indraznete vise ale ei.            Fragment:       “In curand am dat cu ochii de coliba. Trecusera patru cand o vizitasem pe June Ann si eram curioasa sa stiu daca nascuse deja. Nu bine am ajuns la poiana, ca dulaul tasni din spatele casei, latrand si maraind. Belle se opri în loc. În timp ce Rex se avanta peste gardul subred în directia noastra, June Ann se ivi în usa si-l chema înapoi. Era înca foarte însarcinata. M-am dus calare pana la poarta, unde am descalecat, amintindu-mi de data asta s-o priponesc pe Belle. June Ann se apropie cu mers leganat si ma îmbratisa stangace.     - O, slava Domnului ca ai venit, Allie! Sunt singura cuc si speriata de moarte!     Ma strabatu un fior. Avea ochii inrositi si isi tragea nasul de parca ar fi plans. Nici urma de Wayne sau de catar afara la camp.     - De ce? Care-i necazul?     Si daca o speriase ceva, ce puteam eu face? Eram si mai ingrozita ca ea prin padurile astea si, plus, eram o straina. Nici sa trag cu pusca nu stiam. Am privit agitata prin jur, dar n-am zarit niciun pericol iminent.      - Care-i necazul? am întrebat din nou.     Ea nu raspunse. Se îndoi în schimb de spate, cu mainile ia burta, si scoase cel mai sfasietor geamat pe care-l auzisem vreodata. Mi se puse un nod în stomac. Stiam acum care era necazul si aveam amandoua motive de îngrijorare.     - June Ann... Vine copilul?     - Cred ca da... O, ce ma doare!     - Unde-i sotul tau?     Durerea paru s-o mai lase. Se opri din gemut si se îndrepta putin de spate. Îsi ridica apoi sortul, stergandu-si sudoarea de pe fata.     - S-a dus calare pe catar dupa moasa. Nu l-ai vazut cand ai venit?     - Nu. N-am vazut pe nimeni.     - Oricum, slava cerului ca ai venit! Mi-a fost atat de frica aici singura. Nici nu-ti poti închipui ce tare doare! De parca as fi pe moarte! Ramai cu mine, te rog! Te implor, Allie!”

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Kemal o iubeste pe Fusun. Fusun il iubeste si ea pe Kemal, dar iubirea lor nu se poate implini. Lui Kemal nu-i ramane, prin urmare, decit sa o priveasca de departe pe Fusun, sa o viziteze de sarbatori, ca o ruda corecta ce este, si sa se inconjoare, pe furis, de lucruri care i-au apartinut cindva. Asa se naste un induiosator muzeu al iubirii, umplut vreme de zece ani cu rujuri si cercei ai fetei, catei-bibelou, pahare de apa si servetele furate de la masa. Doar sufletul obiectelor ramine sa ii aminteasca barbatului de marea lui dragoste – ele, dar si povestea insasi, pentru scrierea careia in roman apare, indatoritor, un personaj numit (tot) Orhan Pamuk. Ca peste tot in romanele scriitorului turc, marile teme (iubire, traditie, destin) se desfasoara pe fundalul unei Turcii mereu in schimbare. Aici, revoltele anilor 1970 si modernizarea uluitoare a orasului Istanbul in acel deceniu alcatuiesc, la rindul lor, un muzeu aparte, in care se amesteca nume de strazi si de actori ai vremii, emisiuni la televizor si marci de bauturi de mult uitate.

Regarded as one of the most influential horror stories of all time and the inspiration for countless literary spin-offs, the tale of the young Englishman Jonathan Harker's journey into the very heart of Count Dracula's evil realm remains a compelling read to this day.   A thriller of hypnotic power, a dark exploration of human passion, mythology and the paranormal, and a plain old-fashioned masterpiece of storytelling, the nightmarish saga of Dracula is one of the enduring classics of supernatural fiction.

Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire este nu numai cartea datorita careia Raymond Carver a devenit faimos, ci si unul dintre cele mai cunoscute si mai apreciate titluri publicate in cea de-a doua jumatate a secolului XX. Volumul contine saptesprezece nuvele, povesti despre oameni fara casa, someri si tot felul de ciudati, oameni obisnuiti pe care caldura scriitorului ii face „transparenti”. Pentru Raymond Carver, America este un Turn Babel multiplicat la infinit de un Cehov din Oregon, este un loc pentru supravietuitori, un loc al povestilor, o lume care, de fapt, este cea in care ne invirtim in fiecare zi.

Bani de hartie este un roman ingenios construit, cu o structura  inteligenta si minutios elaborata. Crima si infractionalitatea, afacerile financiare la nivel inalt si jurnalismul se intrepatrund periculos si intr-o maniera corupta in acest roman timpuriu al celebrului Ken Follett, care reuseste sa creioneze, prin intermediul catorva personaje bine alese, un tablou sugestiv al societatii Londrei anilor ’70. Cercul vicios in care interactioneaza personajele in decursul unei singure zile, in care norocul se schimba dramatic pentru unele dintre ele, generand rasturnari de situatie comico-absurde sau tragice, demonstreaza talentul scriitorului de a inocula suspansul si surpriza in jocul ametitor din jurul permutarii "banilor de hartie". Fragment din volumul "Bani de hartie" de Ken Follett: "Cox facu un gest cu capul inspre bucatarie. - Ti-a placut? - Pentru numele lui Dumnezeu, spuse Tim. Fata intra cu o tava pe care erau doua cani. Cox o intreba: - I-a placut? - Tu ce crezi? ii raspunse ea taios. Cox isi scoase portofelul si numara cateva bancnote. - Poftim, ii spuse fetei. Ai facut treaba buna. Acum, dispari de aici. Fata lua banii si ii puse in poseta, apoi spuse: - Stii, Tone, cred ca cel mai mult imi plac la tine manierele tale frumoase. Iesi din camera fara sa se mai uite la Tim. "Am facut cea mai mare greseala din viata mea", isi spuse Tim. Fata iesi trantind usa. - E fata de treaba, ii spuse Cox, facandu-i cu ochiul. - E cea mai josnica forma de viata umana, spuse Tim cu dispret. - Ei hai, nu fi asa. E doar o actrita buna. Ar fi putut face filme daca n-as fi descoperit-o eu primul. - Presupun ca esti peste. Ochii lui Cox sclipira de furie, dar se controla. - O sa regreti glumita asta, spuse el cu blandete. Tot ce trebuie sa stii despre mine si Dizi e ca ea face ce ii spun eu. Daca ii spun "Tine-ti fleanca", asta face ea. Iar daca ii spun "Povesteste-i domnului dragut de la News of the World cum te-a sedus domnul Fitzpeterson", asta va face. Intelegi ce vreau sa spun? - Presupun ca tu i-ai contactat pe cei de la Evening Post. - Nu-ti face griji! Fara confirmare, nu pot face nimic. Si doar trei oameni pot confirma povestea: tu, Dizi si cu mine. Tu nu vei spune nimic, Dizi n-are nicio intentie, iar eu pot pastra un secret. Tim isi aprinse o tigara. Isi regasea increderea. Cox nu era decat un huligan din clasa muncitoare, in ciuda gulerului sau de catifea si a Rolls-Royce-ului gri. Tim simtea ca ii poate tine piept. Ii spuse: - Daca e vorba de santaj, nu prea ai de castigat. Nu am niciun ban. - E destul de cald aici, nu-i asa? Cox se ridica in picioare si isi scoase haina. - Pai, continua el, daca nu ai bani, va trebui sa ne gandim la altceva din ce imi poti oferi. Tim se incrunta. Era din nou confuz. Cox continua: - In ultimele cateva luni, vreo sase companii sau ceva de genul asta au depus oferte pentru drepturi de foraj intr-un nou teren petrolier numit Shield, corect? Tim era uluit. Fara doar si poate, escrocul asta nu putea avea nicio legatura cu vreuna dintre companiile acelea respectabile. Ii raspunse: - Da, dar este prea tarziu ca sa influentez rezultatul - decizia a fost luata. Va fi anuntata in dupa-amiaza asta. - Nu te pripi sa tragi concluzii. Stiu ca e prea tarziu ca sa o schimbi. Dar imi poti spune cine a castigat licenta. Tim se holba la el. Asta era tot ce voia? Era prea frumos ca sa fie adevarat! - La ce ti-ar putea folosi o asemenea informatie? il intreba. - La nimic, de fapt. O voi da la schimb pentru alta. Vezi tu, am o intelegere cu un domn. El nu stie cum imi obtin informatiile si nici ce fac cu cele pe care mi le ofera el. In felul asta isi pazeste pielea. Intelegi ce vreau sa zic? Acum, spune-mi: cine primeste licenta? Era atat de simplu, se gandi Tim. Doua cuvinte si cosmarul s-ar fi incheiat. O incalcare a confidentei de acest gen i-ar fi putut distruge cariera, dar - pana la urma - daca n-ar fi facut-o, cariera lui s-ar fi incheiat oricum. Cox spuse: - Daca nu esti hotarat ce sa faci, gandeste-te la titlurile de pe prima pagina: „Ministrul si actrita. N-a vrut sa faca din mine o femeie cinstita, se smiorcaie artista". Iti mintesti de bietul Tony Lambton? - Taci din gura, ii spuse Tim. E vorba despre Hamilton Holdings. Cox zambi. - Prietenul meu va fi incantat, spuse. Unde este telefonul? Tim ii arata directia cu degetul mare si spuse cu un aer obosit: - In dormitor. Cox se duse in camera, iar Tim inchise ochii. Cat de naiv fusese sa creada ca o fata tanara ca Dizi s-ar fi putut indragosti lulea de cineva ca el! Era un fraier intr-un plan minutios, mult mai amplu decat un santaj marunt. Il auzi pe Cox vorbind la telefon. - Laski? Eu sunt. Hamilton Holdings. Ai auzit? Anuntul se face in dupa-amiaza asta. Acum zi-mi, tu ce ai aflat? Urma o pauza. - Astazi? Minunat. Mi-ai inseninat ziua, amice. Si traseul? Inca o pauza. - Cum adica crezi ca e cel obisnuit? Trebuia sa... ok, ok. Pe curand. Tim il stia pe Laski - un tip in varsta, care facuse o cariera rapida in oras insa era prea epuizat emotional ca sa mai fie uimit in mod corespunzator. Acum putea crede orice despre oricine. Cox se intoarse, iar Tim se ridica in picioare. - Asadar, o dimineata de succes, intr-un fel sau altul. Si sa nu-ti para prea rau. Pana la urma, a fost cea mai buna partida de care ai avut parte vreodata, spuse Cox. - Vrei sa pleci acum, te rog? - Pai, mai este o chestie mica de discutat. Da-mi halatul tau. - De ce? - O sa iti arat. Hai. Tim era prea daramat ca sa se mai impotriveasca. Isi scoase halatul de pe umeri si i-l dadu. Ramase in boxeri, asteptand. Cox arunca haina intr-o parte. - Vreau sa iti amintesti cuvantul acela, "peste", apoi ii trase un pumn in stomac."

Prefata, tabel cronologic si antologie de Mircea Ghitulescu. Prezenta editie a fost construita tinand seama de faptul ca pastelul este o forma literara folosita de poet de-a lungul intregii sale activitati de creatie. Volumul cuprinde, prin extensie, toate poeziile despre natura si anotimpuri.

La inceputul secolului trecut, trei tineri de curand emigrati din Ucraina si stabiliti in Palestina iubesc aceeasi femeie. Impreuna, cei patru intemeiaza o comunitate, iar in jurul lor incep sa se adune oameni si povesti, iubiri si tradari. O iubita asteptata jumatate de secol, un copac miraculos care da fructe de soiuri diferite, un taur purtat pe umeri, un cimitir plin cu ambitiosi, un aspirator primit din America, un magar fermecat si multe altele. Incetul cu incetul, se naste o natiune. Plina de imaginatie, umor si intelegere a conditiei umane, aceasta poveste intinsa pe cateva generatii respecta amanuntele istorice, adauga o briza de fantezie, forfoteste de personaje colorate, pline de hachite si defecte, pune in discutie idealuri sociale si conflicte regionale, captiveaza, instruieste, farmeca.   Meir Shalev este unul dintre cei mai iubiti scriitori in tara lui, iar Roman rusesc face parte din topul celor mai vandute cinci carti in Israel. Titlul este un omagiu adus traditiei literare de la care se revendica autorul.

George Cosbuc (1866–1918), unul dintre marii poeti romani, a fost si traducator, critic literar si publicist, membru al Academiei Romane din anul 1916. La trei ani dupa debutul din 1884 in paginile revistei "Tribuna”, Cosbuc se alatura colectivului redactional al acestei reviste sibiene conduse de Ioan Slavici. Este perioada in care apare Nunta Zamfi rei, poemul care l-a consacrat. Volumul Balade si idile a vazut lumina tiparului in 1893, urmat de Fire de tort (1896), Ziarul unui pierde-vara (1902) sau Cantece de vitejie (1904). A aparut in sfarsit (…) si un copac si e asa de mandru si asa de puternic, ca mii si mii de recolte de buruieni se vor perinda si el va sta tot mereu in picioare, tot mai sanatos si mai trainic, infruntand gustul actual si vremea cu schimbarile ei capricioase si facand din ce in ce mai mult fala limbii noastre romanesti – un volum de Balade si idile de George Cosbuc. - I.L. Caragiale Cosbuc nu este numai un desavarsit tehnician, dar nu rareori si un poet mare, profund original, un vizionar al miscarilor sufletesti sempiterne cu un accent ardelean numaidecat evident si tocmai pentru aceea asa de des imitat. El a izbutit, ca si Eminescu de altfel, sa faca poezie inalta care sa fie sau macar sa para priceputa poporului si sa educe astfel la marele lirism o categorie de oameni straini in chip obisnuit de literatura. - G. Calinescu Cuprins: • Noapte de vara • Manioasa • Nu te-ai priceput • Fatma • Nunta Zamfirei • Balada albaneza • Armingenii • Rea de plata • Craiasa zanelor • Puntea lui Rumi • Gazel • Rugamintea din urma • Logica • Romanta • Ex ossibus ultor! • Cantec • Poet si critic • Vantul • Vestitorii primaverii • Zobail • Pe langa boi • Rada • Trei, Doamne, si toti trei • La oglinda • Calul dracului • De pe deal • El-Zorab • Toti sfintii • Subtirica din vecini • Numai una • Regina ostrogotilor • Braul Cosinzenii • Dusmancele • Costea • Somnul codrilor • Recrutul • Lordul John • Vara • Un basm • Toamna • Mama • Noi vrem pamant • Seara • In miezul verii • Iarna pe ulita • Pasa Hassan • Nunta in codru • Tabel cronologic • Repere critice Fragment: " Poet si critic „Te ştiu, nu vreu sa tin secret — Te rog sa laşi in pace muza, Caci tu eşti cel mai prost poet In Siracuza. Troheii şchiopi şi iambii duri; Si nici nu ştii macar sa-i furi!" Dar n-a sfarşit, caci Dionis, Ca un al doilea Ajax mitic, A ras de furie si-a-nchis In turn pe critic. P-un biet Omer il poti nega; Dar cand e print, e altceva. Orice poet, ca rege-i prost; Dar ca poet e orice rege Un geniu cum putini au fost! Deci se intelege: De ce murind fu Nero trist, Nu ca-mparat, ci ca artist. Si bietul critic, otravit D-ale slujbasilor insulte, Trei parti din zi era silit Mereu s-asculte Toti iambii despre cari a zis Ca-s cei mai prosti din cati s-au scris. Din zori de zi un sclav ii sta La cap, citind pana-n deseara; Asa si ieri, si azi asa Si maine iara. Si tot tavanul era scris Cu versuri d-a lui Dionis. “

   Ce faci cand peste cateva saptamani implinesti 50 de ani, nu mai ai nimic de pierdut si nu mai crezi in nimic? O calatorie lunga pe o nava de croaziera, inconjurat de lux si de necunoscuti, poate fi o solutie? Alexandru Zaharia, fost fotoreporter si fost proprietar de agentie de publicitate, crede ca da. Crede ca se poate pierde printre cei 2.000 de pasageri, ca isi poate cauta salvarea in anonimat si in singuratate... Greseste. Diana lucreaza pe vas si i-a fost colega in clasa a doua primara. Navaleste in viata lui cu toate amintirile ei, cu toate infrangerile si cu toate frustrarile. Ca intr-un remake al celor 1001 de nopti cei doi incearca sa scape de amintirile neplacute. Dar amintirile lor sunt puternice, sunt dureroase si pot fi fatale. Zi dupa zi, povestile celor doi nu duc spre o iubire salvatoare, ci doar spre o noua exacerbare a lipsei de motivatie, de speranta, duc spre deznadejde... Alex Zaharia are o lista cu 50 de cuvinte; 50 ca cei 50 de ani pe care ii va implini curand. Fiecare dintre aceste cuvinte ascunde o poveste. A lui sau a ei. 50 de povesti in 50 de capitole. Nici aparitia tinerei Caja, nici capitanul, nici oceanul sau porturile Africii nu pot amana inevitabilul si nu pot schimba destinele lor.           Fragment:       “Nu mi-este somn. Am mintit. De fapt nu am mintit, imediat ce m-am asezat in pat m-au napadit de tot amintnile Mii si mii de poze, milioane poate, mii de oameni, mii de situatii, atatea amintiri amestecate, pe care niciodata nu reusit sa le asez intr-o ordine, asa cum tin filmele, taiate fasii de cate sase clisee si infasurate in foita, scrise pe cu numarul, locul, data, eventual personajele...     Un dulap intreg cu filme, dosare cu fise, fotografii pe hartie, mai mari sau mai mici, decupaje, probe, documentattie, probabil si multa maculatura...     Incerc sa adorm. E mai bine. Numar oi si, in timp ce le numar, visez treaz, dar cu ochii cum fotografiez, a doua, a treia...        Dimineata. Soare. Ocean. Nu stiu unde ma aflu, desi un clic pe laptop m-ar lamuri imediat. Tot dispozitia cea ghidusa... In drum spre baie, arunc un ochi la trusa foto de pe masa, geanta neagra si uzata e un cadou de la Tibi, fotograful de la Flacara, o geanta care a batut avioane, la fel si aparatele care sunt second hand-uri de la prieteni. Nici nu mai stiu de cate ori le-am tot desfacut prin aeroporturi la eternele random check ale politistilor germani sau danezi sau olandezi...     Poate ca ar fi o zi buna sa mai fac cateva imagini, daca tot am carat trusa cu mine.     Cand ies pe punte, e deja plin de lume care se plimba. In zona piscinei mari, toate sezlongurile sunt ocupate. Acum e prima data de cand sunt aici, ca simt o usoara senzatie de frustrare... Desi nava e totusi uriasa, parca mi-as dori un loc unde sa ma ascund. Si nu tot in cabina mea...     - Nu mai vrei sa ma vezi?     Caja s-a proptit cu picioarele departate si goale in fata mea. Cu mainile, tot goale, in solduri. Poarta un costum de baie. Sandale cu toc inalt. Si o orhidee in par. O aparitie impresionanta. Dar imi vine sa rad.”

O, ce fiinta e si omul ca se poate plinge de el insusi! Vreau in aceste clipe, iubite prietene, iti fagaduiesc, vreau sa ma indrept, nu vreau sa mai rumeg putinul rau pe care destinul ni-l harazeste, asa cum am facut pina acum; vreau sa ma bucur de clipa de fata, si tot ce e trecut sa ramina trecut. Desigur, tu ai dreptate, prietene; durerile oamenilor ar fi mai mici daca ei – Dumnezeu stie de ce sint facuti astfel! – nu s-ar ocupa cu un atit de mare zel al inchipuirii de amintirea relelor trecute si ar indura un prezent nepasator. - Johann Wolfgang von Goethe Fragment din romanul "Suferintele tanarului Werther", de Johann Wolfgang von Goethe "21 august Zadarnic intind bratele spre ea dimineata, cand ma trezesc din visuri apasatoare; in van o caut noaptea langa mine in pat, cand m-a amagit un vis fericit si nevinovat, in care stau langa ea in iarba si ii tin mana in mana mea si i-o acopar cu mii de sarutari. Ah! Si atunci cand, inca pe jumatate adormit, intind bratele dupa dansa si ma trezesc... inima mi se strange, si din ea tasneste un suvoi de lacrimi si plang nemangaiat, cu gandul la un viitor intunecat.  22 august E o nenorocire, Wilhelm; puterile mele active sunt dezacordate si cufundate intr-o trandavie plina de neliniste; nu pot sa stau fara sa fac nimic, si totusi nici nu sunt in stare sa fac ceva. Nu mai am pic de imaginatie, nu mai simt nimic in fata naturii, iar cartile ma dezgusta. Cand ne lipsim noua insine, totul ne lipseste. Iti jur ca, de multe ori, as vrea sa fiu muncitor cu ziua numai ca sa pot avea dimineata, cand ma scol, o nadejde in ziua care incepe, un imbold, o speranta. De multe ori il invidiez pe Albert, pe care il vad scufundat pana peste cap in acte, si imi inchipui ca mi-ar fi mai bine daca as fi in locul lui! De cateva ori pana acum m-am gandit sa-ti scriu tie si sa-i scriu si ministrului, ca sa cer postul de la legatie, care, dupa cum ma asiguri, nu mi s-ar refuza. Si eu cred tot asa. Ministrul ma pretuieste de multa vreme si de mult mi-a tot spus ca ar trebui sa ma apuc de o treaba oarecare. Cateodata vreau si eu tot asa. Pe urma, cand ma gandesc iarasi, imi aduc aminte de fabula cu calul care, nerabdator sa-si capete libertatea, lasa sa i se puna saua si fraul, si apoi e calarit pana la istovire... In clipa aceea, nu mai stiu ce trebuie sa fac... Si, dragul meu, nu e oare dorul meu de schimbare o neprielnica nerabdare interioara care ma va urmari pretutindeni? E adevarat ca, daca boala mea ar putea fi vindecata, oamenii acestia ar putea s-o vindece. Azi e ziua mea de nastere. Dis-de-dimineata primesc un pachetel de la Albert. Cand il deschid, dau de una din fundele roz pe care le purta Lotte cand am cunoscut-o si pe care, de-atunci incoace, am rugat-o de multe ori sa mi-o dea. Alaturi mai erau doua carti in format mic, Homer, in editia lui Wetstein, editie pe care mi-am dorit-o adesea, ca sa nu mai car dupa mine, in plimbarile mele, pe aceea a lui Ernesti. Dupa cum vezi, ei imi preintampina dorintele! "

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Dragostea lui Hermann Hesse pentru Francisc de Assisi o cunoastem din romanul sau Peter Camenzind, caruia ii dedica in acelasi an o mica monografie. "Despre un om modern nu am putea scrie asa", nota el dupa incheierea lucrarii intr-o scrisoare catre redactor, "dar aici trebuia sa le redam glasul unor martori de mult amutiti, dintr-o perioada indepartata." Hesse descrie povestea vietii acestui sfant intr-un stil anume ales de legenda transmisa din vremuri indepartate pana la noi, asa cum a descoperit-o printre altele in biografia medievala a lui Francisc scrisa de Toma de Celano si in cele mai recente relatari ale lui Henry Thode si Paul Sabatier. Timp de aproape 80 de ani, aceasta mica monografie nu ne-a fost accesibila, caci Hesse a decis curand dupa scrierea ei ca este "o lucrare prea simpla, scrisa in entuziasmul tineretii, fara profunzime si plina de obraznicie, un stil in care nu ma mai regasesc". In schimb, criticii au primit volumasul cu entuziasm. Fragment din volumul "Francisc de Assisi" de Hermann Hesse: "Viata unui om curat si marinimos este un lucru sfant si minunat de la care pornesc forte care actioneaza pana departe. Acest lucru il putem constata mult mai clar la viata lui Poverello de Assisi decat la alti eroi sau alte mari spirite din epocile stravechi. Chiar daca o privim doar superficial si de departe, tot ne putem da seama usor ca, in decursul mai multor secole, pe pamantul Italiei niciun om nu a fost atat de iubit si de venerat ca modestul si umilul Francisc. Mai ales artistii l-au celebrat, caci pentru ei a fost un salvator si un deschizator de drumuri. Vedem adesea cum un copil slab isi descopera puterea si curajul de indata ce este sfatuit de un om bun la suflet si tot asa artistii au dat curs chemarii invatatorului de Assisi, caci meseria lor fusese mult neglijata pana atunci, dar apoi dintr-odata ea a izbucnit la fel ca primavara si a inflorit. Mai ales renumitul Giotto, primul pictor maestru al vremurilor mai noi, a fost inspirat de recunostinta si marea iubire pentru Francisc si datorita spiritului acestuia, minunatele sale opere au capatat o superba profunzime si pasiune fierbinte. As fi putut sa tac si sa ma abtin sa scriu toate aceste cuvinte cu privire la sfantul de Assisi daca in locul acestora as fi putut sa va conduc in minunata biserica din Assisi, pe peretii carora Giotto a pictat viata lui Francisc. Caci aceste imagini ilustreaza nu doar fapte si intamplari ale vietii sale, ci sunt si un imn plin de entuziasm nascut din spiritul sfantului. Arta indrazneata si patimasa a lui Giotto nu este de fapt nimic altceva decat ecoul urias al vocii acestui cantaret si predicator. Adesea ne dam seama ca un spirit puternic si profund capata mereu noi forme si transformari si incearca sa comunice cu noi; astfel, bunaoara, spiritul lui Cristos ni s-a adresat in functie de spiritul vremii in multe alte feluri. Nu ne-a vorbit el oare in vremuri in care invatatura si predica secasera si isi pierdusera din forta, prin opera poetilor, vizionarilor si marilor muzicieni? Iar in vremuri in care biserica decazuse, ajungand prada pacatelor si dezintegrarii, nu ni se adresa cu forta noua prin operele pictorilor, mesterilor constructori si zidarilor? Asa s-a intamplat si ca mesajul dumnezeiesc delicat si sfant care a sosit pe pamant in fiinta lui Francisc nu s-a stins odata cu moartea sa."

Titlul romanului are o semnificatie dubla. O prima semnificatie provine din faptul ca Zodia Cancerului este denumirea populara a Zodiei Racului (latinescul "cancer” insemnand "rac” in limba romana); mersul inapoi al racului poate fi o aluzie la regresul tarii in timpul domniei lui Duca-Voda. O a doua semnificatie se refera la cancer, o boala ce macina organismul dinspre interior inspre exterior, aceasta fiind o aluzie la slabirea interna a Principatului Moldovei de catre acelasi Duca-Voda care a facut ca statul sa devina vulnerabil pe plan extern. In toamna anului 1679, aflat in drum spre Istanbul pentru a transmite un mesaj tainic sultanului din partea regelui Ludovic al XIV-lea al Frantei, abatele francez Paul de Marenne tranziteaza Principatul Moldovei, calauzit de la Liov de capitanul mercenar Ilie Turculet. In tinutul Romanului, ei se intalnesc cu beizade Alecu Ruset, fiu de domnitor, caruia i se incredintase protejarea inaltului oaspete, iar suita marita se indreapta catre Iasi pentru ca abatele sa fie prezentat domnului Gheorghe Duca. Pe parcursul calatoriei, oaspetele francez are prilejul sa se familiarizeze cu diferite locuri si obiceiuri din Tara Moldovei. Alecu Ruset ii marturiseste abatelui dragostea sa pentru domnita Catrina, fiica voievodului tiran; aceasta fusese logodita din copilarie cu beizade Stefan, un fiu urat si slut al fostului domnitor Radu Leon. Romanul este impartit in 33 de capitole, fiecare avand un titlu lung (precum in cronicile moldovenesti) care invaluie trecutul intr-o aura de legenda populara. Fragment din cartea " Zodia Cancerului" de Mihail Sadoveanu "In ziua de 28 septemvrie, marti inainte de amiaza cu doua ceasuri, parintele abate Paul de Marenne intra in Iasi printre vii si facu popas la cismeaua Pacurarului. Aici il intampina armasul Toader Fliondor cu cativa osteni calari si cu ceva mai multi feciori de boieri dintre Racovitesti si Buhusesti, care erau in cinste mare la Duca-Voda, avand intre ei ca mai de frunte, desi mai tanar, pe feciorul marelui logofat Miron Costin. Neculaies Costin n-avea decat optsprezece ani si de-abia prindeau sa-i deie tuleile barbii si-ale mustatilor; venise insa de la Iesi cu multa invatatura castigata in scolile lor cele mai inalte. Se aflau si intre Milesti, ca si intre alte neamuri, baieti invatati, dar feciorul logofatului Miron venise c-o mare faima; laudat si slavit de dascalii lui, asezat mai presus decat toti coconii Lehiei, prin agerimea priceperii. Tinere de minte ca dansul n-avea nime si putea sa numere pe rand toate neamurile, semintiile si imparatii, de la Adam pana in zilele lui Mehmet si Leopold. Avand si-o limba mladioasa, el fusese hotarat de Buhus hatmanul sa iasa alaturi de Fliondor, pentru oratia de bunavenire. Ava Paul se opri, contempland acel tineret care isi strunea in fraie caii, jucandu-i cu neastampar. Pretuia in sine nu numai bogatia podoabelor si-a straielor, nu numai rasa harmasarilor arabesti si asturcani, ci mai ales scanteierea din acei ochi copilaresti si trufasi in acelasi timp. "

Cea mai mare colectie de literatura bilingva utila copiilor (si nu numai) care vor sa invete o limba straina prin lectura unor povesti, basme si povestiri celebre. O colectie frumos ilustrata si accesibila - un companion de nepretuit la scoala pentru lecturile suplimentare, in timpul liber si in vacantele scolare. Cu aceasta colectie incepe adevarata cultura a copiilor, de care nu se vor desparti toata viata!

    Intr-o „convorbire imaginara", cel putin teoretic, totul este posibil si totul este imposibil. Libertatea interlocutorilor pare infinita. Spun pare, pentru ca in realitate, presiunea autocenzurii, autonomia temelor/ motivelor dezbatute, tirania auctoriala impreuna cu despotismul cititorului modifica imprevizibil frontierele si configuratia discursului dialogic. Nu m-a preocupat dialogismul discursului literar, cat mai ales, raportul dialogic dintre voci, cel care face posibil aparitia lui Eu si Tu, incat un „personaj" il recupereaza pe Celalalt si odata cu el isi pastreaza propria subiectivitate. Desigur, nu inteleg prin dialog, un simplu schimb de replici, ci jocul a doua constiinte obligate sa se ascunda si sa se dezvaluie sub o forma deghizata (o arta a fugii si a deghizarii), dar verosimila. Dialogul, se stie, e forma literara inalt clasica. Jocul acesta imprevizibil, extrem de variat, intuit si presimtit dincolo de replici si digresiuni (unele polemice) constituie de fapt farmecul scriiturii.     „Nicio carte nu este si scara, chiar daca exista carti care discuta, neaga, demonstreaza o astfel de posibilitate si mai exista altele a caror structura corespunde structurii unei scari”. (Borges Fragment: " Pedro: Cand cautati justificarea in „carte" o asimilati, probabil, cu Universul. Cartea vietii din Apocalipsa se afla in centrul Paradisului si se identifica cu Pomul vietii: frunzele pomului, intocmai caracterelor cartii, reprezinta totalitatea fiintelor, dar si totalitatea legilor divine. Ajungem tot la legi. Legi divine (inumane) si legi umane (fatal nedrepte). Cautati dreptatea divina!?     Jorge: inca mai credem ca legile pamantesti ar putea fi asemenea celor divine... Trimisul reginei a devenit un tiran, iar bietii oameni (pentru a se razbuna pe gresita speranta ce-si pusesera, candva in el) s-au gandit sa-1 sechestreze si sa-1 judece. A vorbi insa nu ajunge. Trebuia sa se treaca la fapte. Nimeni in afara de ignoranti sau de cei mai tineri, nu a crezut ca acest lucru ar fi putut sa fie dus la bun sfarsit, dar miile de sikhs si musulmani si-au indeplinit cuvantul dat, astfel ca, buna zi, au implinit neincrezatori, ceea ce fiecaruia dintre ei i se paruse imposibil. L-au sechestrat pe judecator si 1-au inchis intr-o ferma de la marginea orasului. Dupa aceea i-au cautat pe cei pedepsiti de el, iar (in unele cazuri) pe orfani si vaduve, pentru ca in anii aceia spada calaului nu se odihnise deloc. in sfarsit — si acest lucru a fost cel mai greu din toate — au cautat si au numit un judecator care sa-1 judece pe judecator!?     Pedro: Nimic mai complicat decat sa judeci un tiran creat chiar de cei ce si-au pus candva speranta in el. in mod paradoxal, nici un tiran nu e stapanul, ci sclavul credincios al propriilor principii, pasiuni, dorinte, vanitati, revolte, nebunii etc. Am trait sub un tiran (Nicolae Ceausescu) cu nimic mai prejos decat Hitler, Stalin, Musollini, Mao etc. Tiranii sunt la fel, inconfundabili. Toti poarta „masca nedreptatii" (asa definea R. Tagore, tirania) si nu pot fi judecati/ pedepsiti decat de Dumnezeu...!     Jorge: si de nebuni! Dar sa nu anticipam. Sa vedem cum si-au cautat judecatorul intre congeneri si-ntr-o Indie -mare cat lumea, cum spuneai. E un lucru cunoscut de toti, ca nu exista generatie care sa nu aiba patru oameni cinstiti si drepti care duc pe umeri universul si il justifica in fata Domnului: unul dintre acesti barbati ar fi fost cel mai bun judecator. Dar unde sa-i gasesti daca umbla necunoscuti si pierduti in lume si nici ei insisi, cand se intalnesc, nu se recunosc si nu stiu de marea taina pe care o indeplinesc. Cineva a fost de parere ca daca destinul ni-i ascunde pe Intelepti, trebuie sa-i cautam pe smintiti. si aceasta parere a prevalat. Cercetatori si interpreti ai Coranului, doctori in legi, sikhs care poarta nume de alesi si adora un Dumnezeu al lor, hindusi care adora multimi de dumnezei, calugari din Mahavira care ne invata ca forma universului este cea a unui om cu picioarele desfacute, adoratori ai focului si evrei negri au format tribunalul, dar sentinta fmala a fost incredintata aiurelii unui nebun. "

Dorian Gray is having his picture painted by Basil Hallward, who is charmed by his looks. But when Sir Henry Wotton visits and seduces Dorian into the worship of youthful beauty with an intoxicating speech, Dorian makes a wish he will live to regret: that all the marks of age will now be reflected in the portrait rather than on Dorian's own face. The stage is now set for a masterful tale about appearance, reality, art, life, truth, fiction and the burden of conscience.

Sunca pe piine relateaza cu un umor savuros primii ani din viata lui Henry Chinaski, nonconformistul alter ego al scriitorului, si experientele maturizarii sale in perioada Marii Crize si in ajunul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Copil solitar si ursuz, terorizat de un tata violent si de spectrul sumbru al saraciei, hartuit fara incetare de ciudati si schilozi care se proclama prietenii sai, Henry se maturizeaza rapid, devenind un adolescent cinic, indolent si agresiv, lipsit de marile ambitii. Romanul descrie intr-un stil de o vulgaritate adesea socanta, insa de o cuceritoare sinceritate si naturalete lupta sa cu acneea severa care ii spulbera orice sansa la o viata sociala normala, primele sale experiente erotice si bahice in cartierele sordide din Los Angeles, dar si cele dintii incercari literare.

Mostenitoarea americana Emma Dunster a fost mereu independenta si rasfatata, fara sa-si doreasca sa se marite. Vrea sa-si petreaca timpul la Londra cumva mai neconventional, in loc sa-si piarda timpul cu gasirea unui sot. De data aceasta insa, glumele ei periculoase o pun in pericol... Alexander Ridgely, ducele de Ashbourne, este un crai care evita cu grija iubirea... pina cind ii saruta buzele senzuale... condamnindu-se singur la chinuri delicioase. Nu stie insa ca pasiunea, care i-a atins si ei sufletul, ii va duce pe amindoi la extaz...

Cartea a stat la baza a doua celebre ecranizari, prima in regia lui Stanley Kubrik, cu James Mason in rolul principal, a doua sub bagheta regizorala a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons in rolul lui Humbert Humbert. „Nu voi regreta niciodata ca am scris Lolita. A fost asemenea unui joc frumos de puzzle – pe masura ce-l inventam, ii gaseam si solutia. Bineinteles ca a eclipsat cu totul celelalte scrieri ale mele, dar nu pot sa-i port pica. Un farmec straniu, tandru o invaluie pe aceasta nimfeta mitica.” (Vladimir Nabokov)   „Lolita a fost interpretata mai ales ca o metafora, poate datorita povestii de iubire atit de tulburatoare. Humbert reprezinta Europa, Lumea Veche, protocolara si cultivata, in timp ce Lolita este asemenea Americii: in floare, atragatoare, dar nu foarte sclipitoare si putin vulgara... Humbert Humbert nu-si poate depasi conditia – juisarea lingvistica este pentru el la fel de importanta precum satisfacerea libidoului sau captiv.” (Simon Leake)

Ghici cine moare primul este prima carte din seria seria Helen Grace Unul traieste, celalalt moare. E singura solutie. Doi ostatici. Un singur glont. Doar unul va supravietui. Sunt suflete-pereche. Vor sa-si petreaca restul vietii impreuna. Insa cand se trezesc singuri si dezorientati intr-un subsol parasit, groaza ii copleseste. Nu au la dispozitie decat o arma incarcata cu un singur glont si insotita de urmatorul mesaj: "Cand unul dintre voi il va ucide pe celalalt, supravietuitorul va fi liber". Cine a putut concepe un astfel de scenariu sinistru, in care victimele insesi comit crima? Torturati de spaima, disperare, sete si inanitie, pentru ostatici nu exista decat o singura cale de a pune capat acestui supliciu: unul dintre ei trebuie sa moara. Mi se pare mie sau imbratisarile noastre nu ne mai prea incalzesc? si nu ne mai apara? De cand s-a intamplat, ne-am agatat zi si noapte unul de altul, dorind sa supravietuim amandoi, disperati sa nu ramanem singuri in locul acesta cumplit. Am jucat tot felul de jocuri ca sa treaca timpul, imaginandu-ne ce vom face dupa ce va sosi cavaleria - ce-o sa mancam, ce-o sa le spunem rudelor, ce-o sa primim de Craciun. Insa aceste jocuri s-au terminat treptat, pe masura ce am inteles ca am fost adusi aici cu un scop si ca nu va exista un sfarsit fericit. M.J. Arlidge a creat o eroina memorabila: inspectoarea Helen Grace. - Daily Mail O poveste captivanta si infricosatoare, scrisa magistral. - Sun Iti da fiori! - Sunday Mirror M.J. Arlidge lucreaza de 15 ani in televiziune, fiind specializat in productiile dramatice. Arlidge a fost producatorul unor seriale politiste de prime time pentru ITV, printre care Torn, The Little House si, cel mai recent, Undeniable. In prezent scrie pentru publicatia Silent Witness si produce filme pentru retele TV din Marea Britanie si SUA. Romanul sau de debut, thrillerul Eeny Meeny (Ghici cine moare primul), care o aduce in scena pe curajoasa inspectoare Helen Grace, se bucura de succes international. Descopera seria Helen Grace. Fragment din cartea "Ghici cine moare primul" de M.J. Arlidge "Turna cu galeata, spalandu-i lacrimile. Ar fi trebuit sa simta ploaia ca pe o purificare, dar nu era asa — trecuse de mult de pragul acela. Se afunda nebuneste prin frunzisul incalcit al padurii, fara sa dea vreo atentie directiei in care mergea. Trebuia doar sa-si continue drumul. Cat mai departe de aici.  Spinii ii sfasiau obrazul, pietrele ii sfartecau talpile. Dar continua sa mearga. Ochii ei cautau cu disperare pe cineva sau ceva, dar vedea doar copaci in fata ochilor. A sagetat-o un gand terifiant — se mai afla in Anglia oare? Striga dupa ajutor, dar strigatele ii erau anemice si gatul uscat.  La Sampson's Winter Wonderland, familiile asteptau cu rabdare la coada in fata Pesterii lui Mos Craciun. Intreg amplasamentul se rezuma de fapt la cateva corturi ridicate in pripa pe un teren desfundat, insa copiilor parea sa le placa. Freddie Williams, un tata cu patru copii, tocmai muscase din prima lui placinta cu carne din sezonul acela, cand a vazut-o. Prin ploaia puternica, parea o aparitie fantomatica. Freddie a ramas cu placinta in aer in timp ce ea, schiopatand, traversa terenul lent, dar hotarat, cu ochii tinta la el. La o privire mai atenta, nu era fantomatica, ci deplorabila — uda leoarca, sangeranda, alba la fata ca un mort. Freddy nu voia sa aiba cu niciun chip de-a face cu ea — arata ca o dementa , insa picioarele refuzau sa-l asculte, tintuite locului de privirea ei feroce. Femeia a grabit pasul pe ultimii metri si dintr-odata s-a aruncat asupra lui, mai-mai sa-l rastoarne. Placinta lui cu carne a facut o tumba prin aer, aterizand cu un pleosc de toata frumusetea in mocirla.  In ghereta administratorului, infasurata intr-o patura, arata la fel de dementa. Refuza sa spuna unde fusese sau unde locuia. Nu parea sa stie nici macar ce zi este. De tapt, tot ce s-a putut scoate de la ea a fost ca se numea Amy si ca-si omorase iubitul in acea dimineata."

Iata, am purces din nou Sa va facem un cadou: O carte cu flori, vitei, Maimute, rate, catei, Cu pilde rele si bune Alese de noi anume Pentru a infatisa Patimi care - nu-i asa? - Ne lupta pe fiecare. Rostul cartii, prin urmare, E sa ne vedem putin si, fireste, sa pornim A pune-ndreptare vietii, Incepand chiar cu… poetii!

Un azil de batrini izolat pe malul marii, in vecinatatea unei mlastini, a unor faleze de marmura si a unui sat de pescari. Aici ajunge artistul Daniel Petric, a carui sarcina este sa sculpteze chipul fiecarui batrin care moare. Avind experienta scolii de corectie, a ospiciului si a inchisorii, Petric este convins ca se va adapta, insa incet-incet descopera ca viata locuitorilor azilului este dominata de ura, denunturi, lasitati agresive, violenta si amenintari. Iar peste toate pluteste figura Batrinului, un personaj pe care nu l-a vazut nimeni, dar care pare sa faca legea in acest loc intunecat.

Ghici ce-i in cutie este a doua carte din seria Helen Grace   Cadavrul unui barbat este gasit intr-o casa goala. Inima i-a fost scoasa din piept si trimisa sotiei si copiilor lui. E prima victima, iar inspectoarea Helen Grace stie ca nu va fi ultima. Dar de ce s-ar afla un barbat cu o viata implinita departe de casa in toiul noptii? Presa il numeste Jack Spintecatorul in sens invers: un criminal in serie, vanand barbati insurati care duc vieti duble. Helen simte furia din spatele crimelor. Dar ceea ce nu poate ea sa prevada este cat de schimbator e criminalul - sau ce o asteapta la capatul cursei...   Alert, tensionat, cu adevarat impresionant! - Sun   Arlidge creeaza o poveste ce te captiveaza si te inspaimanta in acelasi timp. - Daily Mail   Un thriller macabru pe care nu-l poti lasa din mana! - Woman and Home M.J. Arlidge lucreaza in televiziune, fiind specializat in productiile dramatice. Arlidge a fost producatorul unor seriale politiste de prime-time pentru ITV, printre care Torn, The Little House si, cel mai recent, Undeniable. In prezent, scrie pentru publicatia Silent Witness si produce filme pentru retele TV din Marea Britanie si SUA. Traieste in Hertfordshire cu sotia si cei doi copii. Cand nu scrie, joaca tenis sau devoreaza thrillere, carti de istorie, biografii si marturiseste ca are o slabiciune pentru filmele din seria Bond si bomboanele cu lemn-dulce. Descopera seria Helen Grace.   Fragment din romanul Ghici ce-i in cutie, de M.J. Arlidge "O iubea pe Nicola de cand erau copii si se casatorisera tineri. Avusesera o viata senina, dar cu doua zile inainte sa implineasca douazeci si noua de ani, Nicola suferise un teribil accident vascular cerebral. Supravietuise, dar creierul ii fusese intens afectat, iar acum era prizoniera in propriul corp, prada sindromului locked-in. Vedea si era constienta, insa, din cauza paraliziei intregului corp, nu putea sa-si miste decat ochii. Tony o ingrijea cu devotament, invatand-o rabdator sa comunice din priviri, aducandu-i la pat rubedenii sau angajand infirmiere cand el era la serviciu, insa cu toate astea simtea adesea ca e un sot rau. Lipsit de rabdare, iritabil si egoist. Facea, de fapt, pentru ea tot ce era omeneste posibil, dar asta nu-l impiedica sa aiba mustrari de constiinta. Mai ales cand iesea la distractie. Se simtea crud si nevrednic atunci. A mangaiat-o pe cap, a sarutat-o pe frunte si s-a retras apoi in camera lui. Chiar si acum, la doi ani de la accidentul ei, il durea faptul ca dormeau separat. Dormitul separat era pentru cuplurile care nu se mai iubeau, pentru casatoriile de convenienta, nu pentru el si Nicola. Ei doi erau facuti din alt aluat. Nu s-a mai obosit sa se dezbrace, s-a intins direct in pat si a inceput a frunzari Casa umbrelor. Pe vremuri, cand isi dadeau intalniri, Nicola ii citea cu voce tare pasaje din Dickens. El se simtise stanjenit la inceput - nu prea obisnuia sa citeasca si i se parea un soi de snobism - , dar cu timpul ajunsese sa-i placa. Inchidea ochii si asculta vocea ei domoala, cu accent de Home Counties, jucandu-se cu cuvintele. Nu se simtise niciodata mai fericit ca atunci, iar acum ar fi fost in stare sa faca moarte de om pentru o inregistrare - una singura - cu ea citindu-i. Insa nu avea sa aiba parte de asa ceva niciodata, iar visurile cu cai verzi pe pereti nu servesc la nimic, asa ca, in schimb, s-a intins cu cartea in mana. Nu era mare lucru, dar trebuia sa se multumeasca doar cu-atat deocamdata."

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura Celie ii scrie scrisori lui Dumnezeu. Incepe la paisprezece ani, cand e o adolescenta afro-americana care traieste in Sudul ostil al inceputului de secol XX, pana cand – trei decenii mai tarziu – isi gaseste in sfarsit locul pe Pamant, dupa o viata plina de abuzuri si de suferinta. Culoarea purpurie este un Bildungsroman memorabil, dar si cronica unei familii legate de relatii complicate, de femei puternice, de ura si dragoste. Mai mult decat unul dintre cele mai importante romane americane, mai mult decat un clasic al literaturii feministe si o lectura esentiala a literaturii LGBT, cartea lui Alice Walker este, in primul rand, o poveste despre „sarea pamantului“: despre oameni cu bune si rele, despre raportul dintre ei si tot ce-i inconjoara si despre orbecaiala lor prin aceasta lume. Acest roman o situeaza pe Walker alaturi de Faulkner. - The Nation Celie ii scrie scrisori lui Dumnezeu. Incepe la paisprezece ani, cand e o adolescenta afro-americana care traieste in Sudul ostil al inceputului de secol XX, pana cand – trei decenii mai tarziu – isi gaseste in sfarsit locul pe Pamant, dupa o viata plina de abuzuri si de suferinta. Culoarea purpurie este un Bildungsroman memorabil, dar si cronica unei familii legate de relatii complicate, de femei puternice, de ura si dragoste. Mai mult decat unul dintre cele mai importante romane americane, mai mult decat un clasic al literaturii feministe si o lectura esentiala a literaturii LGBT, cartea lui Alice Walker este, in primul rand, o poveste despre „sarea pamantului“: despre oameni cu bune si rele, despre raportul dintre ei si tot ce-i inconjoara si despre orbecaiala lor prin aceasta lume. „Acest roman o situeaza pe Walker alaturi de Faulkner.“ The Nation - See more at: http://www.editura-art.ro/carte/culoarea-purpurie#sthash.F5Y63QmS.dpuf

Lovitura de gratie este prima carte din seria Vega Jane David Baldacci - un maestru modern al thrillerelor si unul dintre cei mai cunoscuti romancieri din lume - ne seduce de aceasta data cu un roman de fantezie, care s-a bucurat rapid de un succes mondial. Lovitura de gratie este povestea fantezista si extravaganta – care te intriga intr-un mod misterios – a unei fete fortate sa lupte pentru viata ei, pe masura ce investigheaza secretele micutei comunitati in care traieste. Folosindu-si istetimea, indemanarea, siretenia si inventivitatea, Vega Jane se dovedeste o eroina puternica si perseverenta, care ajunge sa se bucure rapid de toata simpatia cititorului. Putine personaje feminine din romanele ultimilor ani sunt atat de uimitoare precum Vega...

George Calinescu este un scriitor de referinta al literaturii romane interbelice si al literaturii romane in ansamblul ei. Desfasurandu-se pe mai multe paliere ale literaturii beletristice,  materializata in romane, poezii, piese de teatru, dar si in domeniul criticii si istoriei literare, unde inoveaza modul de analiza si interpretare a operei literare. Este original atunci cand abordeaza biografia unui scriitor roman si aduce in contemporaneitate vechile scrieri romanesti. Atunci cand analizam opera lui George Calinescu, ne oprim asupra romanului Enigma Otiliei si asupra creatiei critice "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent". Prin intreaga sa opera, George Calinescu este o figura reprezentativa a istoriei literaturii nationale, fara de care nu s-ar face asocierile intre operele literare care se realizeaza acum si, daca nu ar fi revolutionat arta criticii literare si a abordarii scriitorilor si a operelor lor, probabil ca literatura nationala nu ar fi fost completa. Meticulozitatea si spiritul critic de care a dat dovada de-a lungul timpului s-au constituit drept caracteristici care l-au apropiat de oricare simbol al literaturii europene dezvoltate, din vremea lui si din toate timpurile. - Prof. Victor Drujinin

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura   La rasarit de Eden a fost ecranizat in anul 1955, in regia lui Elia Kazan, cu James Dean in rolul principal. Premiul Nobel pentru Literatura 1962   Una dintre capodoperele secolului XX, La rasarit de Eden reconstruieste povestea biblica a lui Cain si Abel in decorul Vaii Salinas din California. Romanul, a carui actiune se intinde din timpul Razboiului Civil american pina la sfirsitul Primului Razboi Mondial, urmareste conflictele dintre doua generatii de frati, incepind cu Adam si Charles Trask.    Scriu aceasta carte pentru baietii mei... Le voi istorisi una dintre cele mai marete povesti, poate cea mai mare dintre toate − o poveste despre bine si rau, despre putere si nevolnicie, despre iubire si ura, despre frumusete si hidosenie... este singura carte pe care am scris-o vreodata. - John Steinbeck

• Autor distins cu  Premiul Nobel  pentru literatura in 2018 Nowa Ruda este un mic oras din Silezia, o regiune care a fost parte din Polonia, Germania si fosta Cehoslovacie. Cand naratoarea se muta acolo, ea descopera ca totul si fiecare om are cate-o poveste. Cu ajutorul Martei, vecina sa enigmatica, povestitoarea aduna aceste istorii, trasand evenimentele comunei de la intemeiere la vietile sfintilor sai, pana la un barbat ce declanseaza tensiuni cand moare pe granita. Iese la iveala mesajul ca istoria – nu conteaza cat de umila – este infinita: sapand la radacinile unei case ori cutarei vieti, putem vedea legaturile, nu doar cu propriul sine si visele fiecaruia, ci cu intregul univers. Fragment din cartea "Casa de zi, casa de noapte" de Olga Tokarczuk "Marek Marek l-a atacat pana la urma pe tatal sau. L-a izbit de atatea ori de lavita de piatra, incat i-a rupt coastele si batranul a lesinat. A venit politia, l-au dus la dezalcoolizare, pe urma l-au mai tinut in arest, iar acolo nu a mai avut ce sa bea. Si atunci, in delirul mahmurelii, printre valurile de durere de cap, Marek Marek si-a adus aminte ca atunci, la inceput, a cazut. Si-a amintit ca mai intai era sus, apoi dintr-odata era jos. Si-a amintit miscarea descendenta si spaima, ba chiar mai mult decat spaima. Corpul prost al lui Marek Marek a absorbit fara sa stea pe ganduri angoasa aceasta, iar acum tremura si inima ii batea sa-i sara din piept. insa corpul lui Marek Marek nu stia ce ia asupra sa - o asemenea angoasa ar fi putut-o suporta numai un suflet nemuritor. Corpul, sufocat de angoasa, s-a contorsionat si s-a izbit de zidurile micutei celule, s-a revarsat in spume. „Sa te ia dracu', Marek", au strigat gardienii. L-au imobilizat la podea, l-au legat si i-au facut o injectie. A ajuns la dezalcoolizare. Se perinda impreuna cu alte pijamale decolorate pe coridoarele late si pe scarile spiralate ale spitalului. Astepta smerit la coada sa-si primeasca medicamentele. Inghitea anticol ca sfanta impartasanie. Se uita pe fereastra si atunci, pentru prima data, s-a gandit ca scopul lui este sa moara cat mai repede pentru a scapa din tara aceea soioasa, din pamantul acela rosiatic, din spitalul acela supraincalzit, din pijamaua spalacita, din corpul intoxicat. Si deja, din acel moment, fiecare gand nu servea decat unui singur scop - sa plasmuiasca toate mortile posibile."

Culisele puterii este primul volumul din trilogia House of cards Culisele puterii este o poveste intunecata despre avaritie, coruptie si o ambitie imposibil de astamparat, un thriller clasic politic reinventat pentru o noua generatie. Cartea dezvaluie ca in orice tara pe coridoarele puterii domina jocurile de culise politice, intriga si pasiunea. Francis Urquhart detine toate secretele de pe scena politica si este gata sa le dea in vileag pentru a deveni prim-ministru. Mattie Storin este o tanara si tenace reporterita, cu un fler deosebit in a descoperi adevaratele pove ti ascunse in spatele unor personaje sau fapte. Cand descopera un complot despre intrigi si coruptie financiara la cel mai inalt nivel, isi jura ca va dezvalui adevarul. Dar pentru asta trebuie sa se lupte cu propriii demoni si sa riste totul, inclusiv viata. Traducere din limba engleza de Maria Aciobanitei.

Nicoara Potcoava este un roman istoric scris de Mihail Sadoveanu si publicat pentru prima oara in volum in anul 1952 de catre Editura Tineretului din Bucuresti. Este ultimul roman al scriitorului, reluand actiunea romanului Soimii (1904), publicat de autor cu aproape o jumatate de secol in urma.Subiectul celor doua romane este acelasi, dar exista deosebiri semnificative de substanta intre cele doua carti. Actiunea romanului se petrece in Principatul Moldovei dupa uciderea domnitorului patriot Ioan Voda cel Cumplit (1572-1574) si urcarea pe tron a lui Petru Schiopul. Romanul prezinta luptele pentru putere din Moldova, fiind inspirat din viata lui Ioan (Nicoara) Potcoava. Fiu dupa mama al domnitorului ucis, hatmanul Nicoara Potcoava intreprinde in Moldova o incursiune fara succes pentru a-l pedepsi pe tradatorul Irimia Golia, iar apoi se intoarce in tabara cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, cu care pregateste o actiune militara mai ampla pentru a-l alunga pe uzurpatorul Petru Schiopul si a prelua domnia tarii. Nicoara Potcoava preia tema datoriei si a dragostei din romanul sau de tinerete, aducand o perspectiva istorica mai precisa si o viziune filozofica profunda asupra istoriei.Spre deosebire de romanele istorice mai vechi, accentul este pus aici pe o meditatie asupra istoriei si pe folosirea unui limbaj de factura cronicareasca. Fragment din cartea "Nicoara Potcoava" de Mihail Sadoveanu "A doua zi soarele a rasarit in senin si, dupa ploaia noptii, codrul a lucit de mii si mii de nestemate ca flori fara nume si degrab trecatoare. Vazduhul era curat. Calatorii cat si localnicii il simteau intrand in ei ca pe un vinat bun. Soborul monahilor iesise cu staretul in afara portii ferecate, ca sa fie de fata la plecarea Mariei sale Nicoara. I-au urat cale fericita si lui, si ostenilor si au ramas o vreme privind cum se duc. De lucirea biruitoare din ochii calatorului domnesc, pe care o bagasera de sama acei monahi, se bucura mai ales unchesul Petrea, care amesteca aducerile lui aminte cu anii de pruncie ai lui Nicoara, la curtea lui Iurg Litean. Intr-acolo el si cel ce fusese prunc umblau acum fara graba, ca lene a unei placeri. Capitanul Petrea era acum batran, iar pruncutul carunt. In asemenea buna stare a spiritului au umblat prin valea ingusta a Somuzului, pe langa niste lunci batrane ramase in stapanirea Domniei dupa moartea lui Sendrea hatmanul; caci acele pamanturi si lunci de la Dolhesti, unde se afla gropnita lui Sendrea, cumnatul lui Stefan batranul, fusesera, impreuna cu toata valea, zestrea surorii Voievodului. Si din acel timp ramasesera uitate; Domnia nu le socotise vrednice a fi daruite boierilor celor mari. Calatorii bagau de sama o randuiala a satelor deosebita decat in alte parti pe unde umblasera. Gospodarii isi vedeau fara grija de prisaci si si se inchinau cu voie buna la trecerea acelor straini. Vite albe pasteau pe lunci; numai cat dealurile care strajuiau din dreapta si din stanga pareau a coplesi valea. Astfel au ajuns la pranzisor, cu randuiala siuta, la un pod de peste Somuz si la o moara, pe unde drumul incepea sa suie un holm inalt, catra valea larga a Siretului, departe, spre curtea veche a amintirii. "

In muntii Afganistanului se intinde Valea celor cinci lei, locul unei legende stravechi. La ea ajung un francez, Jean-Pierre, si un american, Ellis, cu un mesaj pentru liderul legendar al unei gherile, Masud, pe care rusii il vor viu sau mort. Sunt doi barbati aflati in tabere opuse ale Razboiului Rece, cu o femeie dorita de amandoi. Ei formeaza un triunghi al pasiunii si al deceptiei, trecand de la bombele teroristilor din Paris la violenta si intriga in Afganistan. Jos, in valea legendara, femeia comite o greseala teribila printr-o tradare care conduce, in cele din urma, la o vanatoare nemiloasa prin muntii foarte abrupti si de netrecut si la o confruntare ale carei ecouri sunt cele mai negre cosmaruri pe care le poate trai cineva. Follett, e ca un vin bun, vechi, dar de calitate superioara... Printre lei e thrillerul lui cel mai ambitios, o reusita admirabila. - USA Today Un triunghi romantic ucigator, o misiune clandestina cu mize globale, o locatie exotica, o intriga captivanta si ingenioasa ca in Prin urechile acului... dusa la perfectiune printr-un ritm accelerat care-ti taie respiratia. - Los Angeles Time Fragment din volumul "Printre lei" de Ken Follett: "Jane contempla privelistea punandu-si hainele pe ea si parasindu-si refugiul ca sa urce mai departe pe munte, pana la pesteri. Acolo erau satenii, barbatii dormind dupa o noapte de munca pe campurile lor, femeile gatind si incercand sa impiedice copiii sa se rataceasca, vacile erau bagate in tarc, caprele legate si cainii se luptau pe resturi de mancare. Era, probabil, in siguranta acolo, fiindca rusii bombardau sate, nu si dealuri razlete. Dar exista intotdeauna posibilitatea unei bombe ratacite, iar o pestera i-ar fi protejat bine, cu exceptia unei lovituri directe. Inainte sa ia o hotarare, auzi suieratul avioanelor cu reactie. Miji ochii in soare sa se uite la ele. Zgomotul acestora umplu Valea, biruind curgerea grabita a raului cand trecura peste ea, indreptandu-se spre nord-est, sus, dar in coborare, unu, doi, trei, patru criminali argintii, varful ingeniozitatii omenirii utilizat la mutilarea de fermieri analfabeti si la demolarea de case de lut si apoi revenirea la baza cu 1126 km/h. Intr-un minut, plecara. Banda fusese crutata in acea azi. Incet, Jane se relaxa. Avioanele cu reactie o ingrozeau. Banda scapase de bombardamente toata vara trecuta, si intreaga Vale primise un ragaz pe timpul iernii. Insa incepuse din nou serios in acea primavara, iar Banda fusese lovit de mai multe ori, o data in mijlocul satului. De atunci, Jane urase avioanele de vanatoare. Curajul satenilor era uimitor. Fiecare familie isi facuse o a doua casa in pesteri, si urcau dealul in fiecare dimineata sa-si petreaca ziua acolo, intorcandu-se la apus, fiindca nu se bombarda pe timp de noapte. Avand invedere ca era nesigur de lucrat pe camp in timpul zilei, omenii o faceau noaptea — sau, mai degraba, cei mai in varsta, deoarece tinerii erau plecati de cele mai multe ori, tragand in rusi jos, in capatul sudic al Vaii, sau mai departe, pe camp. In vara aceea, bombardamentul era mai intens ca oricand in toate zonele rebele, dupa cum auzise Jean-Pierre de la luptatorii de gherila. Daca afganii din alte parti ale tarii erau intocmai celor de-aici, din Vale, erau capabili sa se adapteze si sa supravietuiasca: isi salvau cateva bunuri pretioase din ruinele unei case bombardate, isi replantau neobosit o gradina de legume distrusa, isi ingrijeau ranitii si ingropau mortii, si trimiteau adolescenti din ce in ce mai tineri sa se alature liderilor gherilei. Jane simtea ca rusii n-ar fi putut sa-i invinga niciodata pe oamenii astia, cu exceptia cazului in care transformau toata tara intr-un desert radioactiv. Cat despre posibilitatea ca rebelii sa -i poata invinge vreodata pe rusi — asta era o alta intrebare. Erau curajosi si de nestapanit si controlau mediul rural, dar triburile rivale se urau intre ele aproape la fel de mult cat ii urau pe invadatori, si pustile lor erau inutile impotriva bombelor avioanelor si elicopterelor blindate. Isi scoase din minte gandurile despre razboi. Era caldura zilei, momentul siestei, cand ii placea sa fie singura si sa se relaxeze. Isi vari mana intr-un sac din piele de capra si incepu sa-si unga pielea intinsa de pe burta enorma cu unt topit, intrebandu-se cum fusese posibil sa fie atat de proasta sa ramana gravida in Afganistan. Venise acolo cu rezerve pe doi ani de pilule contraceptive, diafragma si o intreaga cutie cu jeleu spermicid. Si totusi, doar cateva saptamani mai tarziu, uitase sa reinceapa sa ia pastile dupa ciclu si sa puna diafragma — de mai multe ori."  

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura • Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura Scriitorul adevarat este un om singur. Si, pe masura ce creste in ochii celorlalti, se cufunda tot mai mult in singuratate. Iar daca este suficient de bun, in fiecare zi e nevoit sa se confrunte cu eternitatea sau cu absenta ei. Pentru un scriitor adevarat, fiecare carte este un nou inceput, o noua incercare de a atinge ceva care ramine mereu de neatins. Misiunea lui este de a merge pe cai ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde altii au dat gres. Dar sa scrii literatura nu inseamna doar sa spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus – tocmai pentru ca au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astazi, sintem nevoiti sa mergem mai departe decit am fi crezut vreodata ca putem ajunge, sa iesim in larg, pina cind raminem cu totul singuri, lipsiti de orice sprijin. - Ernest Hemingway   Hemingway nu s-a ascuns niciodata intr-un turn de fildes. Stia prea bine ca substanta operei unui artist este artistul insusi, viata si trairile lui, si a reusit ceea ce putini scriitori din epoca lui sau dintotdeauna au izbutit sa faca: sa devina, ca om si in vazul lumii in mijlocul careia traia, imaginea vie a semnificatiei celei mai autentice si mai profunde a operei sale, iar acest lucru a continuat sa-l faca neabatut si cu cea mai deplina onestitate pina in momentul mortii. - Tennessee Williams Fragment din cartea "Fiesta" de Ernest Hemingway: "Robert Cohn a fost odinioara campion de box al Universitatii Princeton la categoria mijlocie. Sa nu credeti ca eu ma las foarte impresionat de ceva precum un titlu la box, dar pentru Cohn asta insemna tare mult. Nu-i pasa absolut deloc de box, ba chiar ii displacea, dar il invatase sistematic si cu multa truda, ca sa compenseze senzatia de inferioritate si timiditatea ce-l napadisera la Princeton, cind fusese tratat ca evreu. Simtea un anumit confort interior cind stia ca putea sa doboare la pamint pe oricine l-ar fi luat de sus, desi, cum era un pusti foarte timid si intru totul bine-crescut, nu s-a batut niciodata decit in sala de sport. Era elevul vedeta al lui Spider Kelly, care ii invatase pe toti acesti tineri domni sa boxeze in stilul de la categoria usoara, indiferent daca aveau cincizeci si trei sau o suta cincizeci si trei de kilograme.  Dar lui Cohn parea sa i se potriveasca. Era cu adevarat foarte rapid. Era atit de bun, incit Spider il punea mereu sa lupte la categorii mai mari si el se trezea mereu cu nasul turtit. Acest fapt i-a sporit dezgustul lui Cohn fata de box, dar i-a oferit si o anumita satisfactie, de un soi oarecum ciudat, iar nasul i l-a intarit in mod cert. In ultimul sau an de studiu la Princeton citea mult prea mult si a inceput sa poarte ochelari. N-am intilnit pe nimeni de la el din grupa care sa si-l aminteasca. Nu-si aminteau nici macar ca a fost campion de box la categoria mijlocie.  Toti oamenii sinceri si deschisi imi stirnesc suspiciuni, mai ales atunci cind povestile lor se leaga si am banuit intotdeauna ca se prea poate ca Robert Cohn sa nu fi fost niciodata campion de box la categoria mijlocie, ca s-ar putea sa-l fi calcat un cal pe fata, ca maica-sa se speriase sau vazuse te miri ce ori, cine stie, poate ca se izbise de ceva cind era copil, insa pina la urma am pus pe cineva sa verifice toata povestea, trimitindu-l direct la Spider Kelly. Si nu numai ca Spider Kelly isi aducea aminte de el. Omul se intrebase adesea ce s-o fi ales de baiatul ala."

Pe Dumnezeu nu-L cheama in fiecare zi la fel. Odata, intr-o sambata de pe la mijlocul iernii, i-am auzit pe oameni zicandu-i Gheorghe, asa cum ii ziceau si lui bunicul. De ce venise Dumnezeu la noi in curte, nu stiu. Dar daca tot venise, mi-am luat inima in dinti si l-am rugat sa trimita niste zapada pe pamant. S-a pornit aproape din senin ninsoarea. Dumnezeu a ramas peste noapte la noi, caci se troienisera drumurile si nu avea pe unde sa plece. Seara a baut o tuica fiarta cu tata si m-a tras cu sania prin dreptul portii. Puteam sa jur, cand l-am privit inainte de culcare la lumina lampii, ca e leit bunicul. I-am si spus a doua zi, in timp ce se pregatea sa plece: O sa-mi fie dor de tine, bunicule! Mama a inlemnit in zapada de uimire. Dupa care s-a intors spre mine si mi-a zis: Nu ti-e rusine?! Asa vorbesti tu cu Dumnezeu?! - Stefan Mitroi, Nemuritor Ilustratii alb-negru de Mihai Lupu-Calota.

Povestea lui Jane Eyre de la adolescenta la maturitate, inclusiv dragostea ei pentru bogatul dar cinicul domn Rochester, care ascunde un secret teribil, nu trebuie sa va lipseasca din biblioteca. De o sensibilitate morala si spirituala deosebite, epopeea ce se desfasoara undeva in nordul Angliei revolutioneaza literatura de fictiune a tuturor timpurilor.

„Piata Washington este probabil singurul roman in care un barbat a patruns cu succes pe terenul Feminitatii si a produs o proza comparabila cu aceea a lui Jane Austen.“ - Graham Greene „Henry James imprumuta elemente de melodrama, dar se desprinde de avantajele conferite de acest gen, devenind realist exact in momentul nepotrivit. Daca americanii isi doresc tragedii cu happy-end, Piata Washington este mai degraba o comedie cu final tulburator.“ - The New Yorker „Piata Washington este un roman perfect echilibrat… o opera de un extraordinar rafinament si interes.“ - Elizabeth Hardwick

Autoarea bestsellerului international Bastarda Istanbulului Prin Lapte negru, Elif Shafak reface cu eleganta parcursul de la scriitoarea nomada independenta la mama sedentara, plina de nesiguranta; ea nu-si dezminte imaginatia debordanta si personifica atit propriile trasaturi de caracter, sub forma unui harem de femei in miniatura, cit si feluritele faze ale depresiei postnatale care-o macina, sub infatisarea unei familii sinistre de djinni. Shafak isi impleteste gindurile inspirate de trairile unei mame cu cele ale unor scriitoare celebre precum Virginia Woolf, Sylvia Plath, Zelda Fitzgerald, Ayn Rand, Alice Walker sau Toni Morrison, cautind cu perseverenta o solutie la conflictul dintre maternitate si creativitate.

Cussler, cunoscut in primul rand pentru thrillerele contemporane high-tech, se intoarce in timp, mai exact cu un secol in urma, in aceasta pasionanta continuare a romanului Urmarirea (2007). Isaac Bell, detectivul agentiei Van Dorn, revine in atentia cititorilor, de data aceasta pentru a descoperi un sabotor foarte inteligent. Cei care au senzatia ca parca au mai citit despre asa ceva in cartile lui Clive Cussler vor fi fericiti sa descopere o noua sclipire. Mai multe romane despre peripetiile lui Isaac Bell ar fi bine-venite. - Booklist Traducere din limba engleza de Maria Aciobanitei.

Lucy Marin este artist sticlar si locuieste in misteriosul si frumosul port Friday. Este ranita, luata prin surprindere de cea mai amara dintre tradari: logodnicul ei, Kevin, a parasit-o. Amaraciunea lui Lucy este amplificata de faptul ca noua lui iubita e chiar sora ei. Ca sa nu fie nevoit sa suporte reprosurile parintilor lui Lucy, Kevin il roaga pe prietenul lui, Sam Nolan, proprietarul unei podgorii, sa o seduca pe aceasta, sa o curteze si sa o ajute sa treaca peste momentul de furie si de durere. Complicatiile incep atunci cind Sam si Lucy incep sa se indragosteasca unul de altul. Lucy incepe sa se intrebe daca sa-si riste din nou inima. Intrebari despre dragoste, loialitate, greseli vechi si noi inceputuri, sint explorate toate, in timp ce Lucy invata ca in viata anumite lucruri care par pierdute se pot transforma in ceva nou, minunat.

Prietenii domnului Sherlock Holmes vor fi incantati sa afle ca traieste si o duce bine desi oarecum imobilizat de crize ocazionale de reumatism. El a trait, timp de multi ani, la o mica ferma aflata pe campii la opt kilometri de Eastbourne, unde timpul lui se imparte intre filozofie si agricultura. Pe parcursul acestei perioade de odihna, el a refuzat cele mai generoase oferte de a se ocupa de diverse cazuri, fiind hotarat ca retragerea sa sa fie una permanenta. Apropierea razboiului cu Germania l-a facut, insa, sa isi puna combinatia remarcabila de activitate practica si intelectuala la dispozitia guvernului, cu rezultatele istorice care sunt povestite in „Ultima reverenta”. Mai multe cazuri anterioare, care au stat mult timp in dosarele mele, au fost adaugate la „Ultima reverenta” pentru a completa volumul. John H. Watson, doctor.

Mostenirea este primul volum din seria Saga Daringham Hall Ben Sterling, un antreprenor de succes din New York, face o descoperire: mama sa, Jane, care a murit pe cand Ben era doar un copil, era maritata cand l-a nascut, iar astfel el ar putea fi primul fiu al unei familii nobiliare engleze. Fara a sta pe ganduri, Ben se indreapta spre Anglia, pentru a-si cere drepturile - mostenirea conacului Daringham Hall, caminul noii sale familii biologice. Totul pentru a-si distruge tatal, Ralph Camden, atat financiar, cat si emotional. Insa socoteala de acasa nu se potriveste cu realitatea...

Orasul din munti este primul roman al seriei Wayward Pines. Agentul secret Ethan Burke ajunge in Wayward Pines, Idaho, cu o misiune clara: de a localiza si recupera doi agenti federali disparuti cu o luna in urma in acest orasel bucolic. Insa la cateva minute de la sosirea lui are un accident grav. Ajunge la un spital, fara acte de identificare, fara telefon mobil, fara servieta. Personalul medical pare destul de prietenos, dar ceva pare... ciudat. Pe masura ce zilele trec, ancheta lui Ethan legata de disparitia colegilor lui scoate la iveala mai multe intrebari decat raspunsuri. Fragment: “— Ce-i cu geamul masinii? Ethan taie plasticul din capatul firului demarorului si dez' veli firele de cupru. O voce de femeie spuse: — Asteapta. aici, Elliot. Haide, te rog, te rog... Ethan atinse firul demarorului de cel de alimentare si scanteie albastra parai in intuneric. Motorul incepu sa tuseasca. Femeia se apropia de masina strabatand curtea. — Haide, zise Ethan. Atinse din nou firele, iar motorul mai tusi inca o data. De doua ori. De trei ori. La cea de-a patra incercare, motorul bolborosi infundat s se trezi la viata. Ethan tura motorul, actiona schimbatorul de viteze i pozitia de mers si aprinse farurile, exact in momentul in care femeia ajungea in dreptul portierei pasagerului din fata, stri. gand la el prin geam. Ethan demara in tromba pe sosea. La prima intersectie vira spre dreapta si lua piciorul de pe pedala de acceleratie, reducand viteza pana la o limita rezona-. bila. — una care sa nu atraga atentia si care sa se potriveasca unei plimbari linistite pe inserat. Indicatorul de combustibil arata ca mai avea un sfert de rezervor. Becul de avertizare nu se aprinsese inca. Nu era o problema. Avea destul combustibil ca sa poata pleca din Wayward Pines. Odata ce iesea din defileu, mai avea de trecut printr-un orasel aflat la vreo saizeci si cinci de kilometri spre sud. Lowman, Idatio.'Exact langa autostrada. Oprisera acolo pentru a alimenta. Parca il vedea pe Stallings langa pompa in costumul sau negru, alimentand rezervorul masinii. Ethan se' dusese pe marginea autostrazii pustii si privise cladirile aban.» donate de peste drum — un motel cu obloanele trase, un magazin universal si un restaurant inca functional, dar cu un aspect deplorabil. Mirosul de grasime era purtat de fumul ce lesea printr-un horn de pe acoperis. El o sunase pe Theresa din locul acela, pentru ca era singurul in care avea semnal. Abia isi amintea conversatia aceea. Mintea lui fusese in alta parte. Fusese ultima data cand vorbise cu sotia lui. Spera sa-i fi spus ca o iubeste. Franele scrasnira cand opri brusc Buickul. Se auzi sunetul ritmic al semnalului de viraj la stanga. Cu exceptia catorva oameni de pe trotuare, centrul orasului era pustiu, iar strada principala goala - din cate putea sa constate. Ethan porni incet pe sosea facand un viraj lent la stanga, apoi accelera usor, indreptandu-se spre sud. Trecu de taverna, de hotel si de cafenea. Dupa sapte intersectii, trecu si pe langa spital. Orasul nu avea periferie. Cladirile se terminau, pur si simplu. Accelera. Dumnezeule, se simtea minunat cand stia ca putea pleca, in sfarsit, din acel oras. O greutate considerabila i se ridica de pe umeri cu fiecare rotatie a arborelui cotit. Ar fi trebuit sa faca .ista cu doua zile in urma. Aici nu erau semne ca ar fi locuit cineva. Drumul era per-lect drept si trecea printr-o padure de pini - atat de uriasi, incat aveau probabil secole. Masina spinteca aerul rece si inmiresmat. Fuioare de ceata pluteau printre copaci si pe alocuri, pe deasupra drumului. Razele farurilor nu reuseau sa patrunda prin ceata deasa. Vizibilitatea era din ce in ce mai scazuta. Becul de avertizare pentru combustibil se aprinse. La naiba! Drumul spre sud din afara orasului urca in panta, iar trecatoarea avea serpentine care se intindeau pe un kilometru distanta"  

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Scris cu intermitente, ultimul mare roman al lui Kawabata a fost publicat in foileton in revista Shinchō intre 1964 si 1968. De la finele anului 1968, cand i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatura, pana in 1972, cand isi ia viata, Kawabata nu a mai putut sa se aplece asupra textului. In 1970, sinuciderea bunului sau prieten scriitorul Yukio Mishima ii submineaza si mai mult starea de sanatate, iar textul neterminat al Papadiilor va vedea lumina tiparului postum, editat, conform notelor din manuscris, de ginerele autorului, Kaori Kawabata. Atinsa de o boala ciudata, frumoasa Ineko ajunge in azilul psihiatric din Ikuta, iar celor dragi, mamei si iubitului ei, nu le ramane decat sa traiasca tortura de a nu sti daca au actionat spre binele tinerei. Va putea dragostea lui Hisano sa o salveze de consecintele traumei care i-a afectat spiritul? Kawabata, recunoscut drept marele scriitor al clar-obscurului, l-a lasat pe cititor sa-si ofere singur un raspuns.

O tanara mama si pruncul ei sunt ucisi in parcarea unui centru comercial. Nu exista martori, iar detectivul Lindsay Boxer incearca sa dea de urma asasinului, pornind de la unicul indiciu lasat in urma de acesta, un mesaj misterios scris cu ruj pe parbrizul unei masini. In aceeasi seara, un actor celebru la Hollywood sufera o grea pierdere sotia i-a fost omorata, iar din seif i-au disparut bijuterii in valoare de milioane de dolari, ceea ce inseamna ca Lindsay si prietenele ei trebuie sa intervina din nou. Traducere din limba engleza de Monica-Laura Cibotariu.

Unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, autorul capodoperelor Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov, Idiotul sau Demonii, carti traduse in toate limbile, adaptate pentru teatru sau ecranizate.   Diferit de celelalte romane ale lui Dostoievski, Adolescentul e istorisit din perspectiva unui tinar de nouasprezece ani, a carui naivitate se reflecta intr-o voce narativa la fel de ingenua precum este si protagonistul cartii. Fiul nelegitim al unui mosier depravat, tinarul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscileaza neincetat intre pornirea de a scoate la iveala greselile tatalui si dorinta ascunsa de a-i cistiga pretuirea. Inarmat cu un document despre care isi inchipuie ca ii va oferi puteri depline asupra celorlalti, Arkadi pleaca la Petersburg sa-si intilneasca tatal, insa aceasta experienta initiatica ii dezvaluie mizeriile concrete ale vietii adulte si ii schimba din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski vede trecerea prin adolescenta a personajului sau ca pe o stare continua de nesiguranta, ignoranta si nedesavirsire, dar si de fantezie si exuberanta in care totul este posibil. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Adolescentul" de F.M. Dostoievski "Curios este ca, inca de la saptesprezece an m-am lasat sedus de acest tablou (un tablou re list, sa recunoastem).   Nu vreau sa oropsesc si sa chinui pe cineva si nici n-o voi face; dar stiu ca, daca as vrea sa-i fac rau unui om anume, unui dusman de-al meu, nimeni nu mi-ar putea sta in cale, ci toti m-ar sluji; dar ajunge cu asta. Si nici nu m-as razbuna pe cineva. M-am mirat totdeauna cum a putut sa consimta James Rothschild sa devina baron! De ce, pentru ce, cind si-asa era mai presus de toti din lume? „O, n-are decit sa ma ofenseze acest general insolent in statia unde asteptam amindoi caii de schimb; daca ar sti cine sint eu, s-ar grabi el insusi sa mi-i inhame si ar sari indata sa ma urce in tarantasul meu amarit! Scria undeva ca, pe una din liniile de cale ferata vieneze, un conte sau un baron strain, in public, i-a pus pantofii in picioare unui bancher de pe acolo, iar acesta a fost atit de vulgar, incit a acceptat asta. O, n-o sa-mi pese cind aceasta frumusete inspaimintatoare (exact, inspaimintatoare, exista asemenea frumuseti!), aceasta fiica a unei oristocrate elegante si celebre, intilnindu-ma din intamplare pe un vapor sau in alt loc, se va uita urit la mine si, strimbind din nas, se va mira dispretuitor cum de a indraznit sa apara la clasa intia alaturi de ea, acest omulet modest si jalnic cu o carte sau un ziar in mina. Dar daca ar sti ea cine ii sta alaturi! Si va afla, va afla asta, si-atunci se va aseza linga mine de buna voie, supusa, umila si amabila, cautindu-mi privirea, fericita daca ii zimbesc..."

Romanul a fost ecranizat, avandu-i in rolurile principale pe Leonardo DiCaprio, Carey Mulligan si Joel Edgerton.   Un tanar fascinat de visul american, proaspat venit la New York si doritor de succes, Nick Carraway, impartaseste povestea transformarii lui James Gatz in Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere, dar haotice, Gatz, minat de mirajul iubirii fata de Daisy Buchanan, isi schimba viata, devenind din student la Oxford gangster, traficant de bauturi alcoolice si apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy nu se implineste insa; ramane povestea donquijotesca a Marelui Gatsby, desfasurata odata cu un iluzoriu, nesfirsat American dream. Pe cand stateam acolo, gandindu-ma la lumea veche, necunoscuta, mi-am amintit de uimirea lui Gatsby cand a observat prima oara luminita verde de la capatul pontonului lui Daisy. Strabatuse un drum foarte lung pana ajunga pe pajistea lui albastra, iar visul lui i se paruse pesemne asa de aproape incat s-a gandit ca s-ar putea sa nu ajunga la el. Nu intelesese ca visul ramasese deja undeva in trecut, undeva departe in intunericul nemarginit din spatele orasului, unde campuri intunecate ale taroi se intindeau sub cerul noptii. Gatsby crezuse in luminita verde, in viitorul tumultos care se indeparteaza de noi cu fiecare an ce trece. N-am reusit prindem atunci, dar nu mai conteaza... maine vom alerga mai repede, ne vom intinde bratele si mai mult... lar intr-o dimineata frumoasa... Si incercam sa mergern mai departe, ca niste barci impotriva curentului, impinse, fara incetare, inapoi in trecut.

Bestseller international    Guillaume Musso, „romancierul preferat al Frantei” (Lefigaro.fr), prezinta povestea a doua vieti legate de un secret uluitor, o comedie romantica ce se transforma pagina cu pagina intr-un thriller care te tine cu sufletul la gura.    New York, aeroportul Kennedy. In sala de asteptari aglomerata, un barbat si o femeie se ciocnesc, isi cer scuze, apoi fiecare isi vede de drumul lui. Madeline si Jonathan nu se mai intalnisera pana atunci si n-ar fi trebuit sa se revada vreodata. Dar, ajunsi la destinatiile lor, descopera ca au incurcat telefoanele mobile. Cand isi dau seama de greseala, sunt despartiti de zece mii de kilometri: ea are o florarie la Paris, el se ocupa de un mic restaurant la San Francisco. Invinsi de curiozitate, fiecare cerceteaza continutul telefonului celuilalt. O dubla indiscretie si o revelatie: vietile lor sunt legate printr-un secret pe care-l credeau ingropat pentru totdeauna…  O poveste care te face sa visezi cu ochii deschisi. Guillaume Musso este un autor care isi cunoaste foarte bine cititorii. - Paris Match   Imposibil sa nu te prinda: Chemarea ingerului este fara indoiala unul dintre cele mai bune romane ale lui Musso. - Terra Femina   Un romancier care si-a testat inca o data talentul de a da viata unor personaje cu care ne putem identifica cu totii. - Le Figaro litteraire   Musso are darul de a crea intrigi originale si pe acela de a cladi si de a spori suspansul pana la ultima pagina. - Direct Soir

Wilbur Smith, cel pe care Stephen King il numea "cel mai bun scriitor de romane istorice din toate timpurile", se intoarce la Egiptul antic in aceasta carte care ne prezinta o lume demult disparuta plina de magie, dragoste si intrigi. Sclipitorul Taita, sfetnicul faraonului, se trezeste intr-un vartej de pasiuni, intrigi si pericole. Incercarea sa de a distruge armata hicsosilor si de a incheia o alianta cu Creta il obliga sa porneasca intr-o calatorie epica de-a lungul Nilului, pe mare, prin Arabia pana in magicul Babilon.

In prima poveste veti simti parfum de crini regali. In cea de-a doua un puternic miros de terebentina. A treia va aduce in auz un nume care zgarie si unul care mangaie. A patra e cu adieri de aripi nevazute. A cincea are miza si pariaza pe nenoroc. Prima are inocenta, umor, visare. A doua realism, ras, nerv. A treia, cu ironie, face poezie si economie (politica). A patra cade din fantastic in lumea noastra cea de toate zilele. Iar a cincea are trei capete de umbra. Cand Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Radu Paraschivescu, Ana Blandiana si Ioana Parvulescu sunt autorii povestilor, nu-i exclus sa faceti un coup de foudre pentru carte. Bucurati-va in tihna de ea. Face parte dintre acele lucruri rare care daca n-ar exista ar trebui inventate.

Dan, fost ostean al lui Stefan cel Mare, este un erou care apara hotarele tarii si dupa moartea domnitorului.   Personajul apare intr-un cantec popular, in care sunt evidentiate faptele sale de eroism, iar Vasile Alecsandri, inspirat din aceasta creatie folclorica, aseaza drept moto al poemului cateva versuri populare, ce concentreaza patriotismul si vitejia lui Dan.

Vanatoarea a inceput!  In muntii aspri ai Finlandei se apropie primavara si ziua in care Oskari va implini treisprezece ani si va trebui sa-si dovedeasca barbatia, intorcandu-se din salbaticia padurii cu un trofeu de vanator. Inarmat cu arcul si cu sagetile primite de la batranul satului, Oskari porneste la drum si descopera ca padurea i-a oferit o cu totul altfel de incercare. El trebuie sa il salveze pe presedintele Statelor Unite din mana teroristilor care i-au doborat avionul. Baiatul-vanator si cel mai puternic om al planetei se trezesc intr-o cursa pe viata si pe moarte impotriva unui dusman teribil si incrancenat.

Discover here the works of bestseller author, Colleen Hoover . Fallon meets Ben the day before her big move to New York. Their attraction is untimely but undeniable. They spend her last day in Los Angeles together and Fallon's eventful life becomes the inspiration Ben has sought for the novel he's always wanted to write. Over time and amidst the relationships and tribulations of their own separate lives, Ben and Fallon continue to meet on the same date every year. Until, one day, Fallon becomes unsure if Ben has been telling her the truth or fabricating a perfect reality for the sake of the ultimate plot twist.   Can Ben's relationship with Fallon - and, at the same time, with his novel - be considered a love story if it ends in heartbreak? Yet another breathtaking novel by Colleen Hoover that's full of blushing, gushing and heartache. I loved every page and breathed in every beautiful word. - Anna Todd, author of the After series   Hoover joins the ranks of such luminaries as Jennifer Weiner and Jojo Moyes, with a dash of Gillian Flynn - Library Journal

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la inceperea unui roman. Caci in primul paragraf al unui roman trebuie definit totul: structura, ton, ritm, lungime si uneori chiar si caracterul vreunui personaj. Restul este placerea de a scrie, cea mai intima si solitara care se poate imagina, si daca nu-ti petreci restul vietii corectindu-ti cartea e fiindca aceeasi rigoare de fier de care e nevoie ca s-o incepi se impune si ca s-o termini. Povestirea, in schimb, nu are nici inceput, nici sfarsit: se leaga sau nu se leaga. - Gabriel Garcia Marquez Fragment din cartea "Douasprezece povestiri calatoare" de Gabriel Garcia Marquez: "Dupa douazeci si doi de ani l-am revazut pe Margarito Duarte. Se ivi pe neasteptate pe una dintre stradutele tainice dinspre Trastevere si mi-a fost greu sa-l recunosc la prima vedere din pricina spaniolei greoaie si a bunei sale dispozitii de roman vechi. Avea parul alb si rar si nu mai pastra nimic din purtarea lugubra si hainele cernite de avocat din Anzi, cu care venise la Roma prima oara, dar, in timp ce stateam de vorba, l-am recuperat incet-incet din tradarile anilor si l-am vazut iar asa cum era: tainic, imprevizibil si cu o tenacitate de cioplitor in piatra. Inainte de a doua ceasca de cafea, la una dintre cafenelele noastre de pe vremuri, m-am incumetat pun o intrebare ce ma rodea pe dinauntru: — Ce s-a intamplat cu sfanta? Sfanta-i aici, imi raspunse. Sta si asteapta. Numai tenorul Rafael Ribero Silva si cu mine puteam intelege ingrozitoarea incarcatura omeneasca a raspunsului sau. Ii cunosteam atat de bine drama, ca ani de zile m-am gandit ca Margarito Duarte era personajul in cautarea autorului pe care noi, romancierii, l-am asteptat o viata, si daca nu m-am lasat gasit niciodata a fost din pricina ca deznodamantul povestii lui mi se parea de neinchipuit. Venise la Roma in primavara aceea stralucitoare cand Pius al XII-lea patimea de o criza de sughit pe care nici stiinta medicilor, nici iscusinta vracilor nu izbutisera s-o potoleasca. Pleca pentru prima data din satul sau de pe coasta muntelui Tolima, din Anzii columbieni, si asta i se ghicea pana si in felul de a dormi. Se infiinta intr-o dimineata la consulatul nostru cu valiza de lemn de pin lustruit, care, prin forma si marime, parea o cutie de violoncel, si-i expuse consulului motivul surprinzator al calatoriei lui. Consulul ii telefona, atunci tenorului Rafael Ribero Silva, compatriotul sau, ca sa-i faca rost de o camera la pensiunea unde locuiam amandoi. Asa l-am cunoscut. Margarito Duarte nu trecuse de scoala primara, dar vocatia lui pentru artele frumoase ii inlesnise o pregatire ampla, fiindca citise cu pasiune orice material tiparit care ii cazuse in mana. La optsprezece ani, fiind copist comunal, se casatori cu o fata frumoasa, care muri in scurt tirnp, la nasterea primei fetite. Aceasta, inca si mai frumoasa decat mama, muri de friguri la sapte ani. Insa, adevarata poveste a lui Margarito Duarte incepuse cu sase luni inainte de venirea lui la Roma, cand a fost nevoie sa fie mutat cimitirul din satul lor pentru a se construi un stavilar. Ca toti locuitorii din regiune, Margarito dezgropa osemintele mortilor sai sa le duca in noul cimitir. Sotia era praf si pulbere. Insa in mormantul alaturat, fetita continua sa fie intacta dupa unsprezece ani. Pana intr-atat ca, atunci cand desfacura capacul, se simti mirosul de trandafiri proaspeti cu care fusese ingropata. Totusi, faptul cel mai uimitor era ca trupul n-avea greutate. Sute de curiosi atrasi de iuresul miracolului umplura satul pana la refuz. Nu era nici o indoiala. Trupul neputrezit era, negresit, un semn de sanctitate si chiar episcopul diecezei a fost de parere ca o asemenea minune trebuia sa fie supusa verdictului Vaticanului. Astfel incat s-a facut o cheta publica pentru a-l trimite la Roma pe Margarito Duarte, sa se lupte pentru o cauza care nu mai era doar a lui, nici a orizontului ingust al satului natal, ci devenise o problema de interes national. In vreme ce ne povestea istoria aceasta in pensiunea din linistitul cartier Parioli, Margarito Duart scoase lacatul si dadu la o parte capacul cufarului elegant. Si astfel tenorul Ribero Silva si cu mine vazuram minunea. Nu parea o mumie ofilita, ca acelea care se vad in atatea muzee din lume, ci o fetita imbracata ca mireasa, care continua sa doarma dupa o lunga sedere sub pamant. Pielea ii era neteda si calda, ochii deschisi erau diafani si dadeau impresia de neindurat ca ne vedeau din moarte. Valul si coronita de lavanta artificiala nu rezistasera trecerii timpului, nu ramasesera la fel de neatinse ca pielea, dar trandafirii pe care ii avea, in maini pareau vii. Intr-adevar, greutatea cutiei de pin continua sa fie aceeasi cand scoasera trupul. "

Primul roman al lui Liviu Rebreanu, Ion, aduce in centru, ca un bloc de granit, figura taranului roman, prin intermediul personajului principal. Zvarcolirea traverseaza intreaga opera epica si putem afirma, fara greseala, ca este romanul unei patimi. - Prof. Victor Drujinin

Discover here the works of bestseller author, Colleen Hoover . From the bestselling author of It Ends With Us , a novel about risking everything for love - and finding your heart somewhere between the truth and lies.   Auburn Reed has her entire life mapped out. Her goals are in sight and there's no room for mistakes. But when she walks into a Dallas art studio in search of a job, she doesn't expect to find a deep attraction to the enigmatic artist who works there, Owen Gentry.   For once, Auburn takes a risk and puts her heart in control, only to discover that Owen is keeping some major secrets from coming out. The magnitude of his past threatens to destroy everything important to Auburn, and the only way to get her life back on track is to cut Owen out of it. The last thing Owen wants is to lose Auburn, but he can't seem to convince her that truth is sometimes as subjective as art. All he would have to do to save their relationship is confess. But in this case, the confession could be much more destructive than the actual sin... This book will consume you - rip out your heart and piece it back together. I absolutely loved it! - Paige Toon Hoover will pull heartstrings in this second-chance love story... edgy, sexy - Booklist

Isabel Allende: 21 de carti publicate, traduceri in peste 35 de limbi; peste 65 de milioane de exemplare vandute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii in peste 15 tari; 2 filme de succes realizate dupa romanele ei. O dubla poveste de dragoste, la distanta de mai bine de jumatate de secol, se dezvaluie treptat in Amantul japonez. Scris cu aceeasi atentie pentru amanuntul istoric si profunda intelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnaleaza intoarcerea autoarei la povestea clasica, de larga respiratie, fiind totodata un omagiu emotionant adus sufletului omenesc si staruintei in dragoste, intr-o lume a necontenitelor schimbari. In 1939, cand Polonia e amenintata de nazism, Alma Belasco e trimisa de parinti sa traiasca la San Francisco, alaturi de matusa si de unchiul ei, care locuiesc intr-un conac opulent. Initial timorata de noua ei familie si incapabila sa se integreze, Alma va avea in cele din urma o legatura profunda, pentru toata viata, cu fiul gradinarului familiei, Ichimei. Dupa atacul japonezilor de la Pearl Harbor, cei doi sunt despartiti cu cruzime, iar Ichimei ajunge intr-un lagar, impreuna cu familia sa. Multe decenii mai tarziu, Alma e una dintre batranele excentrice care populeaza azilul de lux Lark House din San Francisco. Cu rabdare si infinita tandrete, Irina Bazili, o tanara ingrijitoare din Republica Moldova cu o istorie trista in propria biografie, ajunge sa descopere treptat povestea de dragoste dintre Alma si Ichimei si isi gaseste in ea izbavirea. Fragment: " Ca să scape de curiozitatea Irinei şi a lui Seth, Alma Belasco s-a pornit să evoce, cu luciditatea şi acurateţea cu care păstrăm în memorie clipele esenţiale, ziua în care îl cunoscuse pe Ichimei Fukuda, după care a continuat treptat povestea propriei sale vieţi. Se întâmplase în superba grădină a conacului de la Sea Cliff, în primăvara anului 1939. Pe atunci era doar o fetiţă fără poftă de mâncare, tăcea cât era ziua de lungă, iar noaptea plângea ascunsă într-un dulap cu trei uşi din camera pe care i-o pregătiseră unchii ei, o adevărată simfonie albastră: albastre erau perdelele, albastre vălurile patului cu baldachin, albastre covorul belgian, păsărelele de pe tapetul pereţilor şi reproducerile după Renoir în rame aurite; albastră era priveliştea pe care o vedea de la geam — cer şi mare asta când se risipea ceaţa. Alma Mendel plângea pentru tot ce pierduse definitiv, deşi unchiul şi mătuşa îi repetau întruna că despărţirea de părinţi şi de fratele ei era doar vremelnică; un copil mai puţin intuitiv decât ea i-ar fi crezut. Ultima imagine a părinţilor era cea a unui bărbat matur, bărbos şi sever, îmbrăcat în negru, cu palton lung şi pălărie şi a unei femei mult mai tinere, cocoşată de plâns, stând pc cheiul din Danzig şi fluturând batiste albe. Deveneau din ce în ce mai mici şi mai neclari pe măsură ce vaporul se depărta spre Londra, scoţând un urlet jalnic de sirenă, în timp ce ea, incleştată de marginea bordului, era incapabilă să schiţeze un gest de adio. Dârdâind în costumul de călătorie, pierdută printre ceilalţi pasageri strânşi la pupa ca să vadă cum ţara lor dispare încetul cu încetul, Alma se străduia să-şi păstreze cumpătul şi demnitatea, aşa cum fusese educată încă de mică. Percepea, în ciuda distanţei, deznădejdea alor săi, lucru care îi intărea presentimentul că n-avea să-i mai vadă niciodată. Cu un gest atât de rar la el, tatăl işi luase soţia pe după umeri, de parcă ar fi vrut s-o împiedice să se arunce în apă, în vreme ce ea cu o mână işi ţinea pălăria să nu i-o ia vântul, iar cu cealaltă flutura frenetic batista. Cu trei luni în urmă, Alma mersese cu ei tot acolo ca să-l conducă pe fratele ei Samuel, cu zece ani mai mare decât ea. După multe lacrimi, mama se resemnase cu decizia tatălui de a-l trimite în Anglia, ca măsură de precauţie în cazul puţin probabil că zvonurile de război aveau să se adeverească. Acolo băiatul ar fi fost ferit de recrutarea în armată sau de bravada de a se înrola ca voluntar. Soţii Mendel nu-şi imaginau că doi ani mai târziu Samuel avea să facă parte din Royal Air Force, luptând împotriva Germaniei. Văzându-si fratele care se îmbarca afisând aerul fanfaron al celui care se aruncă în prima sa aventură, Alma a intuit pentru prima dată că un pericol îi ameninţa familia. Fratele era farul ei, cel care o înveselise mereu şi îi gonise temerile cu râsul său victorios, cu glumele şi cu cântatul la pian. O adorase şi el pe Alma, încă de când o luase în braţe nou-născută, un ghemotoc trandafiriu mirosind a talc şi miorlăind precum o mâţă, iar iubirea pentru soră-sa crescuse în următorii şapte ani, când s-au despărţit. "  

Romanul lui Mika Waltari este o impresionanta punere in scena a Egiptului din secolul al XIV-lea i.Chr., cind prabusirea unuia dintre cele mai mari imperii din istorie era iminenta. Naratiunea isi poarta cititorul prin intreaga lume cunoscuta atunci – din Babilon in Creta si din Teba la Ierusalim –, pivotind in jurul unei figuri memorabile: Sinuhe, personaj cu origine misterioasa, care devine medicul faraonului Akhenaton.

Lectii de franceza - editie de buzunar Lectii de franceza. Aventurile mele cu furculita, cutitul si tirbusonul pe meleagurile Frantei Jenkins este englez pana in maduva oaselor si teribil de mandru de acest lucru. De fiecare data cand calatoreste in strainatate, isi anunta nationalitatea cu glas tare si se inarmeaza cu melonul si cu umbrela stransa cat mai atent. Ca multi din generatia sa, Jenk insa nu prea are cuvinte de lauda despre francezi, un popor ciudat care nici macar nu intelege ce-i cu jocul de crichet. Dar se vede nevoit sa recunoasca faptul ca francezii se pricep de minune la bucatarie, astfel ca, intr-o buna zi, accepta afabil invitatia lansata de cei doi parteneri de afaceri parizieni de a lua pranzul impreuna; sau, cum ar spune el, de a imbuca si ei ceva intre doua afaceri. Tocmai el, care nu se atinge niciodata de o mancare cu un nume pe care nu il poate pronunta. Si asa incep aventurile cu furculita, cutitul si tirbusonul pe meleagurile Frantei. Incantator - iti ofera la fel de multa satisfactie ca o masa la un restaurant Michelin de trei stele. - USA Today Traducere din limba engleza de Alexandra Popescu.

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Prin Uriasul ingropat, Kazuo Ishiguro alege sa se aplece asupra unei ere de legenda, spunind o poveste ce pare desprinsa din ispravile Cavalerilor Mesei Rotunde. La citiva ani dupa moartea regelui Arthur, cel care i-a condus pe britoni la izbinda in fata saxonilor invadatori, capcaunii, dragonii si zinele inca aprind imaginatia oamenilor, intr-o Anglie aflata in ruina. Dar cel putin au incetat razboaiele crunte care macinasera tara ani de-a rindul, intretinute de ura inversunata dintre cele doua popoare. Peste toate pare sa se fi pogorit ceata unei uitari stranii, iar trecutul tuturor si al fiecaruia in parte se mai poate alcatui doar din zvonuri, presupuneri si crimpeie de amintiri. Pe acest fundal, doi batrini britoni, Axl si Beatrice, pe care ii leaga o indelungata si trainica iubire, hotarasc sa plece in cautarea fiului lor de mult uitat. Pe drum ii intilnesc pe iscusitul cavaler saxon Wistan, pe protejatul lui orfan si pe batrinul Sir Gawain, cavaler al lui Arthur, cautind fiecare sa-si indeplineasca misiunea misterioasa, dar si sa dezlege itele propriului trecut neguros. Calatoria lor prin acel tinut al supranaturalului si al uitarii este transpusa intr-o elegie emotionanta despre memorie, infringeri, loialitate si razbunare.   Kazuo Ishiguro a creat o lume alternativa, asemenea celei din romanele lui Cormac McCarthy, in care, in ciuda decorului neasteptat si a realitatilor emotionale intilnite, ajungi sa crezi fara cea mai mica ezitare. - Financial Times   Uriasul ingropat este un studiu profund al memoriei si al sentimentului de vina, al felului in care ne amintim traumele trecutului. - The Guardian   Un roman straniu, foarte riscant, cel mai ambitios dintre titlurile publicate de Kazuo Ishiguro in intreaga lui cariera. - The New York Times Fragment din romanul "Uriasul ingropat" de Kazuo Ishiguro:   „- Nu te inseli, sint Gawain, nepot al marelui rege Arthur, care a domnit odinioara pe aceste paminturi cu atita intelepciune si dreptate. Am trait multi ani in apus, dar de la o vreme Horace si cu mine calatorim pe unde putem. - Daca as fi stapin pe ceasurile vietii mele, as pleca spre apus chiar azi si as respira aerul acelei tari. Dar sint obligat sa-mi indeplinesc misiunea si sa ma intorc repede cu vesti despre ea. Insa e intr-adevar o onoare sa intilnesc un cavaler al marelui Arthur, ba inca si nepot pe deasupra. Desi sint saxon, tin la mare cinste numele sau. - Ma bucura nespus sa te aud spunind asta, domnule. - Sir Gawain, daca tot mi-a revenit vorbirea ca prin miracol, ti-as pune o mica intrebare. - Intreaba-ma ce poftesti. - Acest gentleman care sade acum linga dumneata e domnul Axl, un fermier dintr-un sat crestin aflat la doua zile de aici. E un barbat care-ti e apropiat ca virsta. Sir Gawain, te intreb acum, intoarce-te si uita-te cu atentie la el. Este chipul sau unul pe care l-ai mai vazut, chiar daca acum mult timp? - Dumnezeule mare, domnule Wistan! Beatrice, pe care Axl o credea adormita, se aplecase iar in fata. - Ce ti-a venit sa intrebi asta? - N-am nici un gind rau, doamna. Sir Gawain fiind din tara de la apus, imi inchipui ca poate l-a zarit pe sotul dumitale in zilele de demult. Ce e rau in asta? - Domnule Wistan, zise Axl. Te-am vazut ca, inca de la prima noastra intilnire, te uiti din cind in cind ciudat la mine si am asteptat sa-mi spui de ce. Cine crezi ca sint?     Wistan, care statuse in picioare in fata celor trei asezati unul linga altul sub stejarul cel mare, se lasa acum pe vine. Poate ca o facuse ca sa aiba un aer mai putin amenintator, dar lui Axl i se paru ca razboinicul doreste sa le scruteze chipurile mai atent. - Il rog pe Sir Gawain ca, pentru moment, sa faca ce i-am cerut, spuse Wistan, si nu e nevoie decit sa intoarca putin capul pentru asta. Luati-o ca pe un joc de copii, daca vreti. Te rog, domnule, priveste-l pe barbatul de linga dumneata si spune-mi daca l-ai mai vazut cindva in trecut. Sir Gawain scoase un chicot si-si impinse trunchiul mai in fata. Parea dornic sa se amuze, ca si cum chiar ar fi fost invitat sa participe la un joc. Dar cind privi atent chipul lui Axl, expresia i se schimba intr-una de surpriza, chiar de soc. Instinctiv, Axl isi feri privirea, chiar in clipa in care batrinul cavaler se trase in spate, mai sa se loveasca de trunchiul copacului. - Ei bine, domnule? intreba Wistan, privind cu interes. - Nu cred ca acest gentleman si cu mine ne-am mai intilnit vreodata pina azi, spuse Sir Gawain. - Esti sigur? Anii pot ascunde multe. - Domnule Wistan, il intrerupse Beatrice, ce anume cauti pe chipul sotului meu? De ce ii pui o asemenea intrebare acestui cavaler cumsecade, pina acum o clipa un strain pentru noi toti? - Iertare, scumpa doamna. Tara asta imi stirneste atitea amintiri, desi fiecare dintre ele pare o vrabie nelinistita care stiu ca poate zbura in orice moment, in bataia vintului. Chipul sotului dumitale mi-a fagaduit toata ziua o amintire importanta si, daca e sa fiu cinstit, asta a fost motivul pentru care am propus sa calatoresc cu dumneavoastra, desi imi doresc din toata inima sa va vad traversind cu bine aceste drumuri salbatice. - Dar de ce spui ca l-ai cunoaste pe sotul meu din apus, cind el a trait toata viata intr-o tara din apropiere? - Nu conteaza, printesa. Domnul Wistan m-a confundat cu cineva pe care l-a cunoscut pe vremuri. - Asta trebuie sa fie, prieteni! spuse Sir Gawain. Horace si cu mine ne inselam adesea asupra cite unui chip, crezind ca-l stim din trecut. Uite aici, Horace, ii zic. Uite-l aici pe drum, in fata noastra, pe vechiul nostru prieten Tudur, si noi am crezut c-a pierit la Mount Badon. Dupa care ne apropiem si Horace fornaie de parca ar vrea sa spuna, ce prost esti, Gawain, individul asta e atit de tinar, ca ar putea sa-i fie nepot, si nu seamana nici pe departe! - Domnule Wistan, spuse Beatrice, atita te rog sa-mi spui. Sotul meu aminteste de cineva pe care l-ai iubit pe cind erai copil? Sau de cineva de care iti era frica? - Mai bine s-o lasam balta, printesa.      Insa Wistan, leganindu-se incet pe calciie, il tintuia cu privirea pe Axl. - Cred ca era vorba de cineva pe care l-am iubit, doamna. Fiindca azi-dimineata, cind ne-am intilnit, mi-a sarit inima din piept de bucurie. Si totusi, la scurt timp...      Continua sa se uite la Axl in tacere, cu o privire aproape visatoare. Apoi chipul i se intuneca si, ridicindu-se iar in picioare, razboinicul isi feri privirea.”

O capodopera a secolului XX, o carte-document, o lectura esentiala pentru cei interesati de experienta dura a Gulagului   Volumul cuprinde ciclurile de povestiri Schite din lumea crimei, Renasterea zadei si Manusa sau PK-2.   „Cind sint intrebat ce scriu, raspund: nu scriu amintiri. Nu exista nici un fel de amintiri in Povestiri din Kolima. Nu scriu nici povestiri, mai precis, ma straduiesc sa nu scriu povestiri, ci o proza care sa nu poata fi considerata literatura. Nu o proza a documentului, ci o proza incarcata de suferinta ca un document.” (Varlam Salamov)   „Autorul i-a intrebat de o mie, de un milion de ori pe fostii detinuti daca in viata lor a existat macar o zi in care sa nu-si aminteasca de lagar. Raspunsul a fost unul singur: nu, n-a existat o asemenea zi.” (Varlam Salamov)   „Puterea acestor povestiri vine, inainte de orice, din refuzul de a clipi in fata mortii. Subiectul povestirilor lui Salamov este irevocabilul: milioane de oameni au pierit, alte milioane au fost secatuite de sanatate si tinerete, iar in fata acestei realitati nu exista justificare, nici iertare. Nedreptatea nu poate fi nicicum reparata.” (The New York Review of Books)   „Povestirile lui Salamov reprezinta o lectura esentiala pentru acei cititori interesati de experienta Gulagului; ele vin din familia prozei lui Soljenitin, cu stilul si filosofia ei izbitoare.” (The Telegraph)   „In Suflete moarte a lui Gogol, un individ ingenios cistiga bani din vinzarea sufletelor celor morti. Personajele lui Salamov sint insa vii… trupurile lor traiesc si devin produse secundare ale minei.” (The New York Times)   Publicarea acestei carti a fost realizata sub auspiciile Fundatiei Mikhail Prokhorov TRANSCRIPT, un program de sprijin pentru traduceri din literatura rusa.

Trei femei, trei epoci. Ana traieste la Bruges in timpul Renasterii, Hanna, in Viena imperiala de la inceputul secolului XX, iar Anny, in Hollywoodul actual. Toate trei se simt profund diferite de contemporanii lor. Si daca ele reprezinta una si aceeasi femeie? In secolul al XVI-lea, Anne, o tanara modesta din Bruges, fuge de acasa in ziua nuntii pentru a nu fi victima unui destin pe care nu si-l doreste. In Viena lui Freud, Hanna von Waldberg, rasfatata a lumii bune, isi paraseste sotul care o adora pentru a se descoperi pe sine cu ajutorul psihanalizei. Iar in zilele noastre, la Hollywood, Anny Lee, o actrita a carei frumusete nu e intrecuta decat de nevoia ei de a se autodistruge prin droguri si alcool, rupe tiparele industriei entertainment-ului si refuza stratagemele care ar transforma-o intr-un adevarat star. Trei epoci diferite, pe care le unesc insa ipostazele unei femei libere, nesupuse, aflate in cautarea adevarului si a iubirii.

E randul lui Christian sa vorbeasca: dezvaluindu-ne gandurile si visele lui. E L James ne ofera o perspectiva noua asupra povestii de dragoste care a incantat milioane de cititori din intreaga lume. Christian Grey controleaza totul in jurul sau; lumea lui este ordonata, disciplinata si pustie – pana in ziua in care Anastasia Steele isi face aparitia in biroul sau: un vartej de forme atragatoare si o coama rebela de par negru. Christian incearca s-o uite, dar devine subjugate de un torent de emotii pe care nu le poate intelege si carora nu le poate rezista. Spre deosebire de toate femeile pe care Christian le-a cunoscut vreodata, timida si naiva Ana pare sa vada dincolo de omul de afaceri genial si de stilul sau de viata luxos pana in adancul inimii sale ranite si reci. Relatia lui cu Ana va alunga oare cosmarurile din copilarie care-l bantuie in fiecare noapte? Sau dorintele sale sexuale intunecate, nevoia excesiva de control si dispretul fata de sine care-i umplu sufletul o vor alunga pe aceasta fata si vor distruge speranta fragila pe care ea i-o ofera? Dupa ce a lucrat douazeci si cinci de ani in televiziune, E L James a hotarat sa-si urmeze visul din copilarie, acela de a scrie povesti de care oamenii sa se indragosteasca. Rezultatul a fost senzualul romance “Cincizeci de umbre ale lui Grey” si cele doua continuari ale sale, “Cincizeci de umbre intunecate” si “Cincizeci de umbre descatusate”, o trilogie care a inregistrat vanzari de peste 125 milioane de exemplare si a fost tradusa in 52 de limbi. In 2012 E L James a aparut in seria Barbarei Walters, “Ten Most Fascinating People of the Year”, in lista “Most Influential People in the World” a publicatiei Time si a fost numita “Person of the Year” de Publishers Weekly. “Cincizeci de umbre ale lui Grey” a ramas pe lista de bestsellers New York Times 133 de saptamani consecutive, iar in 2015 adaptarea cinematografica – in realizarea careia E L James s-a impicat – a doborat toate recordurile de box office pentru Universal Pictures Fragment: "Au trecut cinci ceasuri si delicioasa domnisoara Steele nu m-a sunat. Ce mama naibii am avut in cap? Privesc strada de La fereastra apartamentului meu de la The Heathman. Urasc sa astept, Intotdeauna am urat asteptarea. Vremea, acum innorata, mi-a scurtat vizita prin Forest Park, dar aceasta plimbare nu mi-a potolit agitatia. Sunt nervos ca nu m-a sunat deloc, dar mai ales sunt furios pe mine insumi. Sunt un prost pentru ca ma aflu aici. Ce pierdere de vreme a fost sa ma tin dupa femeia asta. Cand m-am mai tinut eu vreodata dupa vreo femeie? Grey, revino-ti.  Oftez si-mi mai verific telefonul inca o data in speranta ca i-am ratat apelul, dar in continuare nu gasesc nimic pe ecran. Cel putin a sosit Taylor si mi-a adus toate lucrurile de care aveam nevoie. Am de citit raportul lui Barney asupra testelor cu grafen realizate in departamentul sau si pot lucra in liniste.  Liniste? Nu mai stiu ce e linistea de cand domnisoara Steele s-a prabusit la mine in birou.  Cand ridic privirea, vad cum asfintitul mi-a invaluit aparta-mentul in umbre cenusii. Perspectiva unei nopti petrecute de unul singur este deprimanta. Pe cand ma intreb ce sa fac, telefonul imi vibreaza pe lemnul lacuit al biroului si pe ecran imi apare un numar necunoscut, dar oarecum familiar, cu prefix de Washington. Brusc inima imi bate de parca as fi alergat cincisprezece kilometri.  Sa fie ea?  Raspund. Domnule Grey? Anastasia Steele la telefon. Fata mi se lumineaza intr-un ranjet rautacios. Ca sa vezi, ca sa vezi. Domnisoara Steele are vocea intretaiata, agitata, dar foarte blanda. Seara mea s-a imbunatatit considerabil. "

Romanul relateaza povestea adevarata a unui colonel de la Beretele Verzi, care, dupa ce se pensioneaza, este chemat sa conduca un raid secret, organizat de magnatul H. Ross Perot. El este pus in fruntea unui comando care are misiunea de a scoate dintr-o inchisoare iraniana doi angajati americani ai lui Perot, directori executivi specializati in computere din cadrul unei corporatii texane, luati ostatici in timpul Revolutiei iraniene, mai exact in timpul crizei ostaticilor din anul 1979. Fragment din volumul "Pe aripi de vultur" de Ken Follett:   "- Ross, avem o problema. Era o formulare cu inteles in EDS: Avem o problema insemna vesti rele. Gayden continua: - E vorba de Paul si Bill. Perot a stiut imediat la ce se referea. Felul in care cei doi oameni de baza ai lui din Iran fusesera impiedicati sa paraseasca tara era de-a dreptul sinistru, si nu i-a iesi niciodata din minte, nici in timp ce mama lui era pe moarte. - Dar trebuie sa li se permita sa plece din tara azi. Furia incepu ca un mic nod greu in adancul stomacului. - Bill, am fost asigurat ca vor fi lasati sa plece din Iran de indata ce interviul se termina. Vreau sa stiu cum s-a intamplat acest lucru. - I-au aruncat, pur si simplu, in inchisoare. - Care au fost acuzatiile? - Nu le-au specificat. - In baza carei legi i-au inchis? - Nu au spus. - Ce vom face sa-i scoatem afara? - Ross, au stabilit cautiunea la nouazeci de milioane de tomani. Asta inseamna douasprezece milioane, sapte sute cincizeci de dolari. - Douasprezece milioane? - Da. - Cum naiba s-a intamplat asta? - Ross, am vorbit la telefon cu Lloyd Briggs timp de jumatate ora, incercand sa inteleg, si adevarul este ca nici Loyd nu intelege. Perot facu o pauza. Directorii de la EDS ar fi trebuit sa-i dea lui raspunsuri, nu sa-i puna intrebari. Gayden nu ar fi fost capabil sa-l sune fara sa se informeze el insusi cat se poate de amanuntit. Perot nu va obtine mai multe informatii decat el in acel moment. Gayden, pur si simplu, nu stia. - Cheama-l pe Tom Luce la birou, zise Perot. Suna la Departamentul de Stat din Washington. Aceasta are prioritate dincolo de orice altceva. Nu mai vreau sa stea in inchisoarea aceea niciun afurisit de minut in plus! Margot isi ciuli urechile cand il auzi spunand afurisit: era cat se poate de neobisnuit din partea lui sa injure, mai ales de fata cu copiii. Intra in bucatarie cu fata incremenita. Ochii lui erau albastri precum Oceanul Arctic si deopotriva de reci. Ea cunostea acea privire. Nu era doar furie: el nu era genul de barbat care sa-si risipeasca energia intr-o afisare de nervozitate. Era o privire de hotarare inflexibila. Insemna ca hotarase sa faca ceva si ca va face tot ce-i sta in putere pentru a rezolva acel lucru. Ea vazuse acea hotarare, acea forta a lui cand l-a cunoscut, la Academia de Marina din Annapolis... chiar sa fi trecut douazeci si cinci de ani de atunci? Era calitatea care il distingea de ceilalti, il facea diferit fata de multitudinea de barbati. Oh, el avea alte calitati - era istet, nostim, putea fermeca pasarile din copaci -, dar ceea ce il facea exceptional era puterea vointei lui."  

    "Am scris aceste poeme intr-o vreme de zbuciumare tacuta si de deznadejde tragica. Era vremea cind se sfarimau idealurile cu pornirea furioasa cu care trebuie sa se fi darimat odinioara idolii de pe altarele lor de marmura alba. Constiinta obsteasca palea; omul privea incruntat si trist. Cind constiinta suprema se stinge, se face noapte in suflete. Si soarele sta gata sa apuna. Razele sale din urma intindeau pe cerul odata limpede o mantie de purpura si aur. Multimea privea infiorata, caci apropierea intunerecului este totdauna infioratoare. Pe buzele sale vinete rugile triste erau soptite cu teama, ca intr-o biserica veche. Eu n-am fost decit un glas dintr-o multime." - STEFAN PETICA (1877-1904)     Fragment din cartea de poezii de Stefan Petica:   "Ochii mari si melancolici,   Tristi de visele duioase,   M-au privit odata dornici   Pe sub gene matasoase.   Si in calda tremurare   Din adinca lor ispita,   Ei pareau o ruga care   Se inalta tainuita.   Fata pala ca petala   Rozelor de primavara   Se-nclina cu ideala   Rafaelica fecioara.   De-al sau zimbet, ca si blindul   Suflet imbatat de roua,   Inflorea extatic gindul   Fermecat de viata noua.   Iar cu sbor de aripi fine   Cobora pe raze clare   Din inalturi cristaline   Lin, albastra-nseninare.   Si dorinta chinuita,   Groaza mea de alta data   Fu o umbra ratacita   Peste-o seara parfumata." (Din ciclul "Fecioara in alb, II")

Elias este cel mai bun soldat al Academiei militare a Imperiului – si, in secret, cel care isi doreste cel mai putin sa se afle acolo. Aflat pe punctul de a dezerta, se vede obligat sa participe la o competitie nemiloasa al carei castigator va fi desemnat imparat. Laia face parte din clanul Carturarilor, inrobit de multi ani de catre Razboinici. Cand fratele ei este arestat sub acuzatia de tradare, Laia ia legatura cu miscarea de rezistenta impotriva asupritorilor, in speranta ca ii vor elibera fratele. In schimbul ajutorului, rebelii ii cer sa se strecoare in Academie si sa spioneze pentru ei. Cand Elias si Laia se intalnesc, isi vor da seama ca legatura dintre ei este mult mai puternica decat ar fi crezut vreodata si ca soarta Imperiului se afla in mainile lor. Destinele li se incruciseaza intr-o poveste care se citeste cu sufletul la gura, despre curaj, iubire, loialitate si libertate, intr-o lume in care totul le este potrivnic. M-a dat gata… O carte intunecata, complexa, vie, romantica – asteptati-va sa va simtiti complet transportati. - MTV.com Un lucru pot spune cu siguranta: n-o poti lasa din mana. La un moment dat, pur si simplu n-o mai poti lasa din mana. Sabaa Tahir este o scriitoare buna, dar mai ales este o povestitoare foarte buna. - The Huffington Post Din seria Elias si spioana carturarilor fac parte: • Volumul 1: Elias si spioana Carturarilor • Volumul 2: Elias si spioana Carturarilor II: O torta in noapte • Volumul 3: Elias si spioana Carturarilor III: Moartea la porti