Top 80 Cele mai vândute cărți din 2017

1. Teatru - Mihail Sebastian

    "Azi, opera lui Mihail Sebastian se afla intr-un proces de reconsiderare critica. Teatrul sau este de recitit si de situat in dinamica unei dramaturgii modeme, caci cele patru piese (Jocul de-a vacanta, Steaua fara nume, Insula si Ultima ora) arata o admirabila inzestrare pentru expresia scenica. Interesul pentru scriitura sa vine si din faptul ca, dincolo de valoarea estetica a textelor, Mihail Sebastian este o constiinta ce refuza cu vehementa "imbecilitatea indoctrinata" a curentelor ideo-politice. Asta se vede si din dialogul dintre fragmentele de jurnal de creatie pe care le-am inserat ca preambul si textele pieselor sale, oferindu-ne tocmai aceasta dimensiune a eticului literar, a adevarului cultural exemplar. Sebastian e scriitorul fara uniforma care traieste plenar ambele realitati. La fel de tumultoase, dar nu la fel de curate, realitatea razboiului si cea a literaturii." - Lucian Pricop        CUPRINS:  • Jocul de-a vacanta  • Steaua fara nume  • Insula  • Ultima ora

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

2. Accidentul - Mihail Sebastian

In monumentala "lstorie a literaturii romane de la origini pana in prezent", George Calinescu marcheaza „inrudirea" lui Mihail Sebastian cu Mircea Eliade, generata de admiratia comuna pentru Nae lonescu. Si in textele sale intalnim concepte precum „experienta tragica", „destin", insa apropierile nu merg mai departe: „Incolo, autorul este un adept al lui Descartes, tine la lucrurile «clare si distincte», aplicand acest cartezianism mai ales in campul senzatillor. De unde un senzualism rece, lucid, cultivat cu exactitati de geometrie. Neputandu-si ingadui decat o singura experienta, aceea a rasei sale, scriitorul se refugiaza in analiza si insemnarile sale erotice sunt mai mult stendhaliene decat gidiene". Fragment din carte: "Paul ridica scurt capul, strigat parca de aceasta aratare. Dar la capatul opus al salii, perdelele erau nemiscate, si cu faldurile lor grele, cu rosul lor de cupru vechi, desparteau parca o lume de alta lume. Nu-si putea lua acum privirea de la acel punct prin care totusi, dintr-un moment intr-altul, putea sa apara ea. Avea senzatia ca un punct de durere se deplasase acolo, ca o alta inima desprinsa din el si trimisa inainte, in recunoastere, ca sa pandeasca si sa astepte. Uneori, perdelele se miscau, o mana aparea de dincolo, si atunci Paul, ca si cum n-ar mai fi putut suporta un nou grad de tensiune, avea o scurta sincopa a constiintei, care ii permitea sa priveasca fara strigat, cu un fel de stupoare resemnata, cum draperiile se deschideau intr-adevar, lasand sa treaca o dansatoare, o fata de la garderoba sau o florareasa. Si mai greu de suportat era cand mana ce aparuse o clipa se retragea fara ca perdelele sa se deschida si fara ca sa se poata vedea cine anume era dincolo de ele, caci atunci nimeni nu l-ar fi putut convinge pe Paul ca nu Anna se afla acolo, ca nu ea venise pana in pragul barului, pentru ca in ultimul moment (fiindca era prea tarziu, sau nu era destula lume) sa se razgandeasca si sa plece. Ar fi vrut sa alerge dupa ea, s-o ajunga exact in momentui in care iesea si sa-i poata spune: ramai! Dar se vedea intorcandu-se singur printre perechile de dansatori, printre mesele cu clienti intrigati de ducerile si intoarcerile lui si nu se simtea in stare sa suporte atatea priviri indiscrete, atatea semne cu subinteles, atatea soapte... "

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

3. Letopisetul Tarii Moldovei de neamul moldovenilor viiata lumii - Miron Costin

Erudit, cunoscator de limbi straine si constient de rolul culturii in evolutia statelor, Miron Costin a trecut in eternitate lasand posteritatii o opera valoroasa atat din perspectiva istorica, documentara, cat si din punct de vedere literar.   Activitatea dregatorului, a diplomatului ce se remarca prin patriotism si ura impotriva asupritorilor natiei sale, cunoasterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experienta luptatorului s-au impletit cu preocuparile carturarului, ale istoricului devotat pamantului stramosesc si ale scriitorului deschizator de drumuri in literatura romana.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

4. Spionul care a iesit din joc - John Le Carre

Spionul care a iesit din joc - editie de buzunar Spionul care a iesit din joc este povestea unei misiuni extrem de periculoase pentru un agent care isi doreste cu disperare sa-si incheie cariera in spionaj - sa iasa din joc. Cu acest roman considerat un clasic al genului, Le Caree a schimbat regulile jocului, castigandu-si o binemeritata faima mondiala. Acestui roman i-a fost decernat pentru prima data prestigiosul premiu Dagger of the Daggers, dupa ce, anterior, fusese distins cu premiile Crossed Red Herring si Gold Dagger.    Cea mai buna poveste de spionaj pe care am citit-o vreodata. - Graham Greene   Superb construit, redand la perfectie o atmosfera de iad. - Daphne du Maurier Scris cu o claritate nemiloasa si eleganta. Spionul care a iesit din joc este un thriller de prima mana. - Time Traducere din limba engleza de Cristina Michaela Tache.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

5. Evadarea din mlastina - Karen Dionne

    Daca ai trait intr-o izolare totala... ti-ai fi dat seama ca totul era rau?     Apreciat de Lee Child si Karin Slaughter, si cu siguranta de fanii filmelor The Girl on the Train (Fata din tren) si Stormy Nights (Vaduva), Evadarea din mlastina este un fermecator thriller psihologic de suspans. O femeie trebuie sa riste tot pentru a vana barbatul periculos din trecutul ei care ameninta sa-i distruga viitorul: tatal sau, nimeni altul decat un notoriu rapitor de copii, evadat dintr-o inchisoare de maxima securitate.     Fragment din romanul "Evadarea din mlastina" de Karen Dionne:       „- Nu l-am vazut si n-am vorbit cu el din ziua in care am plecat din mlastina.     Politistul ridica din spranceana. Nu-mi dau seama la ce se gandeste. Locuiesc la optzeci de kilometri de inchisoarea unde tata a stat inchis treisprezece ani si n-am mers niciodata sa-l vizitez?     - Asadar, de treisprezece ani, rosteste el, ia un pix si un carnet din buzunarul de la camasa si da sa scrie numarul.      - Cincisprezece, il corectez eu.      Dupa ce mama si cu mine am plecat din mlastina, tata a ratacit prin salbaticia din Upper Peninsula timp de doi ani pana sa fie prins. Politistul stie asta la fel de bine ca mine. Isi stabileste o baza, punand o intrebare la care stie deja raspunsul, ca sa-si dea seama pe parcurs cand mint si cand spun adevarul. Nu ca as avea vreun motiv sa mint, dar el nu stie asta. Inteleg ca trebuie sa ma considere suspecta pana se dovedeste contrariul. Detinutii nu evadeaza dintr-o inchisoare de maxima siguranta decat daca au parte de ajutor, indiferent ca e cineva din interior sau din exterior. Ca mine.     - Corect. Deci n-ati vorbit cu tatal dumneavoastra de cincisprezece ani.      - Puteti verifica registrele de vizitatori daca nu ma credeti, spun eu, desi nu ma indoiesc ca au facut-o deja. Desfasuratoarele la telefon. Orice. Va spun adevarul.      Asta nu inseamna ca nu m-am gandit de multe ori sa-l vizitez pe tata in inchisoare. Cand l-a prins politia prima data, eram disperata sa-l vad. Newberry e un oras mic, iar inchisoarea unde l-au tinut pana la audiere era doar la cateva strazi distanta de scoala mea; as fi putut merge pe jos dupa ore sau m-as fi putut duce cu bicicleta de cate ori voiam. Nu cred ca m-ar fi impiedicat cineva sa stau cateva minute cu tata. Insa imi era teama. Aveam paisprezece ani. Trecusera doi ani. Ma schimbasem, poate ca si el se schimbase. Ma temeam ca ar fi refuzat sa ma vada. Ca era suparat pe mine, pentru ca din vina mea l-au prins.      Dupa ce a fost condamnat, nimeni n-avea de gand sa conduca o suta saizeci de kilometri din Newberry pana in Marquette si inapoi ca sa-l vizitez la inchisoare chiar daca as fi avut curaj sa intreb. Mai tarziu, cand mi-am schimbat numele de familie si ma deplasam singura, tot nu l-as fi vizitat, deoarece trebuia sa arat legitimatia si sa-mi scriu numele pe lista de vizitatori, insa nu voiam ca viata mea cea noua sa se intersecteze cu cea veche. In orice caz, nu era ca si cand ma chinuia dorul sa-l vad. Ideea de a merge in vizita aparea doar arareori, de obicei cand Stephen se juca afara sau in casa cu fetele si ceva din felul in care interactionau imi amintea de zilele de odinioara cand eram impreuna.      Ultima data cand m-am gandit serios sa iau legatura cu tata a fost in urma cu doi ani, cand a murit mama. A fost o perioada grea. Nu puteam sa reactionez fata de moartea mamei fara sa risc sa faca legatura cineva si sa-si dea seama cine eram. Ma aflam intr-un program de protectie a martorilor impus de mine insami; daca aveam de gand sa-mi pastrez viata cea noua, trebuia sa tai orice legatura cu cea veche. Totusi am fost singurul copil al mamei si mi se parea o tradare sa nu merg la inmormantarea ei. Ma chinuia si ideea ca n-aveam s-o mai vad sau sa mai vorbesc cu ea vreodata. Nu voiam sa se intample acelasi lucru cu tata. Poate m-as fi prefacut ca eram o admiratoare a detinutilor sau o jurnalista daca se intreba cineva de ce am aparut deodata sa-l vizitez. Dar ar fi trebuit ca tata sa se comporte conform planului ca sa functioneze si n-aveam cum sa stiu dinainte daca era de acord sa faca asta sau daca se prindea singur.      - Aveti idee incotro ar fi putut s-o ia? ma intreaba politistul. Ce planuieste?     - Niciuna.     In afara de dorinta evidenta de a creste distanta cat mai mult dintre el si oamenii care-l urmaresc, sunt tentata sa adaug eu, insa stiu ca nu e cazul sa-i enervez pe oamenii inarmati. Ma gandesc in treacat sa cer informatii noi despre urmarire, dar faptul ca-mi solicita ajutorul ma lamureste cu tot ce trebuie sa stiu.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

6. Floss, catelusul pierdut - Arabella Mcintyre-Brown

In satucul Fan din Transilvania, iarna a venit mai devreme decat de obicei si a adus la poarta familiei Degetel un catelus zgribulit de frig. Treptat, toata lumea din casa se indragosteste de el, pana si micuta Thea, careia ii era frica de caini. Ghemotocul de blana primeste un nume – Floss – si reuseste sa intre chiar si in gratiile pisicilor. Dar nu trece mult timp si o veste neasteptata vine sa tulbure armonia noului camin al lui Floss.   Editie bilingva (romana-engleza) Varsta Recomandata: 7+ Fragment din cartea "Floss, catelusul pierdut" de Arabella McIntyre-Brown"   "I feel nervous, because he is a dog, and he's got a lot of pointy teeth. But I take a step forward. And another step. My hand's shaking a bit when I reach down, and I jump when the dog licks my fingers. I touch his head and - wow! His long fur is so soft I can hardly feel it. He licks my hand and looks up at my face, and he's got a big grin on his face, really he has. He sneezes again and we all laugh. Tudor sneezes too, a great big sneeze, just like the dog. We all laugh again.  `Give him the food, Thea' says Daddy.  I expect the dog to wolf down the food, but he sniffs first and eats a tiny bit.  He looks up at Tudor, then at me and our dad, and we all nod and smile. Then the dog begins to eat, and he takes more and more, till it's all gone, and he's licking the bowl for every last atom of food he can find.  `Good boy!' we all say. Dad and Tudor give him a pat.  We leave him outside the gate and go back inside the house. He's still there, lying by the gate, waiting.  I feel good, but I feel bad too. Good for feeding him, and bad for leaving him. I don't like dogs. But he's so sweet! I'm confused...    Sunt nelinistita, pentru ca e, totusi, un caine si are o groaza de dinti ascutiti. Dar fac un pas in fata, si inca unul. Imi tremura putin mana cand o intind spre el si tresar cand cainele imi linge degetele. Ii pun mana pe cap si... uau! Blana lui latoasa e atat de moale, ca abia o simt. Imi linge mana si se uita in sus la fata mea. Are un zambet larg pe fata, chiar are. Stranuta din nou, iar noi izbucnim in ras. Stranuta si Tudor, tare si cu putere, la fel cum a facut cainele. Ne punem cu totii din nou pe ras.  — Da-i mancarea, Thea, imi spune tata.  Ma astept sa o infulece, dar cainele o adulmeca mai intai si apoi gusta putin.  Se uita la Tudor, pe urma la mine si la tata si noi toti dam din cap si zambim. Atunci cainele incepe sa manance din ce in ce mai mult, pana nu mai ramane nimic, si linge castronul ca sa nu-i scape nici ultima faramita de mancare.  — Asa, baiatule, ii spunem toti, iar tata si Tudor il mangaie.  Il lasam in fata portii si ne intoarcem in casa. El ramane intins langa poarta, asteptand.  Ma simt bine, dar, in acelasi timp, ma simt si rau. Ma simt bine ca i-am dat sa manance, dar ma simt rau ca l-am lasat acolo. Nu-mi plac cainii. Dar el e atat de dragalas! Nici nu mai stiu ce sa cred..."  

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

7. Milarepa - Eric-emmanuel Schmitt

Milarepa e marele yoghin tibetan, inteleptul enigmatic ce a strabatut noua veacuri, distiland, transmutatie dupa transmutatie, toate experientele lumii de carne si spirit. Acum locuieste in visele parizianului Simon si-l tulbura noapte de noapte cu aceeasi nalucire de nepatruns, asa incat viata traita si viata visata incep sa se amestece pana la confuzie. Cheia enigmei e oferita de o femeie stranie pe care Simon o intalneste intr-o cafenea din Parisul diurn. O poveste tulburatoare, in spiritul budismului tibetan, despre iluminare prin suferinta si dragoste, si un posibil raspuns la multe dintre intrebarile ce ne framanta din zorii omenirii.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

8. Neuromantul - William Gibson

 • Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura  • Autor distins cu Premiul Hugo pentru literatura  • Autor distins cu Premiul Philip K. Dick pentru literatura Ciberspatiul! O halucinatie consensuala impartasita zilnic de miliarde de operatori legitimi, reprezentare grafica a datelor extrase din bancile tuturor computerelor. O complexitate inimaginabila. Siruri de lumina aliniate in non-spatiul mintii, roiuri si constelatii de date.   Deconectat definitiv de la extazul ametitor al "matricei", Case duce o existenta de infractor marunt si se simte treptat atras de gandul sinuciderii. Totul se schimba odata cu aparitia unui necunoscut misterios, care ii ofera posibilitatea reconectarii la matrice... in schimbul participarii la o singura misiune.   Ridica mainile, cu palmele in sus si degetele albe usor raschirate si, cu un clic abia auzit, din tecile de sub unghiile grena lunecara zeci de lame de bisturiu, lungi de patru centimetri si cu taisuri duble.   In ceea ce priveste impactul concret al scrierilor sale, William Gibson este probabil cel mai important romancier din ultimele doua decenii. Prima lui trilogie a pus bazele conceptuale pentru cresterea exploziva a mediilor virtuale in jocurile video si in spatiul Web. Fara el, lumea ar fi fost diferita. - The Guardian   Fragment din romanul "Neuromantul" de William Gibson:   „Si cazu printre metale contorsionate si prin mirosul de praf, lunecand atunci cand palmele ii atinsera hartia lucioasa. Inapoia lui, ceva se prabusi cu zgomot. — Haide, zise Finlandezul, relaxeaza-te putin. Case zacea intins pe un teanc de reviste ingalbenite, cu fetele stralucind spre el in penumbra din Metro Holografix — o galaxie nostalgica a dintilor albi, imbietori. Ramase locului, inspirand mirosul revistelor vechi pana i se potolira bataile inimii. — Iarna Muta, rosti el. — Da, facu Finlandezul din spate, te-ai prins. — Du-te dracu'. Case se ridica, masandu-si incheieturile. — Hai, hai, il mustra Finlandezul, iesind dintr-un fel de nisa a zidului de vechituri. E mai bine pentru tine, omule. Lua pachetul de Partagas din buzunarul hainei si isi aprinse o tigara, iar aroma tutunului cubanez umplu pravalia. — Voiai sa intru dupa tine in matrice, ca un tufis arzator? Nu pierzi nimic. O ora petrecuta aici dureaza de fapt doua secunde acolo. — Nu te gandesti niciodata ca ma calca pe nervi sa apari asa, sub forma unor oameni pe care-i cunosc? Se ridica, scuturandu-si praful albicios de pe jeansii negri, apoi se rasuci si privi catre strada, la vitrinele prafuite si la usa inchisa. — Ce-i afara? New Yorkul? Sau se opreste acolo? — Pai, raspunse Finlandezul, e ca-n povestea aia cu copacul, o stii? Se prabuseste-n padure, dar poate ca nu-i nimeni acolo sa-l auda. Isi arata incisivii uriasi si pufai din tigara. — Daca vrei, poti sa iesi sa te plimbi. Totu-i la locul lui. Mai exact, tot ce ai vazut tu vreodata. Asta-i memoria ta, nu? O accesez, o sortez si ti-o trimit inapoi. — N-am o memorie atat de buna, facu Case uitandu-se in jur. Isi privi mainile pe ambele parti. Incerca sa-si aminteasca cum erau liniile din palmele lui, insa nu izbuti. — Toti o aveti, zise Finlandezul strivind tigara sub talpa pantofului, dar putini dintre voi o pot accesa. Cei mai multi dintre artistii buni o pot face. Daca ai putea suprapune reconstructia asta peste realitate — pravalia Finlandezului de la periferia Manhattanului —, ai observa o diferenta, dar poate ca nu atat de mare pe cat credeai. Pentru voi, memoria este holografica. Finlandezul se trase de una dintre urechile lui mici. — Eu sunt altfel. — Cum adica holografica? Cuvantul il facea sa se gandeasca la Riviera. — „Paradigma holografica" este cea mai potrivita expresie cunoscuta de voi pentru reprezentarea memoriei umane, asta-i tot. Insa n-ati facut nimic in directia asta. Voi oamenii, vreau sa spun. Finlandezul pasi inainte si-si inclina teasta ascutita pentru a privi in sus, spre Case. — Poate ca, daca ati fi facut-o, eu nu m-as mai fi intamplat. — Ce vrei sa zici prin incifrarile astea? Finlandezul stranse din umeri. Tweedul ponosit ii era prea larg si nu mai revenea in aceeasi pozitie. — Incerc sa te ajut, Case. — De ce? — Pentru ca am nevoie de tine. Dintii lati si galbeni se ivira din nou. — Si pentru ca tu ai nevoie de mine. — Rahat! Imi poti citi gandurile, Finlandezule? Se stramba. — Voiam sa zic... Iarna Muta. — Gandurile nu se citesc. Vezi, continui sa folosesti paradigmele oferite de cuvantul scris, desi de-abia esti alfabetizat. Eu iti pot accesa memoria, insa nu-i totuna cu gandurile.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

9. Maestrul si Margareta - Mihail Bulgakov

Romanul Maestrul si Margareta este o uriasa punere in scena a doua lumi istorice cu totul diferite. In plina epoca stalinista, in care ratiunea exclude orice interventie a supranaturalului, Moscova e rascolita de ispravile unui magician si ale acolitilor sai, un motan negru si-un personaj ciudat, cu pince-nez, care-i pedepsesc pe moscoviti pentru pacatele ascunse. Retras fara speranta intr-un sanatoriu, autorul unui roman monumental, acum ars, despre viata in vremea lui Pilat din Pont, isi traieste deznadejdea amoroasa, caci nu-si vede viitorul alaturi de frumoasa lui iubita, Margareta. Intr-o alta vreme, Pilat din Pont ingaduie scirbit executia lui Yeshua Ha-Nozri, cunoscut mai apoi ca Iisus, si-l blestema inciudat pe preotul Caiafa cel ticalos. Totul isi gaseste insa reparatie in lumea draceasca, „cu cinci dimensiuni”, a lui Bulgakov: maestrul isi revede iubirea pierduta, pe Margareta, dar si romanul, caci „manuscrisele nu ard”; Iuda, tradatorul lui Yeshua, isi pierde argintii si viata, iar lumea moscovita putrida isi primeste lectia. Ce poate salva o lume in care raul produs metodic de om nu mai lasa loc nici unui strop de speranta? Bineinteles, nimic din elementele lumii paralizate. Si atunci e nevoie de ceva din afara. Diavolul ia chipul iluzionistului Woland si se amuza sa puna pe jar Moscova, orasul unde Maestrul si Margareta incearca sa-si traiasca iubirea. Departe in timp si spatiu, Pontius Pilat il judeca pe Isus. Planurile aluneca unul spre altul, intalnindu-se intr-o poveste a suferintei si sacrificiului si, abia astfel, ceea ce nu poate fi rostit in viata de la Moscova se spune in cer. Impanzit de date autobiografice, de aluzii livresti, religioase, demonologice, ezoterice, monumentalul roman al lui Bulgakov da impresia paradoxala ca a fost scris dintr-o suflare, antrenandu-si cititorul in iuresul nebunesc al intamplarilor din Moscova anilor '30. Carte recomandata de Teodor Baconschi si  Cristian Teodorescu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

10. Evadare din Lumea de Jos - Kester Schlenz

Evadare din Lumea de Jos. Prima aventura a gastii spiritelor. O poveste care are ingredientele necesare pentru a fi adorata de tinerii cititori de peste 10 ani – fantome, varcolaci, monstri. O aventura incredibila si plina de umor. Ar fi trebui sa fie o zi plina de distractie la targ, insa pentru Till, Meck si Bea este inceputul unei catastrofe. Madam Malus, ghicitoarea in globul de cristal, ii alunga intr-o lume plina de monstri, de fantome si de varcolaci. E sigura ca nu vor mai gasi niciodata drumul spre casa si e fercita. Insa curajul si istetimea eroilor nostri ii ajuta sa intalneasca in aventura lor si spirite binevoitoare – fantoma piratului Klaus Stortebeker, veverita-vampir Stribbi, zeul vinului Bacchus si mumia lui Hatschepsut. Vor putea aceste spirite binevoitoare sa-i ajute sa evadeze din Infern? Pentru ca acolo ajung eroii nostri si ca sa iasa de acolo trebuie sa castige o serie de probe, care de care mai ciudate. Dar nici macar Infernul nu are atata imaginatie pentru a invinge niste pusti de 10 ani, nu-i asa? Evadare din lumea de jos. Prima aventura a gastii spiritelor este o poveste care va va cutremura. De spaima si de ras. Are replici inteligente, jocuri de cuvinte si glume care merita.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

11. O fata din bucati - Kathleen Glasgow

Charlotte Davis este facuta bucati. La doar 17 ani, a pierdut mai mult decat au pierdut altii in toata viata lor, dar a invatat sa uite. Cioburile dintr-un borcan spart fac taieturi adanci, iar durerea fizica anihileaza suferinta sufleteasca pana cand nu mai ramane decat liniste. Nu trebuie sa se mai gandeasca nici la tatal ei, nici la raul in care a pierit acesta. Nu mai este nevoie sa-si aminteasca de prietena ei, care a disparut pentru totdeauna. Nu-i mai vine in minte mama ei, care nu mai are ce sa-i ofere. Cu fiecare cicatrice noua, inima lui Charlie devine tot mai puternica, dar doare in continuare. Doare indeajuns de tare cat sa nu-i mai pese de nimic, ceea ce este necesar cateodata, ca sa poti iesi din intuneric. Un portret extrem de emotionant al unei adolescente aflate pe punctul de a se pierde pe sine si o poveste despre drumul pe care trebuie sa-l parcurga pentru a supravietui in propria piele. Cartea de debut a lui Kathlees Glasgow este sfasietoare si extrem de sincera. Este o poveste de la care nu va veti putea lua ochii. O carte ravasitoare despre durere si despre vindecarea castigata cu mult efort...Mi-as dori ca toate adolescentele sa citeasca O fata din bucati. - Kara Thomas Fragment din roman: "DE FAPT, NUMELE EI NU E CASPER. I se spune asa datorita ochilor aia mari si albastri si pentru ca e atat de tacuta. In unele dimineti, isi face aparitia ca o fantoma langa paturile noastre ca sa ia fisa medicala, iar degetele ei calde se strecoara nu mai mult de unu-doi centimetri pe sub bandajul meu ca sa-mi ia pulsul. Stau lungita in pat, iar cand se uita in jos la mine, i se formeaza o barbie dubla adorabila. Asemenea unei fantome, apare pe neasteptate in spatele meu pe coridor si imi zambeste cand ma intorc surprinsa spre ea: Cum te mai simti? In cabinetul ei se afla un acvariu imens, in care o broasca testoasa grasa si greoaie da intruna din picioruse, de parca ar avea vasle, dar nu avanseaza mai deloc. Ma uit tot timpul la jigodia asta amarata; as putea sa o urmaresc ore intregi si zile la rand si mi se pare ca indeplineste cu o rabdare incredibila o sarcina care, pana la urma, n-o sa duca nicaieri - nu e ca si cum o sa poata iesi prea curand din nenorocitul ala de acvariu, nu? Iar Casper sta si ma priveste cum privesc broasca testoasa. LA INTALNIRILE DE GRUP, LUI CASPER NU-I PLACE sa rostim cuvintele a taia sau taietura, a arde sau a intepa. Zice ca nu conteaza ce faci sau cum faci: e acelasi lucru. Indiferent ca bei, fumezi marijuana, iei metamfetamina, prizezi cocaina, te arzi, te tai, te intepi, te crestezi, iti smulgi genele sau ti-o tragi pana sangerezi, toate inseamna acelasi lucru: sa-ti faci rau singura. Ea spune: daca te-a ranit cineva sau daca te-a facut sa te simti rau sau fara valoare sau pangarita, in loc sa ai o atitudine rationala si sa iti dai seama ca respectivul e un nemernic sau un psihopat care ar trebui impuscat sau spanzurat si ca ar trebui te tii naibii departe de el, noi interiorizam abuzul si incepem sa ne invinuim si sa ne pedepsim pe noi insine si, fapt cat se poate de ciudat, odata ce incepi sa te tai sau sa te arzi sau sa ti-o tragi pentru ca te simti naspa si fara valoare, corpul tau incepe sa elibereze porcariile alea numite endorfine care iti induc o stare placuta, asa ca te simti atat de al naibii de bine, ca lumea devine ca vata de zahar de la cel mai tare si mai colorat balci de pe planeta, numai ca una insangerata si infestata. Dar partea cea mai naspa e ca, odata ce incepi sa-ti faci singura rau, nu mai poti sa nu fii o ciudata care provoaca fiori, pentru ca tot corpul tau e acum un camp de lupta plin de cicatrici si de arsuri si nimanui nu-i place asa ceva pe corpul unei fete, nimeni n-o sa se dea-n vant dupa asa ceva, astfel ca toate, fara nicio exceptie, suntem terminate si pe dinauntru, si pe dinafara. Te speli, te clatesti si o iei naibii de la capat. INCERC SA RESPECT REGULILE. Ma straduiesc sa merg acolo unde trebuie sa merg, atunci cand trebuie sa merg si sa stau ca o fata cuminte chiar daca nu rostesc niciun cuvant, pentru ca gatul mi-e plin de cuie. Incerc sa respect regulile pentru ca, daca nu respecti regulile, risti sa te trezesti data AFARA. "

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

12. Cand infloreste liliacul - Martha Hall Kelly

Newyorkeza Caroline Ferriday este ocupata pana peste cap cu postul de la consulatul francez si cu o noua iubire la orizont. Dar lumea ei se schimba dramatic atunci cand armata lui Hitler invadeaza Polonia in septembrie 1939 vizand cucerirea Frantei. Peste ocean, Kasia Kuzmerick, o adolescenta poloneza, simte cum viata lipsita de griji pe care o duce e pe cale sa se sfarseasca pe masura ce e tot mai ocupata cu rolul ei de curier pentru miscarea de rezistenta. Intr-o atmosfera tensionata de supraveghere si suspiciune, un pas gresit poate avea consecinte grave. Pentru tanara si ambitioasa doctorita germana Herta Oberheuser, un anunt de angajare ca medic guvernamental pare biletul de evadare dintr-o viata pustie si sansa nesperata de a-si practica profesia. Insa ea se trezeste prinsa ca intr-o capcana pe un taram plin de secrete si dominat de barbati. Destinele acestor trei femei se intersecteaza dupa ce Kasia este trimisa la Ravensbruck, faimosul lagar de concentrare nazist pentru femei. Vor reusi Caroline si Kasia sa le faca dreptate acelora pe care istoria i-a uitat? Extrem de emotionant si memorabil... Acest roman de debut impresionant ar trebui sa prezinte un interes special pentru cititorii de carti de fictiune istorica si pentru cluburile de carte asupra carora Privighetoarea de Kristin Hannah si Toata lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr au produs o impresie deosebita. - Library Journal Inspirata de evenimente si de oameni reali, Martha Hall Kelly a spus povestea a trei femei, plasata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, care dezvaluie curajul, lasitatea si cruzimea acelor zile. Aceasta face parte din istorie - istoria feminina - si nu ar trebui sa fie uitata. - Lisa See     Fragment din romanul "Cand infloreste liliacul" de Martha Hall Kelly:     “Caroline s-a intors catre mine.     - Stii, mai e ceva, Kasia...     - Ce e?     - Ceva ce am tot vrut sa discut cu tine.     - Sigur.     - E vorba de, ei, cineva... o persoana pe care ai cunoscut-o tu.     - Orice.     - Pai, de fapt, Herta Oberheuser.     Doar la auzul numelui am simtit ca mi se face greata. M-am sprijinit, cu o mana in iarba.     - Ce e cu ea?     - Imi pare teribil de rau sa aduc vorba de asta, dar sursele mele imi spun ca e posibil sa fi fost eliberata mai devreme...     M-am ridicat, ametita, cu sapaliga in mana.     - Imposibil. Nemtii nu-i pot da drumul...     Oare de ce nu mai puteam dintr-odata sa respir?     - Din cate stim noi, americanii au facut asta. In 1952. Discret.     Am pornit catre casa, apoi m-am intors.     - A fost in libertate in tot acest timp? De ce sa faca ei asa ceva? A existat un proces...     - Nu stiu, Kasia. Cu Rusia care incearca ca atraga doctorii germani din SUA, poate ca am incercat sa intram in gratiile cuiva. Cumva, nemtii pierd fiecare razboi, dar castiga fiecare pace.     - Sursele tale se insala.     Caroline s-a ridicat in picioare si mi-a atins usor maneca.     - Ele cred ca guvernul Germaniei de Vest a ajutat-o pe Herta sa stabileasca in Stocksee. Nordul Germaniei. E posibil sa practice din nou, ca medic... Medic de familie.     I-am indepartat mana.     - Nu pot sa cred... a omorat oameni, mi-a facut asta mie.     Mi-am ridicat fusta.     Caroline s-a apropiat de mine.     - Stiu, Kasia. Putem sa luptam.     Am ras.     - Sa luptam impotriva lor? Si cum o sa se intample asta, mai exact?     - Mai intai, trebuie sa o identifice cineva in mod sigur.     - Si acel cineva ar fi...     - Doar daca nu te deranjeaza.     Soarele se ridicase deasupra copacilor, il simteam cum imi incalzeste umerii.     - Daca nu ma deranjeaza? Ba da, ma deranjeaza. Am aruncat sapaliga in galeata, unde a aterizat cu un zanganit. Cum poti sa-mi sugerezi doar ca as putea sa ma duc sa o vad pe Herta Oberheuser?"

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

13. Nocturne. Cinci povesti despre muzica si amurg - Kazuo Ishiguro

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Cinci povesti fascinante despre muzica, iubire si melancolie Relatate la persoana intii, cu delicatetea si simplitatea muzicala specifice lui Ishiguro, aceste cinci istorii personale, amuzante si mustind de o tristete duioasa, exploreaza intr-o maniera neasteptata citeva dintre temele predilecte ale autorului: dragostea, muzica, trecerea timpului si, legata de aceasta, celebritatea. Visatori, indragostiti, stele pe punctul de a apune sau a se ridica pe firmament, toate aceste personaje, aflate intr-un moment de cotitura al vietii lor, devin interpretii unui concert in care fiecare voce si fiecare instrument ating o nota umana cit se poate de autentica si de ravasitoare. Fie si pentru o singura clipa, muzica uneste sufletele, reaprinde scinteia dragostei, alina disperarea, preschimbind-o in melancolie si facind-o astfel suportabila. Cuprins: • Un baladist de altadata • Fie ploaie, fie soare • Malvern Hills • Nocturna • Violoncelisti   Arta, pericolele ei, durerile pe care ti le provoaca, cele citeva bucurii pe care ti le ofera sint teme pe care Ishiguro le sondeaza in profunzime in aceasta carte... perfecta. - London Review of Books Nu e deloc de mirare ca un prozator atit de profund, atit de bine echipat pentru a surprinde cele mai contradictorii sentimente este indragostit de muzica. - Evening Standard Am putea evoca influenta lui Somerset Maugham in acest volum... insa Ishiguro, un maestru al prozei, poate fi foarte greu derivat din alt scriitor. Nu se stie cum, insa reuseste mereu sa spuna ceva esential despre afacerea asta incurcata care e viata. - The Irish Times   Fragment din cartea "Nocturne. Cinci povesti despre muzica si amurg" de Kazuo Ishiguro:   „M-am trezit ratacind practic in fiecare zi pe coline, iar uneori, daca eram sigur ca nu ploua, imi luam si chitara cu mine. Cel mai mult imi placeau Table Hill si End Hill, din partea de nord a regiunii, care de obicei nu sint bagate in seama de turistii ocazionali. Acolo ma lasam citeodata prada reveriilor ore intregi, fara sa intilnesc nici un suflet de om. Era ca si cum as fi descoperit dealurile pentru prima oara si puteam sa simt, ivindu-se aproape concrete in minte, ideile pentru noi melodii.  Munca la cafenea era insa cu totul alta poveste. Un glas pe care-l auzeam sau un chip pe care-l vedeam si care se apropia de tejghea in timp ce pregateam o salata ma proiecta imediat in trecut, in viata mea de altadata. Ma trezeam ca vechi prieteni ai parintilor mei vin la mine si incep sa ma interogheze despre ce-am mai facut, si trebuia sa le indrug verzi si uscate, pina cind se hotarau sa ma lase in pace. De obicei, in chip de ramas-bun, ziceau ceva de genul: „Bine ca macar ai o ocupatie" si aratau catre feliile de piine si de rosii, inainte de a se indrepta cu pasi greoi catre masa, cu ceasca si farfurioara lor. Sau intra cineva pe care-l stiam de la scoala si incepea sa mi se adreseze cu noua sa voce „universitara", disecind ultimul film cu Batman intr-un limbaj ultraintelectual ori lansindu-se intr-o analiza interminabila a adevaratelor cauze ale saraciei pe plan mondial.  Nimic din toate astea nu ma deranja cu-adevarat. Ba chiar pe unii dintre acesti oameni ma bucuram sincer ca-i vad. Insa a existat o anume persoana dintre cele care au venit la cafenea in vara aceea la vederea careia m-a luat cu racori pe sira spinarii si, in clipa cind mi-a venit ideea sa scap disparind in bucatarie, ma vazuse deja.  Aceasta era doamna Fraser - sau Cotoroanta Fraser, cum ii spuneam noi. Am recunoscut-o imediat ce a intrat cu un mic buldog murdar de noroi. Mi-a venit sa-i spun ca n-are voie cu ciinele inauntru, desi lumea facea asta mereu cind venea doar sa cumpere cite ceva. Cotoroanta Fraser fusese una dintre profesoarele mele de la scoala din Pershore. Din fericire, iesise la pensie inainte sa trec intr-a sasea, insa, in amintirea mea, umbra ei se pogoara asupra intregii mele cariere scolare. Cu exceptia intilnirii cu ea, la scoala n-ar fi fost foarte rau, dar ma luase la ochi din prima secunda si, atunci cind ai unsprezece ani, nu poti sa faci nimic ca sa te aperi de un asemenea om. Trucurile ei erau cele de care se folosesc de regula profesorii carora li s-a pus pata pe cite-un elev, cum ar fi faptul ca, in timpul lectiilor, imi punea tocmai acele intrebari la care simtea ca nu stiu sa raspund, dupa care imi cerea sa ma ridic in picioare si ridea de mine, impreuna cu toata clasa. Mai tirziu, metodele ei au devenit mai subtile.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

14. Mara Dyer. Razbunarea - Michelle Hodkin

Razbunarea - Volumul al III-lea din seria Mara Dyer Totul are un sfarsit, dar Mara nu si l-a inchipuit astfel. Mara Dyer vrea sa creada ca exista ceva dincolo de minciunile care i s-au spus. Exista. Nu se intreaba unde ar putea duce incercarea ei de a afla adevarul. Ar trebui sa se intrebe. Nu si-a imaginat niciodata cat de departe poate merge ca sa se razbune. Acum o va face. Tradare, vina, secrete adanc ingropate si puterea destinului – toate alcatuiesc acest deznodamant surprinzator al seriei Mara Dyer. Vremea razbunarii a sosit. Profund, intens, intunecat. - Lev Grossman, autorul seriei Magicienii Noah este o combinatie letala: natural si nepasator, dar extrem de atragator si promiscuu. Mara Dyer este la fel de imperfecta si enigmatica; in preajma ei, Noah devine vulnerabil. Cu inima putin ranita, dar nu sfasiata, Noah are frumusetea lui, pe care doar relatia cu Mara o scoate la suprafata. - The Guardian Mara e un personaj mai complicat, insa Noah este cel mai imprevizibil. Mi-a placut foarte mult sa-l creez pentru ca este atat de diferit de toti ceilalti; vocea lui e diferita, experienta lui e diferita, motivatiile sale sunt diferite - personajul lui s-a conturat incet in fata ochilor mei. - Michelle Hodkin Michelle Hodkin a crescut in Florida, a mers la colegiu in New York si a studiat dreptul la Michigan inainte de a scrie primul sau roman, Mara Dyer. Inceputul, in 2011. Cartea a fost YALSA Reader's Choice, iar continuarea, Mara Dyer. Transformarea, a intrat direct pe lista de bestselleruri New York Times. Din seria Mara Dyer fac parte volumele: • Volumul 1: Inceputul • Volumul 2: Transformarea • Volumul 3: Razbunarea Fragment din romanul "Mara Dyer. Razbunarea" de Michelle Hodkin: "Am deschis ochii, fluturand din pleoape. Parca eram leganata, parca pluteam in aer. - Imi pare atat de rau, Mara! Vocea era inabusita, distorsionata. Venea dinspre o creatura cu ochi imensi, intunecati si goi si cu un bot ca o gaura. A pufnit cand s-a aplecat asupra mea, deschizandu-mi gura. Voiam sa tip, dar buzele si dintii imi erau amortite.    Cand am deschis din nou ochii, lumea era alba si creatura disparuse. Narile ma intepau, invadate de mirosuri chimice, iar pamantul de sub mine era tare si neclintit. Pentru ca nu era pamant, mi-am dat seama cand am vazut incaperea. Era o masa. O targa. Mi-era frig, foarte frig si nu-mi simteam membrele. - Mi-as fi dorit sa evitam asta. Vocea ii apartinea doctoritei Kells, pe care am zarit-o cumva, cu coada ochiului. N-o vazusem niciodata nemachiata inainte. Parea inspaimantator de tanara, in afara ridurilor adanci care-i inconjurau gura. Cateva suvite de par ii scapasera din cocul lejer, stand la baza gatului. Mirosea a transpiratie si inalbitor. - Voiam sa te fac bine. Credeam ca te pot salva. A clatinat din cap, de parca nu-i venea sa creada ca a fost atat de proasta. - Credeam, avand in vedere dozele regulate de Anemosyne si Amylethe, ca te vom putea incredinta din nou familiei tale. De fapt, credeam ca te vei putea intoarce si la scoala! A ras atunci, cu un sunet pitigaiat si panicat. Nu se uita la mine - nu eram sigura nici macar ca vorbeste cu mine. In plus - oare plangea? - Imi pare rau ca te-am facut sa crezi ca Noah e in viata. Imi cer scuze pentru asta. Stiu cat de greu trebuie sa-ti fi fost, sa auzi inregistrari ale vocii lui. Dar Jude nu mi-a dat de ales, intelegi? Nu e... in regula. N-avea idee ca va duce lucrurile la fel de departe precum le-a dus la Tamerlane. Nici cea mai vaga idee. Uneori nici macar eu nu-i pot prezice actiunile."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

15. Mandrie si prejudecata - Jane Austen

    Cea mai cunoscuta si mai apreciata opera a lui Jane Austen va introduce in lumea de la cumpana veacurilor xvlll si xlx. Observatia fina si umorul autoarei ofera cititorului delicioase momente de lectura, surprinzind modul de viata britanic la un anumit nivel social. Nu lipseste nici povestea de dragoste cu peripetiile ei.      Fragment din romanul "Mandrie si prejudecata" de Jane Austen:     „— Carevasazica, striga, Darcy in timp ce se plimba cu pasi repezi prin incapere, asta este parerea dumitale despre mine! Aceasta este stima pe care mi-o acorzi! Iti multumesc pentru explicatiile atat de amanuntite. Conform acestei evaluari, am comis intr-adevar multe greseli grave! Dar poate, adauga el oprindu-se din mers si intorcandu-se spre ea, aceste ofense ar fi putut fi trecute cu vederea daca mandria dumitale n-ar fi fost ranita, de marturisirea sincera a considerentelor morale care m-au impiedicat o buna bucata de timp sa concep un plan foarte serios. Aceste acuzatii amare ar fi putut fi evitate, probabil, daca as fi reusit sa imi ascund, cu mare dibacie, chinurile interioare si daca v-as fi magulit cu speratita ca actionez pe baza unei porniri irezistibile, neconditionate; ca am o problema de ratiune, de judecata, de orice. Dar eu am oroare de absolut orice prefacatorie. Nici macar nu imi este rusine de sentimentele pe care vi le-am impartasit. Au fost normale si corecte. Dumneata te astepti sa, sar intr-un picior de bucurie ca rudele dumitale irni sunt inferioare? Sa ma simt magulit de perspectiva in care as avea niste rude care au o conditie sociala mult sub nivelul rangului meu?     Elizabeth simti ca devine din ce in ce mai furioasa. Se stradui din rasputeri sa vorbeasca linistita:     — Domnule Darcy, te inseli daca, presupui ca modul in care mi-ai facut declaratia m-a afectat in vreun fel, in afara de faptul ca m-a scutit de nelinistea pe care as fi putut-o simti in momentul in care te-am refuzat daca te-ai fi comportat ca un gentleman.     Il vazu ca, tresare, dar nu-i raspunse, asa ca isi duse ideea mai departe:     — Nu exista nicio modalitate prin care m-ai fi putut cere in casatorie in asa fel incat sa fiu tentata sa accept.     Din nou, vorbele ei avura un efect devastator asupra lui; se uita, la ea cu o expresie de scepticism amestecat cu groaza. Continua:     — Inca, de la inceput — inca, din clipa in care te-am cunoscut, as putea sa spun, manierele dumitale m-au convins pe deplin de aroganta, ingamfarea si dispretul egoist pe care le ai fata de ceilalti, iar aceste trasaturi ale dumitale au pus temelia antipatiei pe care evenimentele ulterioare au consolidat-o intr-una extrem de puternica. Nu a trecut o luna din momentul in care te-am cunoscut si am stiut ca ai fi ultimul barbat din lume cu care as putea fi convinsa sa ma casatoresc.     — Cu tot respectul, cred ca ai spus tot ce-aveai de spus. Iti inteleg perfect sentimentele si nu-mi mai ramane decat sa ma rusinez de ale mele. Te rog sa ma ierti ca ti-am rapit atat de mult din timp si te rog sa accepti din partea mea cele mai sincere urari de sanatate si fericire.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

16. Mandarina - Razvan Petrescu

Nascut in 1956, absolvent al Facultatii de Medicina din Bucuresti, profeseaza opt ani ca medic. Este descoperit in 1986 de criticul literar Mircea Martin si frecventeaza cenaclul Universitas pina in decembrie ’89. Renunta la medicina in 1990 si lucreaza la revistele Cuvintul si Amfiteatru, apoi la editurile Litera, All si Curtea Veche Publishing. La Cartea Romaneasca ii vor aparea volumele de proza scurta Gradina de vara (1989, premiul Fundatiei „Liviu Rebreanu“), Eclipsa (1993, premiul orasului Tirgoviste), Intr-o dupa-amiaza de vineri (1997, Premiul Cartea Anului la Salonul National de Carte de la Cluj, Premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de proza a anului si Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti), metajurnalul Foxtrot (2008, Premiul Radio Romania Cultural). In 2013 i se publica volumul Variatiuni pe o tema de Vater-Puccini — interviuri in proza (Curtea Veche Publishing, unde i-au mai aparut un volum epistolar, Scrisori catre Mihai, 2014, si Ursuletul lui Freud, cronica fictional-literara, 2015). A scris doua piese de teatru: Farsa (1994, Editura Unitext, premiul UNITER) si Primavara la bufet (1995, Editura Expansion, Marele Premiu la Concursul National de Dramaturgie „Camil Petrescu” editia I, si premiul Uniunii Scriitorilor). Inclus in cinci antologii de proza scurta si in manualele de limba si literatura romana pentru clasa a X-a, publicate de editurile Univers, Paralela 45 si Rosetti. A fost tradus in Israel, Spania, Anglia, Franta si SUA.      Razvan Petrescu este un fel de James Bond al prozei scurte: nu rateaza nici o metafora, iar fiecare fraza este pentru el o femeie frumoasa, periculoasa si cu simtul umorului. Nu-i poti repovesti povestirile, dar cine a citit vreodata o proza de-a sa il tine minte toata viata. E un scriitor tragic-comic care te nauceste si un mare stilist, unul dintre putinii adevarati. - Marius Chivu

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

17. Fiica ascunsa - Elena Ferrante

O meditatie profunda si emotionanta asupra conditiei de femeie si mama. Leda, o profesoara de literatura engleza, divortata de multa vreme, ramane pentru prima oara singura dupa ce fetele sale, de-acum mari, pleaca in Canada, sa locuiasca impreuna cu tatal lor. Convinsa ca va fi coplesita de singuratate si de un sentiment de inutilitate, Leda gaseste in schimb o libertate la care nu indraznise sa se gandeasca. Aceasta libertate insa, se transforma intr-o necrutatoare introspectie provocata de intalnirea cu o familie galagioasa intr-un satuc din sudul Italiei, unde Leda pleaca intr-o mica vacanta. Astfel, povestea unei femei care se redescopera pe sine devine povestea unei confruntari nemiloase cu trecutul. Inca de la aparitia romanului Prietena mea geniala, care deschide Tetralogia Napolitana, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformandu-se in asa-numita „Febra Ferrante". Este considerata una dintre autoarele contemporane cele mai convingatoare, o stilista desavarsita, cu o intuitie artistica iesita din comun, care a castigat admiratia mai multor scriitori celebri - Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud - si a unor critici importanti: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar fara indoiala, primirea cea mai calduroasa a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare care vorbeste intr-un stil plin de frumusete si forta despre sentimentul de apartenenta la un loc, despre relatiile umane, dragoste, familie si prietenie.   Senzational este ca, pe masura ce urmareste cu empatie extremele personajelor sale, stilul lui Ferrante razbate dincolo de orice limita, nerabdator parca sa duca fiecare gand pana la concluzia sa cea mai radicala si, inapoi, pana la punctul cel mai radical in care a prins contur. Lucrul acesta este evident in curajul cu care naratoarele femei vorbesc despre copii si maternitate. - James Wood, The New Yorker Cand citesti un roman al Elenei Ferrante te simti ca si cum Kafka ar fi scris un roman in care Gregor Samsa nu se transforma intr-un gandac, ci devine constient fara incetare de identitatea sa de insecta, descoperind metafore ale acestei identitati peste tot in jurul lui. - The Guardian Desi in romanele Elenei Ferrante spatiul si timpul sunt bine precizate, referintele externe sunt atenuate, lasand locul miscarile subtile, intime, din subterana ale gandurilor si emotiilor. - Harper’s Magazine Cred ca un cititor adevarat nu cauta chipul fragil al autorului in carne si oase, ci mai degraba fizionomia bruta pe care o contine fiecare cuvant. - Elena Ferrante Autor recomandat de Vasile Ernu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din volumul "Fiica ascunsa" de Elena Ferrante:   "Pe strada era multimea de sambata seara, persoane arse de soare, familii intregi, femei care impingeau carucioare, tati plictisiti sau furiosi, perechi de tineri strans imbratisati sau de batrani care se tineau de mana. Mirosul produselor autobronzante se combina cu cel al vatei de zahar, al migdalelor prajite. Durerea, ca un taciune aprins infipt intre omoplati, nu-mi dadea voie sa ma gandesc decat la ce se intamplase, la nimic altceva. Am simtit nevoia sa le telefonez fiicelor mele, sa le povestesc incidentul. A raspuns Marta, a inceput sa vorbeasca asa cum facea ea, incontinuu, repezita si exaltata. Am avut impresia ca se temea mai mult decat de obicei s-o intrerup, sa-i pun intrebari iscoditoare, fac vreun repros sau pur si simplu sa schimb tonul ei excesiv-vesel-sceptic intr-unul serios care i-ar fi impus intrebari reale si raspunsuri reale. Mi-a vorbit mult timp despre un party la care ea si sora ei erau obligate sa mearga n-am inteles bine cand, in seara aia sau a doua zi. Tatal lor tinea la asta, erau prieteni de-ai lui, nu doar colegi de universitate, dar si oameni care lucrau in televiziune, persoane importante fata de care el voia sa faca impresie buna, sa arate ca, desi nu avea inca cincizeci de ani, avea doua fiice deja mari, bine educate, frumoase. A tot vorbit, s-a suparat la un moment dat pe vreme. Canada, a exclamat, este o tara de nelocuit, atat iarna, cat si vara. Nu m-a intrebat deloc nici macar cum ma simteam, sau poate ca m-a intrebat, dar nu mi-a dat sansa sa-i raspund. Foarte posibil sa nu-l fi mentionat deloc nici pe tatal ei, am auzit eu asta in subtext. In conversatiile cu fiicele mele aud deseori cuvinte sau propozitii omise. Ele, uneori, se infurie, imi spun mama - n-am spus asta niciodata - tu o spui - ai inventat-o. Dar nu inventez nimic, imi este de-ajuns sa ascult, ce nu se rosteste e mai clocvent decat ce se spune. In seara aceea, in timp ce Marta divaga turuind, o clipa m-am gandit ca inca nu se nascuse, nu iesise niciodata din burta mea, ca sta in pantecele alteia, Rosaria spre exemplu, si ca urma sa se nasca avand o alta infatisare, o alta capacitate de a reactiona. Poate ca era ceea ce-si dorea in secret dintotdeauna, sa nu fie fiica mea. Povestea nevrotic despre ea insasi de pe un continent indepartat. Povestea despre par, ca trebuia sa-l spele incontinnu pentru ca nu-i statea niciodata bine, despre stilistul care i-l distrusese, asa ca n-o sa se duca la party, n-o sa iasa niciodata din casa dichisita in felul ala, o sa se duca doar Bianca al carei par era superb si-mi vorbea ca si cum ar fi fost vina mea, n-o facusem in asa fel incat sa poata sa fie fericita. Proteste vechi. Am simtit-o frivola, da, frivola si plicticoasa, plasata intr-un punct prea indepartat de acest loc de pe faleza, seara, si am pierdut-o.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

18. Exit 45 - Radu Jorgensen

Exit 45. Tragedie academica americana Exit 45 este un roman academic american. Actiunea de secol XXI descopera o America scindata intre radicali si conservatori, intre diferitele grupuri etnice, intre interventionisti si pacifisti, intre cei militanti-cu-tot-dinadinsul si cei alergici-la-orice-idee-de-schimbare, intre profesori si studenti, intre Wall Street si main street. Personajele vin din medii diferite ca ortodoxia sarbeasca si catolicismul polonez, din China mai nou capitalista si Argentina pampasurilor lovite de seceta. Stereotipurile sunt deconstruite si reconstruite, un fir narativ e vecin cu Conversatia lui Coppola, thriller psihologic, daca vreti, iar altul se trage din marsul de la Selma, Alabama. Romanul nu respecta tabuuri, e un studiu de sistem si are ritmul unei autostrazi americane: goana cu motorul turat la maximum, depasiri legale si ilegale, frana pana la zero, asteptare panicata, plecare in tromba si, din nou, goana sustinuta. Majoritatea scenelor se petrec in perimetrul Richmond — Washington — Baltimore, bine-cunoscut pentru tensiunile politice la nivel inalt, pentru lumea academica si asa-zisul coridor tehnologic, pentru criminalitatea ridicata si, nu in ultimul rand, pentru cutremurele sociale iscate de lupta pentru libertati civile. Tensiunea se acumuleaza treptat de-a lungul celor patru parti ale romanului. Ceea ce incepe ca un amuzament se transforma intr-o obsesie. Regulile jocului se schimba din mers. Disperarea hackerului, a celui care ajunge sa instaleze microfoane in cabinete si sali de curs si care monitorizeaza inregistrarile, este, in Exit 45, cel putin la fel de mare ca a lui Harry Caul, personajul lui Coppola din Conversatia, sau a fotografului din Blow Up-ul lui Antonioni.  Fragment din cartea "Exit 45" de Radu Jorgensen   "Se completau reciproc, erau foarte politicosi cei doi studenti, se inclinau putin in timp ce el vorbea si dadeau apreciativ din cap, tragand tot timpul cu ochiul spre trepte, in asteptarea altor oaspeti.  Fata cu nasul rosu, care se asezase in sala fara sa-si ia ecusonul, se intoarse acum dupa el. In timp ce-i admira puloverul de lana groasa, impletit cu noduri mari si serpi rasuciti, in relief, sarbul auzi langa el o voce usor ragusita prezentandu-se ca Petar Golubic. Se intoarse si, dupa ce-l studie pret de-o secunda, ii intinse mana, surprinzandu-l. Se prezenta si-i spuse direct, fara menajamente, in sarbo-croata, ca se trezise la ora aceea matinala numai si numai fiindca avea nevoie de un partener de bridge care sa joace Standard American si sa aiba un oarecare nivel. Petar fu incantat, nu puse intrebari fara rost, intelegand ca tipul asta la fel de costeliv ca el, sarb dupa accent, nepieptanat si sorbind din cafea, isi facuse deja temele. In schimb, la curent cu rutina simpozioanelor de genul acesta, el le ceru studentilor lista de invitati-ai-invitatilor si-l trecu acolo, primul, pe CV. Sarbul zambi: iata-l inapoi, in adevarata lume academica! Se asezara la o masa langa fereastra. Ecranul laptopului din fata lor stralucea in soare, incat screen saverul, desi multicolor si jucaus, era ca si invizibil. Petar stramba din nas, dar CV nici nu baga in seama amanuntul. Nu numai ca mirosul scolii asteia si atitudinea baietilor eleganti de la intrare ii aminteau lui CV de scurta si involburata lui cariera universitara est-europeana, dar tocmai realizase ca, dupa o foarte lunga intrerupere, vorbea acum cu cineva, fata in fata, limba de-acasa.  Batranelul intra din nou in sala care se umplea, puse pe o masa un cos imens cu portocale si, dregandu-si vocea, anunta ca, din motive nestiute, avionul unuia dintre prezentatori avusese intarziere si ca, prin urmare, vor incepe cu un oarecare decalaj. Un sfert de ora, nu mai mult! Prezentatorul era pe drum. Desi Petar, care se facuse comod, ramanand intr-un sacou de o croiala impecabila si la cravata, nu-l intrebase cum aflase de el, CV se simti dator sa-i spuna adevarul."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

19. Constellation - Adrien Bosc

Constellation, cartea de debut a lui Adrien Bosc, a obtinut in 2014 Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze, Premiul Gironde Nouvelles Ecritures, iar in 2015 Premiul Paris Diderot-Esprits libres. In noaptea de 27 spre 28 octombrie 1949, avionul Constellation, "noua cometa a companiei Air France", care plecase de la Paris catre New York, se striveste de muntele Redondo, in largul arhipelagului Azore. La bord se aflau 48 de pasageri si membri ai echipajului, printre care celebrita?i precum boxerul Marcel Cerdan si violonista Ginette Neveu. Adrien Bosc reaprinde toate cele 48 de stele stinse in tragica noapte, asculta vocea fiecarei victim si ii spune povestea, dandu-i din nou viata. Imbinand scriitura jurnalistica si aventura romanesca, autorul reuseste sa creeze legaturi intre pasageri si evenimentele timpului lor. Insa marea provocare la care isi propune sa raspunda este de a descoperi inlantuirea de infime cauzalitati care au dus la acest sfarsit dramatic. Traducere din limba franceza si note de Mariana Piroteala. Fragment din cartea "Constellation" de Adrien Bosc ",,Noua cometa a Air France'' anuntau pliantele publicitare. Constellation avea sa ia locul hotelurilor de lux plutitoare si sa impuna definitiv suprematia cerului asupra marii. O pasare cromata nascuta din nebunia unui om, Howard Hughes. Principalul actionar al companiei Trans World Airlines (TWA), Hughes demarase in 1939 proiectul pentru construirea lui "Connie". Asociindu-se cu constructorul Lockheed Aircraft, magnatul cinematografiei si al aviatiei punea un nou pariu - un avion de linie cu patru motoare, presurizat, capabil sa parcurga o distanta de cinci mii sase sute de kilometri fara escala. Trasa in linii mari planurile, lasandu-se calauzit in schitele sale de eleganta si erotism, inginerilor revenindu-le misiunea de a le adapta la regulile aeronauticii. In aceeasi perioada, pentru filmul Proscrisul, cineastul-aviator crea un sutien cu schelet ranforsat de otel autoportant, transformand pieptul lui Jane Russell intr-o racheta indreptata direct catre ecran si catre ocrotitorii moralitatii. Introdus in programul de aparare al armatei americane abia in 1944, dupa transportarea trupelor aliate de pe un continent pe altul, Constellation, avandu-l la comanda pe miliardarul excentric, efectua primul zbor comercial, spulberand un record, din Burbank, California, la Washington in doar sase ore si cincizeci si sapte de minute. Pe 15 februarie 1946, producatorul-aviator convoca pe toata lumea buna de la Hollywood pentru a efectua un zbor fara escala de la New York la Los Angeles. La opt mii de metri altitudine, Hughes, cu portavocea mana si cu o cupa de sampanie in cealalta, la brat cu Paulette Goddard si Linda Darnell, isi prezenta noua jucarie. Cu Constellation si stelele sale, aviatia intra in epoca luxului aluminizat. Simbol al apogeului transatlanticelor cu elice, primele zboruri nu prevesteau insa nimic din destinul lor. Bizara lege a seriilor. Pe 18 iunie 1946, unul dintre cele patru motoare ale avionului Constellation al companiei Pan Am a luat foc."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

20. The Song of Achilles - Madeline Miller

Winner Of the Orange Women's Prize for Fiction   A Sunday Times And New York Times Bestseller    Greece in the age of heroes. Patroclus, an awkward young prince, has been exiled to the court of King Peleus and his perfect son Achilles. Despite their differences, Achilles befriends the shamed prince, and as they grow into young men skilled in the arts of war and medicine, their bond blossoms into something deeper - despite the displeasure of Achilles's mother Thetis, a cruel sea goddess. But when word comes that Helen of Sparta has been kidnapped, Achilles must go to war in distant Troy and fulfill his destiny. Torn between love and fear for his friend, Patroclus goes with him, little knowing that the years that follow will test everything they hold dear.   A book I could not put down. - Ann Patchett  An exciting, sexy, violent Superman version of The Iliad. - Guardian Sexy, dangerous, mystical. - Bettany Hughes Captivating. - Donna Tartt I loved it. - J K Rowling  Ravishingly vivid. - Emma  Donoghue 

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

21. Anii frigului - Dan Stanca

Atlet al realismului ezoteric si campion al tristetilor metafizice, Dan Stanca este cel mai dostoievskian (si eliadesc) scriitor din peisajul nostru literar. De peste trei decenii se lupta narativ cu demonismul, erezia, vinovatiile naucitoare si ispasirile halucinante. Indiferent ca-i vorba de mistica, politica, sexualitate, de ocultism, legionarism, alcoolism, alchimie, gazetarie, simbologie sau guenonism, el alcatuieste frenetic scenografii fantaste, subrezite de ispite abisale, initieri morbide, deprimism hipnotic, hierogamii si hierofanii delirante. Proza lui pare ca rivalizeaza sufleteste cu lupta biblica din Vadul de la Peniel. Imaginati-va, acum, un «Fenomen Pitesti» conjugal (cu o sotie tortionara), corelat cu destinul aiuritor al lui Sandu Tudor, stranietatea initiatica a gruparii Rugului aprins de la manastirea Antim, sculptori atinsi de «tipologia deznadejdii si deformarii», disparitii magice din puscaria Aiudului, socante inserturi erotice de tantrism punitiv, plus un final paradoxal – totul textuat cu sarcastica ambiguitate de personajul… Hector Noroaie! Altminteri, o lectie tulburator parabolica de ce poate insemna, in istorie, ca si in destinul individual, coincidenta contrariilor. - DAN C. MIHAILESCU Pentru mine, un roman este transformarea demonului sau a daimonului in inger. Mi-am gandit cartile ca pe un proces spiritual, in care plec de undeva de foarte jos, sau in orice caz dintr-o materie foarte framantata si chinuita, ca sa ajung la o transparenta unde sensurile spirituale se pot deslusi. - DAN STANCA Pe coperta: Egon Schiele, Tanar in tunica violet, cu mainile impreunate, 1914 Fragment din cartea "Anii frigului" de Dan Stanca "Pe bunica Dariei o chema Carolina Albescu si, asa cum a aflat, fusese a treia sotie a lui Sandu Tudor. Cand catadicsise in sfarsit sa-i spuna cine este batrana si de ce pana atunci ii invaluise identitatea in mister, il lua ameteala si pentru cateva clipe ramase fara aer. Era o dezvaluire care facea toate paralele, si acum o intelegea pe Daria de ce pastrase secretul cu sfintenie, pentru ca abia intr-un tarziu sa i-l incredinteze, dupa ce, din cauza indelungatei asteptari, il trecusera toate apele. Emotia era intr-o oarecare masura nejustificata, deoarece faptul ca atare nu aducea nimic in viata lui. Tot ala era, tot alaturi de Anastasia era condamnat sa traiasca, doar caldura pe care o simtea in mintea lui il facea sa creada ca totusi a avut loc o schimbare. A treia sotie? Stia ca Sandu Tudor fusese casatorit de trei ori, purtase, altfel spus, jugul a trei casnicii, nu i se rupsese greabanul dupa prima, ca dovada ca se invoise pentru urmatoarea, pentru ca in sfarsit, si dupa cea de-a doua, sa se inhame la o a treia. Si aceasta esuata. Dar esecurile il intarisera. Hector Noroaie privise aceste trei episoade ca pe niste incercari de ordin spiritual. Avand in vedere cum decursese dupa aceea viata omului, casatoriile ieseau din universul sentimentelor mai mult sau mai putin impartasite si constituiau probe de calire, in vederea unor incercari si mai grele.  Nu-si permitea sa se compare cu Sandu Tudor, dar faptul ca viata acestuia nu-l lasa indiferent si avea ecou in sufletul sau era chiar dovada unei posibile inrudiri. Pentru ca deodata sa-si faca aparitia femeia aceasta: anii trecuti o admirase in diverse emisiuni televizate, iar acum era o simpla partenera de conversatie."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

22. Clar de femeie - Romain Gary

Ecranizat in 1979 de Costa-Gavras, cu Romy Schneider si Yves Montand in rolurile principale, romanul Clar de femeie este un subtil exercitiu de admiratie care porneste de la cea de-a „treia dimensiune“ a barbatului si a femeii: cuplul.   In Paris, pe rue de Bourgogne, o intalnire intamplatoare: abia intors de la aeroport, pe o ploaie monotona, Michel coboara dintr-un taxi si o loveste cu portiera pe Lydia. El cunoaste toate cotloanele nefericirii si nimic nu-l mai poate surprinde. Ei ii e frica de viitor in aceeasi masura in care este traumatizata de trecut. Alchimia functioneaza cu rapiditate: el o priveste cu afectiune, ca si cand ar fi regasit pe cineva drag, ea se uita in alta parte, de parca s-ar teme ca i s-au epuizat resursele iubirii. Fragment din roman: "— Li se intampla numai celor care obosesc s-o ia mereu de la inceput...  — Ce avem, tu si cu mine? Unde-s problemele de cuplu si toate celelalte?  — Ce-s astea, probleme de cuplu? Ori exista probleme, ori exista cuplu.  — Se pare ca adesea este foarte dificil, dureros, se destrama, ia apa. Se duce naibii...  — Auzi, Michel, ce ti-a venit sa ma trezesti in toiul noptii ca sa-mi vorbesti despre problemele de cuplu? Nu ti-a cazut bine paella?  — Vreau sa stiu de ce nu avem probleme de cuplu, pentru numele lui Dumnezeu. — Exista intalniri nepotrivite, asta-i tot. Si mie mi s-a intamplat. Si tie. Cum vrei sa deosebesti falsul de adevarat cand mori de singuratate? Intalnesti un tip, incerci sa-l faci interesant, il inventezi in intregime, il umpli de calitati din cap pana-n picioare, inchizi ochii ca sa-l vezi mai bine, el incearca sa se dea drept altcineva, tu la fel, daca-i frumos si prost ti se pare inteligent, daca te considera proasta, se simte inteligent, daca observa ca ai sanii lasati, i se pare ca ai personalitate, daca incepe sa-ti para necioplit, iti spui ca trebuie ajutat, daca-i incult, stii tu destul pentru amandoi, daca vrea tot timpul sa faca dragoste, iti spui ca te iubeste, daca nu este foarte inclinat spre asa ceva, iti spui ca nu asta conteaza, daca-i zgarcit, e pentru ca a avut o copilarie saraca, daca-i badaran, iti spui ca asa-i firea lui si continui asa sa dai din maini si din picioare ca sa negi evidenta, cand de fapt sare-n ochi si asta-i ceea ce numim problemele cuplului,problema cuplului, cand nu se mai pot inventa unul pe celalalt, iar atunci apare amaraciunea, ranchiuna, ura, ramasitele pe care incerci sa le tii lipite, din cauza copiilor sau pur si simplu pentru ca inca preferi sa fii nenorocita decat sa ramai singura. Gata. Dormi. Si-acum m-am speriat asa de tare, incat n-o sa pot dormi eu. Aprinde putin lumina, ca sa te vad si sa ma linistesc. Uf, da. Esti tu. Radeam si, de altfel, mai era putin coniac in sticla. „ Timp de douazeci si cinci de ani, Michel, traiam, respiram, gandeam sa te cunosc — si din ce puteam sa traiesc, cu ce aer, ce viata era, ce ganduri fara tine?"... Invatam pe de rost aceste scrisori pe care mi le scria in timpul zborurilor si al escalelor, „franturi de eternitate", cum le numea ea, atat de banale i se pareau. Verigi stravechi, cuvinte supravietuitoare, banalitati, da, aveai dreptate, banalitati elementare, ca semnele de viata pe care avem sa le cautam cu atata inflacarare altundeva in sistemul solar, punct de plecare mereu amenintat cu uitarea de catre naufragiatii sensului, voi care cautati profunzimea si nu gasiti decat abisuri. Ascultam noaptea la postul meu de pilotaj murmurul fidel al recitatorului din pieptul meu, dar cei care si-au pierdut amintirea nici nu mai sunt in stare sa-l auda pe batranul nostru sufleor. Barbati cu preocupari de seama, care va intrebati de ce sunteti aici, ce inseamna toate astea, ce rost are lumea - si cate nume ilustre nu si-au strigat astfel pierderea de cunostinta! - acestea nu sunt defel, cum ne faceti sa credem, intrebari adresate universului, sunt doar intrebari fara glas. Existau bineinteles limite fizice, trebuia sa ne separam respiratiile, sa ne indepartam, sa luam distanta, sa ne trezim, sa ne dedublam, si intotdeauna asta este o pierdere. Cand ai doua corpuri, in anumite momente existi pe jumatate.  — Sunt coplesitoare?  — Foarte, cand nu esti aici.  M-am ridicat si am plecat de la oglinda. "

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

23. Sa nu ma parasesti - Kazuo Ishiguro

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Sa nu ma parasesti poarta in chip evident amprenta specifica a lui Kazuo Ishiguro. Rafinamentul si sensibilitatea autorului dau nastere unei tulburatoare povesti de dragoste, ai carei protagonisti sint trei tineri care fac parte dintr-o categorie aparte de fiinte umane: „donatori”, clone, nimic altceva decit produse de laborator, menite sa furnizeze organe de schimb pentru oamenii „adevarati”. Tragic, emotionant, tensionat si cu un final surprinzator, Sa nu ma parasesti este unul dintre cele mai bune romane ale lui Ishiguro, nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award si Arthur C. Clarke Award si inclus pe lista celor mai bune carti in The New York Times, Publishers Weekly si in numeroase alte reviste prestigioase. O carte scrisa magistral de un artist remarcabil, care a ales un subiect dificil: pe noi insine, vazuti printr-o lentila intunecata. - Margaret Atwood Acest roman extraordinar – si, pina la urma, inspaimintator – de inteligent nu are ca subiect numai clonele sau clonarea. El explica de ce nu explodam, de ce nu ne trezim ca intr-o zi incepem pur si simplu sa plingem si sa urlam pe strazi, distrugind totul in cale din pricina senzatiei acute, insuportabile si absolut personale ca vietile noastre n-au fost niciodata ceea ce ar fi putut sa fie. - The Guardian Cu toate ca substanta teribila a acestei carti se plaseaza la ani-lumina distanta fata de cea din Ramasitele zilei, Sa nu ma parasesti este la fel de reusita, de melancolica si de ingrijoratoare, dar in chip cu totul diferit. - The New York Times Fragment din romanul "Sa nu ma parasesti" de Kazuo Ishiguro:   „Ruth mi-a remarcat panica si s-a rasucit pe scaun, pentru a sta cu fata la mine. Asa ca m-am pregatit pentru atacul ei iminent. Am inceput sa-mi spun ca, indiferent ce imi va arunca in fata, lucrurile erau acum cu totul altfel si nu va mai obtine satisfactia pe care odinioara o cauta mereu. Acestea erau lucrurile pe care mi le spuneam in gind si acesta este motivul pentru care nu am fost deloc pregatita sa aud ce a spus intr-un final. — Kathy, mi-a zis, sincer, nu ma astept sa ma ierti vreodata. Si nu vad nici un motiv pentru care ai face-o. Cu toate astea, tot am sa te intreb. Am fost atit de uluita de vorbele ei, incit abia daca am izbutit sa rostesc, pe un ton destul de pierit: — Pentru ce sa te iert? — Pentru ce sa ma ierti?! Ei bine, mai intii pentru faptul ca te-am mintit cind m-ai intrebat ce parere am despre dorinta ta brusca si inexplicabila de a face sex. Atunci, demult, cind imi spuneai cum uneori iti venea atit de tare s-o faci, incit ai fi facut-o aproape cu oricine. Tommy s-a foit iar pe bancheta din spate, dar Ruth se aplecase in fata si ma fixa, ca si cum in acel moment am fi fost doar noi doua in masina. — Stiu cit de tare te ingrijora, mi-a zis. Ar fi trebuit sa-ti spun. Ar fi trebuit sa-ti spun ca si la mine era la fel, ca si eu treceam exact prin starile descrise de tine. Stiu, acum probabil ca ai aflat toate astea. Dar atunci nu stiai si ar fi trebuit sa iti spun. Ar fi trebuit sa-ti spun cum, chiar pe vremea cind eram cu Tommy, n-am rezistat si am mai facut-o din cind in cind si cu altii. Cit am fost la Casute, am mai facut-o cu cel putin alte trei persoane. A spus toate astea fara sa arunce vreo privire, cit de mica, in directia lui Tommy. Dar n-as putea spune ca il ignora cu buna stiinta, ci mai degraba ca dorea cu atita infocare sa-si ia aceasta piatra de pe inima, ca tot restul pur si simplu disparuse.  — De citeva ori am fost la un pas de a-ti spune, a continuat Ruth. Insa n-am facut-o. Chiar si atunci, la momentul respectiv, mi-am dat seama ca intr-o zi vei afla si ma vei invinovati. Dar tot nu ti-am spus. Nu ai nici un motiv sa ma ierti vreodata, dar vreau totusi sa-ti cer iertare acum, pentru ca... A amutit brusc. — Pentru ca... ce? am intrebat. Ea a ris si a spus: — Pentru ca nimic. Imi doresc foarte mult sa ma ierti, dar nu ma astept s-o faci. In orice caz, adevarul e ca asta nu e nici jumatate din ce vreau sa-ti spun, ci doar o mica particica. Ideea e ca eu sint cea care v-a tinut pe Tommy si pe tine departe unul de celalalt. A coborit iar glasul pina aproape la nivel de soapta: — Asta e cel mai groaznic lucru pe care l-am facut.  S-a intors putin, uitindu-se pentru prima oara la Tommy. Apoi, aproape instantaneu, i-am simtit iar privirea atintita asupra mea, insa acum era limpede ca ni se adresa amindurora. — Asta e cel mai groaznic lucru pe care l-am facut, a repetat. Nici macar nu indraznesc sa va rog sa ma iertati. Dumnezeule, mi-am spus cuvintele astea in minte de atitea si atitea ori, ca nu-mi vine sa cred ca acum vi le spun chiar voua! Erati facuti sa fiti impreuna. Nu pretind ca n-am vazut-o de la inceput. Fireste ca am vazut din prima clipa.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

24. Versetele satanice - Salman Rushdie

Versetele satanice - Salman Rushdie, editia 2017 Controversatul roman Versetele satanice i-a adus lui Rushdie Premiul Whitbread, o nominalizare la Premiul Booker si o condamnare la moarte a carei amenintare inca mai staruie asupra scriitorului. Polemicile legate de posibilele conotatii blasfematorii ale cartii au pus uneori in umbra discutiile legate de meritele literare ale textului si de rolul jucat de acesta pe scena literaturii contemporane britanice. Dar Versetele satanice e de fapt un roman superb despre dezradacinari de tot felul, despre mosteniri care trebuie sau nu acceptate, despre masti, straturi de identitati si istorii. Este in egala masura o carte a regasirilor si una a afirmatiilor, o poveste fascinanta, plina de personaje fabuloase dintr-o lume aflata la granita dintre iluzie si realitate. In sinea mea a existat intotdeauna o lupta corp la corp intre «acolo» si «aici», intre ispita radacinilor si cea a drumului. In aceasta infruntare dintre cei dinauntru si cei din afara, m-am obisnuit sa ma simt concomitent in ambele tabere. Acum am ajuns de partea acelora care, prin preferinte, fire si circumstante, pur si simplu nu apartin. Aceasta neapartenenta – la care ma gindesc ca la o dezorientare, o pierdere a Orientului – este acum patria mea artistica. - Salman Rushdie Interzis in India inca inainte de publicare, genialul roman al lui Salman Rushdie insceneaza o lupta a Binelui cu Raul intr-un decor plin de fantezie si savoare. Sirul de povesti alegorice din care este compus cheama la o revizuire radicala a tuturor prejudecatilor legate de natura divina si umana, iar limbajul in care sint redate acestea este la fel de bogat si de dens ca o tapiserie medievala. - Publishers Weekly Un suvoi narativ de o inventivitate inepuizabila, cind comic, cind furios, infatisind viata omeneasca in toate contradictiile ei. Un roman incendiar, atit prin indrazneala verbala, cit si prin autenticitatea psihologica. - Newsday Versetele satanice este o carte care isi are locul alaturi de marile alegorii ale identitatii din literatura universala, precum Calatoriile lui Gulliver, Candide sau Viata si opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman. - The New York Times Book Review Traducere din limba engleza si note de Dana Craciu Fragment din cartea "Versetele satanice" de Salman Rushdie: "Reincarnarea a fost intotdeauna unul din subiectele preferate ale lui Gibreel - care era de cincisprezece ani cea mai mare vedeta din istoria cinematografului indian -, chiar dinainte de momentul cand a invins „miraculos" Virusul Fantoma, cel despre care toata lumea a crezut ca ii va pune capat carierei. Cineva ar fi trebuit sa-si dea seama - desi nimeni n-a facut-o - ca in clipa in care avea sa-si revina, va reusi, casazicemasa, acolo unde microbii dadusera gres si va parasi viata pentru totdeauna cu o saptamina inainte de a face patruzeci de ani, disparind - puf!, ca intr-o scamatorie - din senin.  Primii care i-au observat disparitia au fost cei patru membri ai echipei pe care o avea la studioul de echipa responsabila de scaunul cu rotile. Cu mult inainte de a se imbolnavi, isi facuse obiceiul de a se lasa transportat de pe un platou pe altul pe marea intindere a studiourilor D.W. Rama de aceasta mina de atleti rapizi si de incredere, pentru ca un om care face pina la unsprezece filme „simultan" trebuie sa-si conserve energia. Ghidati de un cod complex de linii, cercuri si puncte, pe care Gibreel si-l amintea de pe vremea copilariei sale, petrecuta printre legendarii transportatori de prinzuri din Bombay (o sa revenim la ei mai tirziu), carausii il purtau de la un rol la altul, livrindu-l cu aceeasi punctualitate si precizie cu care tatal sau livrase cindva mincarurile. Dupa fiecare filmare Gibreel se intorcea pe scaun si era dus in mare viteza spre urmatorul platou, pentru a fi iarasi costumat si machiat, si i se dadeau replicile pe care le avea de spus.  - A face cariera cinematografica in Bombay, le-a spus el celor din loiala sa echipa, e mai degraba un fel de cursa de scaune pe rotile, cu cate o oprire sau doua pe parcurs."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

25. Posta - Charles Bukowski

„Deci am iesit si-am fost la un show de striptease, am baut si-am chiuit si ne-am ris. Nu stiu cine era cu banii, dar cred ca el avea cea mai mare parte, ceea ce era placut ca variatie, si eu tot rideam si-o pipaiam pe fata pe cur si pe tite si-o pupam, dar nu-i pasa nimanui. Cit tineau banii, tineai si tu. M-au condus inapoi si el a plecat cu ea. Am mers la usa, mi-am luat la revedere, am deschis radioul, am gasit un sfert de scotch, am baut, rizind, simtindu-ma bine, in sfirsit relaxat, liber, arzindu-mi degetele cu chistoace de tigara, pe urma am reusit s-ajung pina la pat, pina la margine, m-am impiedicat, am cazut pe saltea, am dormit, dormit, dormit... Dimineata era dimineata si eram inca viu. Poate-o sa scriu un roman, mi-am zis. Si apoi am facut-o.” Fragment din cartea "Posta" de Charles Bukowski: "A mai fost un ciobanesc german. Era vara fierbinte si a aparut SARIND dintr-o curte din spate si apoi a PLONJAT prin aer. Dintii i-au facut harst, ratindu-mi de putin vena jugulara. - IISUSE ! am zbierat. IISUSE HRISTOASE! CRIMA ! CRIMA ! AJUTOR ! CRIMA ! Bestia s-a-ntors si s-a aruncat din nou. L-am trosnit bine in cap, la jumatatea traiectoriei, cu geanta de corespondenta, scrisorile si revistele zburind pe-afara. Era gata sa se-arunce din nou cind doi insi, proprietarii, au iesit si l-au prins. Apoi, in timp ce se uita si miriia, m-am aplecat si am adunat scrisorile si revistele pe care a trebuit sa le cartez din nou pe pragul casei urmatoare. - Bai nenorocitilor, nu sinteti sanatosi, le-am zis celor doi indivizi, ciinele asta-i un ucigas. Scapati de el sau nu-l mai lasati pe strada ! M-as fi batut cu amindoi, dar ciinele era acolo, miriind si sarind intre ei. M-am dus pe pragul urmator si mi-am cartat din nou corespondenta pe coate si pe genunchi. Ca de obicei, n-am avut timp sa iau prinzul, dar tot am intirziat 40 de minute la intoarcere."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

26. Bungo Stray Dogs Vol.2 - Sango Harukawa , Kafka Asagiri

Discover the ultimate manga experience with the Bungo Stray Dogs  Series! Regaining consciousness after nearly losing his life to Akutagawa, Atsushi is paralyzed by the thought of bringing more death and destruction down on the heads of his companions at the Armed Detective Agency and vows to run away. But before he can make good on his resolution, the Mafia sends Ryuurou Hirotsu of the merciless Black Lizard squad to storm their offices! Between the bomb-tossing Motojirou Kajii and the demure, kimono-wearing Kyouka Izumi, will the Mafia's literary giants close the book on Atsushi and the Armed Detective Agency for good?!

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

27. Palatul puricilor - Elif Shafak

Autoarea bestsellerului international Bastarda Istanbulului   Palatul Puricilor foloseste cu ingeniozitate structura narativa din O mie si una de nopti, ramificind naratiunea principala in nenumarate povesti, care mai de care mai amuzanta si mai uimitoare. Ceea ce leaga toate aceste intimplari este locul in care se petrec – Palatul Bomboana, o cladire de apartamente de pe strada Cabal, construita pe la jumatatea secolului XX de un cuplu de imigranti rusi. Altadata plin de farmec si cu personalitate, acum insa cazut in paragina, invadat de gunoaie si de paraziti de toate soiurile, Palatul Puricilor, asa cum a ajuns sa fie poreclit, este populat de personaje curioase, de la pitorestii coafori Celal si Cemal la obsedata de curatenie Tijen Igiena, familia Fiii-cei-iuti-din-fire, urmarita de blestemul nasurilor, sau frumoasa Amanta Trista. Palatul Puricilor este, de fapt, o metafora a Istanbulului, cu amestecul lui de vechi si nou, splendoare si mizerie si diversitatea lui culturala cuceritoare.   Fragment din romanul "Palatul puricilor" de Elif Shafak:   „Totusi, cand si-au luat ramas-bun de la Celal, care le-a condus pana la usa, si au inceput urce treptele Palatului Bomboana, diferenta de varsta dintre ele a devenit dureros de vizibila. Copila se oprea des s-o astepte pe batrana, uneori coborand cateva trepte, ca s-o insoteasca apoi pana sus. Odata ajunse in felul asta la etajul al treilea, madam Auntie s-a oprit sa-si traga sufletul. Pe cand se sprijinea de usa, stand intr-un picior, de parca ar fi fost pedepsita, Su s-a folosit de prilej ca sa-i impartaseasca mai multe prietenei sale varstnice, langa care se sitea deja in largul ei. - Trei fete din clasa mi-au pus o porecla. Stii etichetele alea de pe caiete, nu-i asa? Ei bine, pe-a mea au scris cu litere de tipar „SUPADUCHIOASA". Numele meu adevarat e Bengisu, eu doar l-am prescurtat. -Stii, si eu am avut paduchi cand eram mica, a murmurat madam Auntie, in ciuda stingherelii pe care i-o starnea rasul fetitei. - Chiar? Ti-au pus si dumitale o porecla? a intrebat Su, incercand sa-si dea seama cine era „bunicul" incruntat, cu barba roscata, care atarna de lantisorul ei de la gat. - Nu, nu mi-au pus nici o porecla. Aveam o spalatoreasa care isi alinia toti copiii si-i despaduchea. Ea m-a scapat si pe mine de paduchi. Biata maica-mea a facut o criza. Era o femeie delicata, nu putea face fata la astfel de lucruri. Asa fusese crescuta. Ce putea face? Daca se usca un trandafir in gradina, se ducea la culcare indurerata, daca vedea un sobolan mort, nu-si revenea zile in sir. Cred ca se nascuse intr-o epoca nepotrivita... Ochii albastri-cenusii ai femeii si-au pierdut stralucirea. Insa numai o clipa. Cu intuitia unica a celor care si-au impus sa nu isi mai aminteasca anumite evenimente si sa nu pomeneasca anumite nume, a simtit ca era gata sa patrunda in gradina interzisa a memoriei sale si a batut imediat in retragere. I-a facut smechereste cu ochiul copilei, al carei cap parea si mai mic dupa ce se tunsese, ca si cum i-ar fi impartasit secret. - Sa nu-ti pese ca-ti spun „Supaduchioasa" ori mai stiu eu cum. Toata lumea ia paduchi in copilarie - si nu numai atunci. Oamenii iau paduchi si cand sunt mari. De unde sa stii cine are paduchi si cine nu? Poti sa vezi paduchii cu ochiul liber? Toti pretind ca sunt curati ca lacrima, dar, crede-ma, au si ei paduchi undeva inauntrul lor. Convinsa mai degraba de bunele intentii din spatele cuvintelor decat de cuvintele in sine, Su a dat fuga sa sune la usa ei de indata ce-au ajuns la etajul al patrulea. - M-am intooooors! a strigat ea cand s-a deschis usa. Desi ingrijorata pentru ca intarziasera, Tijen Igiena parea sa-si fi invins nelinistea de mai devreme si i-a multumit vecinei sale. - Arata bine, foarte scurt si foarte sic in acelasi timp, i-a raspuns madam Auntie. Apoi s-au uitat incordate una la alta, simtindu-se obligate sa mai spuna ceva, dar nestiind prea bine ce-ar mai putea spune. - Te-as invita inauntru, insa n-am terminat curatenia. Arn lasat totul balta cand a plecat femeia care ma ajuta, a ingaimat Tijen Igiena. Femeia stresata si nervoasa de la coafor parca disparuse, lasand in locul ei o copie timida, reticenta.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

28. Afacerea Columb - Steve Berry

Afacerea Columb - editie de buzunar Castigator al premiului Pulitzer, Tom Sagan este un jurnalist de investigatii care a scris articole dintre cele mai interesante despre subiecte arzatoare din intreaga lume. Dar reputatia sa profesionala este adusa la zero in momentul in care un articol controversat despre o zona macinata de razboaie este considerat o inselaciune. In prezent, este nevoit sa traiasca chinuit de deciziile gresite pe care le-a luat si cu adevarul socant pe care nu il va putea dovedi niciodata - caderea sa fiind un act deliberat pus la cale de un dusman necunoscut. Insa in momentul in care este pe punctul de a-si curma viata pentru a pune capat suferintei, destinul intervine printr-un strain enigmatic care vine cu o cerere ce nu poate fi ignorata. Zahariah Simon are nevoie disperata de ceva ce numai Sagan poate avea - cheia unui mister de 500 de ani, o comoara cu implicatii politice controversate in lumea moderna. Pentru amandoi, Simon si Sagan, miza este mare, motivatia - foarte personala, iar consecintele conflictului dintre ei pot fi cu adevarat catastrofice. Steve Berry scrie un nou roman plin de aventuri palpitante care il poarta pe cititor intr-o cautare riscanta, din Florida la Viena si Praga, iar in final, prin muntii Jamaicai, unde doi barbati incearca sa isi incheie socotelile, printr-un joc periculos care va schimba tot ceea ce stim despre descoperirea Americii. Fragment din romanul "Afacerea Columb" de Steve Berry: “Zachariah nu mai putea dormi. Situatia cu Alle Becket ridicase prea multe probleme. Bene Rowe era mult mai ingenios decat isi putuse el imagina. Din fericire, ca si in cazul lui Tom Sagan, il verificase pe jamaican. Ce mai caracter! Mama lui era jumatate taino, jumatate africana, cu radacini care ajungeau la sclavii importati pentru a lucra plantatiile. Tatal lui era african pur, atat de pur cat putea ajunge un descendent jamaican din sclavi, considerand amestecul de rase care avusese loc. Ambii parinti ai lui Rowe erau marooni care se trageau din sclavi fugari ce se organizasera in munti si dusesera suficiente razboaie contra proprietarilor de plantatii, incat britanicii sa opteze in final pentru incheierea unei paci. Ii studiase pe marooni, incercand sa-i inteleaga. Primii sclavi fusesera adusi in Jamaica de catre spanioli in 1517, ca sa-i suplimenteze pe bastinasii taino care erau din ce in ce mai putini. Africanii devenisera pastori, vanatori si agricultori si erau oarecum liberi. Invatasera pamanturile, devenind familiari cu terenul dens si foarte impadurit. Spaniolii si britanicii se luptau de ani de zile, iar africanii s-au aliat celor dintai. In 1660, spaniolii au parasit insula definitiv, insa africanii au ramas, devenind primii marooni. Guvernatorul englez din acea vreme a prezis ca, intr-o buna zi, acesti marooni vor deveni o mare problema. Avusese dreptate. Maronii controlau interiorul insulei. Orice colonist care indraznea sa se aventureze departe de coasta platea un pret. Aparusera alti sclavi, pe masura dezvoltarii comertului cu trestie de zahar. Revoltele au devenit evenimente banale si multi africani au inceput sa evadeze catre munti, ca sa se alature celor care se gaseau deja acolo. Fermierii britanici doreau lichidarea acestor oameni. Primul razboi maroon avusese loc in anul 1731, apoi un al doilea in 1795, care se sfarsise cu cateva sute de maooni deportati. Supravietuisera doar cateva familii, in satele lor muntoase izolate."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

29. Lapte si miere - Rupi Kaur

  aceasta este calea   supravietuirii prin poezie   acesta e sangele sudoarea lacrimile   a douazeci si unu de ani   aceasta e inima mea   in mainile tale   aceasta e   rana   iubirea   ruptura   vindecarea (rupi kaur)

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

30. Stiutorii. Trei povestiri din Orbitor - Mircea Cartarescu

•  Autor distins  cu Thomas Mann Prize pentru literatura in 2018 Dintre cele peste patruzeci de povesti intersectate in constructia tridimensionala a Orbitorului, am selectat pentru acest volum trei nuclee pe care le-am socotit deopotriva foarte importante si foarte poetice: episodul trecerii Dunarii de catre clanul Badislavilor, spectacolul de circ la care asista copilul Mircea intr-o vara de neuitat si povestea contelui Witold Csartarowsky si-a nuntii sale mistice petrecute in fantasticul decor al lacului Como. - Mircea Cartarescu Fragment din cartea "Stiutorii. Trei povestiri din Orbitor" de Mircea Cartarescu: "Caii calcau acum usor si teapan pe gheata stravezie ca sticla, iar Badislavii priveau cu uimire in jur. Niciodata nu si-ar fi-nchipuit atata frumusete incremenita in crusta groasa de gheata. Dar gradina Domnului e mai mare decat mintea omului, si minunile din ea sunt multe. Sirul de sanii inainta in tacere si frig peste fermecata priveliste. Caci la un stanjen sub clestar se aflau pretutindeni, cu aripile intinse, fluturi. Trupurile lor delicate si paroase ca viermusii, stacojii sau galben-pal sau negricioase, aveau mai bine de douazeci de pasi lungime, iar intre marginile aripilor intinse puteai numara uneori si cate patruzeci de pasi. Piciorusele, trei de fiecare parte, subtirele, erau intinse in laturi, iar trompa cu care ar fi baut din ceata florilor (dar de unde flori cat palatele pentru asemenea muste minunate?) statea rasucita ca un arcusor de ceasornic sub capul cu ochi mari, roscovani. Cat despre aripi, cu azurul lor, cu catifelarea dureroasa a purpurei lor, cu nuantele, si aproape si gustul de cireasa putreda, de fistic fistichiu, de naramza, cu pipaitu-ntre degetele pleoapelor de covor persan, cu forma lor florala si avantata, cu cozile lor de randunica, cu ochii lor de paun, de dihor, de viespe, de pacatoasa si de nevastuica, aripile intreceau in ape si rasfrangeri pana si crinii campului, care nici nu torc si nici nu tes, dar, de la Matei citire, sunt imbracati mai maret decat Solomon in toata slava sa. Pretutindeni, pe toata intinderea fluviului, cat zareai cu ochii, fluturi colorati, cu aripile-ntinse, la cativa pasi unele de altele, alcatuiau o pardoseala ametitoare. Cei aflati departe se zareau mici si stersi, ca printr-o ceata albastruie, dar cel deasupra caruia treceau saniile parea un animal farmacator, o stima din cele de care vorbeau batranii pe la claci, o ciuta nevazuta, asemeni stratocamilului, vasiliscului sau inorogului cel alb ca laptele. Batand in aripile-ncremenite, soarele, deja aflat aproape de crucea boltii si arzand cu para galbena, rasfrangea culorile lor peste burtile si boturile cailor si peste chipurile celor din sanii, manjindu-le cu sineala si auriu si sangeriu si sofran, culori alese si boieresti, mai frumoase decat vesnicul carmaz al icoanelor de acasa. Convoiul opri pentru odihna si pranzire taman in mijlocul Dunarii. Scoasera zacusca si spirtul de corcoduse si sezura pe cate-o cerga, grupuri-grupuri, pe sticla verzuie."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

31. Nazuinte spuse in soapta - Tamera Alexander

Actiunea romanului Nazuinte spuse in soapta se desfasoara pe plantatia Belle Meade, cea mai importanta ferma de cai pursange din istoria Americii, si aduce in prim-plan, pe fundalul unor framantari istorice reale ale sudistilor din perioada de dupa razboi, destinul a doi oameni, Olivia si Ridley, ambii incercand sa lase in urma amaraciunea si sa gaseasca putere pentru un nou inceput, dar plini de teama ca viitorul le-ar putea rezerva si alte dezamagiri.   Olivia Aberdeen, vaduva dispretuita a unui sudist impuscat pentru tradare, este respinsa de catre societatea respectabila a locului, astfel ca accepta cu draga inima invitatia facuta de catre „matusa” Elizabeth Harding, stapana de la plantatia Belle Meade. Sperand ca va fi primita ca menajera a familiei Harding, Olivia este deceptionata cand afla adevaratul motiv pentru care sotul lui Elizabeth, generalul confederat William Giles Harding, a acceptat s-o primeasca. Negasind coltul de rai ocrotitor la care tragea nadejde, Olivia este luata pe nepregatite de sentimentele pe care incepe sa le nutreasca pentru Ridley Adam Cooper, un sudist care numai gentleman spilcuit din Sud nu pare.   Considerat, de unii, tradator, Ridley Cooper, un baiat din Sud care a ales sa lupte pentru unionisti, tanjeste cu disperare sa puna capat razboiului sau launtric. Hotarat sa deprinda si el „darul” imblanzirii cailor, pe care Bob Green, fost sclav si imblanzitor de cai, il detine, Ridley ascunde secrete care pun in primejdie vietile amandurora. In vreme ce Ridley incearca sa se ierte pentru ca a „tradat” Sudul pe care-l iubeste, Olivia este hotarata sa nu se mai lase vreodata victima a tradarii.        Fragment din romanul "Nazuinte spuse in soapta" de Tamera Alexander:       „Olivia lasa politetea deoparte.     — Si care credeti ca este, daca imi permiteti sa intreb, efectul dorit?     In sfarsit, o intrebare la care Ridley stia cum sa raspunda; doar ca Oliviei nu ii va placea deloc ce urma sa auda.     — Dorinta dumneavoastra, Olivia Aberdeen, este sa faceti ca totul sa para asa cum se cuvine, chiar daca in realitate, lucrurile stau exact invers.     Olivia isi deschise gura sa vorbeasca.     — Nu aveti niciun drept sa...     — Spre exemplu, continua Ridley inainte ca femeia sa poata protesta, stiind cat de mult ii displacea sa fie intrerupta. Cine stie, poate ca daca o va enerva indeajuns de tare, va reusi sa ii darame odata zidul acesta afurisit si sa vada o frantura din ceea ce Olivia era in realitate.     — Atunci cand vi se adreseaza o intrebare, aveti tendinta sa raspundeti intr-o maniera foarte civilizata si politicoasa si evitati sa va exprimati opinia in mod liber, chiar daca sunt mai mult ca sigur ca aveti aceasta abilitate, printre altele. In plus de asta, adauga iarasi, atunci cand femeia isi deschise din nou gura sa vorbeasca, nu ati accepta sa va ajut sa iesiti pe o fereastra afara desi ati fi dispusa sa iesiti exact pe aceeasi fereastra de bunavoie si de una singura, atata timp cat nu e nimeni in jur sa va vada.     Ochii ei licareau ca o scanteie, iar Ridley stia ca isi atinse scopul. Mai mult decat atat, stia ca daca privirile ei ar fi avut magia si puterea unui foc, ar fi fost prajit deja pe ambele parti.     — Dupa cum spuneam, domnule Cooper...     — Nu am terminat de vorbit, Olivia.     Femeia isi casca ochii si mai tare.     — Nu stiu de ce nu vi s-a oferit postul de menajera principala pana la urma, dar din cate am vazut la dumneavoastra, doamna sunteti desteapta si aveti curaj, calitati care nu trec neobservate in ziua de azi. Si, daca as fi acolo in momentul acesta, spuse Ridley privind la gardul dintre ei doi si sperand ca femeia sa auda tonul impaciuitor din glas, v-as ajuta sa va inchideti gurita aceea mica si delicata. Ridley zambi in momentul in care Olivia isi inchise gura de tot. Asta, daca nu mi-ar fi frica sa imi pierd unul dintre degete.     Dezamagirea din ochii ei era o confirmare ca femeia ignorase orice tentativa de pace, iar Ridley isi regreta propria nechibzuinta de a incerca sa o atate. Olivia isi umezi buzele.     — Ma bucur sa vad cum va amuza situatia mea, domnule Cooper.     — Nu, doamna. Ridley se uita tinta la ea. Nu am spus asta niciodata. Tot ce intentionarn sa spun era...     — Lasati-ma sa clarific cateva lucruri, domnule Cooper.     Ridley o privi cu surprindere si isi inchise gura, satisfacut.     — Nu aveti niciun drept sa imi vorbiti in felul acesta, domnule. Vocea ei, un pic mai acuta decat o soapta, era gatuita de furie. Chiar daca nu ne cunoastem indeajuns de bine, asta nu va da libertatea sa imi spuneti ce trebuie sau nu trebuie sa fac. Ba chiar sa insinuati ca stiti ce e mai bine pentru mine, intrece orice limita a absurdului si a arogantei deopotriva. Olivia inspira si expira in succesiuni rapide. Sunt mai mult decat capabila sa imi determin un drum in viata si nu am nevoie de ajutorul dumneavoastra in aceasta privinta. Isi ridica usor barbia. Nu numai ca nu am nevoie, dar nici nu doresc ajutor din partea dumneavoastra.     Mandru de ea intr-un fel pe care nu il putea tocmai descrie si fascinat de personalitatea ei acum mai mult ca niciodata, Ridley se trase de langa gard si facu un pas in spate, oferindu-i spatiul necesar. Stia cate ceva despre ce fel de om fusese sotul ei, cel putin din spusele lui Green, insa fusese indeajuns pentru a-si forma parere. Prin urmare, chiar daca era doar el si Olivia Aberdeen si nimeni altcineva in jur, Ridley avea impresia stranie ca femeia asta nu se lupta cu el, ci cu altcineva din trecut.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

32. Marele Gatsby - F. Scott Fitzgerald

Romanul Marele Gatsby s-a bucurat de o noua ecranizare in anul 2013, avindu-i in rolurile principale pe Leonardo DiCaprio, Tobey Maguire, Carey Mulligan si Joel Edgerton, in regia lui Baz Luhrmann. Nick Carraway, un tinar fascinat de visul american, proaspat venit la New York si doritor de succes, impartaseste povestea transformarii lui James Gatz in Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere, dar haotice, Gatz, minat de mirajul iubirii fata de Daisy Buchanan, isi schimba viata, devenind din student la Oxford gangster, traficant de alcool si apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy nu se implineste insa; ramine povestea donquijotesca a Marelui Gatsby, desfasurata odata cu un iluzoriu, nesfirsit American dream. Romanul lui Fitzgerald ilustreaza un episod anume din spectacolul civilizatiei americane si o face cu ironie, cu patos si cu farmec. Marele Gatsby este povestea captivanta si stralucitoare a epocii jazzului. - The New York Times Books of the Century Din punctul meu de vedere, Marele Gatsby este primul pas inainte pe care l-a facut proza americana dupa romanele lui Henry James. - T.S. Eliot Fragment din cartea "Marele Gatsby" de F. Scott Fitzgerald:   "Cel putin o data la doua saptamani sosea o armata de furnizori de servicii, cu sute de metri de panza de cort si suficiente becuri colorate ca sa transforme intr-un pom de Craciun uriasa gradina a lui Gatsby. Pe mesele pentru bufetul suedez ornate cu antreuri sclipitoare, jamboanele condimentate se inghesuiau printre salate in culori stranii, rulouri cu carnati si carne de curcan transformate, ca prin minune, in aur patinat. In salon se instala un bar cu marginea de alama veritabila, aprovizionat cu diferite soiuri de gin, bauturi spirtoase si lichioruri date uitarii de-atata amar de vreme, incat majoritatea vizitatoarelor erau prea tinere sa le poata deosebi unul de altul.  Pana in ora sapte sosea si orchestra - nu era vorba de vreun cvintet amarat, ci de o formatie care ar fi umplut o fosa, cu oboaie, tromboane, saxofoane, viole, cornete si piculine, cu tobe mari si tobe mici. Ultimii inotatori urcasera de pe plaja si acum se imbracau pentru masa de seara; automobilele din New York sunt parcate in cinci siruri pe alee, iar salile, saloanele si verandele devin stridente, impanzite de culori primare, tunsori bizare, in pas cu moda, si saluri care ar intrece pana si imaginatia castilienilor. In zona barului activitatea atinge apogeul si tavile pline cu cocteiluri razbesc, purtate prin aer, una dupa alta, in gradina de afara, pana cand atmosfera se incinge de palavrageala si rasete, de aluzii facute intr-o doara si prezentari uitate intr-o clipa, de ciocniri exaltate intre femei care nu-si cunosc una alteia numele."  

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

33. Miruna, o poveste - Bogdan Suceava

Miruna, o poveste a fost distins cu Premiul pentru Proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si a fost tradus in limbile engleza, italiana si slovena. Ascuns in salbaticia Muntilor Fagaras, Valea Rea nu e un sat ca toate celelalte. Aici se afla poarta spre Tara Subpaminturilor Nesfirsite, unde isi au ielele palat, si de aceea timpul are alta curgere, oamenii vietuiesc sute de ani impartindu-si paminturile cu fiarele codrului, iar vazduhul are irizatii de basm. In Valea Rea ajung doi copii de la oras sa asculte povestile extraordinare ale bunicului, care, facindu-le pe intelesul lor, amesteca „cele vazute cu cele nevazute, cele pentru copii cu cele pentru oameni mari, cele de nespus cu tacerile, trecutul cu niciodata”, pina cind Prislea-cel-Voinic ajunge sa fie la fel de real ca regele Carol, desi cei mici nu ar sti sa zica „daca au trait in acelasi timp sau unul inaintea celuilalt”. Amintirile luptelor de la Rahova se impletesc cu cele despre fapturi cu trup de abur si salbaticiuni preschimbate in stana de piatra, legendele haiducilor din Codrii Vlasiei si istoriile familiei se topesc in vise care se plamadesc aievea, iar lumea intreaga este povestita „ca intr-un joc, ca intr-un descintec”, intr-o carte mai curind spusa decit scrisa. Fragment din cartea "Miruna, o poveste" de Bogdan Suceava: "Doar ca ceva era foarte diferit: atunci stirile erau altfel. Se strangeau cu totii in camera cea mare, unde sora lui Niculae, Mara, cosea la lumina aceleiasi lampi la care el citea gazeta. Erau cu ei si fratii lui cei mari, Gheorghe si Ioan, care apoi au mers la razboi in Bulgaria impreuna cu tot Regimentul Muscel, de unde nu s-au mai intors niciodata, iar tatal lor. Constantin Berca, nu avea pe vremea aceea mai mult de cincizeci de ani. Nu avusese loc inca marele razboi, nici macar razboiul cu bulgarii, lumea era mult mai linistita si jurnalele nu erau atat de pline de nenorociri cum ajunsesera sa fie prin anii treizeci si ceva, cand faradelegile se insirau ca margelele pe ata si gazetele n-aveau mai mare bucurie decat sa povesteasca atunci cand se intampla inca o nenorocire. Iata, de pilda, in seara aceea, sub un titlu mare „Explozia de la Pucioasa", cum arata o intamplare dintre cele ce speriau lumea la inceputul veacului, si pe care Niculae o citi asezat pe o cutie cu piepteni de lana si ace de cusut: „La moara dlui Longin Dobrescu, din Pucioasa, s-a intamplat o mare nenorocire, din imprudenta unui lucrator. Langa moara, dl Dobrescu are o instalatie de fabricat tuica. Lucratorul Gheorghe Elena Lopataru a pus sa se incalzeasca, langa soba, un bidon plin cu benzina.. Benzina incalzindu-se, a facut explozie. Lopataru s-a ales cu grave arsuri pe fata si pe maini, iar ceilalti cinci lucratori cu arsuri mai usoare. Imprudentul lucrator a fost internat in spitalul din Targoviste, in stare extrem de grava. iar ceilalti cinci lucratori au primit ingrijiri de la dl dr. Petre Dumitrescu, din Pucioasa”. — Ce rost are sa scrie asta in ziar? a intrebat Mara. — Dar moara s-o fi stricat? intreba Gheorghe, fratele cel mare al lui Niculae. — Fireste ca s-a stricat, lamurea tatal lor, de vreme ce oamenii dinlauntrul ei s-au ales cu arsuri. — Gheorghe era mai mare decat dumneata, bunicule? intreba Miruna, intrerupand istoria. — Cu cinci ani, asa cum Traian e mai mare decat tine cu un an, raspunse bunicul, aratandu-i Mirunei sa. socoteasca pe degete. "

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

34. Am gasit un titlu - Silviu Iliuta

Dupa ce a devenit rapid foarte popular la el in bloc, la frageda varsta de patruzeci de ani, Silviu Iliuta, autorul blogului cronicipebune.ro, a gasit, in sfarsit, un titlu pentru cea de-a doua carte, parte a unei trilogii. Si daca tot a gasit titlul, s-a gandit sa scrie si ce e intre coperti. Ziarele prestigioase de afara nu au scris nimic despre aceasta opera. Nu le pasa. Criticii s-au declarat absolut, dar absolut neinteresati. Nici nu au citit-o. Cititorii s-au ingramadit, au dat navala sa o cumpere in prima zi. Sigur poate ca a fost la promotie cu o tigaie. In sensul in care... daca luai tigaia, iti dadeau cartea gratis. Ca sa nu te bulversam, iti spunem doar ca daca nu ai citit Toate titlurile bune au fost date nu e nicio problema. Poti sa citesti mai intai Am gasit un titlu, apoi sa o iei pe prima. E ca la Razboiu Stelelor, chiar functioneaza intoarcerea in timp. In fine, cititi si vedeti voi cum sta treaba. Daca nu se vinde singura, incercam din nou promotia cu tigaia. - Editorii  Varianta reeditata a cartii Am gasit un titlu se numeste Cronicile unui barbat, volumul 2.     Fragment din volumul "Am gasit un titlu" de Silviu Iliuta:       „In Pipera, unde sunt ingramadite toate corporatiile, e frumos. Exact ca in New York, daca ar avea o singura strada care sa duca in Manhattan: Dimitrie Pompeiu. Si pe ea circula autobuze care au voie sa mearga cu maximum zece kilometri la ora, iar asta nu e gluma! Uneori, soferul se da jos din autobuz, isi cumpara merdenele si il prinde din mers.      Ma opresc la bancomat, la piata, si jur ca fata din poza, cea de pe ecran, care ranjeste suav si imi intinde un card, seamana cu Caprioara. Ma gandesc ca si piuitul bancomatului seamana cu o incantatie de-a ei. Apas total aiurea si se blocheaza cardul, normal. Mai incerc o data. Cucu! Asa ca sun la banca.     - Ai dracu' de romani! De aia nu ma ritorno eu in tara niciodata, de tarani! Sta oamenii la coada dupa tine si tu vorbesti la telefon.     Si scuipa. Romanii scuipa mult, chiar si astia plecati in Italia. (Scuipamo molto?)     O sa ma duc sa-mi iau in primire rolul de corporatist, de Vineri. Cred in sinea mea ca personajul Vineri a fost primul corporatist al lumii, subjugat de CEO-ul sau, pe  nume Robinson Crusoe. Nici in titlul cartii nu l-au trecut, atat era de nesemnificativ. De ce nu s-a chemat „Robinson si Vineri"? Doar erau doi oameni, in pana mea! Fix paisprezece chackre!     - Grande flavoured vanilla extra choco mokko kuku!     Sunt la coada la cafea. Toti Vinerii din Pipera au salarii mari, dar le lasa aproape in intregime in cafeneaua de la parter. In Pipera, cafeaua are aur in ea, iar pretul este de zece-treisprezece lei. Ca sa nu am senzatia ca am dat ca idiotul treisprezece lei pe o cafea, aleg una „flavoured". Si toti facem la fel.     - Extra grande cinnamon rahat pansat cappucinno. Flavoured vanilla!     Asa avem senzatia ca isi merita banii, ca picatura aia de sirop de vanilie chiar face opt-noua lei! Si, de azi inainte, imi imaginez si ca nu e o simpla cafea, ci un flux de energie Tao.     Daca ar aparea un baiat din afara corporatistilor si ar vrea sa comande o cafea in Pipera, ar fi cam asa:     - O cafea, va rog!     - Sigur. Venti, grande sau pitzoletto?     - Ha?! Cafea!     - Da, avem mai multe feluri, flavoured ori non, ice, draci, laci, canci si inspumatte, cinnamon, latte, kakate.     - Doamna, io am venit doar ca sa montez aieru' conditionat si sa beau o cafea, pana vine si ceilalti baieti.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

35. Povesti de seara pentru fete rebele - Elena Favilli , Francesca Cavallo

A fost odata… o printesa? Ei bine, nu! A fost odata o fetita care voia sa ajunga pe Marte. A fost o alta care a devenit cea mai buna tenismena din lume, dar si o alta matematician si filosof. De la Elisabeta I la Malala Yousafzai, de la Amelia Earhart la Frida Kahlo, de la Marie Curie la Coco Chanel, 100 de femei extraordinare sunt portretizate in aceasta carte de catre 60 de ilustratoare din toata lumea. Regine, inventatoare, pictorite, scriitoare, partizane, femei astronaut sau prim-ministru… modele de curaj, de perseverenta si de generozitate pentru toti aceia care vor sa-si implineasca visurile. Fie ca aceste curajoase pioniere sa te inspire! Fie ca portretele lor sa insufle fiicelor noastre credinta neclintita ca frumusetea se manifesta in toate formele si culorile si la toate varstele! [...] Fie ca noi toti sa ne amintim in fiecare zi ca avem dreptul sa fim fericiti si sa exploram lumea din jurul nostru fara oprelisti! - Elena Favilli, Francesca Cavallo Cartea pe care ar trebui sa o aiba pe noptiera orice fata. - Forbes Aceste povesti inlocuiesc printesele cu femei care au schimbat lumea. - The Huffington Post O carte ilustrata pentru fete (dar si pentru baieti) care infatiseaza povestile adevarate ale unor femei extraordinare. - La Repubblica Fragment din carte: "SURORILE BRONTE SCRIITOARE Intr-o casa rece si mohorata din nordul Angliei traiau odata trei surori. Charlotte, Emily si Anne ramaneau deseori singure si, ca sa se amuze, scriau povestiri si poezii. Intr-o zi, Charlotte a hotarat sa-si trimita poeziile unui cunoscut poet englez si sa-i ceara parerea. Raspunsul lui a fost: "Nu-mi plac deloc poeziile dumneavoastra: literatura este o indeletnicire pentru barbati!" Charlotte a continuat sa scrie. Intr-o seara a gasit un caiet deschis pe biroul lui Emily. - De ce nu ne-ai aratat poeziile tale pana acum? a intrebat-o ea. Sunt foarte frumoase. Emily s-a suparat ca sora ei ii citise versurile fara sa-i fi cerut voie. Dar, cand s-a linistit, Charlotte le-a propus surorilor ei sa scrie impreuna un volum de poezii. Emily si Anne au fost de acord. Cand au publicat-o, cartea s-a vandut in numai doua exemplare. Dar surorile n-au renuntat nici de data asta si au scris mai departe in secret, discutand despre asta cand se adunau la masa. Acum fiecare lucra la un roman. Dupa ce au fost publicate, cartile lor s-au bucurat de un mare succes. Oamenilor din vremea aceea nu le venea sa creada ca fusesera scrise de trei fete din provincie, incat cele trei surori au trebuit sa plece la Londra ca sa demonstreze ca ele erau intr-adevar autoarele. Romanele lor au fost traduse in multe limbi si citite de milioane de oameni din intreaga lume. APROX. 1816-1855 - MAREA BRITANIE "

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

36. Confess - Colleen Hoover

Auburn Reed a pierdut tot ce avea mai de pret. Dar acum, in incercarea de a-si reface viata, stie exact ce are de facut si e pe deplin constienta ca nu-si poate permite nicio greseala. Cu toate acestea, nu se asteapta ca, atunci cand paseste intr-un atelier de arta din Dallas,in cautarea unui loc de munca, sa fie incredibil de atrasa de Owen Gentry, artistul misterios care detine atelierul. Auburn da frau liber sentimentelor sale, dar afla apoi ca Owen ascunde un secret teribil. Trecutul lui patat ameninta sa distruga tot ce Auburn iubeste mai mult si de aceea trebuie sa-I indeparteze pe Owen din viata ei. Pentru a salva dragostea lor, Owen trebuie sa-si marturiseasca secretul. Dar, in acest caz, marturia lui poate avea consecinte mult mai grave decat insasi fapta. In stilul ei remarcabil si unic, Colleen Hoover ne poarta printr-o poveste emotionanta despre dragoste adevarata, familie si legaturi care nu pot fi nicicand destramate.     Din cand in cand apare cate o carte care iti taie respiratia. Aceasta este una dintre ele. - Usa Today  Lasati-va sedusi de Confess, cufundati-va in aceasta carte, fara a fi citit nimic despre ea inainte. - Womwn's Health Hoover va va face inima sa va palpite cu aceasta poveste de dragoste care are ca tema a doua sansa... o poveste indrazneata si plina de senzualitate. - Booklist   Fragment din romanul "Confess" de Colleen Hoover: „Owen Daca as avea din nou unsprezece ani, mi-as scutura Globul Magic 8 si l-as intreba lucruri prostesti, cum ar fi: „Oare Auburn Mason Reed ma place? Oare crede ca sunt dragut?" E posibil sa fac presupuneri pe baza felului in care ma priveste acum, insa ma astept ca raspunsul sa fie: „Cu siguranta". Continuam sa mergem, indepartandu-ne de bar, spre apartamentul ei si, tinand cont ca e la multe strazi distanta, pot sa ma gandesc la suficiente intrebari pe drum, ca sa ajung sa o cunosc. Singurul lucru pe care am vrut sa-l stiu de cand am vazut-o stand in fata atelierului este de ce s-a intors in Texas. — Nu mi-ai spus niciodata de ce te-ai mutat in Texas. Pare alarmata de comentariul meu, insa nu stiu de ce. — Nu ti-am zis ca nu sunt de aici. Zambesc ca sa-mi acopar greseala. Nu ar trebui sa stiu ca nu e din Texas, fiindca, din cate stie ea, nu cunosc nimic despre ea, in afara de ce mi-a spus in seara asta. Fac tot posibilul sa ascund ce imi trece prin cap, fiindca, daca ar fi sa-i explic totul acum, ar parea ca i-am tainuit ceva toata seara. Si chiar asa este, dar acum e prea tarziu sa mai recunosc. — Nu a fost nevoie. Te-a dat de gol accentul. Ma priveste precauta si imi dau seama ca nu imi va raspunde, asa ca ma gandesc la alta intrebare, insa urmatoarea este si mai fortata: — Ai prieten? Priveste repede intr-o parte si ma inteapa inima, fiindca pare vinovata. Presupun ca inseamna ca da, are, iar dansurile precum cel pe care tocmai l-am impartasit cu ea n-ar trebui sa se intample cu fete care au prieten. — Nu. Inima mea isi revine. Zambesc iar, pentru a o suta mia oara de cand am vazut-o la usa mea. Nu cred ca stie inca asta despre mine, dar eu zambesc foarte rar. Astept sa ma intrebe si ea ceva, dar tace. — Vrei sa ma intrebi daca am prietena? — Nu, rade ea. S-a despartit de tine saptamana trecuta. Ah, da. Am uitat ca am epuizat deja subiectul. — Norocul meu. — Asta nu-i prea frumos din partea ta, spune ea incruntandu-se. Sunt sigura ca a fost o decizie grea pentru ea.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

37. Dubla flacara - Octavio Paz

Dubla flacara. Dragoste si erotism • Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Dubla flacara exploreaza legatura intima dintre sex, erotism si dragoste – temele preferate ale lui Octavio Paz, laureat al Premiului Nobel. Pornind de la Banchetul lui Platon si sfarsind cu romanele moderne, Paz scrie, de fapt, o istorie a dragostei si a erotismului. Paginile de fata trec totul in revista, de la tabuuri la reprimari, de la Sade la Freud, de la pacatul originar la inteligenta artificiala. Marele pericol care ii paste pe indragostiti, capcana mortala in care multi cad, este egoismul. Pedeapsa nu se lasa asteptata: ei nu vad nimic si pe nimeni in afara de ei insisi, pana cand devin stana de piatra sau… se plictisesc. Egoismul e un put adanc. Pentru a iesi la aer curat trebuie sa privim dincolo de noi insine: acolo este lumea si ne asteapta. - OCTAVIO PAZ Traducere de Cornelia Radulescu Fragment din cartea "Dubla flacara" de Octavio Paz "Femeile - mai exact spus, patricienele - ocupa un loc deosebit in istoria Romei, atat in timpul Republicii, cat si in timpul Imperiului. Mame, sotii, surori, fiice, amante: nu exista episod din istoria romana in care sa nu participe o femeie alaturi de orator, razboinic, politician sau imparat. Unele au fost eroice, altele virtuoase si altele infame. In ultimii ani ai Republicii apare alta categorie sociala: curtezana. N-a trecut mult timp si a devenit un ax al vietii moderne si obiect de cronica de scandal. Atat unele, cat si celelalte, patricienele si curtezanele, sunt femei libere in diferitele sensuri ale cuvantului: prin nastere, prin mijloace si prin moravuri. Libere mai ales pentru ca, intr-o masura necunoscuta pana atunci, au libertatea sa accepte sau sa-si respinga iubitii. Sunt stapane pe corpul si pe sufletul lor. Eroinele poemelor erotice si de dragoste provin din ambele clase. La randul lor, ca si in Alexandria, tinerii poeti formeaza grupuri care isi cuceresc notorietatea atat prin operele lor, cat si prin opiniile, moravurfle si amorurile lor. Unul dintre acestia a fost Catul. Disputele sale literare si satirele lui nu au fost mai putin faimoase decat poemele lui de dragoste. A murit tanar, iar poemele lui cele mai bune sunt cele care marturisesc dragostea lui pentru Lesbia, nume poetic sub care se ascundea o patriciana vestita pentru frumusetea, pozitia si viata ei desfranata (Clodia). O poveste de dragoste ba fericita, ba nefericita, ingenua si cinica. Contopirea contrariilor - dorinta si manie, senzualitate si ura, paradisul intrevazut si infernul trait - se rezolva in mici poeme de concentrata intensitate. Modelele lui Catul au fost poetii alexandrini, mai ales Calimah celebru in perioada Antichitatii, dar de la care nu ne-au ramas decat fragmente - si Sappho."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

38. Povestea fetitei pierdute - Elena Ferrante

Povestea fetitei pierdute. Al patrulea volum din Tetralogia napolitana de Elena Ferrante In Povestea fetitei pierdute, Elena si Lila au ajuns acum la varsta maturitatii; amandoua au avut parte atat de impliniri, cat si de esecuri. Dincolo de toate, prietenia lor a ramas punctul in jurul caruia le graviteaza vietile. Au luptat sa scape de cartierul saracacios din Napoli in care au crescut. Elena s-a casatorit, s-a mutat la Florenta si a publicat cateva carti bine primite. In acest ultim volum al tetralogiei, asistand neputincioasa la disolutia lumii pe care si-a creat-o, decide sa se intoarca la Napoli. Lila, de pe alta parte, n-a reusit niciodata sa se indeparteze de orasul copilariei. A inceput o afacere de succes, dar asta a adus-o mai aproape de conflictele violente din sanul comunitatii macinate de ura, sovinism si agresivitate. Cele doua eroine se atrag, se resping, se influenteaza reciproc, se indeparteaza si apoi se regasesc, se invidiaza si se admira la nesfarsit. Viata le supune la noi provocari, dar Lila si Elena descopera, fiecare in ea insasi, dar si in cealalta, forta necesara pentru a merge mai departe. Pe fundalul unui Napoli pe cat de seducator, pe atat de periculos si al unei lumi aflate intr-o transformare radicala, povestea prieteniei de o viata dintre cele doua protagoniste este spusa cu un talent si o sinceritate inegalabile. Cele patru volume constituie o saga impresionanta la care simti nevoia sa te intorci si care iti aduce noi revelatii de fiecare data. Odata cu acest ultim volum remarcabil al Tetralogiei Napolitane, Elena Ferrante transforma povestea despre Lila si Elena intr-o epopee extraordinara care se intinde de-a lungul a sase decenii si se constituie intr-un portret al unui cartier, al unui oras in tranzitie si al unei tari ce-si croieste drum cu greu prin prima jumatate a secolului XX. - The New York Times Acest remarcabil ultim volum confirma faptul ca Tetralogia Napolitana este capodopera Elenei Ferrante. - Publishers Weekly Romanele Tetralogiei Napolitane sunt construite pe mai multe planuri, iar Ferrante imbina perfect felul de a povesti cu efectele stilistice cu totul speciale. - The Independent Autor recomandat de Vasile Ernu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din romanul "Povestea fetitei pierdute" de Elena Ferrante: „Mi-era frica, oh, da, eram foarte speriata. Dar, spre marea mea surpriza, nu eram la fel de speriata ca Lila. In acele secunde ale cutremurului, ea se despuiase brusc de femeia care fusese pana cu un rninut mai devreme — cea care stia sa calibreze cu precizie ganduri, cuvinte, gesturi, tactici, strategii de parca in acea imprejurare ar fi considerat-o o armura inutila. Acum era alta. Era persoana pe care o vazusem in noaptea de Anul Nou din 1958, cand izbucnise razboiul focurilor de artificii intre familia Carracci si familia Solara; sau cea care ma chemase la San Giovanni a Teduccio, cand muncea in fabrica lui Bruno Soccavo, credea ca e bolnava de inima si voia sa mi-l lase pe Gennaro pentru ca era sigura c-o sa moara. Numai ca in trecut punctele comune ale celor doua Lila inca existau, acum cealalta femeie parea sa fi aparut direct din viscerele pamantului, nu semana nici macar un pic cu prietena pe care cu cateva minute devreme o invidiarn pentru cum stia sa aleaga cuvintele la perfectie. Nu-i semana nici macar la trasaturi, pe care teama le deformase. Eu n-as fi putut sa sufar niciodata o metamorfoza atat de brusca. Autodisciplina mea era stabila, lumea ramanea in jurul meu fireasca si in momentele cele mai ingrozitoare. Simteam ca Dede si Elsa erau cu tatal lor la Florenta, intr-un loc aflat in afara pericolului, lucru care in sine ma linistea. Imi doream ca tot ce fusese mai rau sa fi trecut, ca nicio casa din cartier sa nu se fi prabusit, ca Nino, mama mea, tatal meu, Elisa, fratii mei sa se fi speriat in mod sigur la fel ca noi, dar, tot la fel ca noi, sa fie in viata. Ea, in schimb, nu, nu reusea sa gandeasca in felul acela. Se framanta, tremura, isi mangaia burta, parea sa nu mai creada in nicio legatura stabila. Pentru ea Gennaro si Enzo pierdusera orice legatura, intre ei si cu noi, se descompusesera. Scotea un fel de horcait, cu ochii iesiti din orbite, se prindea de ea insasi, se strangea in brate. Si repeta obsesiv cuvinte complet nepotrivite cu situatia in care ne gaseam, articula fraze lipsite de sens si totusi le rostea cu convingere, inghiontindu-ma."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

39. Pe frontul de vest nimic nou - Erich Maria Remarque

Cuprins de entuziasmul de a deveni soldat, Paul Baumer vrea sa lupte alaturi de prietenii sai pe frontul Primului Razboi Mondial. Pentru generatia lor, razboiul e glorie, e scoala vietii unde baietii devin barbati, e eroism. Odata cu inceputul infruntarii si cu intrarea in transeele mortii, iluziile tinerilor se destrama. Pe masura ce razboiul se prelungeste, vazindu-si apropiatii doboriti de gloante unul cite unul, Paul incearca sa supravietuiasca imboldit de un singur gind: trebuie sa lupte impotriva unui principiu distructiv, care conduce la moarte tineri de aceeasi virsta, imbracati in uniformele unor armate potrivnice. Publicata in Germania in anul 1929 (cu titlul Im Westen nichts Neues), Pe frontul de vest nimic nou va deveni „fara indoiala, cea mai buna poveste despre Primul Razboi Mondial”. In numai un an, romanul se vinde in peste un milion de exemplare, fiind tradus aproape imediat in douasprezece limbi si inspirind in 1930 un film de succes, cistigator a doua Premii Oscar. Dupa nici trei ani, cartea si filmul sint interzise de regimul nazist, sub pretextul ca ar aduce prejudicii natiunii germane.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

40. Noaptea de foc - Eric-emmanuel Schmitt

Bine-cunoscutul autor al romanelor Oscar si Tanti Roz si Evanghelia dupa Pilat publica de aceasta data o carte autobiografica despre miracolul petrecut cu mai bine de jumatate de secol in urma, care avea sa-i influenteze decisiv viata si scrisul, oferindu-ne o poveste vie, concisa despre noaptea sa de foc, dupa cum Pascal si-a numit propria noapte mistica. „Imi schimbasem conceptia despre calatorie: destinatia conteaza mai putin decat renuntarea. A pleca nu inseamna a cauta, ci a parasi totul, apropiati, vecini, obiceiuri, dorinte, opinii, pe tine insuti. Nu are rost sa pleci decat ca sa te abandonezi necunoscutului, neprevazutului, posibilitatilor infinite, chiar imposibilului. A pleca inseamna sa-ti pierzi reperele, stapanirea, iluzia ca stii si sa fii dispus sa intampini ceea ce e iesit din comun. Adevaratul calator ramane fara bagaje si fara tinta.“ (Eric-Emmanuel SCHMITT) La 28 de ani, autorul-personaj pleaca intr-o calatorie in Sahara impreuna cu un prieten regizor, pentru a scrie un scenariu de­spre misticul Charles de Foucauld. In timpul expeditiei, se rataceste de grupul de excursionisti si de ghidul tuareg si este nevoit sa petreaca o noapte singur in imensitatea muntelui Hoggar. Ramas fara man­care si fara apa, in frigul noptii desertice, simte cum se desteapta in el o forta arzatoare care-i da increderea ca nu e totul pierdut si puterea sa se intoarca nevatamat, dupa un urcus ca o cursa a supravietuirii, un urcus real si simbolic totodata. Eric, occidentalul, intelectualul, filozoful rationalist convins ca oamenii sunt doar praf de stele in mijlocul universului infinit, isi vede zdruncinate toate certitudinile: focul pe care l-a trait ca pe o imensa impacare, libertate si bucurie salvatoare poarta oare numele de Dumnezeu? Fragment din cartea "Noaptea de foc" de Eric-Emmanuel Schmitt "Astazi, privind inapoi, imi pare rau ca n-am fost atent la informatiile pe care ni le-a dat Donald. Ce s-a intamplat in continuare mi-a demonstrat cata dreptate avea si cum ma-nselam eu... O peripetie care era cat pe ce sa ma coste viata... Dar sa n-o iau inainte cu povestirea. In timp ce ne enumera etapele, eu ma uitam in jur, contempland pustiul. La optzeci de kilometri de Tamanrasset, unde tocmai ne lasasera jeepurile, niste blocuri de piatra raspandite la fiecare cinci sau zece metri formau o incinta batica, strapunsa totusi de cateva porticuri prin care se zarea orizontul. Printre ierburile argintii treceau dromaderi. Ciudate animale... Cand le descoperisem, la gradina zoologica la care mergeam in copilarie, le privisem ca pe niste schiloade. In comparatie cu caii sau cu magarii, au tot felul de neajunsuri. In acelasi timp slabe si obeze - picioare lungane, spinare plina de grasime par si tinere, si ba-trane, asa ridate cum sunt, au par si totodata par chele, fiindca parul nu le acopera decat pieptul si spatele. Grumazul n-are nici forta, nici prestanta: arata de parca toracele imens a fost separat cu toporul de gatul curbat. Picioarele lor scheletice, cu genunchi ca niste umflaturi osoase, se termina cu niste labe prea mari. Desi uriase, au un cap mic de tot, turtit, urat, sui, cu buze groase, nari dilatate si ochi stersi in orbitele proeminente; au mereu o figura schimonosita, ca-n fotografiile cu obiectivul lipit de fata - chiar si de departe, dromaderii arata ca-ntr-o poza facuta de prea aproape. Aici, acasa la ei, in Africa, dromaderii mi-au lasat alta impresie. Linistiti, liberi, inzestrati cu o eleganta nonsalanta, se preumblau cu pas mladios printre ierburi. In vreme ce unii se odihneau la umbra salcamilor, altii rodeau ciulini, smulgeau varfurile boschetilor si intindeau botul pana la ramuri. Precauti, se multumeau cu cate-o floare de-aici, cu cate-o frunza de colo, respectand plantele, ca sa-si perpetueze existenta."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

41. Acolo unde femeile sunt regi - Christie Watson

Autoare laureata a Premiului Costa pentru roman de debut Cartea lui Christie Watson vorbeste despre iubirea materna in cele mai felurite reprezentari ale sale, dar prezinta si lumea exotica a Nigeriei, cu senzatiile, culorile si mirosurile care o definesc. Elijah, un baietel nigerian de sapte ani, nascut in Anglia, se lupta cu propriul comportament deviant, pe care il considera provocat de un vrajitor dinauntrul sau. Aflat in plin proces de adoptie, Elijah este impartit intre iubirea pentru mama biologica, Deborah, si cea adoptiva, Nikki. La un moment dat, asistentii sociali descopera ca Elijah a fost abuzat si traumatizat fizic si psihic. In lupta lui de a se accepta si de a-si gasi linistea alaturi de noua sa familie, Elijah vrea sa se convinga, totusi, de dragostea lui Deborah, iar pretul pe care il plateste este devastator. "Watson zugraveste portretul unei lumi sfasiate de conflicte legate de credinta, rasa sau apartenenta la o categorie sociala. Cartea devine tot mai convingatoare si adesea, in mod neasteptat, capata accente comice pe masura ce personajele pline de viata insufla umor si autenticitate unei povesti pe alocuri teribil de dureroase." – New York Times Book Review "Watson creeaza o suita de personaje extraordinare si construieste o poveste remarcabila despre dragostea familiala pe fundalul tensiunilor sociale." – Booklist "O carte sofisticata, scrisa pe mai multe planuri, care vorbeste despre ce inseamna cu adevarat o familie si despre ceea ce trebuie sa facem pentru cei pe care ii iubim." - Kirkus Reviews Christie Watson (n. in 1976) este o autoare britanica al carei roman de debut, Tiny Sundbirds, Far Away, a castigat Costa First Novel Award in 2011. Nascuta in Stevenage, a abandonat scoala la varsta de 16 ani si, dupa un an de voluntariat in cadrul organizatiei Scope, a devenit asistenta medicala. Multi ani a ingrijit copii inainte sa se apuce de scris si sa imbine cele doua profesii. A castigat bursa Malcolm Bradbury, ceea ce i-a permis sa urmeze cursul de creative writing de la University of East Anglia. In prezent, este director de program in cadrul cursului de creative writing de la St Mary’s University. Locuieste la Londra impreuna cu copiii sai.     Fragment din romanul "Acolo unde femeile sunt regi" de Christie Watson:     “Elijah mai fusese de patru ori acasa la Nikki si Obi, in perioada de acomodare initiala, insa nimic nu i se paruse real. De fiecare data, Elijah statea la ei doua nopti dupa care se intorcea acasa la Nargis si discuta cu Ricardo inainte de a reveni la ei. Acum era 14 iulie, iar Elijah se mutase la ei. Definitiv. Chiar si atunci cand Ricardo ii spusese ca i-a gasit o familie pentru totdeauna, adica niste parinti la care putea sa ramana pana devenea adult lui tot nu i se paruse ceva real. Obi semana un pic cu Mama si chiar daca Nikki nu semana deloc cu ea, avea o figura blanda. Calma si lina. Ca apa, daca stateai complet nemiscat in cada.     Cand se gandea la Mama, lui Elijah ii venea sa se faca ghem si sa nu se mai desfaca niciodata. Dar Ricardo zambise si ii spusese ca totul avea sa fie bine.     — Meriti sa iubesti pe cineva si sa fii intr-o familie care sa te ocroteasca. Esti un baiat bun, Elijah, care merita sa aiba o familie iubitoare.     Se uitase din nou la fotografie si cautase, si cautase. Ricardo ii spusese tot timpul, in perioada vizitelor de acomodare, atunci cand ramanea acolo si cate doua nopti:     — Te vei simti minunat, crede-ma. Este o alegere potrivita. Dar nimic nu i se paruse real. Singurele lucruri reale pentru el erau vrajitorul si dragostea Mamei, vocea ei in mintea lui: Noi ne apartinem unul celuilalt, tu si eu, de-a pururi si dincolo de vesnicie chiar.     Acum era aici, dormind in noul lui pat, in noua lui camera, in noua lui casa, cu noua lui familie, si cu toate astea el nu se gandea decat la Mama. Oare ea stia ca el era acum in casa altei femei? Ricardo ii spusese ca Mama era prea bolnava ca sa poata primi o vizita in acel moment, desi ar fi fost de dorit sa existe o intalnire de ramas-bun."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

42. Crima din Orient Express - Agatha Christie

Un afacerist american gasit mort intr-un compartiment inchis pe dinauntru din luxosul Orient Express, douasprezece lovituri de cutit si doisprezece calatori, toti suspecti. De data aceasta insa, victima a carei moarte o investigheaza Hercule Poirot nu mai este deloc nevinovata. Pe parcursul anchetei sale, detectivul belgian va descoperi ce consecinte tragice a avut un celebru caz de rapire si ucidere a unui copil asupra familiei acestuia si a altor apropiati. Iar in cele din urma, va trebui sa raspunda la o intrebare cu care nu s-a mai confruntat: Poate fi crima justificabila? Cel mai fascinant si mai celebru caz al lui Hercule Poirot. Traducere din limba engleza de Livia Olteanu.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

43. Romeo si Julieta - William Shakespeare

Romeo si Julieta este o tragedie scrisa de William Shakespeare despre soarta a doi indragostiti care lupta impotriva prejudecatilor sociale, a urii intre familii, a ambitiei vanitoase si a destinului. Tragedia celor doi adolescenti, fatal indragostiti unul de altul este probabil cea mai cunoscuta piesa a Bardului, unul dintre succesele sale timpurii, fiind considerata cea mai tipica poveste de dragoste a Renasterii.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

44. Soareci si oameni - John Steinbeck

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura   Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani din care sa-si cumpere un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele. Fragment din cartea "Soareci si oameni" de John Steinbeck   "Desi in ferestrele baracii lucea deja lumina serii, inauntru era aproape intuneric. Prin usa deschisa se auzeau bufnetele si zanganiturile razlete ale unei partide de potcoave, iar din cind in cind zgomotul vocilor ce se inaltau, aprobator sau batjocoritor. Slim si George intrara impreuna in incaperea ce se invaluia in intuneric. Slim se intinse deasupra mesei de joc si aprinse becul cu abajur de tabla. Masa se lumina imediat, dar conul abajurului isi arunca stralucirea direct in jos, lasind ungherele baracii in semiintuneric. Slim se aseza pe o ladita si George ocupa locul din fata lui. - N-o fost mare lucru, zise Slim. Probabil c-ar fi trebuit sa-i inec aproape pe toti. N-ai de ce sa-mi multumesti pentru asta. - N-o fi fost mare lucru pentru tine, spuse George, da' o insemnat a dracu' de mult pentru el. Doamne Dumnezeule, nici nu stiu cum o sa-l facem sa doarma aicea, inauntru! O sa vrea sa doarma-n grajd, cu ei. O sa fie greu sa-l tinem sa nu se suie in cutie, cu puii. - N-o fost mare lucru, repeta Slim. Da' auzi, chiar c-ai avut dreptate cu el. N-o fi destept, da' asa lucrator n-am vazut de cind is. Mai ca-l ornori pe ala cu care-o facut pereche la orz. Nu exista om care sa tie pasu' cu el. Doamne Dumnezeule, asa barbat puternic io n-am mai vazut! George raspunse mindru: - Lu' Lennie numa' sa-i spui ee sa faca si el face daca nu trebe sa-si bata prea tare capu'. Singur nu se poate gindi ce sa faca, da' ordinele le-asculta ca nimeni altu'. Afara se auzira zanganitul unei potcoave ce se lovi de tarusul de fier si un mic cor de urale. Slim se trase un pic in spate, cit sa nu-i cada lumina pe fata."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

45. Omul invizibil - H.G. Wells

Strainul a venit la inceputul lunii februarie, intr-o zi de iarna, pe un vant taios si o ninsoare deasa, ultima ninsoare a acelui an, peste pasune, mergand pe jos de la gara Bramblehurst si ducand un mic portmantou negru in mana cu manusa groasa. Era bine infofolit din cap pana in picioare, iar borul palariei sale de fetru moale ii ascundea tot chipul, mai putin varful nasului; zapada i se adunase pe umeri si pe piept si adaugase o creasta alba poverii pe care o cara. A intrat clatinandu-se in hanul „Trasura cu Cai” mai mult mort decat viu si i-a dat drumul portmantoului pe jos. — Un foc, a strigat el, in numele milei omenesti! O camera si un foc!...

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

46. Supravietuitorii - Georgia Hunter

    Lupta impresionanta de a supravietui, momente de frica intensa si de speranta nebuna, suflete de adulti si copii prinse in vartejul mortii dar si clipe furate de fericire, toate se petrec in timpul Holocaustului, o perioada care va ramane sculptata adanc in fiecare suflet. Multe romane s-au inspirat din cele mai sumbre momente ale secolului XX, dar putine au puterea de a emotiona ca acesta.     "Supravietuitorii" este un volum care aduce un omagiu spiritului uman si puterii de a renaste. Pana la sfarsitul Holocaustului, 90% din cele trei milioane de evrei din Polonia au fost anihilati. Din cei 30.000 de evrei care locuiau in Radom au supravietuit mai putin de trei sute.     Fragment din volumul "Supravietuitorii" de Georgia Hunter:     „— Cel mai apropiat oras se afla la zece kilometri spre sud, spusese acesta. Satenii stiu ca ati ajuns aici. Nu vor sa aiba de-a face cu voi. Aceasta, a latrat el, facand un semn spre pamant, e noua voastra casa. Veti lucra aici, veti locui aici si nu veti mai vedea niciodata Polonia.     Genek refuzase sa il creada. Stalin nu avea cum sa scape basma curata, isi spusese el. Totusi, pe masura ce zilele deveneau saptamani, iar saptamanile luni, povara de a nu sti ce le rezerva viitorul incepuse sa il afecteze. Ce era acel loc? Asa aveau sa-si duca zilele, taind busteni in Siberia? Nu aveau sa isi mai vada niciodata tara, cum le spusese Romanov? Daca lucrurile stateau asa, Genek nu credea ca avea sa reziste. Nu trecea nicio zi in care sa nu isi aminteasca faptul ca, mandria sa era cea care ii adusese in acel lagar ingrozitor — un adevar care il apasa atat de tare, incat se temea ca va ceda in curand.     Cel mai rau lucru, care il chinuia acum pe Genek mai mult decat orice altceva, era faptul ca nu mai era responsabil doar pentru viata sotiei sale. Herta nu isi daduse seama, dar era insarcinata deja cand plecasera din Lvov — o surpriza, desigur, de care s-ar fi bucurat daca ar fi trait inca in Polonia. Cand isi dadusera seama, se aflau deja de cateva saptamani in tren. Herta ii spusese in treacat, chiar inainte sa fie arestati, ca ii intarziase menstruatia, dar, avand in vedere stresul acelor zile, nu li se paruse nimic nelalocul sau. O luna mai tarziu, nu se intamplase nimic, iar dupa sase saptamani, talia i se ingrosase destul de mult, in ciuda lipsei hranei, incat era limpede ca astepta un copil. Acum, mai are cateva saptamani pana sa nasca, in toiul iernii siberiene.     Genek icneste. Un difuzor se aude bazaind in aerul inghetat. Toata, ziua, pana tarziu in noapte, difuzoarele au „scuipat” mesaje de propaganda — de parca lozincile acelea interminabile vor convinge prizonierii ca raspunsul la toate problemele lor este comunismul. Discursurile ideologice le zgarie auzul in fiecare zi, iar Genek, care de-acum vorbeste aproape fluent limba rusa, poate intelege majoritatea lucrurilor transmise la difuzor si nu are cum sa le ignore.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

47. Simpatizantul - Viet Thanh Nguyen

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura Multipremiatul roman de debut al lui Viet Thanh Nguyen este descoperirea anului. Simpatizantul este - printre multe altele - un roman de spionaj si de razboi plin de suspansul unui thriller, o satira politica, o privire istorica lucida asupra colonizarii si revolutiei, un imn straniu si impecabil inchinat imigrantului, o explorare caustica si incomoda a identitatii si a Americii, o meditatie asupra vinovatiei si tradarii. Naratorul, un dublu agent comunist, un om cu doua minti, jumatate francez, jumatate vietnamez, ajunge in America dupa caderea Saigonului si incearca, asa cum fac si ceilalti refugiati vietnamezi, sa-si construiasca o noua viata. In ciuda atrocitatilor si a numeroaselor situatii-limita care impanzesc cartea – asasinate, explozii, dezmembrari, viol in grup, torturi cumplite -, la capatul acestei lecturi va asteapta un regal. Simpatizantul este un roman ultra-amibtios, profund si inteligent, cu un ritm innebunitor, personaje exceptionale, cu un tip de scriitura flamboaianta si fraze absolut memorabile care or sa va bantuie si, nu in ultimul rand, o carte de un umor negru ucigator si foarte nuantat, hranit dintr-o ironie si o autoironie de cea mai buna calitate. Fragment din romanul "Simpatizantul " de Viet Thanh Nguyen:   “Dumnezeule! Am nevoie de inca un pahar chiar si numai ca sa fiu in stare sa vorbesc despre asta. Multumesc, domnule general! Claude si-a sters ochii. Tot ce pot sa va spun este ca a fost o chestie personala. Dupa ce v-am lasat la aeroport, m-am intors la vila mea sa mai dorm putin si i-am spus lui Kim ca ne intalnim in zori. Ea trebuia sa mearga sa-si aduca familia. Trece ora sase, se face sase si-un sfert, sase jumate, sapte... Ma suna seful, vrea sa stie unde sunt. Il tin in loc. Sapte si un sfert, sapte jumate, opt... Ma suna seful din nou si-mi spune: Treci la ambasada in momentul asta, toata lumea e aici. La naiba cu seful, un nenorocit de ungur. Imi iau armele si traversez tot orasul s-o caut pe Kim. Nu mai iau in seama interdictia de circulatie; oricum toata lumea e pe strada, alergand dintr-o parte intr-alta, toti incercand sa plece. In suburbii era totusi mai liniste; totul era normal. Chiar i-am vazut pe vecinii lui Kim scotand drapelul comunist. Cu o saptamana mai devreme aceiasi vecini arborasera steagul nostru. I-am intrebat unde e Kim. Mi-au spus ca nu stiu unde e curva yankeilor. Am vrut sa-i impusc pc loc, dar toti oamenii de pe strada isi intorsesera capetele si se uitau la mine. Cu siguranta nu puteam astepta sa apara agentii Viet Cong din zona si sa ma rapeasca. M-am intors la vila. Ora zece. Kim tot nu ajunsese. N-o mai puteam astepta. M-am asezat in masina si am inceput sa plang. N-am mai plans pentru o fata de treizeci de ani, dar la naiba, asta este. Apoi am mers la ambasada si acolo am vazut ca nu aveam cum intra. Cum v-am spus, erau mii de oameni. Am lasat cheile in contact exact asa cum ati facut dumneavoastra, domnule general, sperand ca vreun nenorocit de comunist o sa se distreze bine cu Bel Air-ul meu. Apoi mi-am croit drum cu greu prin multime. Vietnamezii din fata, care nu i-ar fi lasat in ruptul capului pe ceilalti vietnamezi sa treaca, mie mi-au facut loc. Sigur, m-am impins, am dat din coate si am strigat cat am putut, dar si multi dintre ei s-au impins si ei si au dat din coate si au strigat si ei la mine. Eu insa am reusit sa inaintez suficient cat sa fiu salvat. Am transpirat ca un porc, camasa imi era toata sfasiata, iar trupurile celorlalti erau lipite de al meu. Cei din fata mea nu aveau cum sa vada ca sunt american si nici unul nu se intorcea in spate doar fiindca il bateam eu pe umar, asa ca i-am tras de par, i-am tras de urechi, i-am apucat de gulerele camasilor. Asa i-am dat deoparte din calea mea. N-am mai facut asa ceva in viata mea. La inceput n-am strigat din mandrie, dar n-a durat prea mult pana ce m-am pomenit strigand si eu. Lasati-ma sa trec, sunt american, fir-ar sa fie!”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

48. Inainte de noi - Anna Todd

Al cincilea volum din seria AFTER. Inainte sa o cunoasca pe Tessa, Hardin era impulsiv si salbatic. In timpul acelor prime momente in care s-au intalnit, si a dat seama ca trebuie sa o tina langa el – viata lui depindea de ea. Dupa ce au ramas impreuna, lumea n-a mai fost niciodata la fel. Dramatica poveste de dragoste dintre Hardin si Tessa s-a transformat intr-un vartej in care au fost atrasi toti cei din jur. Acum acestia capata o voce proprie si povestesc ce s-a intamplat inainte, pe parcursul si dupa evenimentele din primele patru volume ale seriei AFTER. Aflam si cum vede Hardin prima intalnire cu Tessa – iar confesiunea lui va schimba complet ceea ce credeai ca stii despre baiatul deprimat si ingerul care il iubea. Domnul Darcy si Lizzy Bennett din vremurile noastre… AFTER a adunat peste 1 miliard de fani online si a fascinat cititorii din intreaga lume. Citeste si tu cea mai virala poveste de pe internet! Anna Todd reuseste sa te faca sa tipi, sa plangi, sa razi, sa te indragostesti si sa te cuibaresti in pat… pregateste-te sa simti emotii pe care nu credeai ca ti le poate aduce vreo carte. - Fangirlish Anna Todd a castigat o popularitate imensa pe internet odata cu aparitia seriei AFTER, serie publicata in 29 de tari. Locuieste in Los Angeles, impreuna cu sotul ei, cu care a doborat toate statisticile, casatorindu-se la o luna dupa absolvirea liceului. Anna a fost mereu o cititoare impatimita si i-au placut trupele de baieti si povestile romantice de iubire, astfel ca acum, cand a gasit un mod de a le imbina pe toate trei, se bucura de un vis devenit realitate. Din seria After fac parte: • Volumul 1:  Dupa ce ne-am intalnit • Volumul 2: Dupa ce ne-am certat • Volumul 3: Dupa ce ne-am indragostit • Volumul 4: Dupa ce am gasit fericirea • Volumul 5: Inainte de noi     De aceeasi autoare, la Editura Trei au mai aparut volumele: •  Nimic mai mult •  Nimic mai putin •  Cele mai stralucitoare stele •  Surorile Spring Fragment din romanul "Inainte de noi" de Anna Todd: “- In plus, am pe cineva, Hardin. Il foloseste pe tipul ala drept scuza? Eh, haide! Pe cine-ncearca sa pacaleasca ea? - Si totusi, uite unde esti acum, ii zic, sec. Mi-l tot flutura pe iubitul ei prin fata ochilor, necajindu-ma cu el si plangandu-se cand fac acelasi lucru cu Molly. Nu i se pare ca foloseste dubla masura aici, iar alcoolul face ca acest lucru sa para si mai rau in seara asta. Sunt destul de destept sa-mi dau seama de asta, dar suficient de prost ca sa fiu in continuare un dobitoc. Sunt si suficient de beat ca sa nu-mi pese prea mult de nimic. La urma urmelor, am facut praf salonul tatei. Isi schimonoseste gura amenintator, cu dintii la vedere si tot tacamul. - Il iubesc si el ma iubeste. Cuvintele ei ma ranesc. Ultimele ma lovesc in plin. Plec de langa ea si ma-mpiedic de-un scaun. La naiba cu lipsa mea de echilibru! - Nu-mi spune asa ceva. Ridic mana ca si cum as vrea sa ma apar de cuvintele ei. Ea nu se retrage; e teribil de ofticata si vrea sa-mi sara direct la beregata. - Spui asta doar pentru ca esti beat; maine o sa ma urasti din nou. S-o urasc? S-o urasc? Cum s-o urasc vreodata? Ma dau in spate furios si-ncerc sa ma concentrez asupra ploii care face copacii sa para si mai verzi. - Nu te urasc, spun eu in cele din urma. Daca ma poti privi in ochi si sa-mi spui ca vrei sa te las in pace si sa nu mai vorbesc niciodata cu tine, o sa te-ascult. Nu vreau s-o aud spunand cuvintele astea — m-ar ucide — dar daca asa simte, daca vrea sa dispar, o sa dispar. - Iti promit, din clipa asta n-o sa ma mai apropii de tine. Doar spune-mi. Incerc sa-mi imaginez viata mea fara ea. Ar lua cu ea toata culoarea care-mi umplea existenta. Inainte sa raspunda, zic mai departe: - Spune-mi, Tessa, spune-mi ca nu vrei sa ma mai vezi niciodata.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

49. Necredincioasa - Ayaan Hirsi Ali

Ayaan Hirsi Ali este unul dintre cele mai controversate personaje din Europa, o tinta pentru teroristi si o eroina a timpurilor noastre. Crescuta intr-o familie nomada musulmana din Kenya, autoarea a supravietuit razboiului civil, mutilarii genitale si batailor crunte. A fost educata de catre imami in Kenya si Arabia Saudita ca daca nu isi acoperea capul, tragedii cumplite se abateau asupra ei, a fugit din Africa in Europa pentru a scapa de o casatorie impusa, a cerut azil politic si si-a inceput studiile politice si mai apoi lupta pentru dreptul femeilor musulmane si reformarea Islamului. Desi traieste sub permanenta amenintare, renegata de propriul tata si de intreaga familie, refuza tacerea. O carte care o sa-ti acapareze imaginatia, purtandu-te intr-o lume despre care probabil n-ai fi stiut niciodata. Pornind de la povestea ei individuala, creeaza o opera de dimensiuni universale, triburi, clanuri, familii, mutilare genitala, casatorii aranjate dezumanizare sunt doar cateva din problemele pe care Ayaan Hirsi Ali ni le aduce la lumina. Fragment din volumul "Necredincioasa" de Ayaan Hirsi Ali:   "Am mers in puscarii, in penitenciarele din Rotterdam si Haga. In cele mai multe situatii era vorba despre cazuri de abuzuri violente; somalezii nu se implicau de obicei in acte de delapidare sau trafic de droguri. Dar, daca barbatii somalezi nu erau de acord, isi pierdeau cumpatul si insfacau o arma, era aproape in firea lor. Un barbat isi lovise proprietarul in cap cu un ciocan cand venise la apartament sa ceara chiria. Serviciile sociale l-au trimis la consilier, dar nu cred ca l-au inchis. Am fost la scoli de corectie, la scoli pentru copii cu dizabilitati de invatare, scoli pentru copiii bolnavi mental sau pentru surzi. Odata, am fost chemata la o scoala sa-l ajut pe un profesor sa le explice parintilor despre copilul lor de sapte ani care era extrem de agresiv. Daca mai batea inca un copil, urma sa fie trimis la o scoala speciala, pentru comportament agresiv. Am avut probleme si in a cauta cuvinte in somaleza pentru a explica ce ar putea insemna comportament agresiv. Baiatul si-a spus si el varianta lui: un copil scosese limba la el si zisese si ceva urat, asa ca l-a batut. Ceea ce facuse era in deplina concordanta cu ceea ce fusese invatat. In Somalia, tu atacai. Tu dadeai primul. Daca asteptai sa fii lovit, erai si mai umilit. Si eu fusesem invatata la fel. Dupa ce am auzit povestea baiatului, parintii au spus:  — Vedeti? Celalalt copil a inceput! Profesoara, care era tanara, a zis: — Dar celalalt copil nu l-a lovit, iar parintii, in cor, au exclamat: — Nu trebuie sa astepte sa fie lovit!  A trebuit sa cer sa mi se permita sa ma abat de la regula pe care trebuia sa o respect ca traducator si sa explic. — Acolo de unde venim noi agresiunea este o tactica de supravietuire: ii invatam pe copiii nostri sa loveasca ei primii. Va trebui sa explicati mai mult. Profesoara m-a privit de parca as fi fost nebuna. Mi-a zis ca daca tuturor copiilor li s-ar permite sa se loveasca unul pe altul atunci nu ar supravietui decat cel mai puternic care ii va teroriza pe ceilalti. Parintii dadeau din cap. Asta ii satisfacea, pentru ca ei voiau ca odrasla lor sa fie cea mai puternica. In cele din urma, le-am spus parintilor: — Uitati ce e, aici, in Olanda, daca lovesti pe cineva, ei cred ca e ceva in neregula cu tine. Aici se rezolva conflictele discutand. Daca fiul vostru va continua sa-i loveasca pe ceilalti copii, va fi dus intr-un loc unde sunt copii cu probleme psihice pentru a fi tratat. Atunci m-au ascultat. Au cazut la intelegere si au convenit sa se intalneasca din nou. Cand s-a incheiat intrevederea, toti trei au spus cat de iluminatoare a fost pentru ei aceasta intamplare, sa realizeze ca poate exista o cultura atat de neobisnuita. M-am dus acasa pe bicicleta mea, gandindu-ma: „De aceea Somalia e in razboi civil, iar Olanda, nu". Asta era toata explicatia. Oamenii din Olanda sunt de acord ca violenta nu este buna. Ei fac eforturi uriase pentru a-i invata pe copiii lor sa-si controleze agresivitatea si sa-si rezolve disputele verbal. Ei analizasera conflictele si pusesera la punct institutii care sa regleze toate aceste lucruri. Asta insemna sa fii cetatean. Nu eram destul de puternica pentru a reflecta asupra acestor lucruri. Nu ma simteam pregatita sa ma intorc la intrebarea mea, de ce atat de multi imigranti — atat de multi imigranti musulmani — erau violenti, traiau din ajutorul social, erau saraci. Nu faceam decat sa acumulez toate aceste informatii. Dar incepusem sa vad ca musulmanilor din Olanda li s-a permis sa formeze propriul lor stalp in societatea olandeza, cu scoli proprii si cu modul lor propriu de viata, exact ca evreii sau catolicii. Erau lasati, in mod politicos, sa traiasca singuri, in propria lor lume. Ideea era ca imigrantii aveau nevoie de respect de sine, care nu venea decat dintr-un profund sentiment de apartenenta la comunitatea lor.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

50. Ploaia curcubeu - Andreea Iatagan

O poveste despre puterea copiilor de a schimba lumea prin inocenta, imaginatie si zambet. O pilda care iti spune ca e ok sa fii diferit si ca fiecare dintre noi are undeva un prieten-curcubeu.   Ploaia curcubeu este o carte ca o imbratisare blanda si plina de iubire, o carte de citit, privit si visat, intr-o imbratisare parinte-copil. Copiii au sufletul curat si vad in jurul lor lumina. Incurajati-i sa se exprime si sa creada in visurile lor, copiii chiar ne pot colora viata. Noi, adultii, trebuie doar sa fim atenti la ei si sa ne dam voie sa vedem ceea ce ei ne arata… - Nadia Tataru, director si fondator Radio Itsy Bitsy   Bucurati-va, fiti curiosi si explorati cu creionul in mana lumea din jurul vostru. Veti descoperi lucruri grozave, in cele mai mici gaze sau flori pe care le veti intalni. Asa am facut si eu si astfel au aparut ilustratiile la aceasta carte. Orice se afla in jurul vostru este un inceput de poveste. - Ionut Robert Olaru Andreea Iatagan e mama Sofiei, e jurnalist si inventator de povesti. Scrie pe site-ul ei, educatiecudragoste.ro, despre temeri, greutati, dar mai ales despre minunile vietii de parinte. Ilustratii color de Ionut Robert Olaru.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

51. Sotia plantatorului de ceai - Dinah Jefferies

Tanara Gwendolyn Hooper ajunge in exoticul Ceylon, nerabdatoare sa inceapa o viata noua ca sotie. O intampina insa un sot distant, secretos si intotdeauna ocupat. Explorand singura plantatia de ceai, Gwendolyn descopera usi incuiate, rochii vechi si alte semne ale unui trecut necunoscut. Cand trebuie sa aduca pe lume un copil, trebuie si sa-i dezvaluie lui Laurence adevarul. O poveste pasionanta, despre mistere, conduite si prejudecati, care se petrece in Ceylon (Sri Lanka de azi). Jefferies demonstreaza ca stie sa scrie o poveste plina de suspans, in care motivatiile complexe ale personajelor se intalnesc in chip surprinzator. - Publishers Weekly Carte ofertanta, cu o atmosfera incredibila, Sotia plantatorului de ceai este un roman de epoca dintre cele mai reusite. E pur si simplu fermecatoare. - The Sunday Express Cartea mea ideala - nu am putut s-o las din mana. - Santa Montefiore Fragment din romanul "Sotia plantatorului de ceai" de Dinah Jefferies: "Cand Gwen si Laurence iesira din casa odata cu prima raza de lumina, ea isi trase strans salul de lana pe langa umeri. Dupa furtuna, cararea era plina de crengi si ramuri rupte, flori, frunze. Temperatura scazuse, iar aerul era inca umed, asa ca ploaia inca nu terminase cu ei. Se uita in fata, cand urcara dealul, in directia fabricii de ceai. Dupa anuntul socant facut de Christina, ramasesera treji ore la rand. Laurence bause brandy dupa brandy, devenind tot mai mohorat, iar Gwen se intrebase intruna ce semnificatie aveau cuvintele de despartire ale Christinei. Cum indraznea sa sugereze ca ea nu-si intelege sotul si ce stia Christina despre el, iar ea nu? Niciunul dintre ei nu dormise. In timpul plimbarii, tacerea dintre ei se prelungi. Gwen isi umplu pamanii cu aer curat si, coplesita de recunostinta, ii multumi lui Dumnezeu ca nu i se confesase lui Laurence. Vestile de la Christina si adevarul despre Liyoni l-ar fi distrus definitiv. Pe la jumatatea drumului se oprira si se uitara unul la altul, cautand parca raspunsuri sau cel putin fiecare dorind sa gaseasca in ochii celuilalt un licar care sa il ajute sa mearga pana la capat. Laurence isi intoarse primul privirea. Gwen se uita la masele de nori care se adunau si isi simti inima grea. - Nu stiu ce va insemna asta pentru noi, spuse el. Tacerea se adanci si Gwen isi musca buza, inspaimantata sa dea glas propriilor griji. El ii lua mainile intr-ale lui. - Ai mainile reci. Ea incuviinta si se mai plimbara putin. In varful pantei, se rasucira ca sa admire privelistea. Arbustii de un verde stralucitor, culegatoarele in sariuri portocalii, purpurii si visinii, gradina frumos tunsa si casa lor luminoasa si spatioasa. Totul era ingrijit cu atata dragoste. Laurence ii explicase ca, daca arbustii nu ar fi fosti tunsi, s-ar fi transformat in copaci. Uitandu-se la razele de soare reflectate pe suprafata lucioasa a lacului, Gwen incerca sa-si imagineze cum ar fi aratat locul, daca s-ar fi salbaticit."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

52. Doamna Dalloway - Virginia Woolf

    Romanul patrunde in intimitatea Clarissei Dalloway, o londoneza din inalta societate, pentru care pregatirile de o serata constituie pretextul de a medita asupra relatiei cu sotul ei, a celei cu iubitul din tinerete, dar si asupra atractiei pentru o buna prietena.      Fragment din romanul "Doamna Dalloway" de Virginia Woolf:     “Asa gigantic cum era, dangatul avea o legatura cu ea. Adanc, adanc, in miezul lucrurilor obisnuite, patrunsese degetul ceasornicului conferind clipei solemnitate. Sunetul acela, isi imagina Clarissa, o forta pe batrana sa se miste, sa se duca, dar unde? Clarissa incerca sa o urmareasca apoi cu privirea cand se intoarse si disparu, dar nu-i putea vedea decat boneta alba miscandu-se in spatele camerei. Era inca acolo, se invartea in capatul celalalt al incaperii. La ce bun crezuri si rugaciuni si impermeabile? Cand, isi spunea Clarissa, asta e miracolul, asta era misterul; aceasta batrana doamna pe care o putea urmari trecand de la scrin la masuta de toaleta, inca mai putea s-o vada. Si misterul suprem pe care Kilman putea pretinde ca l-a aflat sau Peter putea pretinde ca l-a aflat, desi Clarissa stia bine ca niciunul din ei n-avea nici cea mai vaga idee cum poate fi aflat. Misterul era pur si simplu acest aici era o incapere; dincolo, alta. Pot solutiona religia sau dragostea asa ceva?     Dragostea... dar uite ca suna si celalalt ceas, cel care era intotdeauna cu doua minute in urma lui Big Ben; se trezi si el si isi scutura poala incarcata de nimicuri, flecustete pe care le risipi, de parca Big Ben, cu autoritatea lui, era cel care stabilea lege in chip solemn si atat de just, dar ea trebuia sa ocupe de o sumedenie de treburi marunte — doamna Marsham, Ellie Henderson, paharele de inghetata - care navalisera toate in valuri, saltand si dansand in siajul acelui solemn dangat de ceas care se intind acum ca o panglica de aur pe suprafata marii. Doamna Marsham, Ellie Henderson, paharele de inghetata. Trebuia sa dea imediat niste telefoane.     Volubil, agitat, ceasornicul intarziat suna, tinandu-se pe urma lui Big Ben, cu poala plina de fleacuri. Lovite, zdrobite de navala trasurilor, de brutalitatea camioanelor, de inaintarea grabita a miriade de barbati colturosi, de femei gatite, de domurile si de turnurile ministerelor si spitalelor, ultimele ramasite ale acestei poale pline de maruntisuri si de fleacuri pareau sa se spulbere, ca spuma unui val istovit, de trupul domnisoarei Kilman care se oprise o clipa in strada ca sa spuna in soapta: „Trupul e de vina"."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

53. Firmanul orb - Ismail Kadare

Sub forma unor metafore extrem de puternice, precum legea absurda a orbirii tuturor celor suspectati ca ar avea darul deochiului sau construirea, in palimpsest, a Hagiei Sofia peste vechea biserica crestina, Kadare spune povestea unei lumi pline de cruzime, dar si de farmecul specific al taramurilor atat de incercate, incat istoria lor pare sa tina de ordinul miticului si fantasticului. Parabole ale conditiei umane, cele cinci nuvele istorice din acest volum dezvaluie aceeasi scriitura profetica, epica a lui Ismail Kadare, care are in centru tinutul sau natal: Albania. Un tinut al unei multitudini de popoare, limbi si religii care incarneaza tragedia unei uri legendare. O lume deopotriva parfumata, senzuala si de o violenta teribila se descopera treptat in cele cinci nuvele din acest volum, caracterizat prin tensiune dramatica, atmosfera de basm oriental si erotism difuz. De la imaginea emblematica a Bisericii Sfintei Sofia, a carei frumusete ii face pe cuceritorii Constantinopolului sa nu o distruga, pana la un vis de sultan furat din palatul acestuia, o lume a cruzimii si superstitiei se dezvaluie cititorului. In puternicul Imperiu Otoman, teroarea e cuvantul de ordine, manifestata in toate formele sale – de la violenta direct exercitata la variantele sale mai subtile, suspiciunea si nesiguranta, caci hotararile sultanului sunt intotdeauna imprevizibile si chiar si cel mai aprig tortionar se poate converti pe neasteptate in victima. La granita dintre real si fantastic, nuvelele din Firmanul orb il confirma pe Ismail Kadare din cele mai puternice naratiuni ale sale. Ilustratia copertei: Jules Joseph Lefebvre, Portretul unui otoman (detaliu) Traducere de Marius Dobrescu Fragment din cartea "Firmanul orb" de Ismail Kadare "El scutura din umeri ca trezit din amorteala. - Sigur, fata tatei, zise, sigur ca. nu. Ea continua sa-l intrebe din priviri, dar el se prefacu ca nu observa sau, preocupat cum era, poate chiar nu observase. - Si, in plus, noi, chiar daca pe departe, suntem rude cu familia Koprulu, nu-i asa? - Cum, paru el ca se smulge din vis, rude cu Koprulu? Sigur ca da, dar in asemenea cazuri chestia asta nu conteaza. Ochii i se ingustara si, odata cu asta, vocea ii deveni suieratoare: - In asemenea cazuri e mai bine sa nu ai rude deloc.  In clipa aceea batu cineva la poarta si intra logodnicul ei, Geladin. In contrast cu ceilalti, chipul lui era atat de linistit, incat Aleks il privi o clipa furios, ca si cand i-ar fi reprosat: Dar tu pe ce lume traiesti? Chiar n-ai auzit de „Firmanul orb"? Repede de tot, chiar inainte de a se pune masa, aveau sa afle de unde pana unde era celalalt atat de calm, cum se explica deci veselia aceea secreta (poate ca nu era nici o veselie, dar, pe fondul temerilor lor, linistea lui parea astfel), asadar aveau sa afle foarte repede ce-l facea pe ginerele lor sa fie atat de sigur pe sine. El nu numai ca stia de decret, dar era mai informat decat toti ceilalti, si asta pentru ca, in urma cu doua zile, il luasera din biroul unde lucra si-l numisera in Comisia Centrala, cea care trebuia sa se ocupe cu aplicarea „Firmanului orb". Cuvintele ginerelui produsera un moment de destindere neasteptata. Era un sentiment de descatusare, amestecat cu mandria ca ginerele lor fusese numit intr-o functie atat de insemnata, dar lucrul cel mai important nu era acesta. Important, intrucat provocase sentimentul acela de siguranta, era gandul, desi inca tulbure, ca acum, cand aveau omul lor chiar acolo, in mijlocul raului, acesta avea sa-i ocoleasca fara doar si poate."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

54. Vocea lui Archer - Mia Sheridan

    Bree Prescot soseste intr-o mica localitate de provincie cu speranta ca aici va fi locul unde isi va gasi linistea sufleteasca pe care o cauta cu disperare, dupa un moment traumatizant petrecut intr-o noapte cumplita, cand tatal ei a fost ucis. In timp ce se instaleaza in noua ei locuinta, soarta i-l scoate in cale pe Archer Hale, un tanar singuratic si misterios, care ascunde in sufletul sau o suferinta profunda.     Este un om fara voce si discret, care, pentru toti locuitorii orasului, in afara de Bree, trece neobservat.     ,,Vocea lui Archer" este despre intalnirea dintre o fata blocata in amintirea unei nopti terifiante si a unui barbat pentru care iubirea reprezinta cheia vindecarii si libertatii lui. Este povestea unui tanar care traieste cu o rana ingrozitoare si a unei fete care il va ajuta sa-si gaseasca ,,vocea”. E un roman emotionant si captivant despre suferinta, destin si puterea tamaduitoare a dragostei.     Fragment din romanul "Vocea lui Archer" de Mia Sheridan:     „Se uita la mine si imi zambi dulce, un zambet care imi amintea de barbatul care aparuse cu fata proaspat rasa, privindu-ma atat de nesigur. Imi aranja o suvita de par de pe fata si ma intreba:     — Bree, tu iti doresti copii?     M-am incruntat si mi-am lasat capul usor pe spate in timp ce am inceput sa rad incet.     — La un moment dat, da. De ce ma intrebi asta?     — Ma intrebam doar. M-am gandit ca vrei.    Eram nedumerita.     — Tu nu vrei copii, Archer? Eu nu...     Scutura din cap.     — Nu este vorba de asta. Doar... cum as putea eu intretine o familie? Nu as putea. Abia ma intretin pe mine aici. Mai am ceva bani ramasi din polita de asigurare a parintilor mei, dar pe majoritatea i-am cheltuit pe servicii medicale. Unchiul meu ne-a intretinut aici cu ajutorul financiar pentru invaliditate pe care il primea de la armata si acum, mai am polita de asigurare pe care mi-a lasat-o... Imi ajunge atata timp cat nu traiesc pana la o suta zece ani... dar asta e tot.     Isi intoarse privirea departe de mine, spre fereastra.     Am oftat, iar umerii mi se lasara in jos.     — Archer, ai putea sa iti gasesti o slujba, sa faci ceva ce iti place. Crezi ca oamenii care au o dizabilitate, indiferent care ar fi, nu pot avea o cariera? Pot...     — Vrei sa iti povestesc despre prima data cand am iesit singur din casa? ma intreba, intrerupandu-ma.     I-am studiat fata si am dat din cap ca „da", cuprinsa deodata de tristete fara sa stiu sigur din ce cauza.     — Unchiul meu a murit in urma cu patru ani. Si-a facut propriile aranjamente si a fost incinerat. Personalul de la morga a venit si i-a luat corpul, iar o saptamana mai tarziu i-a adus cenusa. Din acel moment, nu am mai vazut pe nimeni vreme de sase luni. Unchiul meu avea rezerve de mancare in pivnita, facea parte din paranoia lui, care mi-au ajuns pentru sase luni. Mi-am lasat parul si barba sa imi creasca... La momentul respectiv, nu stiam cu siguranta din ce cauza, dar acum cred ca era un alt mod de a ma ascunde de oamenii pe care stiam ca trebuia sa ii intalnesc la un moment dat. Nebunesc, nu-i asa?”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

55. Hopeless. Fara speranta - Colleen Hoover

Ai prefera sa afli un adevar care te va lasa fara speranta, sau sa crezi mai departe in minciuni?  Indragita autoare de bestselleruri Colleen Hoover istoriseste o fascinanta poveste a doi tineri cu un trecut tulburator, care pornesc intr-o pasionanta si palpitanta calatorie pentru descoperirea sensurilor vietii, iubirii, increderii si, mai presus de orice, a puterii vindecatoare pe care numai adevarul o poate avea. Sky, eleva in ultimul an de liceu, il cunoaste pe Dean Holder, un tip cu o reputatie indoielnica, rivalizand cu a ei insasi.Inca de la prima lor intalnire, acesta o ingrozeste si, in acelasi timp, o captiveaza. Ceva inexplicabil legat de el ii declanseaza amintiri din adancurile trecutului ei tulbure, dintr-o perioada aproape stearsa din memoria ei. Desi Sky e hotarata sa se tina la distanta de el, insistentele lui neabatute si zambetul enigmatic ii doboara barierele protectoare, iar legatura dintre ei creste in intensitate. Insa misteriosul Holder ascunde, la randul lui, destule secrete, iar de indata ce acestea sunt dezvaluite, Sky cunoaste o transformare ireversibila, iar capacitatea ei de a avea incredere in semeni poate deveni o pierdere colaterala provocata de adevar. Numai infruntand cu mult curaj dezvaluirile crude, Sky si Holder pot spera sa-si vindece ranile sufletesti si sa gaseasca o cale de a trai si de a iubi pe deplin. Fara speranta este un roman care va va taia respiratia, captivandu-va si amintindu-va de prima voastra iubire. Fragment din roman: "Ochii ii fug prin parcarea magazinului de parca ar cauta o cale de scapare, apoi ofteaza, dupa care imi cauta din nou privirea. Multitudinea reactiilor lui ma deruteaza al naibii de rau. Acum pare aproape dezgustat la vederea mea, si in clipa imediat urmatoare practic sare pe mine. De obicei, ma pricep destul de bine sa-i descifrez pe altii, dar dac-ar fi sa emit o presupunere despre Holder, pe baza ultimelor doua minute petrecute impreuna, as fi nevoita sa afirm ca sufera de dubla personalitate. Brustele lui treceri de la frivolitate la ardoare ma descumpanesc. — Poate ca suna penibil, imi zice, dar zau ca-mi pari cunoscuta. Te superi daca te intreb cum te cheama? Dezamagirea se instaleaza imediat cum replica pentru agatat ii iese de pe buze. E unul dintre tipii aia. Stiti care. Tipii incredibil de superbi, care pot avea pe oricine, oricand, oriunde, si sunt constienti de asta. Tipii care n-au nevoie decat sa etaleze un zambet siret, sau gropite in obraji, ca s-o intrebe pe o fata cum o cheama, iar ea sa se prelinga pana cand ajunge in genunchi in fata lui. Tipii care-si petrec serile de sambata intrand pe ferestrele fetelor. Ma simt extrem de dezamagita. Imi dau ochii peste cap si bajbai cu mana in spate, dupa clanta portierei. — Am un iubit, ii zic, servindu-i minciuna. Ma intorc, deschid portiera si ma urc in masina.. Cand dau s-o inchid dupa mine, ma pomenesc ca refuza sa se clinteasca. Imi ridic privirea si-i vad mana inclestata pe marginea de sus a portierei, tinand-o deschisa. Iar in ochii lui zaresc o disperare intensa care-mi trimite fiori reci prin brate. Doar ma priveste, si ma trec fiorii? Ce naiba am? — Numele. E tot ce vreau de la tine. Stau sa ma gandesc dac-ar trebui sau nu sa-i explic ca numele meu nu i-ar servi la nimic in stradaniile lui de hartuire. Sunt, mai mult decat probabil, singura adolescenta de saptesprezece ani din America ramasa fara o prezenta online. Fara sa-mi iau mana de pe clanta, il bombardez cu o privire de avertisment. — Imi dai voie? rostesc taios, sagetand cu privirea mana care ma impiedica sa-mi inchid portiera. Dar ochii imi coboara incet spre tatuajul intiparit cu litere mici pe antebratul lui. Hopeless Nu ma pot abtine sa rad in sinea mea. Astazi, sunt in mod evident tinta razbunarilor sortii. In sfarsit, fac cunostinta cu unicul tip pe care-l gasesc atragator, si uite-l ca e unul care s-a lasat de liceu si mai are si tatuat cuvantul incurabil. Acum deja m-am enervat. Mai trag o data de portiera, dar el nici nu se clinteste. — Spune-mi numele tau. Te rog. Iar disperarea din ochii lui in timp ce spune te rog imi provoaca o surprinzator de intelegatoare reactie, total nepotrivita.. Sky, ii raspund brusc, simtind dintr-odata compasiune fata de suferinta evident ascunsa in spatele ochilor aia albastri ai lui. Usurinta cu care cedez la ruga.mintea lui, doar la o simpla privire, ma face sa ma simt dezamagita de mine insami. Dau drumul portierei si ambalez motorul. Sky, il aud repetand, pentru sine; sta sa se gandeasca o clipa, dupa care clatina din cap, de parca n-ar fi primit raspunsul corect la intrebarea lui. Esti sigura? ma intreaba, aplecandu-si capul intr-o parte. Daca sunt sigura? Ce, isi inchipuie ca sunt Shayna/Shayla si nici macar nu stiu cum ma cheama? Imi dau ochii peste cap si ma sucesc pe scaun, scotandu-mi din buzunar cartea de identitate, pe care i-o var in ochi. — Sunt destul de sigura ca stiu cum ma cheama., ripostez. "

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

56. Iubire cu i mic - Francesc Miralles

Iubire cu i mic - Francesc Miralles. Roman inspirational si comedie romantica, acest bestseller international, aflat pe lista celor mai bine vandute carti in Spania, Statele Unite si Germania, fiind tradus deja in peste 20 de limbi, e o bijuterie literara, in care veti gasi referinte livresti amestecate cu istoria plina de magie a lucrurilor marunte. Pentru ca, adeseori, dragostea se ascunde in detaliile cele mai neinsemnate.   Cand Samuel, un profesor universitar singuratic, se trezeste in ziua de Anul Nou, e convins ca nimic nu-i poate schimba viata monotona, pana cand un musafir neasteptat se strecoara in apartamentul lui din Barcelona si refuza sa mai plece. Aparitia lui Mishima, un pisoi vagabond, devine un fel de catalizator care-l face pe Samuel sa se desprinda de cartile, filmele straine si muzica clasica favorite si sa porneasca in calatorie spre locuri unde nu mai ajunsese niciodata, ca bunaoara casa de alaturi, si sa se apropie de oameni pe care n-ar fi crezut ca o sa-i cunoasca, asemenea lui Felix, un batran redactor bizar de la mansarda, sau Valdemar, barbosul cu manuscrisul despre fata ascunsa a Lunii de la cafenea. Mai mult chiar: motanul il va ajuta sa se intalneasca din nou cu o misterioasa femeie din trecutul lui, Gabriela, pe care nu mai spera s-o revada. Un roman de-a dreptul fermecator ... O poveste de dragoste care aduna laolalta pisici indraznete, intamplari iesite din comun si o multime de reflectii cu privire la Goethe, Kafka si Rilke...Pune in valoare cu arta si stil magia lucrurilor obisnuite. - Kirkus Reviews Daca nu va plac pisicile, Mishima o sa va schimbe punctul de vedere. Daca va plac pisicile, cartea accasta e un dar. Cititi si indragostiti-va! - Gwen Cooper    O carte minunata, cu trimiteri la literatura, filozofie si muzica, incurajandu-si cititorii sa se trezeasca la viata si sa lase micile coincidente sa-i conduca spre iubire. - BookPage    O poveste scrisa cu multa inteligenta lingvistica despre dragoste, limba, Barcelona si pisici, care ne convinge ca in viata nu trebuie sa fii singur. Emotionanta si plina de umor, Iubire cu „i" mic e dovada ca Efectul fluturelui se poate aplica la scara umana. - Mark Dunn   

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

57. Padurea Spaimelor - Marcus Sedgwick

Padurea Spaimelor. Baiatul-Corb si Fata-Spiridus - Marcus Sedgwick Baiatul-Corb traieste in varful copacilor, viseaza veverite si vorbeste cu animalutele din padure. Fata-Spiridus are un arc fermecat, urechi ascutite si prostul obicei de a te calca pe picior cand nu-i convine ce spui. Cum lui ii e frica sa umble pe jos, iar ei ii e frica sa se catere in copaci, cei doi nu s-ar fin intalnit niciodata. Dar intr-o noapte, prin acelasi fenomen inexplicabil, se trezesc amandoi fara adapost si se vad nevoiti sa dea piept cu primejdiile care pandesc la tot pasul prin Padurea Spaimelor. Cand Baiatul-Corb a intalnit-o pe Fata-Spiridus, nu-l chema Baiatul-Corb si nici pe ea n-o chema Fata-Spiridus. Pe atunci nu. In noaptea in care s-au intalnit, Baiatul-Corb ( dupa cum avea sa fie botezat curand) dormea linistit, ca de obicei, in varful unui copac, cel mai inalt pe care-l putuse gasi. Era miezul noptii, iar padurea nesfarsita si tacuta. Niciun liliac nu sageta cerul, nicio bufnita nu buhaia sinistru, nici macar o frunza nu fosnea. Era o tacere din acelea prevestitoare de rau. Editie bilingva romana-engleza.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

58. Aliati in slujba dreptatii - Brandon Sanderson

    Volumul al patrulea al seriei Nascuti in ceata     Au trecut trei sute de ani. Scadrial este acum in pragul modernitatii, are cai ferate care dubleaza transportul pe canale, iluminat public electric si inalta primele structuri de zgarie-nori. Kelsier, Vin, Elend, Sazed, Spook si ceilalti au devenit repere istorice sau religioase. In ciuda spectaculosului progres tehnologic, vechile arte magice ale allomantiei si ferochimiei continua sa joace un rol important in aceasta lume renascuta. Iar Waxillium Ladrian are de infruntat multe obstacole ca sa dezlege misterul rapirii unor femei allomante, dar si disparitia unor resurse importante.        „Saga lui Sanderson are personaje complexe si o intriga fascinanta, punand intrebari serioase despre loialitate, credinta si responsabilitate.“ - Publishers Weekly       Brandon Sanderson (n. 1975) a obtinut masteratul in Creative Writing la Universitatea Brigham Young, pe cand facea parte din redactia Leading Edge, revista semiprofesionista de fictiune speculativa a universitatii. A debutat in 2005 cu romanul Elantris. Sanderson a fost ales pentru a scrie volumul final din seria Roata timpului dupa moartea lui Robert Jordan. Este laureat al premiilor David Gemmel Legend (2011 si 2015) pentru roman fantasy si Hugo (2013) pentru nuvela Sufletul imparatului (aparuta in limba romana in anul 2015). Aliati in slujba dreptatii este laureatul din 2013 al Premiului Imaginales. La Editura Trei au aparut primele trei volume ale seriei Nascuti din ceata: Ultimul Imperiu, Fantana Inaltarii, Eroul Evurilor.      Fragment din romanul "Aliati in slujba dreptatii" de Brandon Sanderson:       „Waxillium isi arunca arma in timp ce cadea, Impingand puternic in fata unui hot luat prin surprindere. Ateriza, apoi arunca cartusul gol pe care Wayne i-l daduse mai devreme — cel care continea mesajul — in cel de-al doilea barbat. Impingand in el, transforma cartusul intr-un glont improvizat, izbindu-l de fruntea barbatului si perforandu-i craniul.     Waxillium exercita o forta suficient de mare asupra cartusului, incat aceasta il azvarli intr-o parte. Isi infipse umarul in pieptul barbatului in care aruncase arma. Barbatul se dadu inapoi, poticnindu-se, iar Waxillium isi izbi antebratul — si aparatoarea lui de la metalminte — in capul omului, doborandu-l.     Inca unul, isi spuse el. In spatele meu, la dreapta. Avea fie o lovitura stransa. Waxillium lovi cu piciorul arma pe care o lasase sa cada, intentionand sa Impinga spre ultimul bandit.     Rasuna un foc de arma. Waxillium ramase intepenit, anticipand durerea unu glont care se indrepta spre el. Nu se intampla nimic. Se invarti si-l gasi pe ultimul bandit prabusit peste o masa, sangerand, o arma cazandu-i dintre degete.     Pentru numele Supravietuitorului, ce se...?     Se uita in sus. Marasi se lasa in genunchi pe balconul unde o lasase. Ea adusese pusca de la banditul pe care il nimicise el si, evident, stia cum sa o foloseasca. Chiar si atunci, in timp el privea, ea mai trase o data, doborand banditul din umbra de care amintise Wayne.     Wayne se ridica dupa ce isi dobori cei doi atacatori. Privi confuz pana cand Waxillium arata cu degetul spre Marasi.     — Uau, spuse Wayne, mergand spre el. Incepe sa imi placa de ea din ce in ce mai mult. Categoric, din cele doua, eu as alege-o pe ea daca as fi in locul tau.     Din cele doua.      Steris!     Waxillium injura si sari inainte, aruncandu-se intr-o Impingere de otel peste incapere, spre iesire. Lovi solul alergand si observa cu ingrijorare ca trupul liderului nu era unde il doborase el. Era sange la intrare. Oare il trasesera ei afara? Daca nu cumva... Poate ca ipoteza lui nu era gresita, la urma urmei. Dar la naiba, nu putea da fata cu Miles. Miles era un legiuitor. Unul dintre cei mai buni.     Waxillium iesi brusc afara, in noapte — aceasta iesire de la sala de bal ducea direct in strada. Niste cai stateau acolo legati de un gard si ceea ce parea ca un grup de grajdari stateau pe jos, cu calus in gura si legati.     Steris si banditii care o dusesera afara disparusera. Totusi, el gasi un grup mare de ofiteri de politie care intrau in curte calare.     — Sincronizare perfecta, baieti, spuse Waxillium, asezandu-se pe trepte epuizat.     * * *     — Nu-mi pasa cine sunteti sau cat de multi bani aveti, spuse Brettin. Ati creat aici o mizerie totala, domnule.     Waxillium se aseza pe scaun, ascultand doar cu o jumatate de ureche in timp ce se odihnea cu spatele de perete. Il va durea corpul pana dimineata. Nu-si mai impinsese corpul atat de tare de cateva luni. Avea noroc ca nu isi luxase nimic si nu isi dislocase vreun muschi.     — Aici nu suntem in Tinuturile Necrutatoare, continua Brettin. Credeti ca puteti face tot ce va doriti? Credeti ca puteti, pur si simplu, sa luati o arma si sa faceti dreptate cu mana dumneavoastra?     Stateau in bucatariile de la conacul Yomen, intr-o zona pe care ofiterii de politie o delimitasera pentru interogatorii. Nu trecuse mult timp de la finalul conflictului. Dar era suficient pentru a incepe problemele.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

59. Eu at al. - Alex Tocilescu

Alex Tocilescu este un moralist, dar unul care te invita pe tine sa extragi esenta din poveste, lasind loc, dupa ce hohotele se linistesc, acelei unde de tristete pe care o intilnim in risu’-plinsu’ existential al fiecaruia dintre noi. O carte ce se citeste pe nerasuflate, un festin de umor. „Deci, Alex Tocilescu, cu un umor de balamuc, cu un firesc naucitor al limbajului pulopizdic, cu femeile lui mecanice, cu veceuri sinucigase... Surisul lui innoada lacrimi.” (Emil Brumaru) „Povestirile lui Tocilescu sint de-un haz nebun – proze de duminica, in principiu, dar perfect functionale si in zilele de vineri, treispe, cind ai nevoie de metafizica pentru a nu te cantona in chestii – sa le zicem asa – parafizice. Adica dincolo de dezinhibarile de limbaj atit de hulite in ultima vreme, dincolo de umorul pe care unii, ceva mai numerosi decit in vremurile gogoliene, nu-l considera arta in sine, Alex Tocilescu este scriitor in tot sensul cuvintului. Incepind de la stil pina la mesaj.” (Lucian Dan Teodorovici)

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

60. Palatul de la Miazanoapte ed.2017 - Carlos Ruiz Zafon

Ne aflam in Calcutta, in anul 1916. E o noapte intunecata si orasul e acoperit de furtuna. Tinarul locotenent Peake incearca sa salveze de o amenintare inimaginabila doi gemeni abia veniti pe lume. In ciuda vijeliei ingrozitoare si a pericolului teribil care pindeste la fiecare colt de strada, locotenentul reuseste sa-i aduca la adapost, insa cu pretul propriei vieti. Multi ani mai tirziu, in ajunul zilei de nastere a celor doi gemeni, amenintarea misterioasa revine in vietile lor. Acesta e subiectul unuia din primele romane ale lui Carlos Ruiz Zafon, o istorie fantezista, indrazneata si scrisa cu un mare talent de povestitor. Traducere din limba spaniola de Lavinia Similaru Fragment din roman: "In toti anii petrecuti in fruntea orfelinatului St. Patrick's, Thomas Carter predase literatura, istorie si aritmetica, cu iscusinta trufasa a expertului in nimic si priceput la toate. Singura materie la care n-a fost niciodata in stare sa-si pregateasca elevii era cum sa spuna adio. In fiecare an, defilau prin fata lui chipurile pe jumatate entuziasmate si pe jumatate inspaimantate ale celor pe care legea avea sa-i aseze curand departe de influenta lui si de protectia institutiei conduse de el. Cand ii vedea plecand pe portile de la St. Patrick's, Thomas Carter obisnuia sa-i compare pe tinerii aceia cu niste carti albe, pe ale caror pagini el era insarcinat sa scrie primele capitole ale unei povesti pe care nu ii era niciodata dat sa o termine.  Sub infatisarea sa adulta si severa, deloc inclinat spre efuziunile emotive si spre discursurile spectaculoase, nimeni nu se temea mai mult decat el de ziua fatidica in care cartile ieseau pentru totdeauna din biroul sau. Curand aveau sa ajunga in maini necunoscute si pene prea putin scrupuloase aveau sa scrie epiloguri sumbre si care nu aveau nimic in comun cu visele si asteptarile pupililor ce isi luau zborul in singuratate pe strazile Calcuttei.  Experienta il silise sa-si reprime dorinta de a cunoaste pasii elevilor sai dupa ce nu-i mai era ingaduit sa-i calauzeasca. Pentru Thomas Carter, despartirea venea de obicei insotita de gustul amar al dezamagirii, caci constata mai devreme sau mai tarziu ca atunci cand viata ii privase pe baietii aceia de trecut, parea sa le fi furat si viitorul. In noaptea aceea calduroasa de mai, ascultand vocile tinerilor in timpul modestei petreceri organizate in curtea din fata a cladirii, Thomas Carter contempla din intunericul biroului luminile orasului stralucind sub bolta de stele si stolurile de nori negri indepartandu-se in zare, pete de cerneala intr-un pahar cu apa cristalina.  Refuza inca o data invitatia de a se duce la petrecere si zabovi in tacere, prostrat in fotoliul lui, fara alta lumina in afara de reflexele multicolore ale felinarelor din hartie cu lumanari, cu care Vendela si copiii decorasera copacii din curte si fatada orfelinatului in chip de vapor impodobit pentru lansare. Avea destul timp sa-si pronunte cuvintele de despartire in zilele ramase pana cand trebuia indeplinit ordinul oficial de a trimite tinerii pe strazile de unde ii adunase. "

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

61. Printul din negura - Carlos Ruiz Zafon

Europa anului 1943 e bintuita de spectrul razboiului, iar familia Carver se hotaraste sa se instaleze intr-un orasel de pe coasta Atlanticului. O pisica neagra si un orologiu ce masoara timpul in mod bizar sint doar primele semne ale unei enigme care se va adincicu fiecare clipa. Noua locuinta ascunde un secret greu de imaginat. Lucruri stranii incep sa se petreaca, iar in aer pare ca pluteste inca spiritul lui Jacob, fiul proprietarilor dinainte, despre care se crede ca a murit inecat. Cu ajutorul prietenului lor Roland, Max si Alicia Carver incearca sa limpezeasca imprejurarile acestei morti misterioase. Statui fermecate, vise ciudate, aparitii infricosatoare, o colectie de filme neobisnuite si un vapor misterios ii vor conduce pe tineri catre un personaj cu puteri supranaturale: Printul din negura, o creatura infernala, intoarsa din trecut pentru a lichida o datorie mai veche. Traducere din limba spaniola de Alina Titei

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

62. Nu dati cu pietre in Julieta - Tony Mott

Sotia noului proprietar al clinicii Provita este ucisa de catre gradinarul de etnie rroma. O avocata specializata in sustinerea cauzei cetatenilor rromi devine avocat pro bono al acestuia. Dar gradinarul moare in inchisoare, la scurt timp dupa ce face marturisiri importante. Pentru dezlegarea celor doua crime, personajele principale, pe care le-ati cunoscut in precedentele romane, intra in actiune. Agenti secreti, politisti, securisti, medici si politicieni, bantuiti cu totii de povesti din trecut, sunt ingredientele celui de-al treilea roman al trilogiei ce ar putea purta numele Julietei din Verona, dar care in povestile semnate de Tony Mott se numeste Ana Stancu. "Nu dati cu pietre in Julieta" este un roman despre zilele noastre, despre viata noastra, despre lumea noastra. De citit neaparat. - Bogdan Hrib

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

63. Ion - Liviu Rebreanu

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

64. Coroana de sabii. Seria Roata timpului Vol.7 - Robert Jordan

Coroana de sabii este cartea a saptea din seria Roata timpului Roata Timpului se invarteste, Varstele vin si se duc, lasand in urma amintiri care devin legende. Legenda trece incet in mit, dar pana si mitul e uitat cand revine Varsta care l-a creat. In a Treia Varsta, o Varsta a Profetiei, Lumea si Timpul stau in balanta. Ce a fost, ce va fi si ce este pot cadea in Umbra. Elayne, Aviendha si Mat sunt pe cale sa finalizeze un proiect menit sa puna capat incalzirii climatice si sa restabileasca ordinea fireasca a vremii. Egwene incepe sa implice mai multe personaje care sa o ajute - Oamenii Marii, Windfinder, Femeile Intelepte -, dar si altele la fel de surprinzatoare. Din seria Roata timpului mai fac parte: • Cartea intai. Ochiul lumii • Cartea a doua. In cautarea cornului • Cartea a treia. Dragonul renascut • Cartea a patra. Umbra se intinde • Cartea a cincea. Focurile cerului • Cartea a sasea. Seniorul haosului • Cartea a saptea. Coroana de sabii • Cartea a opta. Calea pumnalelor • Cartea a noua. Inima iernii • Cartea a zecea. Rascruce de drumuri in amurg •  Cartea a unsprezecea. Pumnalul viselor • Cartea a douasprezecea: Furtuna se apropie Fragment din romanul "Coroana de sabii. Seria Roata timpului. Cartea a saptea" de Robert Jordan: “Pana si un orb dintr-o alta tara ar fi simtit dispozitia lui Rand, iar Rhuarc nu era prost. - Este un moment potrivit, Rand al'Thor? Cand Rand ii facu semn sa vorbeasca, barbatul continua: - Cainii Shaido fug mancand pamantul inspre rasarit. La nord, am vazut niste barbati in haine verzi, calare, insa ne-au ocolit. Ai spus sa-i lasam in pace daca nu ne creeaza necazuri. Cred ca le vaneaza pe Aes Sedai care au reusit sa scape. Erau insotiti de cateva femei. Niste ochi albastri si reci cazura pe cele doua Aes Sedai. Odinioara, Rhuarc ar fi pasit cu grija in preajma femeilor Aes Sedai, oricare dintre Aieli ar fi procedat astfel, dar acest lucru se schimbase din ziua precedenta, daca nu cumva dinainte. - Sunt vesti bune. As da aproape orice s-o am pe Galina, dar, si asa, tot vesti bune sunt. Rand isi aseza din nou mana pe manerul sabiei, scotand-o din teaca intunecata. Parea un gest mecanic. Galina, din fratia Ajah Rosie, se aflase in fruntea surorilor care-l tinusera prizonier si, daca in acea zi Rand era calm in opinia ei, cu o zi inainte turbase de furie, pentru ca ea reusise sa scape. Chiar si in acel moment calmul lui era de gheata, care putea ascunde o furie mocnita, iar pe t'Bashere il strabatu un fior cand ii simti mirosul. - Vor plati. Pana la ultima. Nu puteai sa-ti dai seama daca Rand se referea la Shaido sau la Aes Sedai care scapasera, sau la amandoua variantele. Bera isi misca nelinistita capul, pe urma al'Thor isi indrepta din nou atentia la ea si la Kiruna. - Mi-ati jurat credinta si am incredere in voi, continua el si-si ridica o mana, cu degetul mare si aratatorul aproape atingandu-se, ca sa arate cat de mult se incredea in ele. Aes Sedai se cred intotdeauna mai destepte decat ceilalti, cel putin asa sustin ele. Prin urmare, sunt convins ca nu veti iesi din cuvantul meu, insa nici macar baie nu veti face fara permisiunea mea. Sau a unei Intelepte. De asta data, Bera fu cea care arata de parca ar fi fost trasnita. Ochii ei caprui-deschis pendulara intre Amys si Sorilea cu o indignare uimita, iar Kiruna abia se abtinu sa nu faca la fel. Cele doua Intelepte abia daca-si atinsera salurile, insa inca o data mirosurile lor erau identice. Multumirea razbatea din ele in valuri, o satisfactie extrem de necrutatoare. Perrin se bucura ca Aes Sedai n-aveau nasul lui, fiindca altminteri ar fi inceput un razboi chiar atunci si acolo. Sau poate ar fi luat-o la fuga, uitand de demnitate. Asta ar fi facut el."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

65. Ii urasc, ma! O antologie a pamfletului - Magda Raduta

In lunga sa istorie, incepand cu satirele antice si cu oratoria de tribuna, pamfletul e, covarsitor, un discurs social al infruntarii: o proba a actualitatii, un denunt al relei alcatuiri din lumea prezentului, un protest direct, public si vehement. E nascut din indignarea in fata nedreptatilor si nu se da inapoi de la nimic, riscand totul ca sa le demaste. Singur martor, si inca neputincios, al iremediabilului dezastru, pamfletarul nu poate fi altfel decat atroce si spumegat. El sta singur in «coltul adevarului», neascultat de nimeni, si cu atat mai vehement cu cat dezastrul e mai intins. - MAGDA RADUTA Scrisul Magdei Raduta e variat, expresiv si rasplatitor. Avem de-a face, in mod evident, nu doar cu un om pasionat de obiectul cercetarii, ci si cu un stilist. Ea nu ofera cititorilor profilul unui filolog pedant si dornic sa epateze, ci rezultatul unei munci asezate, duse la capat cu lumina pe chip. Un cercetator care scrie despre floretistii cuvantului are la randul sau floreta la brau. - RADU PARASCHIVESCU Ilustratia copertei: Pieter van der Borcht, Alegorie despre dificultatea de a guverna o natiune pestrita

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

66. Istoria ca viitor si alte conferinte si pagini - Ana Blandiana

Nu exista nici o indoiala ca omenirea de azi este in criza. Dar exista oare un singur moment al lungii sale istorii cand sa nu fi fost? Etimologic, in greaca veche cuvantul «criza» vine din verbul krinein, care inseamna «a judeca», «a analiza». Acest sens si consecintele sale fiind de altfel si partea de castig a incercarii. Daca in acest moment Europa isi vede puse sub semnul intrebarii toate principiile – care au facut-o sa fie ceea ce este si pe care a facut tot ce-a putut nu numai sa le respecte ea insasi, ci sa-i convinga si pe ceilalti sa le respecte –, ea este obligata sa se opreasca din goana irationala a profitului si progresului («un elan vers le pire», spunea Cioran), sa traga aer in piept si sa se judece, sa se analizeze, sa priveasca in trecut ca intr-o oglinda retrovizoare pentru a putea inainta corect. De altfel, Winston Churchill spunea: «Ma uit in trecut ca sa am perspectiva drumului pe care il am de urmat». - ANA BLANDIANA "Cu exceptia celor care se refera la poezie, aceste texte sunt dovada masurii in care istoria i-a rapit istoriei literare drepturile pe care le avea de la nastere asupra mea.“

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

67. Tatal celuilalt copil - Parinoush Saniee

Parinoush Saniee este autoarea bestsellerului Cel care ma asteapta, roman interzis de doua ori, cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor in Iran. Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul sa-si revada copilaria, o perioada marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Povestea romanului Tatal celuilalt copil contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii, iar sentimentele de neimplinire care o macina ii umbresc viata de familie. In momentul in care mutenia lui Shahab este interpretata de adultii din jur drept simptom al deficientelor mintale, neajunsurile existente intre membrii familiei se acutizeaza tot mai mult. Shahab isi pierde treptat increderea in sine, ajungind la concluzia ca a esuat in datoria filiala si ca nu este, de fapt, copilul tatalui sau. Fragment din romanul "Tatal celuilalt copil" de Parinoush Saniee: "Cat de tare ma infuria mama... „Tatal tau" in sus, „tatal tau" in jos.  - Ce prostuta e mama! spunea Asi. El nu e tatal nostru, e tatal lui Arash. Mama stie sa vorbeasca si intelege mereu ce vrem, cum de nu pricepe ceva atat de simplu? Ea chiar nu stie ca toti copiii buni, sanatosi, frumosi si destepti sunt ai tatilor, pe cand copiii prosti, urati, bolnavi si muti sunt ai mamelor? Daca ar fi doar un pic mai atenta si ar asculta ce spune tatal lui Arash, si-ar da seama... Dar ea e mereu cu gandul in alta parte. E mahnita din cauza noastra, dar nu baga de seama ca tatal lui Arash il striga „fiul meu" si se mandreste la toata lumea cu baiatul lui. Cand se uita la el, zambeste, nu mai poate de drag. La noi nu-i place deloc sa se uite. Nu-i place nici sa ne arate altora. Spune mereu „Nevasta, vino si ia-ti copilul de aici!". Adica „Asta e copilul tau, nu al meu". Cum de nu pricepe mama toate astea? Noua oricum nu ne pasa. Pentru noi, mama e de-ajuns.  Nu stiu prea bine cand si unde s-a rupt legatura mea cu tatal. Cea mai veche amintire e din ziua cand au adus-o pe Shadi acasa. El a luat-o fericit in brate. Ii straluceau ochii. Pe vremea aceea eram obisnuit sa ii sar in intampinare ori de cate ori se intorcea acasa. Ma duceam la usa si-mi ridicam mainile ca sa ma ia in brate. Cand eram la pieptul lui - locul cel mai inalt si mai frumos de unde se putea privi lumea - imi spunea sa-l sarut, iar eu il ascultam cu bucurie. Pe atunci tatal inca spera ca eu o sa vorbesc si nu stia ca sunt inapoiat. Dar in acea zi nu m-a mai luat in brate, oricat am ridicat mainile si m-am invartit in jurul lui. Nici macar nu m-a vazut. In cele din urma a pus-o pe Shadi pe pat, cu un sarut. Am vrut sa fac si eu la fel, doar-doar se va uita si la mine. Dar m-a dat la o parte, iar eu am ramas deznadajduit langa. el. Shadi a inceput sa planga si tatal a sarit imediat de la locul lui, strigand-o pe mama. In toata agitatia, chiar m-a calcat pe picior cu picioarele lui mari. M-a strapuns o durere grozava si am tipat, dar el plecase deja sa aduca sticla de lapte pentru Shadi. Cand s-a intors, doar m-a privit scurt si m-a intrebat:  Ce-ai patit, de ce tipi fara rost? Nici macar nu observase ca m-a calcat. A doua zi, mama s-a mirat:  - De ce i s-a invinetit copilului piciorul?  - De unde sa stiu eu? a raspuns tatal, care isi luase liber cateva zile ca s-o ajute pe mama. S-o fi lovit de ceva. Indiferenta lui din zilele acelea grele mi-a dat de inteles ca nu mai am un loc in inima lui. Nu m-am mai invartit pe langa el, mai ales ca mi-era teama sa nu ma calce din nou. S-a mai intamplat de cateva ori sa vina acasa si sa uite sa ma ia in brate, fara sa-mi vada mainile intinse rugator. M-am asezat langa oglinda mare de pe usa dulapului si m-am uitat la mine asa cum eram, slab si pipernicit. Am hotarat atunci sa nu ma mai bucur niciodata de venirea lui, sa nu-i mai ies in intampinare si sa nu-l mai sarut.  Cu cat intarziam eu sa vorbesc, tatal se indeparta mai mult de mine, ca si cum l-as fi jignit in mandria si barbatia lui si i-as fi pus sub semnul intrebarii parerea ca e un om desavarsit. Se uita nedumerit la mine si nu intelegea de ce ii daduse Dumnezeu un asemenea copil. Nu mai vorbea cu mine. Probabil, in logica lui, un om intreg la minte n-are de ce vorbi cu cineva care nu poate sa-i raspunda.  Nu vreau sa spun ca facea toate astea intentionat, dar in adancul lui era ranit si rusinat de existenta mea; si eu, asa mic cum eram, simteam foarte limpede totul.  Imi aduc foarte bine aminte prima data cand m-au dus la un medic specialist pentru ca nu vorbeam. Am ajuns intr-o incapere intunecata, unde toate erau maro. Pe perete atarna un desen care-mi dadea fiori, semana cu un fluture pictat de un idiot. Shadi avea un an si jumatate si deja spunea o sumedenie de lucruri. Fiecare cuvant copilaresc al ei era pentru mine ca o palma zdravana.. Ori de cate ori spunea cate ceva, cei din jur se uitau stramb la mine si ma intrebau:  - Tu de ce nu vorbesti? Ea e mult mai mica decat tine si vorbeste.  Treptat, simplul gand de a vorbi ajunsese sa nu-mi mai dea pace. Ori de cate ori trebuia sa rostesc ceva, inima incepea sa-mi bata nebuneste. Urechile incepeau sa-mi tiuie si cuvintele celor din jur deveneau sterse si de neinteles. "

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

68. Ghici care-i mincinosul - M.j. Arlidge

Ghici care-i mincinosul este a patra carte din seria seria Helen Grace   In toiul noptii, sase incendii mistuitoare lumineaza cerul. E mai mult decat o coincidenta tragica. Pentru inspectoarea Helen Grace, flacarile anunta un dezastru cum n-a mai intalnit. Pentru ca nu e vorba de un dement care-si hraneste nebunia din valvataile ce nu par a se stinge vreodata, ci despre niste crime in serie, meticulos puse la cale. Dar cum au fost alese victimele? Care e motivatia criminalului? Si cine urmeaza? Orasul e cuprins de tensiune, suspiciune si teroare. In orice clipa se poate dezlantui iadul…   Helen Grace cauta ceea ce nici un barbat nu-i poate oferi: izbavirea. E un Sisif al secolului XXI care se teme - care stie, de fapt - ca bolovanul se va rostogoli mereu la vale. - M. J. Arlidge Helen Grace este o eroina inedita si autentica… M. J. Arlidge impleteste o tesatura narativa care-ti da fiori pe sira spinarii. - Daily Mail Un thriller care-ti insufla spaima, dar de care nu te poti dezlipi. - Sunday Mirror Povestea extrem de captivanta a unei anchete - cu siguranta va fi un bestseller. - Huffington Post   M.J. Arlidge lucreaza in televiziune, fiind specializat in productiile dramatice. Arlidge a fost producatorul unor seriale politiste de prime-time pentru ITV, printre care Torn, The Little House si, cel mai recent, Undeniable. In prezent, scrie pentru publicatia Silent Witness si produce filme pentru retele TV din Marea Britanie si SUA. Traieste in Hertfordshire cu sotia si cei doi copii. Cand nu scrie, joaca tenis sau devoreaza thrillere, carti de istorie, biografii si marturiseste ca are o slabiciune pentru filmele din seria Bond si bomboanele cu lemn-dulce. Descopera seria Helen Grace.   Fragment din romanul "Ghici care-i mincinosul" de M.J. Arlidge: "Mai toata lumea dadu din cap. Parca se agatau de orice cuvant rostit de Helen. - Faptasul nostru se simte increzator. A planuit incendii majore in nopti consecutive. N-a intrat in panica din cauza decesului lui Karen Simms. N-a contactat mass-media ca sa-si exprime regretul pentru actele lui. E foarte posibil sa fie incantat de actiunile sale. Multi piromani incearca sa devina parte din relatarile crimelor lor. Sa comparam inregistrarile de la incendiul de azi-noapte cu cele de cu o noapte in urma. Sa vedem daca printre martorii din ambele nopti exista cineva care vrea sa se faca vizibil, care incearca sa ajute eforturile de salvare, care face pe eroul, orice de genul acesta. E posibil sa se fi bagat in pat, la caldurica, pana cand incendiile au atins punctul culminant, dar ma indoiesc. Helen se afla in elementul ei acum. Acesta era si motivul pentru care oamenii se bateau sa intre in echipa ei. - Sa fim atenti si la declaratiile vanitoase din social media, de pe internet. La cei care discuta in mod repetat cu jurnalistii sau cu reporterii TV. Dar sa nu uitam nici elementele de baza. De multe ori, criminalii au fost prinsi datorita unor scapari obisnuite. Vorbiti cu micii afaceristi, aflati daca a cumparat cineva stocuri de parafina sau a dus haine pline de fum la spalatorie. Orice comportament neobisnuit sau mici schimbari in rutina unei persoane pot fi semnificative, asa ca tineti minte sa puneti atat intrebari simple, cat si complicate. Si mai multe aprobari din partea echipei. - Colegii din echipa administrativa au scos la imprimanta cele mai bune imagini CCTV ale barbatului care alearga, care includ si ora respectiva, asa ca iesiti pe strada si vedeti ce puteti afla. Nu ai cum sa comiti delicte de o asemenea magnitudine si sa dispari fara urma. Haideti sa gasim pe cineva care l-a vazut pe faptas. In mai putin de cinci minute, sala de sedinte se golise. Dupa ce iesi cu pasi mari, inchizand usa in urma ei, Helen se lasa cuprinsa de un val de satisfactie. Vanatoarea incepuse."

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

69. Ion - Liviu Rebreanu

   Liviu Rebreanu, intemeietorul romanului romanesc modern, a carui opera se caracterizeaza printr-o diver-sitate tematica, a surprins, in scrierile sale, o multitudine de aspecte umane, reusind sa prezinte viata in complexitatea ei sociala si psihologica. De altfel, Liviu Rebreanu este autorul primului roman obiectiv din literatura romana, "Ion", si al primului roman de analiza psihologica din proza romaneasca, "Padurea spanzuratilor".

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

70. In cautarea unui destin - Jojo Moyes

Australia, 1946. Sase sute cincizeci de mirese pleaca in Anglia pentru a-i intalni pe barbatii cu care s-au casatorit in timpul razboiului. Dar in locul vasului de croaziera luxos la care se asteptau, se trezesc la bordul unui portavion, alaturi de o mie de barbati. Pe puntile arse de soare, vechile iubiri si promisiunile trecute devin amintiri indepartate, iar tensiunea ajunge la limita, pe masura ce miresele si sotii lor revin asupra hotararilor luate. Iar pentru una dintre mirese, Frances Mackenzie, devine curand clar ca uneori calatoria este mai importanta decat destinatia. Teribil de romantic si de emotionant. - Daily Mail O lectura minunata: o poveste despre soarta si destin deloc sentimentala. - Sunday Express Un roman captivant si miscator… Moyes scrie cu farmec atat dialogurile, cat si fragmentele descriptive. - Glasgow Herald Un roman sclipitor despre prietenie, familie si dragoste. - Woman & Home Jojo Moyes este autoarea bestsellerurilor Inainte sa te cunosc, Dupa ce te-am pierdut, Fata pe care ai lasat-o in urma, Ultima scrisoare de dragoste si Un barbat si o femeie.      Fragment din romanul "In cautarea unui destin" de Jojo Moyes:       „Numele lui Frances a fost strigat cu o ora mai tarziu. Era aproape ultimul si a rasunat din celalalt capat al salii de mese cand incaperea, cu putin timp inainte plina ochi, ramasese aproape goala. Margaret se gandise de cateva ori sa-si lase colegele, pentru a savura in singuratate cuvintele lui Joe si pentru a le diseca apoi, profitand de tacerea din camera, dar deja exista atata animozitate intre celelalte fete, iar Jean era inca atat de fragila, incat s-a simtit nevoita sa astepte.     Avice primise doua scrisori de la familia ei si doua plicuri foarte vechi de la Ian, trimise la doar cateva zile dupa plecarea lui din Sydney.     - Uita-te la data de pe ele! a spus ea suparata.     Paruse sa ia drept o insulta personala faptul ca Jean si Margaret primisera mai multa corespondenta decat ea.     - Scrisorile de la Ian sunt vechi de aproape sase saptamani. La drept vorbind, ai crede ca marina ar putea macar sa aiba grija ca noi sa primim corespondenta la timp. Cum Dumnezeu sa-i spun eu despre copil, daca urmatoarea mea scrisoare o sa ajunga la el abia la o saptamana dupa ce noi vom fi ajuns in Plymouth?     A studiat nervoasa stampila postei.     - Nici nu e cu adevarat pusa. Ar fi trebuit sa primesc mult mai multe scrisori pana acum. Probabil ca zac gramada pe undeva, prin cine stie ce avanpost uitat de lume.     - Cred ca doar ai avut ghinion, Avice, i-a zis Margaret, cu un aer absent.     Deja recitise de cateva ori prima scrisoare a lui Joe. Sotul ei avusese grija sa-si numeroteze epistolele, astfel incat ea sa le poata parcurge in ordinea corecta. „Buna , dragostea mea, ii scria el. Sper ca atunci cand vei primi plicul asta, vei fi deja pe nava Victoria. Nu mi-a venit sa cred cand mi-ai spus ca o sa calatoresti cu batranica aia. Sa te uiti dupa Archie Littlejohn. E radiotelegrafist. Ne-am antrenat impreuna in '44. Bun baiat! El o sa aiba grija de tine. Pe de alta parte, nu cred sa existe om la bord care sa nu se ingrijeasca de voi, fetele. Cei de pe Vic sunt o gasca de treaba.”     Margaret a inghitit in sec, caci parca si auzea in minte vorbele lui, si s-a gandit la increderea lui Joe in bunatatea sufleteasca a celor din jurul lui. S-a uitat pe furis la Jean, care studia cu atentie scrisorile lui Stan.     - Vrei sa te invat? a intrebat-o. Cat suntem pe vas? Pun pariu ca, pana la sosire, ai putea ajunge sa citesti cursiv.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

71. Elixirul dragostei - Eric-emmanuel Schmitt

Dragostea este oare un sentiment declansat de un proces chimic, sau este pur si simplu un miracol al spiritului, imposibil de explicat? Exista o metoda infailibila pentru a starni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioara pe Tristan si Isolda? Sau cei care se indragostesc asculta doar de propria libertate? Fosti iubiti, Adam si Louise traiesc la mii de kilometri departare unul de celalalt, el la Paris, ea in Montreal. Corespondand pe e-mail, cei doi isi evoca trecutul comun, ranile inca neinchise, momentele de bucurie, dar si noile relatii. Ceea ce-i apropie insa a doua oara este prietenia, construita de comun acord si insotita de o provocare: ar putea sa-si reinvie dragostea tocmai vorbind despre dragoste? Eric-Emmanuel Schmitt, observator minutios si lucid al capriciilor inimii, reuseste sa transpuna in acest roman epistolar, cu fine si surprinzatoare nuante, parcursul plin de capcane al unei legaturi amoroase tipice pentru vremurile noastre. „In Elixirul dragostei m-a interesat mai ales distinctia dintre dorinta si sentiment. Cred ca, in privinta iubirii, problema consta in faptul ca denumim cu acelasi cuvant doua teritorii diferite: cel al dorintei si cel al sentimentului. La granita dintre ele, atunci cand incercam sa impacam atractia fizica si dragostea, se nasc marile noastre povesti, nu intotdeauna fericite.“ (Eric-Emmanuel SCHMITT) Fragment: "Draga mea Louise, Îţi mulţumesc pentru portretul flatant, care mă face să vreau să mă cunosc, ba chiar să încerc un flirt cu mine însumi. Ai dreptate, nu sunt adeptul modestiei. Uite că am dat şi de un defect. Gloria nu e niciodată explozia rezervei, mai degrabă a megalomaniei, căci cei insignifianţi nu înfăptuiesc nimic măreţ. Doar orgoliul dă avânt oamenilor, şi incă mai trebuie o porţie de vanitate pentru a le trezi toate forţele. Aparenţa modestiei îmi este îndeajuns, întrucât se dovedeşte a fi tipul de aroganţă care-i scandalizează cel mai puţin pe mediocri. Descrierea ta, Louise, neglijează numai un element, unul singur, dar cel care contează cu adevărat: meseria mea de psihanalist. Graţie acestei activităţi, sunt sigur că instaurez cristalizarea amoroasă. Într-un anumit moment al curei, pacientul îşi proiectează aşteptările şi refulările asupra celui care îl tratează, se îndrăgosteşte de terapeut, cu care vrea să intre într-o relaţie exclusivă, fie carnală, fie prietenească. În respectiva perioadă, bolnavul îşi pierde orice interes pentru tratament şi nu mai merge la medic decât cu intenţia de a-şi oferi o aventură. Sigmund Freud a numit acest episod sentimental transfer, afirmând că „este provocat de situaţia psihanalitică". La şcoală, profesorii ne-au învăţat cum să-l contracarăm, pentru a-l readuce pe pacient pe calea vindecării. Şi eu am avut de luptat de mai multe ori împotriva acestor avansuri care, în realitate, provocau reculul. Iţi mărturisesc că am considerat un merit evident faptul că am respins două sau trei femei splendide care mi se dăruiau fără nici o rezervă. Şi uite-aşa am descoperit elixirul dragostei, de care vorbeai. Şi ce recompensă am căpătat ? Salutări de la cel care nu si-a intrebuinţat cu tine drăcoveniile astea.  Adam "  

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

72. Luminile din septembrie ed.2017 - Carlos Ruiz Zafon

Intr-un orasel de coasta al Normandiei, unde zvonurile umbla in voie si brutaria tine loc de ziar local, pina si copiii cunosc povestea luminilor ce plutesc pe ape, linga tarm, in zilele lui septembrie. Irene, adolescenta venita de la Paris, o afla si ea repede, dar are si cumplita ocazie de a vedea si de a simti cum povestea e adevarata. In Luminile din septembrie se amesteca umbre diabolice si razbunatoare, automate ce par jucarii, dar nu-s, diafane povesti de dragoste adolescentina si evanescente peisaje marine. Totul intr-o lume ce-si traieste ultimele clipe de liniste in 1937, inainte de dezlantuirea razboiului. Traducere din limba spaniola de Alina Titei

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

73. Printesa de hartie - Erin Watt

Printesa de hartie - Volumul I din seria Familia Royal • #1 New York Times Bestseller • USA Today Bestseller Bani. Excese. Secrete. Intra in lumea familiei Royal. Ella Harper e o supravietuitoare – o optimista pragmatica. Viata ei n-a fost usoara. S-a tot mutat din oras in oras impreuna cu mama sa, chinuindu-se sa faca rost de bani si sperand ca intr-o zi sa scape de saracie. Dar mama ei a murit, iar Ella a ramas singura pe lume. Acum il cunoaste pe Callum Royal, un om de afaceri multimilionar, si viata ei se schimba. Are parte de lux si de bogatie. Totusi, ceva ciudat se intampla in casa familiei Royal. Cei cinci baieti ai lui Callum, toti irezistibili, ascund un secret. Niciunul n-o vrea pe Ella in casa lor, mai ales Reed. Dar Ella se simte atrasa de el si va trebui sa lupte din toate puterile sa nu-i cada in plasa… Daca vrea sa ramana la familia Royal, trebuie sa invete regulile jocului. Un roman incitant despre o Cenusareasa a zilelor noastre si despre complicata lume a adolescentilor americani bogati. Un roman de care nu te poti dezlipi! O poveste de iubire pentru adolescentii care cauta ceva in spiritul seriei Gossip Girl. - Kirkus Reviews Daca vrei o carte care sa te acapareze cu totul si sa te vampirizeze (in cel mai bun sens, desigur), atunci trebuie sa citesti Printesa de hartie! - New Chicks on the Blog Cu siguranta, continuarea povestii despre Ella si Reed va fi la fel de incitanta! Ajung sa te obsedeze vietile lor complicate si frumusetea lor fragila. - USA Today Erin Watt este pseudonimul cu care semneaza doua autoare de succes legate de o pasiune comuna: aceea pentru cartile bune si dependenta de scris. De asemenea, pun mare pret pe creativitate si imaginatie. Ce iubesc cel mai mult (in afara de familie si animalutele lor de companie, desigur)? Sa vina cu tot felul de idei amuzante si uneori trasnite. De ce se tem cel mai tare? Sa nu se desparta. Din seria Familia Royal fac parte urmatoarele volume: • Volumul 1: Printesa de hartie • Volumul 2: Printul de hartie • Volumul 3: Palatul de hartie • Volumul 4: Mostenitorul decazut • Volumul 5: Regatul sfaramat     Fragment din romanul "Printesa de hartie" de Erin Watt:     "Expresia tatalui sau devine ostenita. In loc sa ii raspunda lui Easton, Callum se uita spre mine.     — Ella, daca tot te-ai trezit, de ce nu vii in biroul meu? Trebuie sa discutam putin.     Apoi pleaca de pe hol. Imi musc buza, ezitand sa-l urmez. Deodata, imi amintesc ceea ce tocmai i-a spus lui Brooke — cum ca ea nu e o Royal sau o O'Halloran — si spaima imi creste. Am un sentiment ca se certau cu privire la Steve. Ceea ce, indirect, inseamna ca si cu privire la mine.     — Du-te, murmura Reed vazand ca nu ma misc de langa balustrada.     Ca de obicei, ascult instinctiv comanda lui. E ca si cum ar avea control asupra mea si nu sunt sigura ca imi place. Dar nu pot controla asta.     Cobor scarile abia tinandu-ma pe picioare si il gasesc pe Callum in birou. Deja a dat iama in dulapul cu bauturi, turnandu-si un pahar de whiskey cand intru.     — Esti in regula? il intreb incetisor.     Flutura cu paharul in mana, varsand lichidul pe el.     — Sunt bine. Imi pare rau ca a trebuit sa te trezesti astfel.     — Chiar crezi ca s-a terminat totul intre voi doi?     Nu ma pot abtine, dar imi pare rau pentru Brooke. I-am vazut partea rautacioasa, cu siguranta, dar a fost si draguta cu mine. Sau cel putin cred ca a fost. Brooke Davidson e greu de descifrat.     — Probabil.     Isi soarbe bautura.     — Nu era complet impertinenta. Doi ani de asteptare reprezinta o perioada lunga pentru o femeie.     Callum isi asaza paharul pe masa si isi trece o mana prin par.     — Citirea testamentului e programata de maine in doua saptamani.     Il privesc inexpresiva.     — Testamentul?     — Da. Testamentul lui Steve.     Inca sunt confuza.     — Asta nu s-a intamplat deja? Credeam ca ai spus ca a avut loc inmormantarea.     — Inmormantarea, da, dar cu averea inca nu s-a rezolvat. Dinah si cu mine am cerut deschiderea testamentului, dar citirea efectiva a fost amanata pana la gasirea ta.     Pun pariu ca Dinei i-a placut asta la nebunie.     — Chiar trebuie sa fiu acolo? Nu mosteneste Dinah totul pentru ca e sotia lui?     — E mult mai complicat de-atat.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

74. La raul Piedra am sezut si-am plins ed.2017 - Paulo Coelho

In povestile de dragoste exista intotdeauna ceva care ne apropie de eternitate si de esenta vietii, pentru ca ele contin toate tainele lumii. Ce se intampla insa atunci cand timiditatea impiedica o dragoste adolescentina sa infloreasca? Si ce se intampla cand, unsprezece ani mai tarziu, destinul ii reuneste pe indragostiti? Intre timp, pe ea viata a invatat-o sa fie puternica si sa-si ascunda sentimentele. Iar el a devenit un chipes indrumator spiritual – cu reputatia ca poate infaptui miracole – care a ales religia ca refugiu fata de conflictele sale interioare. Din nou impreuna, ei pornesc pe un drum care la inceput este presarat cu obstacole, caci trecerea anilor nu a reusit sa inabuse vina si resentimentele. Dar langa raul Piedra, intr-un satuc din Pirineii francezi, incercand sa gaseasca raspunsul la marile intrebari ale vietii, cei doi nu-l vor afla decat in si prin iubire.    Fragment din cartea "La raul Piedra am sezut si-am plins" de Paulo Coelho:   "Trebuie sa riscam. Vom intelege pe deplin minunea vietii doar cand vom lasa sa se intample imprevizibilul.  In fiecare zi Dumnezeu ne da — o data cu soarele — o clipa in care ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericiti. In fiecare zi incercam sa ne prefacem ca nu intre-vedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu cea de ieri si va fi la fel cu cea de maine. Dar cine isi examineaza cu atentie ziua descopera si momentul magic. Acesta poate fi ascuns la ceasul in care varam cheia in usa, dimineata, in clipa de tacere de dupa masa de pranz, intr-unul din cele o mie si unul de lucruri care ni se par aidoma. Acest moment exista — un moment in care toata puterea stelelor trece prin noi si ne ingaduie sa facem minuni. Fericirea e uneori o binecuvantare — dar de obicei e o cucerire. Momentul magic dintr-o zi ne ajuta sa ne schimbam, ne face sa plecam in cautarea viselor noastre. Avem sa suferim, avem sa cunoastem momente dificile, avem sa infruntam multe deziluzii — totul insa e trecator si nu lasa urme. Iar in viitor, vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta.  Vai de cine se teme sa-si asume riscurile. Acesta poate ca nu va avea niciodata parte de deceptii, nu va avea deziluzii si nici nu va suferi precum aceia care au un vis de urmarit. Dar cand va privi in urma — pentru ca totdeauna privim in urma — isi va auzi inima spunandu-i: Ce ai facut cu minunile pe care Dumnezeu le-a semanat in zilele tale? Ce-ai facut cu talantii pe care ti i-a incredintat Stapanul tau? I-ai ingropat adanc intr-o pivnita pentru ca ti-a fost frica sa nu-i pierzi. Atunci asta ti-e mostenirea: certitudinea ca irosit viata. Vai de cel caruia ii e dat sa auda vorbele astea. Caci atunci va crede in minuni, dar momentele magice din viata lui vor fi trecut de mult."  

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

75. Mara - Ioan Slavici

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari. Fragment din "Mara" de Ioan Slavici: "La San-Miclaus, aci peste Muras, era un loc de popa, si Munteanu, logodnicul Milenei, facuse tot ceea ce trebuia sa faca pentru ca sa-l primeasca. Inca acum dar, pana la Rusalii, trebuia sa se faca nunta. Milena si sora ei, Anca, lucrau pe capete, ca sa fie cat mai curand gata cu ale zestrei, iara Persida era o adevarata maiastra cand punea mana pe foarfece si pe ac. Mare lucru ar fi fost daca ea ar fi ramas pana la nunta, ca sa le fie fetelor intr-ajutor? - Vai de mine! nu se poate, grai Mara. Trebuie sa se intoarca la scoala. Tot asa zicea si Persida. Nu era insa chip sa plece cand fetele staruiau atat de mult sa ramaie, ba muma lor mai scapase si vorba ca o sa-i fie Persidei recunoscatoare. Mara s-a intors dar singura la Radna, ducand, se intelege, cu dansa si o frumoasa scrisoare pentru maica Aegidia. Acum nu se mai plangea Persida ca n-are ce face. Lasa ca fetele nu mai stiau unde sa-si puna capul, dara Claici avea patru ucenici si sapte calfe, dintre care numai doua erau oameni de casa. Seca Lena nu tinea, cu toate aceste, slujnica, ci se ajuta cu ucenicii si cu fetele ei. Era minunat la casa lui Claici, si Persida, care atata timp fusese mana dreapta a econoamei de la Lipova, ar fi voit sa se desparta in mai multe, ca sa fie pretutindenea, sa puna lucrurile la cale, sa faca randuiala, sa le tie toate curate ca la manastire. Un singur lucru nu-i placea Persidei: ca trebuia sa sada la masa cu calfele, care se uitau la ea cu coada ochiului. Acesta era insa obiceiul casei, si nici ca i-ar fi putut trece cuiva prin minte ca s-ar putea si altfel. Ar fi plecat calfele toate daca stapanul nu le-ar fi facut cinstea de a le pune la masa lui. Le era cu toate aceste oarecum greu sa vie la masa, si Bodroganu, cel mai sfatos dintre dansii, mai nainte de a veni, se spala pe maini, apoi se mai si pieptana si puse alt surtuc. Ceilalti facura si ei ca dansul, incat era ca in zi de sarbatoare la masa lui Claici, si asa a si ramas de aici inainte. Singur Trica n-a intrat in acest obicei nou. El intelegea prea bine de ce se spelcuiesc ceilalti si era mandru de sora-sa. N-avea insa nevoie sa faca tot ca dansii, fiindca si fara de asta tot frate ii ramanea Persidei.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

76. If We Were Villains - M. L. Rio

A vivid and immersive story of obsession perfect for fans of dark academia and Donna Tartt's The Secret History   Oliver Marks has just served ten years for the murder of one of his closest friends - a murder he may or may not have committed. On the day he's released, he's greeted by the detective who put him in prison. Detective Colborne is retiring, but before he does, he wants to know what really happened ten years ago.   As a young actor studying Shakespeare at an elite arts conservatory, Oliver noticed that his talented classmates seem to play the same roles onstage and off - villain, hero, tyrant, temptress - though Oliver felt doomed to always be a secondary character in someone else's story. But when the teachers change up the casting, a good-natured rivalry turns ugly, and the plays spill dangerously over into life.   When tragedy strikes, one of the seven friends is found dead. The rest face their greatest acting challenge yet: convincing the police, and themselves, that they are blameless.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

77. Momente si schite - Ion Luca Caragiale

Momente si schite - Ion Luca Caragiale

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

78. Caraval - Stephanie Garber

Caraval ne aduce in prim plan povestea a doua surori care reusesc sa scape de sub strictetea unui tata tiranic atunci cand patrund in intriga periculoasa a unui joc legendar. Cel mai asteptat roman de fictiune pentru tineri al anului a intrat direct pe locul al doilea pe lista de bestselleruri a New York Times. De asemenea volumul a ajuns si pe locul al treilea in topul celor de la Sunday Times, la doar cateva zile de la debut. Pusa in fata unei casatorii aranjate, Scarlett si-a pierdut speranta de a vedea indepartatul Caraval, unde anual se tin reprezentatii. Sora ei, Tella, reuseste totusi sa o duca la spectacol, dar este rapita. In acest sezon, se pare ca jocul se invarte in jurul Tellei, iar cine o va gasi va fi declarat castigator. Fragment din romanul "Caraval" de Stephanie Garber: “In copilarie, pe Scarlett o atrasese ideea magiei lui Legend, dar Tella isi dorise dintotdeauna sa auda despre partea intunecata a stapanului Caravalului. O parte din Scarlett nu putea sa nege faptul ca a castiga inima cuiva care jurase sa nu mai iubeasca niciodata, era ceva oarecum seducator. Dar Legend nu era pur si simplu distrus; era dement, expert nu doar in a face oamenii sa se indragosteasca, ci sa si innebuneasca. Cine stia ce fel de lucruri perverse o facea sa creada pe Tella? Daca Julian nu ar fi oprit-o pe Scarlett chiar acum, ar fi sarit direct de pe acea stanca si ar fi murit inainte de a-si da seama de greseala ei. Tella sarea inainte fara sa gandeasca mult mai des decat Scarlett. Prima data cand incercase sa fuga cu un baiat, Tella avea doar doisprezece ani. Din fericire, Scarlett o gasise inainte ca tatal lor sa-i observe lipsa, dar, de atunci, se temuse ca, intr-o zi, sora ei avea sa intre intr-un bucluc din care nu ar mai fi putut sa o salveze. De ce nu se multumise doar sa-i strice logodna lui Scarlett? - O vom gasi, spuse Julian. Ce i s-a intamplat Rosei nu i se va intampla surorii tale. Scarlett voia sa-l creada. Dupa tot ce tocmai se intamplase, isi dorea sa se franga si sa-l imbratiseze, sa aiba din nou incredere in el, ca inainte, dar cuvintele prin care el voia sa o asigure fortasera sa iasa la suprafata intrebarea la care ei ii fusese prea frica sa se gandeasca de cand el ii marturisise motivul pentru care se afla aici. Se desprinse din mana lui Julian, straduindu-se din rasputeri sa stea la distanta. - Cand ne-ai adus la Caraval, stiai ca Legend o va lua pe Tella, asa cum a luat-o pe sora ta? Julian ezita. - Stiam ca exista o sansa. Cu alte cuvinte, „da". - Cat de mare era sansa? intreba gatuit Scarlett. Ochii de culoarea caramelului ai lui Julian se umplura cu o expresie asemanatoare regretului. - N-am spus niciodata ca sunt o persoana buna, Rosiuta.”

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

79. Moara cu noroc - Ioan Slavici

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor dasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

80. Micul Print - Antoine De Saint-Exupery

Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - Editie bilingva: romano-franceza cu desenele originale, ale autorului. Aceasta opera clasica a literaturii universale ne deschide poarta spre o lume deopotriva stranie si familiara, in care adultii seriosi, oricat de diversi ar fi in preocuparile lor, locuiesc intotdeauna singuri, fiecare pe planeta lui. Povestea calatoriei micului print este o parabola spusa cu simplitate inselatoare, care ne dezvaluie noi semnificatii la fiecare noua lectura.

extinde descrierea.

▸ Vezi detalii carte & PDF

Cauți noi cărți cu care să te delectezi? Îți prezentăm Top 100 Bestsellere din România în anul 2017. Descoperă cele mai bune cărți și bucură-te împreună cu noi de magia lecturii.

Cele mai vândute cărți din 2017 în format PDF

Avem pentru tine Cele mai vândute cărți din 2017 în format PDF. Înainte să cumperi cărțile, poț citit primele câteva pagini în format PDF ca să te poți decide dacă merită să cumperi cartea sau nu. Vezi cărțile cu butonul albastru PDF din lista de mai sus. În această listă de cărți găsești: