Top 80 Cele mai vândute cărți din 2023

Viata lui Morgan Kincaid se schimba datorita unui moment fatidic. Pe cand se intorcea acasa de la serviciu, o femeie o roaga sa ii tina bebelusul, si, inainte ca Morgan sa poata sa o opreasca, aceasta se arunca in fata unui tren. Morgan nu are idee cine era femeia si nu poate sa inteleaga ce anume o manase catre un gest atat de disperat. Dar, mai ales, Morgan nu stie de ce femeia i-a spus pe nume. Atunci cand politia o ia ca sa ii puna cateva intrebari, Morgan afla ca numele femeii era Nicole Markham si ca ocupa functia de CEO la compania de produse sport Breathe. Din pacate, nu exista martori care sa ateste povestea lui Morgan, si astfel ea devine principala suspecta. Ca sa isi demonstreze inocenta, Morgan incearca sa investigheze ultimele zile ale lui Nicole, fara sa isi dea seama ca este ea insasi in pericol... Traducere din limba engleza de Codrina Vodnitchi.

Acum o ecranizare de exceptie de la Twentieth Century Fox Este anul 1939. Germania nazista. Tara isi tine rasuflarea. Moartea nu a avut niciodata mai mult de lucru, si va deveni chiar mai ocupata. Liesel Meminger si fratele ei mai mic sunt dusi de catre mama lor sa locuiasca cu o familie sociala in afara orasului Munchen. Tatal lui Liesel a fost dus departe sub soapta unui singur cuvant nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede in ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul calatoriei, Moartea ii face o vizita baietelului si o observa pe Liesel. Va fi prima dintre multe intalniri apropiate. Langa mormantul fratelui ei, viata lui Liesel se schimba atunci cand ea ridica un singur obiect, ascuns partial in zapada. Este Manualul Groparului, lasat acolo din greseala, si este prima ei carte furata. Astfel incepe o poveste despre dragostea de carti si de cuvinte, pe masura ce Liesel invata sa citeasca cu ajutorul tatalui ei adoptiv, care canta la acordeon. In curand, va fura carti de la incendierile de carti organizate de nazisti, din biblioteca sotiei primarului, si de oriunde le mai putea gasi.  Hotul de carti este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi. Cu o scriitura superb maiestrita si arzand cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a daruit una dintre cele mai durabile povesti ale timpurilor noastre. Te pune pe ganduri, este o proza triumfatoare si tragica in acelasi timp, iti taie rasuflarea. - The Guardian Superba si deosebit de ambitioasa. Este genul de carte care iti poate schimba viata, e credibila si plina de speranta. - The New York Times O poveste care te marcheaza si te cucereste. - The Miami Herald Ilustratii alb-negru de Trudy White. Traducere din limba engleza de Adelina Vasiliu. Fragment din romanul "Hotul de carti" de Markus Zusak:   "JURNALUL MORTII: KOLN   Primele ore ale zilei de 30 mai. Sunt sigura ca Liesel Meminger dormea dusa cand peste o mie de avioane de bombardament zburau spre un loc numit Koln. Pentru mine, rezultatul a fost cinci sute de oameni sau pe-aproape. Cinci mii de oameni ramasi fara adapost umblau in jurul mormanelor fantomatice de moloz, incercand sa-si dea seama ce apartinea cui si ce bucati de casa distrusa erau ale cui. Cinci sute de suflete. Le-am purtat in degete, ca pe valize. Sau le-am aruncat pe umar. Numai pe copii i-am dus in brate. Pana cand am terminat, cerul devenise galben ca un ziar in flacari. Daca ma uitam indeaproape, puteam vedea cuvintele, titlurile informative care comentau evolutia razboiului si asa mai departe. Cum mi-ar fi placut sa-l trag pe tot in jos, sa mototolesc cerul ca un ziar si sa-l arunc departe! Bratele ma dureau si nu-mi puteam permite sa-mi ard degetele. Inca mai era multa treaba de facut. Dupa cum v-ati astepta, multi oameni au murit instantaneu. Altora le-a trebuit ceva timp. Mai aveam cateva alte locuri de vizitat, ceruri de intalnit si suflete de colectat, iar atunci cand m-am intors in Koln, mai tarziu, nu mult dupa trecerea ultimelor avioane, am avut ocazia sa observ cel mai nemaipomenit lucru. Purtam sufletul carbonizat al unei adolescente cand am privit cu solemnitate in sus, la ceea ce era acum un cer sulfuros. Un grup de fete de zece ani erau prin apropiere. Una dintre ele a strigat: - Ce-i asta? Bratul i s-a intins si degetul a aratat catre un obiect negru, care cadea incet de sus. La inceput, arata ca o pana neagra, plutind, saltand. Ca o bucatica de cenusa. Apoi, a devenit tot mai mare. Aceeasi fata - o roscata, cu pistrui - vorbi din nou, de data aceasta nerabdatoare: - Ce e asta? - E un corp, sugera, o alta fata. Par negru, codite cu carare pe mijloc. - E o alta, bomba! Era prea lenta ca sa fie o bomba. Cu spiritul adolescentin inca arzand usor in bratele mele, am mers cateva sute de metri impreuna cu ele. Ca si fetele, am ramas cu privirea atintita spre cer. Ultimul lucru pe care il voiam era sa ma uit in jos, la fata chinuita a adolescentei mele. O fata, draguta. Avea toata moartea in fata."

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura Roman ecranizat in 1962, in regia lui Robert Mulligan, cu Gregory Peck, John Megna si Frank Overton in rolurile principale.   Scout Finch este martora la intimplarile dramatice declansate intr-un orasel sudist atunci cind un barbat de culoare este acuzat ca a violat o femeie alba. Tatal naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apararii, trebuie sa tina piept unor prejudecati pina atunci latente si, din acest moment, Scout si fratele ei, Jem, sint atrasi intr-o succesiune rapida de evenimente care le depasesc intelegerea. Pe timpul procesului, oraselul decade treptat in grotesc si violenta, insa exista oameni care nu se lasa contaminati de setea generala de razbunare, iar Atticus Finch ramine reperul moral care ii ofera lui Scout, si totodata cititorilor, un punct de vedere empatic si echilibrat. Fragment din cartea "...Sa ucizi o pasare cintatoare" de Harper Lee: "Tot cicalindu-l, am reusit pina la urma sa-l conving pe Jem si, spre usurarea mea, o vreme a lasat-o mai moale cu jocul. Continua sa sustina totusi ca Atticus n-ar fi spus ca n-avem voie, ceea ce inseamna ca, in realitate, aveam. Ei, si chiar daca Atticus ar spune nu, ar gasi el, Jem, o portita de scapare: n-am avea decit sa schimbam numele personajelor si gata, nimeni nu ne-ar mai putea invinui ca ne jucam de-a cineva anume.  Dill a imbratisat din toata inima planul acesta de actiune! Oricum, Dill, care-i tinea hangul lui Jem in toate privintele, imi cam punea rabdarea la incercare. La inceputul verii ma ceruse in casatorie, ca indata dupa aceea sa uite. Ma insemnase ca pe un lucru al lui, zicindu-mi ca sint singura fata pe care o va iubi vreodata, apoi ma neglijase. L-am batut in doua rinduri, dar nu mi-a folosit la nimic, dimpotriva, s-a imprietenit si mai mult cu Jem. Petreceau zile intregi in „casa din copac" complotind si planuind, iar pe mine ma chemau numai cind aveau nevoie de un al treilea. Asa ca un timp nu m-am amestecat nici eu in proiectele lor mai temerare si, cu riscul de a fi numita „fata", mi-am petrecut amurgurile care mai ramasesera din vara aceea mai mult cu dorrmisoara Maudie Atkinson, pe veranda ei.  Jem si cu mine aveam totdeauna dreptul de libera intrare in curtea domnisoarei Maudie, cu conditia sa nu ne apropiem de azalee, insa relatiile noastre nu erau definite suficient de clar. Inainte ca Jem si cu Dill sa ma excluda din planurile lor, nu era decit o cucoana oarecare din vecini, ce-i drept insa, o prezenta destul de blajina.  Acordul nostru tacit cu domnisoara Maudie prevedea ca avem voie sa ne jucam pe gazonul ei, sa mancam struguri, cu conditia de a nu-i strica vita, si sa exploram vasta ograda din dos - clauze atit de generoase, incit arareori vorbeam cu dinsa, caci aveam grija sa pastram echilibrul delicat al relatiflor noastre; prin purtarea lor insa, Jem si cu Dill m-au facut sa ma apropii mai mult de ea.  Domnisoara Maudie nu isi putea suferi casa: timpul petrecut inauntru i se parea timp pierdut. Era vaduva si, in plus, o doamna cu insusiri cameleonice, care-si lucra straturile de flori cu o veche palarie de pai pe cap si in salopeta barbateasca, pentru ca, dupa baia de la ora cinci, sa se instaleze pe veranda si sa troneze asupra strazii in chip de frumusete atot-stapinitoare.  Tinea la tot ce creste pe pamintul Domnului, chiar si la buruieni. Cu o singura exceptie. De gasea o frunza de ciufa in curtea ei, era ca la a doua batalie de pe Marna: navalea asupra plantei, inarmata cu un hirdau de tinichea si o dinamita la radacina cu o substanta otravitoare care, zicea dinsa, e atit de puternica, incit ne-ar da gata pe toti daca nu ne-am feri.  — De ce n-o smulgeti pur si simplu? am intrebat-o o data, dupa ce asistasem la o campanie prelungita impotriva unei frunze de cel mult trei toli.  — S-o smulg, fetito, s-o smulg? Si domnisoara Maudie ridica de jos lastarul rapus si strivi intre degete tulpina firava: citeva seminte microscopice cazura jos. — Afla ca o ramurea din planta asta, una singura, poate distruge o curte intreaga. Asa sa stii. Cind vine toamna, asta se usuca si vintul o imprastie in tot tinutul Maycomb!  Dupa chipul domnisoarei Maudie, se vedea cit de colo ca o atare eventualitate e pentru ea ca ciuma din Vechiul Testament. Avea un fel de a vorbi cam raspicat pentru o doamna din tinutul Maycomb. "

Moara cu noroc este o nuvela scrisa de Ioan Slavici, tratand consecintele pe care dorinta de imbogatire le are asupra destinului uman. Majoritatea criticilor o considera creatia cea mai importanta a autorului, alaturi de Padureanca si romanul Mara.

Tatiana Tibuleac a reusit un tur de forta cu acest prim roman al ei. Inceputul, un overflow de imagini furioase si hipnotice, aduce bine cu Portocala mecanica de la un punct incolo, furia incepe sa se domoleasca, inlocuita de o visatorie paranoida coagulata in jurul figurii mamei, generand la foc continuu fraze cu nimic mai prejos decat cele ale Aglajei Veteranyi; iar ultima treime a romanului, in care o mama bolnava de cancer si un fiu asteapta moartea impreuna - ei bine, pentru intensitatea ei atat de particulara nu ii pot gasi Tatianei Tibuleac vreun corespondent. Scurt si intens, romanul ei splendid impune o prozatoare de la care am cele mai mari asteptari. - Radu Vancu   Cu Vara in care mama a avut ochii verzi, Tatiana Tibuleac scrie una dintre cele mai rascolitoare povesti din literatura romana contemporana. Despre cum lipsa de iubire poate sa lase oamenii singuri si nenorociti. - Luiza Vasiliu   Forta acestei carti, concentrata pe ura, este ca nu cade niciodata in jargon psihologic, ci traduce sentimente violente in imagini lingvistice. - Frankfurter Allgemeine Zeitung

In sudul scaldat in soare al Frantei, Emilie de la Martinieres, ultima din familia de aristocrati cu acelasi nume, mosteneste casa in care s-a nascut, de fapt, un castel minunat, inconjurat de vii. Dar proprietatea este grevata de datorii uriase - iar secretele pe care le ascunde sunt la fel de mari... Emilie descopera ce s-a intamplat cu familia ei in timpul razboiului, iar castelul insusi ii poate dezvalui informatiile de care are nevoie ca sa-si afle trecutul, prezentul si viitorul.   Iata o carte care te prinde in mreje. Este o poveste despre secrete de familie, spionaj pe timp de razboi si modul in care se pierde si se castiga loialitatea, o poveste perfecta pentru cei care apreciaza fictiunea istorica. - Booklist Fragment din volumul "Gradina cu lavanda" de Lucinda Riley:   "Avionul a aterizat gratios pe un camp, dirijat de lumina lanternelor pe care le fluturau niste maini invizibile de la sol. Pilotul s-a intors catre ei si le-a dat unda verde sa coboare. - Totul pare in ordine. La revedere, doamnelor si domnilor. Mult noroc, le-a spus, in momentul in care au coborat in iarba. - Bienvenue, le-a urat un barbat, urcand in fuga pe scara avionului, cu un pachet in mana. L-a azvarlit inauntru, a inchis usa si a venit repede sa-si cunoasca noii recruti. Avionul s-a pus in miscare, pregatindu-se de calatoria spre casa. Connie l-a urmarit cu invidie, regretand ca n-avea curajul fuga dupa el, sa urce si sa-si urmeze inima inapoi in Anglia. - Urmati-ma, le-a zis barbatul. Repede! Acum cateva minute trecut un camion nemtesc. E posibil ca nemtii sa fi auzit cand ati aterizat. Cei trei agenti, condusi de calauza, au traversat campul in graba, cu James la urma. Era o noapte frumoasa, senina si calda, iar masura ce Connie alerga, peisajul necunoscut ii trezea senzatii familiare. Franta isi pastra mireasma dintotdeauna: aerul uscat, parfumat cu arome de pin, atat de diferit de atmosfera umeda a satelor englezesti. Era inconfundabil.  In cele din urma, calauza a deschis usa unei cabane de lemn dintr-o padure deasa. Inauntru, pe podea, erau intinse saltele de paie cu paturi pe ele. Intr-un colt se afla o plita pe gaz, pe care calauza a aprins-o numaidecat cu un chibrit. - Trebuie sa ramanem aici pana maine-dimineata, cand se incheie ora stingerii. Dupa aceea va conducem la gara din Vieux-Briollay care e la douazeci de minute de mers cu bicicleta de aici, de unde fiecare isi vede de drumul lui. Faceti-va comozi pe cat posibil. Puneti uniformele de zbor in colt. O sa le lasati aici, le-a zis barbatul. Intre timp, ma duc sa fac o cafea. Connie si cei doi colegi de drum s-au dezechipat. Ea nu-l mai vazuse niciodata pe cel de-al doilea barbat. S-au asezat pe saltele, iar calauza le-a intins cate o cana emailata plina cu cafea. - Din pacate n-avem lapte, a spus el. Stiu ca voua, englezilor, asa va place. Connie ii era recunoscatoare pentru lichidul aromat si negru; era obisnuita cu taria lui. - Ma cheama Stefan, i-a informat calauza. Fiind singura femeie, banuiesc ca tu esti „Levantica", Madame. - Eu sunt „Intrusul", s-a prezentat James. - “Realistul”, a spus si barbatul necunoscut. - In numele Frantei, va urez bun-venit. Avem nevoie disperata de agenti britanici instruiti, le-a zis Stefan. Multi dintre colegii nostri, mai ales cei din Paris, au fost arestati in ultimele zile. Nu stim inca nimic despre soarta lor, dar banuim ca exista un tradator printre ei, altfel nu se explica descinderile atat de eficiente ale Gestapoului. Singurul sfat pe care vi-l pot da e sa nu aveti incredere in nimeni.”

Sam nu are multe, dar este recunoscatoare pentru ceea ce are: o slujba de care se agata si o familie care se bazeaza pe ea pentru orice. Inca o zi proasta, si ar putea sa piarda totul, dar spera ca ziua aceea nu e astazi.   Nisha are tot ce a visat, si chiar mai mult: un sot fenomenal de bogat; un stil de viata luxos, care se desfasoara pe doua continente; si... tocmai i-a fost blocat accesul la toate acestea cand sotul ei a initiat procedura de divort.   In mod normal, Sam si Nisha nu ar fi trebuit sa-si intersecteze niciodata drumurile. Dar dupa ce-si inverseaza gentile la sala de sport, vietile lor se impletesc - si scapa total de sub control. La o prima vedere, fiecare o judeca pe cealalta dintr-un unghi limitat, subiectiv. In scurt timp insa, descopera ca se afla de aceeasi parte a baricadei: amandoua sunt femei intr-o lume nedreapta si abuziva a barbatilor.   Impregnata de umorul caracteristic al lui Jojo Moyes, de caldura si de stilul ei narativ sclipitor, Cand viata iti mai da o sansa este o poveste despre cum un singur incident marunt poate schimba brusc totul.   Incantator... Nimeni nu portretizeaza femeile asa cum o face Jojo Moyes - femei reale, complexe, amuzante si imperfecte, in care te recunosti. - Jodi Picoult   Foarte putini autori au puterea de a te face sa razi pe o pagina si sa plangi pe urmatoarea. Jojo Moyes este unul dintre ei. - The New York Times   O comedie delicioasa, o oda adusa femeilor si prieteniei lor... Ofera-ti un rasfat cu cel mai nou roman al reginei britanice a fictiunii pentru femei. - People Traducere din limba engleza de Valentina Georgescu. Fragment din cartea "Cand viata iti mai da o sansa" de Jojo Moyes: "Ceva ciudat s-a intamplat cu Nisha. Se tot gandeste la Aleks. A devenit deosebit de constienta de prezenta lui de cate ori se duce sa manance de pranz, ii simte privirile intamplatoare ca pe ceva fierbinte pe spinare. Noaptea, se trezeste gandindu-se la locul acela unde gatul i se uneste cu umerii, la felul cum mijeste el ochii cand cumpaneste la ceva ce ea a zis, ca si cum toate sunt cu mare grija cantarite. Este cea mai stabila persoana pe care a intalnit-o vreodata: fara istericale sau schimbari de dispozitie bruste, ca la Carl, fara hohote de ras sau crize de furie. Zambeste in acelasi fel cand o vede, ii aduce mancare pe care ea nu a stiut ca voia sa o manance, o lasa sa plece pe urma cu un discret gest din mana ori din cap. Este mereu placut, si amabil cu ea, si complet criptic. Este, la drept vorbind, exasperant. In timpul pauzei de masa, a inceput sa-i puna intrebari despre el, cocotata pe blatul de lucru langa el, in timp ce-si face treaba, sau fumand cu el pe alee. El este din Polonia, dar considera Anglia casa lui, locuind aici de saisprezece ani. Este divortat, in relatii bune cu fosta, a fost mereu bucatar si nu, nu a vrut niciodata sa fie altceva. Considera conducerea hotelului nu prea grozava, dar a fost in locuri si mai rele si se simte bine aici. Este bine sa lucrezi undeva unde esti pretuit. I-ar placea sa aiba restaurantul lui intr-o zi, dar nu este sigur cum o sa stranga banii necesari. Ii place Londra, are propriul mic apartament, gratie raposatului sau tata, iar pe 31 decembrie o sa se lase de fumat. O spune ca si cum ar fi ceva ce ar putea pur si simplu decide, iar Nisha nu are vreo indoiala ca se va intampla. Are o fiica de unsprezece ani, care sta cu el cand este liber. I se lumineaza fata cand vorbeste despre ea si priveste in departare, ca si cum acolo s-ar afla ceva ce Nisha nu a reusit inca sa vada. Toti din bucatarie il plac, dar el nu spune bancuri si nu zaboveste in vestiar in pauze, plangandu-se de turele duble sau de ultimele izbucniri ale lui Michel, ca ceilalti. Este introvertit, aparent multumit sa-si faca treaba si pe urma sa se retraga acolo unde se duce el dupa. Citeste carti de gastronomie tot timpul. Rareori se uita in telefon si nu pare interesat de sport, nici sa iasa la baute cu ceilalti. Nu incearca s-o impresioneze, nici s-o calmeze, nici sa flirteze, nici sa-i puna intrebari. Ea nu-l poate descifra. - Am uitat rata de la tine in autobuz, spune ea intr-o zi, aproape ca sa-l provoace. - Atunci, am sa-ti aduc alta, spune el. - Tu nu ma intrebi niciodata nimic despre mine, spune ea, cand el se asaza in fata ei, mancand un sendvis. Dupa ce-i ies din gura, cuvintele acestea par aproape o nemultumire, ceea ce este enervant. El face o pauza inainte sa raspunda. - Cred ca o sa-mi spui probabil singura ce vrei sa stiu. - Cum se face ca nu te dai niciodata la mine? spune ea, intr-o seara, cand pleaca amandoi odata, la sfarsitul turei. El a ramas peste program ca sa-si curete locul de munca si este intuneric, iar masinile vajaie pe langa ei pe Embankment. - Vrei sa ma dau la tine? spune el, intorcand capul spre ea. - Nu. - Ai vazut? - Ce inseamna asta? Nisha se opreste, privindu-l incruntata. - Inseamna ca daca esti un barbat cat de cat cu minte, poti citi daca o femeie vrea sa te dai la ea. - Majoritatea barbatilor se dau la mine oricum. - Nici nu ma surprinde. Esti foarte frumoasa. Ea ii arunca o privire dura. - Te dai la mine acum? - Nu. Exprim evidentul."

• Autor distins cu  Premiul Nobel  pentru literatura in 1957 Strainul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran in 1967, de regizorul Luchino Visconti, intr-o productie cu Marcello Mastroianni in rolul principal. La doar citeva luni dupa ce nu manifestase nici o umbra de sentiment la inmormintarea mamei lui, protagonistul romanului Strainul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cind povestea se desparte. Mai intii ne poarta spre trecut, unde asistam la viata relativ banala a unui functionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relatia cu o fosta colega de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca sa se razbune pe o iubita presupus infidela. De aici insa lucrurile devin tot mai tensionate, caci iubita lui Raymond e algeriana, iar fratele ei ii va urmari pe francezi ca sa-i razbune onoarea. Meursault il intilneste la un moment dat pe plaja si il impusca, intr-o clipa de inexplicabila dezorientare. Romanul a fost descris in multe feluri: portretul unui sociopat, o critica a societatii care nu accepta in rindurile ei insi aparent lipsiti de orice umanitate sau, dintr-o alta perspectiva, o poveste postcoloniala. Traducere de Daniel Nicolescu. Carte recomandata de  Mihaela Bilic si Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

•  Autor distins  cu Thomas Mann Prize  pentru literatura in 2018 • Autor distins cu Premiul Fil 2022 N-am scris niciodata literatura ca sa public carti, ci ca sa traiesc in ele. Fiecare carte a fost pentru mine o lume noua si speciala, o experienta noua ca o noua indragostire sau ca o noua calatorie (da, uneori si ca o noua boala). Am trait, scriind Theodoros, povesti de dragoste, povesti eroice, povesti atroce, povesti reale si fantastice, voluptuoase si crude, petrecute in spatii geografice si epoci istorice diferite, pe care m-am amuzat sa le reconstitui cu acribie, dar si cu un zambet ironic. M-am afundat pe cararile ce se bifurca ale Bibliei, ale cartii sfinte etiopiene Kebra Nagast si ale Alixandriei noastre, gasind in toate o expresivitate uimitoare si fara sfarsit. In mijlocul pandemiei, al razboaielor, al depresiilor si deceptiilor zilei de azi, am avut nevoie sa traiesc o vreme in tacerea de capela zugravita cu sineala si chinovar a unei lumi care se-ntoarce mereu, ca floarea-soarelui, catre singurul lucru pe care-l pretuiesc cu adevarat, frumusetea. - Mircea Cartarescu O scriitura unica la nivel mondial. - Die Zeit

Un minunat dialog intre doua generatii, o reflectie asupra sensului vietii si a cailor catre implinirea de sine. - France Culture   Dupa o tentativa de sinucidere, Hugo, care are 20 de ani, este reanimat si adus in acelasi salon de spital cu Blanche, o doamna in varsta, aflata in amurgul vietii. Intre tanarul care nu asteapta nimic de la viata si femeia care masoara pretul fiecarei clipe se naste un dialog pe marginea marilor intrebari despre viata si moarte, despre Dumnezeu, destin si libertate, fericire, dragoste... Cu 50 de titluri vandute in peste 7 milioane de exemplare in intreaga lume, Frederic Lenoir ne aduce un roman profund si emotionant din seria initiatica din care fac parte si Oracolul Lunei si Sufletul lumii.   In viata exista intotdeauna durere si obstacole. Trebuie sa le supravietuim incercand sa fim cat mai fericiti cu putinta. - Frederic Lenoir   Romanele lui Frederic Lenoir sunt intotdeauna un mijloc prin care scriitorul transmite un mesaj si-si exprima viziunea asupra vietii. Filosoful a revenit cu o noua carte, Atingerea ingerului, un roman in care isi reafirma convingerile anticonsumeriste, cu ajutorul povestii unui tanar care a incercat sa se sinucida. - Europe 1   Asa cum se intampla adesea cu Frederic Lenoir, facem turul istoriei gandirii - cu ocoluri pana la Buddha si trecand prin toate grozaviile si toate barbariile comise din negura timpurilor.- Liberation   Temele dezvoltate sunt numeroase si bogate in informatie. Frederic Lenoir vorbeste despre spiritualitate, moarte, speranta, dragoste, libertate si nu numai. Mesajul se doreste universal si percutant. Iar textul este plin de forta si viguros, te obliga la reflectie si ofera o lectie de viata luminoasa, reamintind importanta dialogului, a cuvantului, a discutiei, in pofida diferentei de varsta si de experienta a interlocutorilor. - Culture 31   Frederic Lenoir este filosof si sociolog al religiilor. A fost producator si prezentator al emisiunii "Les Racines du ciel" de la France Culture. A publicat circa 50 de lucrari (eseuri, romane, povestiri, texte enciclopedice), traduse in peste 20 de limbi si vandute in mai mult de sapte milioane de exemplare. A mai scris si scenarii pentru teatru si televiziune.

Roman vandut in peste 2 milioane de exemplare, publicat in peste 20 de limbi, ecranizat in 2016 in Japonia si in curs de adaptare hollywoodiana, Daca pisicile ar disparea din lume este o mica bijuterie de umanitate, plina de umor, deopotriva luminoasa si melancolica.   Cand Diavolul si un motan se intalnesc in literatura urmeaza aproape sigur un targ si o lectie de viata. Motanul, pe nume Varza, este al unui tanar postas care afla ca mai are foarte putin de trait, poate o zi, poate o saptamana. O ocazie pentru Diavol sa intre in scena, fluturandu-i pe la nas un targ de nerefuzat: cate o zi de viata in plus, pentru cate un lucru care sa dispara din lume. Cu fiecare disparitie, postasul isi rememoreaza momente din trecut si, redandu-le in mici fragmente, redescopera de fapt lucrurile importante pe care oamenii ajung cu greu sa le recunoasca si sa si le asume. Daca pisicile ar disparea din lume este o scrisoare de dragoste adresata vietii si lucrurilor care conteaza cu adevarat.  O meditatie despre viata, iubire, instrainarea familiilor si despre ce ramane dupa ce murim, scrisa cu optimism si multa emotie. Mesajul lui Genki Kawamura este cat se poate de clar, fara a deveni didactic: priveste in jurul tau, bucura-te de cei care te iubesc si profita de viata. - The Guardian Un roman emotionant despre viata, dragoste si instrainare. - The Observer O poveste emotionanta despre confruntarea cu propria mortalitate, despre asumarea responsabilitatii pentru deciziile noastre si despre cum putem cunoaste ce este intr-adevar important. - The Herald O meditatie inteligenta si profunda asupra vietii, iubirii si puterii de a renunta la ceea ce nu este necesar pentru a da sens existentei. Daca pisicile ar disparea din lume e o poveste frumoasa, pe care toti ar trebui sa o citim pentru a ne reaminti valorile adevarate ale vietii si semnificatia lor. - Japan Society Traducere din limba japoneza de Magdalena Ciubancan.   Fragment din cartea "Daca pisicile ar disparea din lume" de Genki Kawamura: "- In primul rand, de ce exista ceasurile? l-am intrebat eu pe Aloha. - E o intrebare buna. Dar chiar si inainte sa existe ceasurile, timpul nu exista decat pentru oameni. - Hm? Ce vrei sa spui? Nu pricep nimic. Vazand ca eram bulversat, Aloha a continuat. - Ceea ce numim "timp" inseamna de fapt niste reguli hotarate in mod egoist de oameni. Sigur ca exista fenomene naturale, precum ciclul rasarit-apus al soarelui, dar numai oamenii au fost aceia care au numit asta "timp" si i-au spus "ora sase", "ora doisprezece" sau "douazeci si patru de ore". - Ai dreptate. - Asa ca oamenii ar putea crede ca vad lumea asa cum e ea, dar nu au dreptate, caci de fapt o privesc in functie de o definitie care le convine lor. De data asta, m-am gandit sa schimb un pic regula si sa-i fac sa experimenteze o lume din care a disparut acel lucru decis in mod egoist de ei, numit "timp". - Si te-ai gandit asa... pur si simplu, ca si cum n-ar fi mare lucru? - Mda... Si cu asta, iti doresc o zi buna! Ah, stai, nu mai exista chestii din astea, cum ar fi "zi". Spunand aceste vorbe necugetate, Aloha s-a facut nevazut.  In cartile de istorie, chiar si evenimentele petrecute in decurs de o suta de ani pot fi rezumate in zece pagini. Daca lucrurile merg prost, chiar si intr-un singur rand. Cand am inteles ca nu mai am mult de trait, am incercat sa ma gandesc la o ora nu ca avand saizeci de minute, ci trei mii sase sute de secunde. Dar, odata cu disparitia timpului, modul acesta de a vedea lucrurile devenise irelevant. La drept vorbind, chiar si sensul lui "azi", ca zi a saptamanii, e ciudat. Insa dupa miercuri urmeaza joi. Si am decis ca, din moment ce se facuse dimineata, azi era joi. Hmm... desi zilele saptamanii nu sunt nimic mai mult decat o simpla conventie omeneasca. Cum nu aveam nimic urgent de facut, m-am gandit sa-mi omor timpul. Doar ca nu mai aveam ce timp sa omor. Chiar daca ma hotaram sa pierd timpul, nu mai aveam ce sa pierd. In orice caz, nu mai aveam nici un punct de reper. Oare cate minute sa fi trecut de cand m-am trezit? Din obisnuinta, mi-am aruncat privirea spre desteptatorul pe care-l aveam langa pat, dar nu mai era acolo."

Mircea Eliade scrie prima sa carte, Romanul adolescentului miop, la 17 ani (in 1924), prezentand-o insa nu ca un roman, ci ca povestirea unei incercari ratate de a scrie un roman, desi se intituleaza… roman. Ultima lui fraza este totodata si prima: „Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop”. Acest fapt confera textului deja parcurs de cititor o structura circulara si paradoxala, romanul fiind simultan finit si in curs de finalizare, organizat si haotic. (…)   Scris in 1928, la 21 de ani, Gaudeamus (Sa ne bucuram) continua Romanul adolescentului miop (1924-1925) si este la fel de strans legat de toate textele scrise de Mircea Eliade in aceeasi epoca, precum precum precedentul. Biograficul intersecteaza deci in continuare literatura, ca si eseurile frecvente din presa, cateva in fiecare saptamana si scrise mereu cu bogata informatie si fervoare spirituala. De-aceea citim azi Gaudeamus, un roman autobiografic, nu numai ca o continuare la primul sau roman, ci si in contextul eseurilor din ziarul Cuvantul, unde Eliade era acum invitat sa colaboreze de catre profesorul lui de la Universitate, filosoful Nae Ionescu. Sa nu uitam apoi ca Eliade isi scria in acelasi timp si Jurnalul, din pacate pierdut intre timp, dar si ca respectivul context autobiografic din opera sa se va largi treptat nu numai cu viitoarele sale Memorii, publicate mai intai in franceza, cum am mai spus, sau corespondenta, ci si cu multe alte romane despre sine, precum Maitreyi, dar si, mai tarziu, din nou despre generatia sa, Intoarcerea din rai (1934) si Huliganii (1935), scrise cu aceeasi obsesie de-a o portretiza documentat ca deosebita in istoria culturii romanesti. - Sorin Alexandrescu

• Roman laureat cu Newbery Honor Intr-o lume nesigura, pe fundalul luptei pentru supravietuire din intunecatii ani ai celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Ada, o fetita de noua ani, are de purtat propria ei batalie pentru a demonstra ca nu e cu nimic diferita de ceilalti.   Umilita de propria mama din cauza unui defect fizic, tinuta captiva in apartamentul lor cu o singura camera, Ada profita de faptul ca toti copiii sunt evacuati din Londra si, impreuna cu fratele ei, Jamie, fuge departe de rautatea mamei. Asa ajung sa o cunoasca pe Susan Smith, o femeie posaca, dar care ii iubeste ca si cum ar fi copiii ei. Si, in timp ce lumea intreaga se schimba si toti cei din jur cunosc suferinta si despartirea, Ada descopera ce inseamna iubirea si respectul. Traducere din limba engleza de Iulia Arsintescu.

The Concise Edition of an international bestseller. At work, in relationships, on the street or on the 6 o'clock news: the 48 Laws apply everywhere. For anyone with an interest in conquest, self-defence, wealth, power or simply being an educated spectator, The 48 Laws of Power is one of the most useful and entertaining books ever. This book teaches you how to cheat, dissemble, feign, fight and advance your cause in the modern world. - Independent on Sunday The distilled wisdom of the masters - illustrated through the tactics, triumphs and failures from Elizabeth I to Henry Kissinger on how to get to the top and stay there. Wry, ironic and clever this is an indispensable and witty guide to power. The laws are now famous: • Law 1: Never outshine the master • Law 2: Never put too much trust in friends; learn how to use enemies • Law 3: Conceal your intentions • Law 4: Always say less than necessary.

Traducere si note de Ovidiu Constantinescu si Isabella Dumbrava   Fratii Karamazov, cel din urma si cel mai complex roman al lui Dostoievski, este in acelasi timp povestea scrisa magistral a unui paricid si o meditatie filosofica asupra intrebarilor esentiale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectiva a vinei si consecintele dezastruoase ale rationalismului. Intruchipind patru ipostaze fundamentale ale individului, fratii Karamazov au, fiecare, motive bine intemeiate, desi de naturi diferite, sa-si ucida tatal, mosierul Fiodor Pavlovici Karamazov, care duce o viata amorala si desfrinata. Moartea neasteptata a acestuia arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati si da nastere la numeroase teorii, Dostoievski exploatind cu o abilitate remarcabila filonul politist al povestii, ce creeaza un suspans capabil sa sustina intreaga structura romanesca. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Fratii Karamazov" de F.M. Dostoievski: "Se povesteste, de pilda, ca odata, in vremurile stravechi ale crestinismului, un frate n-ar fi indeplinit ascultarea data de staretul sau, pe care l-a parasit, fugind din manastire si trecind in alta tara, adica din Siria in Egipet. Acolo, dupa o viata indelungata plina de fapte minunate, s-a invrednicit sa patimeasca pentru credinta si sa moara ca un mucenic. Drept pentru care Biserica s-a gindit ingroape cu cinste trupul neinsufietit, socotindu-l din momentul acela printre sfinti; insa in clipa in care, diaconul a rostit „iesiti cei chemati", sicriul, in care se aflau rarnasitele sfintului, s-a smuls din loc si a zburat afara din biserica. Lucrul acesta s-a repetat de trei ori. Abia atunci a iesit la iveala ca sfmtul mucenic incalcase ascultarea pe care o datora staretului sau, parasindu-l si, prin urmare, cu toate slavitele sale fapte, nu putea dobindi iertarea pacatelor fara dezlegarea acestuia. Asadar, ingropaciunea nu s-a putut, indeplini decit dupa ce l-au chemat pe staret sa-i dea dezlegarea. Fireste, nu este decit o veche legenda, dar iata mai jos un caz autentic si ceva mai recent. Un calugar din zilele noas-tre venise sa-si caute mintuirea la Muntele Athos, cind, intr-o buna zi, staretul sau i-a poruncit sa paraseasca manastirea pe care o indragise ca pe un sfint lacas si un liman linistit si sa plece spre Ierusalim, sa se inchine la locurile sfinte, ca dupa aceea sa se intoarca in nordul Rusiei, undeva in Siberia. „Acolo ti-e locul, nu aici." Calugarul, uimit si vrednic de prins, s-a inflintat la patriarhul ecumenic de la Constantinopol cerindu-i dezlegarea; patriarhul i-a raspuns ca nu este nicidecum in masura sa-l dezlege si ca nu exista pe toata fata pamintului si nici nu e posibil sa existe o putere care sa-l dezlege de ascultarea primita in afara de staretul insusi."

• A utor distins cu Premiul Nobel  pentru literatura in 2023 • Roman nominalizat la International Booker Prize 2020   Deschiderea magnum opus-ului lui Jon Fosse urmareste in paralel vietile a doi barbati ce traiesc pe coasta de vest a Norvegiei: naratorul, pictorul vaduv Asle, si celalalt Asle, tot pictor. Cei doi sunt identici, versiuni ale aceluiasi om, doua variante ale aceleiasi vieti. Scris intr-un stil hipnotic, Numele celalalt pune sub semnul intrebarii notiunile de subiectivitate si de Sine. Printr-o proza "lenta", cu ajutorul amintirilor, Fosse exploreaza convergentele si divergentele dintre cele doua vieti, totul conducand la o intalnire decisiva a celor doi. Capodopera a unuia dintre cei mai mari scriitori contemporani ai lumii, Numele celalalt reprezinta o explorare percutanta a conditiei umane.   In Numele celalalt, acumularea ritmata de cuvinte are ceva incantatoriu - un aer aproape sacru. - The Wall Street Journal   Proza lui Jon Fosse este mistica, spirituala, perfect mestesugita. Pura poezie! - The Paris Review   In mainile lui Fosse, Dumnezeu devine o forta estetica greu de stapanit, exploziva, invizibilul din ceea ce este vizibil. - The Nation   Un Beckett al secolului XXI. - Le Monde   Jon Fosse (n. 1959) este prozator, poet si dramaturg norvegian, unul dintre marii scriitori ai vremurilor noastre. Cariera sa prolifica a debutat in 1983, odata cu romanul Rosu, negru. A inceput sa scrie teatru in 1993, iar piesele sale au cunoscut un succes nemaiintalnit, fiind jucate de peste o mie de ori pe scenele din toata lumea. Opera lui este tradusa in mai bine de 50 de limbi, iar numele ii e mentionat in fiecare an pe lista nominalizarilor la Premiul Nobel pentru Literatura. Numele celalalt. Septologie I-II este primul sau roman tradus in limba romana. Traducere din limba norvegiana de Ovio Olaru.

Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal, pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor. Dar este, intr-adevar, greutatea cumplita si usuratatea frumoasa? Povara cea mai grea ne striveste, ne face sa ne incovoiem sub ea, ne lipeste de pamant. Dar, in poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia doreste sa fie impovarata de greutatea trupului barbatesc. Asadar, cea mai grea povara este, in acelasi timp, imaginea celei mai intense impliniri vitale. Cu cat mai grea e povara, cu atat mai apropiata de pamant e viata noastra, si cu atat e mai reala si mai adevarata. In schimb, absenta totala a poverii face ca fiinta umana sa devina mai usoara ca aerul, sa zboare spre inaltimi, sa se indeparteze de pamant, de fiinta terestra, sa fie doar pe jumatate reala, iar miscarile sale sa fie deopotriva libere si nesemnificative. Si-atunci, ce sa alegem? Greutatea sau usuratatea? - Milan Kundera Traducere din limba ceha de Jean Grosu. Fragment din cartea "Insuportabila usuratate a fiintei" de Milan Kundera: "Cu totii simtim nevoia să se uite cineva la noi. Am putea fi incadraţi în patru categorii, în funcţie de felul privirii sub care vrem să trăim. Prima cauta privirea unui numar nesfarsit de ochi anonimi, altfel spus, privirea unui public cat mai larg. Acesta e cazul cantaretului german, al stelei cine-matografiei americane si, de asemenea, al jurnalistului cu barbia proeminenta. Acesta era invatat cu cititorii sai, si, din clipa in care saptamanalul sau a fost interzis de ocupatia rusa, a avut sentimentul ca s-a trezit intr-o atmosfera de o suta de ori mai rarefiata. Nimeni nu putea sa-i suplineasca privirea unor ochi necunoscuti. Avea senzatia ca se sufoca. Apoi, intr-o zi, si-a dat seama ca era urmarit la tot pasul de politie, ca era ascultat cand vorbea la telefon si chiar fotografiat in plina strada. Deodata, niste ochi anonimi incepeau sa-l insoteasca pretutindeni si el isi recapata respiratia normala! Era fericit! Punea, pe un ton teatral, intrebari microfoanelor ascunse in pereti si isi regasea, in politie, publicul pierdut. In a doua categorie se afla cei ce nu pot trai fara privirea multor ochi familiari. Acestia sunt neobositii organizatori de cocteiluri si dineuri festive. Ei sunt mai fericiti decat oamenii din prima categorie, care, atunci cand isi pierd publicul, au sentimentul ca luminile s-au stins in sala vietii lor. Ceea ce, de fapt, se intampla fiecaruia intr-o zi sau alta. Dimpotriva, oamenii din categoria a doua izbutesc sa-si procure intotdeauna cateva priviri. Printre acestia se numara Marie-Claude si fiica sa. Urmeaza apoi categoria a treia, categoria celor ce simt nevoia de a fi mereu sub ochii fiintei iubite. Situatia acestora e la fel de primejdioasa ca situatia celor din prima categorie. De indata ce ochii fiintei iubite se vor inchide, sala lor se va cufunda in bezna. Printre acestia se numara Tereza si Tomas. Si, in sfarsit, avem a patra categorie, cea mai rara, a celor ce traiesc sub privirile imaginare ale fiintelor absente. Acestia sunt visatorii."

Celebrul roman Minunata lume noua (1932) porneste de la ideea unei societati distopice care, pentru a‑si controla cetatenii, recurge la orice subterfugiu: de la transformarea rasei umane si manipularea ei genetica, pina la mascarea minciunii in adevar absolut. Rezultatul este o combinatie de realitati orwelliene si scene din cel mai pur SF, in care cartile sint arse si singura cultura acceptata sint preceptele unui conducator megaloman, in care aparitia unei editii de Opere complete de William Shakespeare poate duce la rasturnarea unui regim absurd, in care oamenii sint conceputi in imense incuba­toare, iar cei neatinsi inca de morbul acestei „civilizatii“ sint izolati in rezervatii.

Viata Aliciei Berenson este aparent perfecta. Pictorita renumita casatorita cu un fotograf de moda, ea traieste intr-o casa superba, cu vedere spre parc, intr-una dintre zonele cele mai dorite din Londra. Intr-o seara, sotul ei Gabriel se intoarce acasa tarziu de la o sedinta foto, iar Alicia il impusca de cinci ori in fata si apoi ramane tacuta mai multi ani. Refuzul Aliciei de a vorbi sau de a da orice fel de explicatii transforma o tragedie domestica in ceva mult mai teribil, un mister care capteaza imaginatia comunitatii si o face pe Alicia celebra. Pretul tablourilor sale creste astronomic, iar ea, pacienta tacuta, este ascunsa de tabloide si de lumina reflectoarelor la The Grove, un spital psihiatric de maxima securitate din nordul Londrei. Theo Faber este un psihoterapeut care a asteptat multa vreme oportunitatea de a lucra cu Alicia. Hotararea lui de a o face sa vorbeasca si sa dezvaluie misterul motivului pentru care si-a impuscat sotul il poarta pe un drum plin de primejdii - o cautare a adevarului care ameninta sa-l distruga... Pacienta tacuta este un thriller psihologic socant despre un act de violenta extrem al unei femei impotriva sotului ei - si despre un terapeut obsedat de descoperirea motivului din spatele acestui act... O povestire inteligenta, sofisticata, incarcata cu suspans real - un roman foarte bun conform tuturor standardelor. - Lee Child Thriller-ul perfect. Nu am putut literalmente sa il las din mana. - A.J. Finn Acest thriller psihologic plin de intrigi, il pozitioneaza pe Michaelides ca un jucator important in domeniu. - Publishers Weekly Pacienta tacuta este un roman crime de debut remarcabil care isi creeaza calea proprie, oferind un studiu de caractere inteligent si un complot maestru, toate infasurate in scrisul hipnotic de la care nu vrei sa te rupi. - Crime by the Book Ritmul si finetea unui maestru. - BBC Culture Fragment din romanul "Pacienta tacuta" de Alex Michaelides: "Cum stateam acolo in tacere, au inceput sa-mi zvacneasca tamplele. Debutul unei dureri de cap. Un simptom graitor. M-am gandit la Ruth, care obisnuia sa spuna ca „pentru a fi un bun terapeut trebuie sa fii receptiv la sentimentele pacientilor tai, dar nu trebuie sa te agati de ele - nu sunt ale tale, nu-ti apartin". Cu alte cuvinte, acest bum, bum, bum din capul meu nu era durerea mea; ii apartinea Aliciei. Si nici acest val brusc de tristete - aceasta dorinta de a muri, a muri, a muri - nu-mi apartinea. Era a ei, intru totul a ei. Am stat acolo, simtind-o pentru ea, cu capul bubuind, cu stomacul rasucindu-se, un timp care a parut ore intregi. In cele din urma, cele cincizeci de minute s-au terminat. M-am uitat la ceas. - Acum trebuie sa punem punct, am zis. Alicia si-a plecat capul si s-a holbat in poala. Am sovait. Mi-am pierdut retinerea. Am coborat vocea si i-am vorbit din suflet: - Vreau sa te ajut, Alicia. Am nevoie sa crezi asta. Adevarul este ca vreau sa te ajut sa vezi limpede. Atunci, Alicia a ridicat privirea. S-a uitat la mine - prin mine. „Nu ma poti ajuta”, strigau ochii ei. „Uita-te la tine, de-abia te poti ajuta pe tine insuti. Pretinzi ca stii atatea si esti asa de intelept, dar tu ar trebui sa stai aici in locul meu. Anormalule. Sarlatanule. Mincinosule, Mincinosule...”  In timp ce se uita la mine, mi-am dat seama ce ma tulburase intreaga sedinta. E greu de pus in cuvinte, insa un psihoterapeut reuseste rapid sa recunoasca suferinta psihica incepand de la comportamentul vorbire, un licar din ochi - ceva bantuit, temator, nebunesc. Si asta ma deranja: in ciuda anilor de luat medicamente, in ciuda a tot ce facuse si indurase, ochii albastri ai Aliciei ramasesera la fel de limpezi, la fel de senini precum cerul unei zile de vara. Nu era nebuna. Si atunci ce era? Ce era expresia din ochii sai? Care era cuvantul potrivit? Era... Inainte sa-mi pot duce gandul pana la capat, Alicia a tasnit de pe scaun. S-a napustit la mine, cu mainile intinse ca niste gheare. N-am apucat sa ma misc, sa ma trag intr-o parte, a aterizat peste mine, dezechilibrandu-ma. Ne-am prabusit pe podea."

Nopti albe. O clipa de fericire este prea putin pentru viata unui om? Azi a fost o zi mohorata, ploioasa, fara nicio licarire de soare, ca batranetea dinaintea mea. Sunt apasat de ganduri atat de ciudate, de senzatii atat de sumbre; intrebari inca atat de obscure pentru mine se inghesuie in creierul meu si se pare ca nu am nici puterea, nici vointa de a le rezolva. Nu e treaba mea sa rezolv toate astea! Astazi nu ne vom intalni. Ieri, cand ne-am luat ramas bun, norii au inceput sa se adune pe cer si s-a ridicat o ceata. I-am spus ca maine va fi o zi urata; ea nu mi-a raspuns, nu voia sa vorbeasca impotriva dorintelor ei; pentru ea ziua aceea era luminoasa si senina, nici un nor nu trebuia sa-i intunece fericirea.

Victor Ion Popa este un mare scriitor pentru umanitatea redescoperita cu fiecare noua punere in scena a acestei comedii amare, Take, Ianke si Cadir. Victor Ion Popa si-a cautat izvoarele in contemporaneitatea lui, intrucat, chiar daca prejudecata rasiala este depasita de vremurile de azi, ea a constituit o problema de viata si de moarte (mai ales!) a epocii lui.   Constructia dramatica a piesei este o capodopera de geometrie clasica, iar dialogul - viu, autentic, generos, incarcat de duh; este o inlantuire logica intalnita la marii mestesugari ai vorbirii scenice. Lucrarea aceasta constituie un exemplu concret de functionabilitate a verbului, pentru a misca sentimente, a declansa pasiuni si a construi destine. - Ion Fintesteanu   Take, Ianke si Cadir (pusa in scena in 1932, editata in 1938), este axata pe ideea de toleranta, de respectare a sentimentelor, a puritatii sufletesti. Piesa, construita sub semnul aceluiasi balans intre aspiratia spre fericire si constrangerile impuse de o lume cam vetusta, aduce in final o idee care reasaza totul in echilibru: unirea a doi tineri de religii diferite se poate implini. - Dictionarul general al literaturii romane, Academia Romana

Scris cu sangele inimii mele, volumul II este a opta parte din seria Outlander.   Descopera seria Outlander .   Povestea care a stat la baza serialului Outlander.   O poveste fara rival. Personaje de neuitat. Detalii istorice savuroase.   Bestseller The New York Times   Romantic Times Reviewers' Choice Award (RT Award) for Historical Fiction   Goodreads Choice Award for Romance   Este iunie 1778 si lumea s-a intors pe dos. Jamie s-a intors din morti si nu este deloc incantat sa descopere ca, in absenta lui, Claire s-a maritat cu cel mai bun prieten al sau, lordul John Grey. In secolul al XVIII-lea, Claire se teme ca unul dintre cei doi soti ai sai ar putea planui sa-l ucida pe celalalt. In secolul al XX-lea, urmasii englezoaicei se confrunta cu propriile incercari: Brianna incearca sa-si protejeze fiul de un criminal sangeros, in vreme ce sotul sau, Roger, a disparut in trecut.   Pasiunile devastatoare, infruntarile explozive si aventurile iesite din comun ii vor tine cu sufletul la gura pe toti fanii acestei serii unice.   Felul in care Diana Gabaldon isi injecteaza povestile in istoria Scotiei secolului al XVIII-lea este o lectie de migala in ceea ce priveste documentarea. Pe fundalul unei epoci sangeroase, in care razboiul este omniprezent, Gabaldon a adaugat personaje puternice, alaturi de un mix de aventura, romantism si calatorii in timp. Si toate acestea au dat nastere unei povesti care a sedus milioane de cititori. - Marian Coman, redactor-sef Armada  

• Autor distins cu  Booker Prize  pentru literatura in 2002 Acum si un film de exceptie, in regia lui Ang Lee.   Pi Patel, fiul unui director de gradina zoologica din Pondicherry (India), are doua mari pasiuni: religia - viziteaza pe rind si cu egala fervoare biserica, sinagoga si moscheea - si animalele. Cind tatal lui Pi hotaraste ca familia va emigra in Canada, adolescentul politeist nici nu banuieste aventura ce-l asteapta. Nava pe care, alaturi de ai lui, Pi isi incepe calatoria peste ocean se scufunda. Putinii supravietuitori, adunati in pripa pe-o barca, fac cunostinta abrupt: o superba zebra oloaga, o hiena patata, un urangutan, un roi de gindaci si paraziti, Richard Parker - un tigru bengalez ametit de raul de mare - si, ingrozit de neasteptatii tovarasi de calatorie, Pi Patel. Legea junglei si conditiile precare ale Pacificului isi spun cuvintul si pe barca, supravietuind alaturi timp de 227 de zile, ramin Pi si Richard Parker. Ajunsi la tarm, tigrul dispare fara urma, iar Pi isi spune povestea celor ce-l asculta.

Poti sa faci multe lucruri in Romania, dar sa te plictisesti, sub nici o forma. Suntem o tara vesela, chiar daca pe teritoriul ei traiesc si oameni tristi. Cele unsprezece povestiri din Garoafe la bordel exact pe asta pun reflectorul, pe felul in care sursele de amuzament se pot ivi de oriunde. Radu Paraschivescu cotrobaie prin rafturile si sertarele Romaniei de azi si de ieri, dupa care creeaza patanii menite sa smulga hohote sau macar sa provoace surasuri. Unele par asezate la frontiera plauzibilului, altele sunt situatii de viata curenta trecute prin filtrul literaturii. Decorul se schimba ca in caleidoscoapele copilariei. Te trezesti la un seminar despre cuplarea la cerintele UE in agricultura, in platoul unei emisiuni TV unde lucrurile o iau razna pe nepusa masa sau la o discutie intre sefii de galerii pentru reducerea violentei in tribune. Esti partas la o farsa cazona care aminteste de anii 1980, le tii companie bucurestenilor cand primesc un inalt oaspete american sau asisti la un paradox pe sol strain: invazia individuala. Te miri de coincidentele din viata unui barbat care isi duce zilele sub amprenta unei cifre anume, te freci la ochi cand vezi ce face ratingul din viata omului si descoperi pana unde poate merge spiritul de initiativa al studentului roman. Totul in registrul poantei, al parodiei, al bunei dispozitii. Fragment din cartea "Garoafe la bordel" de Radu Paraschivescu: "Campionatul se intrerupsese din nou, ca sa joace nationala. Era un lucru care se intampla de cateva ori pe an, producand multe zambete satisfacute si putine incruntari. Amicalul cu Republica Moldova trebuia pregatit cu grija, chit ca era doar un meci de palmares. Da, dar tocmai pe baza palmaresului se facea clasamentul Coca-Cola. Si in functie de clasamentul asta isi umpleau federalii teschereau. In plus, una era sa te bata Raul sau Morientes, si alta sa rada de tine Catansus, Botgros, Barbaros si Ciupercuta. Ploaia se pornise dupa ce trecuse cam un sfert de ora din antrenament. Taraia marunt, sacaitor, fara speranta. Stropii fini cadeau din inalturi in lumina nocturnei ca o armata de musculite in picaj dupa contactul cu un spray letal. Desi era destul de frig, nimeni dintre cei de pe margine nu se dadea dus. Printre zecile de gura-casca veniti sa sprijine gardul la antrenament se afla si un grup ai carui componenti ieseau din tiparul suporterului obisnuit. Eran singurii care isi permiteau critici sau sfaturi acide la adresa fotbalistilor. Ceilalti ii mancau din ochi si se visau in locul lor. Le ravneau nevestele, conturile in banca, masinile. Ii adulau cu fiecare respiratie, dar i-ar fi inlocuit in pat sau la volan cu prima ocazie. Le asteptau nerabdator autografele si in acelasi timp isi injurau vartos parintii, invatatorii si destinul, reprosandu-le conspiratia in urma careia ajunsesera sudori, taximetristi, studenti sau ingineri - de toate, numai fotbalisti nu. Dupa obisnuitele ture de teren si o portie de stretching, antrenamentul continua cu un joc-scoala, cu antrenorul pe post de arbitru. Pentru mai multa transparenta, selectionerul acceptase prezenta spectatorilor de ocazie si lucrase cu portile deschise. O bila alba in ochii ziaristilor, scutiti in fine de cosmarul interviurilor de la distanta si al fotografiiior efectuate din copacii gospodariilor invecinate. Meciul incepu si, la scurt timp dupa aceea, aparura primele atentii din partea celor optsprezece spectatori cu drepturi speciale. - Stelica, pune-i toarte, tata, daca nu poti altfel, ii arunca un ins scund, indesat si tuciuriu portarului, dupa ce acesta scapase o minge usoara printre maini. - Ba, fiti atenti la "Brili", s-a speriat ca i s-a udat tricou'. Stai linistit, bre, e de la ploaie, amenda o matahala blonda apatia varfului de atac, spre hazul celorlalti. - Costele, mai usor, vere, ca le paradesti astora Airbusurile, il sfatui un hatru cu mainile cat doua cazmale pe mijlocasul la inchidere, vazand ca balonul sutat de el decoleaza spre Otopeni. Pustii care se insinuasera in jurul celor optsprezece incepura sa chicoteasca si sa schimbe ghionturi si priviri complice. "Ce texte are, sa moara Stalin." "Megavrajeala, ba, la marea meserie." "Sange-n el cat apa-n ciorba." Personal, pe nici unul dintre ei nu-l tenta sa formuleze o cat de mica obiectie fata de evolutia favoritilor. Ar fi fost o proba de sminteala, de curaj inconstient. In schimb, cu barosanii din mijlocul lor era cu totul alta mancare de peste. Erau cunoscuti, puternici si influenti."

In acelasi stil fermecator, inconfundabil care a facut din Vanatorii de zmeie (Editura NICULESCU, 2007) un bestseller international, Khaled Hosseini spune in Splendida cetate a celor o mie de sori povestea unei iubiri coborate parca din vechile poeme persane, a unei prietenii care nu se da in laturi de la sacrificiul suprem si a unui oras care, in ciuda tuturor vicisitudinilor, se incapataneaza sa renasca din propria-i cenusa. In timp ce pe fundal se deruleaza evenimentele care au marcat istoria Afganistanului in ultimii treizeci de ani – ocupatia sovietica, jihadul dus impotriva ei, razboiul civil si teroarea instaurata de regimul taliban –, doua femei cat se poate de diferite descopera cat de mare este puterea dragostei si ce orori pot fi indurate in numele ei.   Splendida cetate a celor o mie de sori a ocupat primul loc pe lista de bestselleruri a prestigiosului The New York Times Book Review si a fost tradusa in peste 35 de limbi.   Plastica si captivanta. - Los Angeles Times   Extraordinara. - Time   Khaled Hosseini este unul dintre cei mai cititi si iubiti scriitori din lume, cu vanzari de peste 39 milioane de carti la nivel mondial. Cele doua romane publicate anterior – Vanatorii de zmeie si Splendida cetate a celor o mie de sori – au fost traduse in 57 de limbi si publicate in 70 de tari. In 2006, a fost numit Ambasador al Bunavointei din partea UNHCR, Agentia ONU pentru Refugiati. De asemenea este fondatorul Fundatiei Khaled Hosseini.

Intors la Sankt Petersburg dupa un lung tratament la un sanatoriu din Elvetia, printul Lev Nikolaevici Miskin este luat in ris de inalta societatea a orasului, care il socoteste sarac cu duhul. Miskin se poarta mereu cu o sinceritate stingace, luata de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. In puritatea lui, Miskin se simte atras, din motive diferite, de doua femei de situatii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstita”, de familie buna, de care e indragostit, si Nastasia Filippovna, femeia „compromisa”, de care printul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspira. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotaririi si al reactiei convulsive a umanului fata de faptele unei societati violente care, in lipsa ratiunii, se conduce dupa instinct si patimi. Desi nemarginirea ei te va coplesi, desi te vei rataci nu doar o data, desi aterizarea va fi incinsa de atmosfera densa pe care o vei strabate, vei stii, dupa ce ai petrecut o vreme acolo, de ce merita, macar o data pe an sa poposesti si sa traiesti experiente incofundabile pe planetele lui Dostoievski. (blog.libris.ro)   Carte recomandata de Cristian Teodorescu,  Ioana Chicet Macoveiciuc si George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Idiotul" de F.M. Dostoievski "- Indiscutabil, nu exista nici un motiv si, desigur, nu avem prea multe in comun. Pentru ca, daca eu sint printul Miskin, iar sotia dumneavoastra se trage din stirpea noastra, asta, se intelege, nu este un motiv. Inteleg foarte bine. Insa, totusi, este singurul motiv. Am lipsit din Rusia mai bine de patru ani; de fapt, in ce hal am plecat: aproape ca nu eram in toate mintile! Nici atunci nu stiam nimic, iar acum cu atit mai putin. Am nevoie de oameni cumsecade, chiar si o problema as avea, dar nu stiu unde sa ma duc. Inca de la Berlin mi-am zis: „imi sint aproape rude, voi incepe cu ei; poate ca ne vom fi de folos unii altora, ei mie, eu lor, daca sint oameni cumsecade". Si am auzit ca sinteti oameni cumsecade. - Va sint foarte recunoscator, facu generalul surprins. Dati-mi voie sa. va. intreb: unde ati tras? - Deocamdata n-am tras nicaieri. - Deci de la gara ati venit direct la mine? Cu toate... bagajele? - Bagaje n-am aproape deloc, doar o legaturica cu rufarie, pe care o duc de obicei in mina. O camera la hotel pot gasi si diseara. - Deci, aveti de gind, totusi, sa va luati o camera la un hotel? - Sigur ca da. - Judecind dupa cuvintele dumneavoastra, am crezut ca ati vrut sa ramineti la mine. - Asta s-ar fi putut, dar numai la invitatia dumneavoastra. insa, recunosc, n-as ramine nici invitat si nu pentru ca as avea un motiv, ci... pentru ca asa-i firea mea. - Inseamna ca am facut foarte bine ca nu v-am invitat si nu va invit. Dati-mi voie, printe, sa le lamuresc pe toate dintr-odata.: intrucit acum citeva clipe am cazut amindoi de acord ca nici nu poate fi vorba de vreo legatura de rudenie intre noi, desi aceasta ar fi fost, fireste, foarte magulitoare pentru mine, rezulta ca..."

Stapane, stapane , mai cheama s-un cane...   Cu Baltagul, Mihail Sadoveanu se aseaza mai putin in inima literaturii romanesti, unde l-au asezat cele peste 50 de volume, ca tot atitea aspecte ale lumii careia el, povestitorul, i-a dat viata, cat in inima propriei sale literaturi. Baltagul se mentine in zona aceea superioara de mister si de poezie, inceputa cu Hanu Ancutei si continuata in buna parte de Zodia Cancerului. Baltagul, constituie, sub raportul inventiei, reconstituirea acelei crime pastoresti despre care vorbeste balada Mioritei, si meritul lui sta mai putin in fabulatia, ingenioasa, desigur, a acestor intamplari, cat in rezonanta lor in mijlocul naturii singuratice si in maiestria cu care-si poarta de-a lungul drumurilor din munte eroina, apriga, voluntara, dar si iluminata, pe Vitoria,vaduva ortomanului pastor Nechifor Lipan. Drama omeneasca, povestea din Baltagul poarta totusi un pronuntat accent de mare balada, romantata, de mister cosmic, aici rezolvindu-se epic, dupa cum in Hanu Ancutei se rezolva feeric. A fi pastrat acestei povestiri, germinata in glastra de clestar a Mioritei, toata puritatea de timbru a baladei si tot conturul ei astral — iata in ce sta intaiul dintre merite si cel mai pretios al Baltagului.  Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul, ori cu cata. ...Cei mai vrednici intemeiaza stani in munte. Acolo stau cu Dumnezeu si cu singuratatile, pana ce se imputineaza ziua. Cartea prezinta si ilustratii. Fragment: "Cum a facut nevasta lui Lipan calea intoarsa, vremea s-a zbarlit. S-a rasucit vantul si a prins a bate de catra miezul-noptii. Dezgheturile au stat. Lumina a slabit in dosul paclelor. Cu aceasta suflare rece in spate si pe sub fuga aceasta de nouri subtiri, cei doi calatori au umblat in tacere ca printr-o tara noua. Abia o vazusera in ajun si acuma n-o mai cunosteau. Caii bocaneau cu potcoavele lui mos Pricop prin gloduri inghetate si grunzuri. Drumurile si potecile erau pustii. Ferestrele crasmelor degeaba aratau covrigei uscati in gaturi de sticla cu bauturi colorate. Aveau un aer de parasire si dezolare. Asta insa pentru putina vreme, caci biruinta deplina a soarelui nu putea sa intarzie. Toate stateau ca-ntr-o asteptare. Cand vor porni iar la vale puhoaiele, trebuiau sa duca o veste noua. Asa dezlega Vitoria intelesul acestor infatisari schimbate. La marginea celei din urma Dorne, cum intrau, era crasma dupa randuiala. Au descalecat s-au lasat caii unul langa altul, fara sa-i lege, fara sa le deie graunte. S-a ridicat de dupa gratiile tejghelei o femeie, care se silea sa opreasca, cu palma, cascaturi somnoroase. Vitoria a poftit o garafa de vin s-a cerut si al treilea pahar. Crasmarita a asezat la rand si al treilea pahar. Au vorbit putine lucruri despre vreme, despre nutretul vitelor. Desi somnoroasa, fiind femeie si crasmarita pe deasupra, gazda n-a lipsit sa-si puie intrebarile cunoscute."

Mara, unul dintre cele mai importante romane ale literaturii romane, poate deschide dialoguri fertile atat cu istoricii literari de azi, cat si cu sociologii de maine, atat cu cei care vor sa cunoasca secolul al XIX-lea al periferiilor Europei centrale, cat si cu cei care vor sa se aseze temeinic in secolul XX al ofensivelor feministe. Roman al femininului invingator, Mara le poate propune regizorilor imagini retro memorabile dintr-o lume care a fost. Si personaje care merita marile competitii ale artei, fie teatrale sau cinematografice. Mara este romanul socialitatii invingatoare pe toate planurile, in confruntarea cu indivizii pe care natura si varsta ii imping vremelnic la nesupunere. Colectivitatea face legea pe care individul e tinut s-o respecte; el nu simte deocamdata, in aceasta necesitate individuala caracterul opresiv. O primeste ca si cum legea tuturor ar fi buna si pentru el. - N. Manolescu Cuprins: - Saracutii mamei - Maica Aegidia - Furtuna cea mare - Primavara - Ani de tinerete - Ispita - Zbuciumare - Datoria - Inima, saraca - Cine ce poate - Alta lume - Doua porunci - Datorii vechi - Rostul lui Bandi - Ispravile lui Trica - Greul vietei - Birtul de la saracie - Blestemul casei - Verboncul - Norocul casei - Pace si liniste

Ion este primul roman obicetiv din literatura roamana, fiind aparut in anu 1920, dupa o lunga perioada de elaborare, asa cum insusi autoru mentioneaza in finalul operei, intre martie 1913 - iulie 1920. Aparitia romanului a starnit un adevarat entuziasm in epoca,mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana a atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa: "Nimic din ce e publicat inainte nu ne putea face sa prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a inceput si a continuat vreo zece ani, nu numai fara stralucire, dar si fara indicatii de viitor", nota de Eugen Lovinescu.

   Liviu Rebreanu, intemeietorul romanului romanesc modern, a carui opera se caracterizeaza printr-o diver-sitate tematica, a surprins, in scrierile sale, o multitudine de aspecte umane, reusind sa prezinte viata in complexitatea ei sociala si psihologica. De altfel, Liviu Rebreanu este autorul primului roman obiectiv din literatura romana, "Ion", si al primului roman de analiza psihologica din proza romaneasca, "Padurea spanzuratilor".

Cartea aceasta nu vrea sa fie altceva decat o calauza catre adevarul despre noi insine, pe un drum la fel de greu de deslusit ca acela din Calauza lui Tarkovski. Dar nu de negasit. Omul este o fiinta complicata si ambigua, dar nu indescifrabila. Destul de chinuita si de vulnerabila, dar nu damnata. Iar sufletul sau este in stare sa compenseze urateniile si josniciile naturii sale cu neverosimile biruinte si elevatii... Atentia noastra este prea mult chemata in afara, catre zarva inversunata a vietii. Prea multi cauta, tot timpul, sa ne vanda ceva: o idee sau doar o marfa, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum sa-ti mai gasesti reperele in noianul acesta de informatii si de ispite care par a spune totul despre noi si a ne da toate solutiile, cand de fapt nu izbutim sa aflam despre noi insine ceea ce ar face ca relatia noastra cu lumea sa devina, daca nu mai usoara, cel putin mai limpede? Asemenea informatii vrea sa dea, pe scurt, dar in adanc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le contine. - Petru Cretia Fragment din cartea "Luminile si umbrele sufletului" de Petru Cretia "In ierarhia valorilor care fac posibila convietuirea umana, dreptatea, ca realitate si ca notiune, este fundamentala. Libertatea insasi nu se poate institui intr-o lume rara dreptate, adica fara un principiu coercitiv in raport cu disfunctiile si cu excesele libertatii, care aduc daune corpului social si indivizilor care il compun. Iar egalitatea, cand este sa aiba un sens, este egalitatea in fata legii. Dar, ca principiu coercitiv, ca o constrangere egalitara impusa ansamblului social, dreptatea are un statut singular: ea este consimtita si chiar reclamata de oameni ca sa poata trai impreuna in buna randuiala, este un antidot impotriva a tot ce inseamna act arbitrar, impus prin forta, este tocmai ingradirea arbitrarului prin arbitraj legiferat si institutionalizat. Istoria civilizatiei incepe cu aparitia in comunitatile umane a legii, fie ea datina sau legiferare scrisa, si a instantelor care s-o aplice si s-o impuna. Primii carmuitori erau investiti cu functia judiciara. Din indepartatul trecut mai strabate pana la noi amintirea Codului lui Hammurabi, rege al Babilonului din al XVIII-lea veac de dinaintea erei noastre; gravat pe o coloana de bazalt, il mai putem vedea si azi la Luvru. In memoria omenirii, Solomon, fiul lui David, a ramas nu doar pentru ca a inaltat Templul din Ierusalim, astazi spulberat, ci mai ales pentru felul in care stia sa imparta dreptatea. Printre cei mai ilustri oameni ai lumii grecesti se numara Licurg, legislatorul Spartei, si Solon, care a dat legi Atenei intr-un ceas de cumpana al vremii, iar temeiul oricarui drept in istoria legislatiei europene a fost dreptul roman, incununat in secolul al VI-lea d.Cr. de marele corpus de legi al lui Iustinian."

Colectia Marii Clasici subsumeaza textele autorilor pe care istoria literaturii romane i-a transformat in mituri fundamentale. Un demers simbolic care a convertit lectura acestora intr-o constrangere placuta… Pentru a iesi din acest paradox, am insotit fiecare dintre capodopere cu o fisa biobibliografica si un dosar critic care cuprinde un studiu introductiv si o selectie a celor mai inspirate fragmente de analize si comentarii literare.   Istoria literaturii romane din secolul al XIX-lea inregistreaza prin Ioan Slavici extinderea ariei de existenta a geografiei culturale nationale. Articolele publicistice, Nuvelele din popor si romanul Mara infrunta posteritatea, fiind unele dintre expresiile spiritualitatii romanesti. In evolutia prozei epice romanesti, Ioan Slavici este cel care face trecerea de la "ideea de taran" la aceea de la taran ca tipologie umana intrinsec definita, in concordanta cu ceea ce Mihai Eminescu numea "geniul poporului romanesc".

Destinul personajelor si cel al tarii in care traiesc se intrepatrund maiestrit si deseori dur in noul roman al scriitoarei Zeruya Shalev, una dintre cele mai puternice voci ale literaturii israeliene actuale. Atara, casatorita cu Alex - aflati amandoi la al doilea mariaj -, simte cu ingrijorare cum iubirea dintre ei se schimba, cum sotul ei se indeparteaza tot mai mult. Se teme si pentru fiul lor, Eden, soldat in trupele de elita israeliene, care se intoarce acasa dupa ultima operatiune si pare cuprins de gandurile cele mai sumbre. Iar raspunderea pentru echilibrul fiicei sale din prima casatorie, Abigail, ia deseori forma codependentei. Poate pentru a-si intelege mai bine familia in care s-a nascut, sau pe cealalta, din prezent, Atara vrea sa descifreze un tabu al copilariei sale, de aceea o cauta cu infrigurare pe prima sotie a tatalui ei, Rachel, luptatoare alaturi de acesta, inainte de fondarea statului Israel, in miscarile subterane ce i-au avut drept tinta pe britanici. Din ruinele vietilor asemanatoare peste timp ale celor doua femei, Atara si Rachel, Zeruya Shalev creeaza in Destin o mare poveste despre dragoste si deziluzie. O scriitoare ci o forta demna de un fenomen al naturii. - Die Welt Am citit romanul Destin cu rasuflarea taiata si l-am terminat cu un sentiment de rascumparare. Alaturi de Margaret Atwood si Alice Munro , Zeruya Shalev este una dintre cele mai importante autoare care scriu despre fricile, dorintele si nevoia de libertate ale femeilor. - Eskhol Nevo Zeruya Shalev ne ofera un portret deopotriva plin de iubire si crud al Israelului. O carte pe care o asteptam de mult, una care ocupa un loc decisiv intre cele ale clasicilor literaturii israeliene.- Il Fatto Romanul-eveniment Destin este un roman politic, nu doar o foarte buna poveste de familie: despre intemeierea statului Israel si despre lupta acestuia pentru existenta, despre semnificatia razboiului si a terorii. - Der Tagesspiegel Traducere din limba ebraica de Ioana Petridean.   Fragment din cartea "Destin" de Zeruya Shalev: "Inainteaza incet pe autostrada pe care masinile trec in goana, avand in fata un soare rotund, care seamana cu o luna plina, traversand prin caldura dogoritoare muntii Ierusalimului, in drumul ei spre coasta Haifei. Iat-o intre cele doua orase ale ei, unul pe care l-a abandonat, si altul pe care l-a adoptat. Intre cei doi barbati ai ei, unul care i-a dat viata, si altul alaturi de care a ales sa-si traiasca viata. Aerul conditionat ii huruie in urechi, sufland pale caldute, iar prin fereastra deschisa nu intra strop de racoare. Ce porcarie! S-a dus si ziua, s-au dus si banii, s-a dus si promisiunea. Atata efort, pentru a asculta mormaielile unei femei batrane, cu chip inexpresiv, precum cel al unui sfinx, care s-a tinut la distanta de tine, de parca ai fi fost blestemata. "Nu ma atinge, Rahel, sunt blestemat", asta-i urlase in urechi tatal ei, in timpul ultimei vizite pe care i-o facuse. Dar oare nu din pricina asta o cautase? - Las-o in pace, ce ar putea sa-ti dea? o intrebase nu mai devreme de azi-dimineata sora ei, care nu era catusi de putin interesata de povestea aceasta. Cu siguranta si-a pierdut deja mintile, e imposibil sa-si mai aminteasca ceva la cei nouazeci de ani ai ei. Dar se pare ca nu aceasta e problema. Memoria ei nu e deloc afectata, doar ca nu e interesata s-o foloseasca. Ce ascunde oare? Sau poate ca pur si simplu nu vrea sa-si aduca aminte de perioada aceea. Nu toata lumea e preocupata de trecut, ca tine, si nici nu traieste din asta, tot ca tine, desi niciodata suficient de bine. Probabil ca se razgandise in ultima clipa si, pentru siguranta, il chemase in vizita pe fiul ei cel urias, ca sa puna punct discutiei cu trupul lui mare, ca sa-i blocheze intrebarile directe, fie ele explicite sau nu. Spre surprinderea ei, ii facuse placere compania lui. Nu o privise nici o clipa, si cu toate astea simtea ca o asculta, ca se straduieste sa-i vina in intampinare. I-a raspuns cu onestitate la intrebari, i-a impartasit povestea familiei. Parintii lui se cunoscusera in perioada infiintarii statului, amandoi parasisera organizatia clandestina, ceea ce le-a facut dificila gasirea unui loc de munca si le-a ingreunat startul in viata. Tatal lui era un barbat bland si simplu, functionar in administratia navala, in timp ce mama lui, usor mai rezervata, ramasese cufundata in propria lume."

Liviu Rebreanu, intemeietorul romanului romanesc modern, a carui opera se caracterizeaza printr-o diversitate tematica, a surprins, in scrierile sale, o multitudine de aspecte umane, reusind sa prezinte viata in complexitatea ei sociala si psihologica. De altfel, Liviu Rebreanu este autorul primului roman obiectiv din literatura romana, "Ion", si al primului roman de analiza psihologica din proza romaneasca, Padurea spanzuratilor.

Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar unde spre sfarsit Sfredelin propune o inchinare Despre viata unui om angajat religios se vorbeste de obicei din perspectiva inalta, din perspectiva reperelor lui morale si spirituale. C.S. Lewis, distins universitar englez, e un crestin dotat cu realism si umor; el alege cealalta perspectiva: cum se vede viata unui om din unghiul diavolului care il are in grija, care trebuie sa il achizitioneze drept hrana pentru infern? Cartea joaca pe competenta psihologica a diavolilor, pe priceperea de a folosi maruntele noastre slabiciuni de fiecare zi, suficiente pentru a ne face deseori surzi la glasul Celuilalt. Cu toate astea, la capatul cartii si al unei vieti duse cu onestitate si cu atentie spirituala, eroul anonim il intalneste, discret si simplu, pe Celalalt. Mai mult decat oricare alt ganditor al secolului XX, Lewis si-a ajutat cititorii sa gaseasca un raspuns la intrebarile lor filozofice. - Los Angeles Times Traducere din limba engleza de Sorana Corneanu.   Fragment din cartea "Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar" de C. S. Lewis: "Dragul meu Amarel, Ma dezamageste intru catva sa primesc de la tine, in locul raportului amanuntit pe care il asteptam, o asemenea rapsodie diluata cum e cea din ultima ta scrisoare. Spui ca "iti salta inima de bucurie" vazand cum oamenii Europei s-au apucat de inca un razboi. Vad foarte bine ce ti s-a intamplat. Nu-ti salta nici o inima; asta se numeste betie. Citind printre randuri relatarea mult prea entuziasta in care povestesti noaptea nedormita a pacientului tau, imi e foarte usor sa reconstruiesc indeaproape starea de spirit in care ai scris-o. Ti s-a intamplat, pentru prima data in cariera, sa gusti din licoarea care ne rasplateste eforturile - angoasa si perplexitatea care pun stapanire pe un suflet uman - si ti s-a urcat la cap. Dar nu te acuz. Nici nu ma astept la minte coapta intr-un bostan verde. Pacientul a reactionat, nu-i asa, la tusele terifiante in care i-ai prezentat viitorul? I-ai picurat, fireste, si cateva suspine nostalgice pentru trecutul fericit? Te pomenesti ca l-o fi luat si cu nervi la stomac, zic bine, nu? Maestrul violonist e multumit, bag seama. Foarte frumos, nici n-are cum sa nu fie. Dar nu uita, Amarel, datoria mai presus de placeri. Daca acum scapi haturile din maini trimitandu-ti bezele in oglinda si pierzi definitiv prada, vei ramane pe vecie cu buza arsa dupa o picatura macar din licoarea pe care acum o sorbi intaia oara. Daca insa te aduni si te intaresti aici si acum, izbutind sa pui mana pe sufletul lui, atunci va fi al tau pentru totdeauna - o cupa proaspata, plina ochi de disperare si de uluita groaza in care iti poti muia buzele ori de cate ori doresti. Nu te lasa, asadar, purtat de vreo satisfactie trecatoare uitandu-ti de adevarata ta misiune: aceea de a-i sapa credinta la radacina si de a impiedica formarea definitiva a virtutilor. Scrie-mi negresit o scrisoare amanuntita despre reactiile pacientului in fata razboiului, ca sa ne hotaram daca e mai profitabil sa facem din el un mare patriot sau poate un pacifist militant. Posibilitatile sunt diverse. Pana atunci insa trebuie sa te avertizez sa nu speri prea multe de la un razboi. Fireste ca un razboi e un spectacol placut. Frica si suferinta bruta a oamenilor sunt o binemeritata si invigoranta recompensa pentru nenumaratii nostri truditori. Dar la ce bun daca nu ne folosim de el ca sa trimitem Tatalui Nostru din Adanc inca mai multe suflete?"

Ma simteam superior tuturor colegilor mei, macar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam pentru a-mi adanci cultura [...] Dar eram mai mult decat atat. Ma aflam in plina criza de pubertate, ma descopeream, mai ales la intalnirile cu fete de varsta mea, cat sunt de timid si de neatragtor, in comparatie cu unii din prietenii mei. Criza aceasta a mers agravandu-se pana la sfarsitul lieceului. Probabil ca datorita ei n-am mai ajuns sa termin romanul. La un moment dat am simtit ca nu mai pot scrie decat la persoana I, ca orice fel de literatura, in afara de cea direct sau indirect autobiografica, n-avea nici un sens. Asa am inceput Romanul adolescentului miop [...] - Mircea Eliade, Memorii

Hanu Ancutei este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare. Formal, scrierea este un fel de Il Decamerone (Giovanni Bocaccio); o carte de o suta de nuvele. Scrisa intre (1349-1351) in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdote, in sine foarte indiferente. Esentiala este insa starea de feicire materiala infaptuita de oaspeti. Ei traiesc la modul Canaanului, ospatand numai carne fripta si band vin dupa o randuiala cerand initiere. - George Calinescu

Cartea acorda o foarte mare importanta laturii mistice a iubirii, un nivel firesc intr-o cultura atat de religioasa precum era India acelei perioade. Allan face trimitere directa la Chaitanya si la doctrina iubirii mistice in vaishnavism. Sunt frecvente situatiile in care cei doi indragostiti depasesc nivelul corporal, in care legatura dintre ei devine una magnetica, in care efectiv isi sorb mintile unul altuia, dupa formularea lui Ortega y Gasset. Filosoful spaniol realizeaza o paralela intre discursul mistic si cel indragostit: ambele folosesc acelasi principiu, concentrarea atentiei pe ceva anume (persoana celuilalt), simultan cu indepartarea de lume si de diversitatea ei, asa incat constiinta mystului sau a celui indragostit devine ca o camera lipsita de aer, cu o presiune diferita fata de cea exterioara. De aici analogia dintre iubire si mecanismul unei masini pneumatice: prin fixarea obsesiva a atentiei asupra celuilalt, dispar contururile lumii exterioare, astfel incat in momentul rupturii, atat Allan, cat si Maitreyi se regasesc intr-o singuratate deplina, lipsiti de posibilitatea de a-si mai restabili propriile euri sociale. Doar in legatura cu Maitreyi, Eliade a folosit un astfel de limbaj lipsit de orice echivoc, intrebandu-se daca nu cumva a fost vrajit. In literatura romana, Maitreyi este primul si singurul roman ce exploreaza relatia de iubire in latura ei mistica, insa fara a pune un patos prea mare si fara a cauta neaparat sublimul si eternul. - Gabriel Badea

• A utor distins cu Premiul Nobel  pentru literatura Pe vremuri detinea un magazin de mobila, avea o casa si era sot si tata. Acum este un solicitant de azil sosit din paradis. Tacerea este singura lui aparare.   In acest timp, Latif Mahmud, un personaj important din trecutul lui Saleh, duce o viata singuratica in apartamentul sau din Londra. Cand cei doi se intalnesc intr-un orasel englezesc de pe tarmul marii iese la iveala o poveste complexa, o poveste despre dragoste si tradare, despre seductie si posedare, despre oameni incercand din rasputeri sa gaseasca o anume stabilitate in tumultul epocii lor. Dureros de bun... mai mult decat un roman elocvent: unul necesar... rafinat, de o eleganta aparte si captivant de la prima pana la ultima pagina. - Sunday Telegraph Povesti impletite delicat si dezvaluite treptat, care se desfasoara pe tot globul... un roman uluitor si superb... De la primele randuri stim ca suntem in mainile unui scriitor autentic, ale unui om care are ceva de spus despre lume. - The Observer O naratiune exceptionala... personajele surprind permanent, fiind mai bune, mai tandre, mai curajoase decat si-au inchipuit ele insele sau ceilalti. - Independent on Sunday Splendid si emotionant. - Daily Mail Traducere din limba engleza de Andreea Nastase. Fragment din cartea de "Pe tarm" de Abdulrazak Gurnah: "Asadar, iata evenimentele care s-au napustit asupra mea. Despre multe mi-e greu sa vorbesc fara emotie, iar unele ma umplu de durere, dar jinduiesc sa le descriu, sa le prezint ca pe niste ilustrari ale epocii mele si ale micimii vietii noastre duplicitare. O sa fiu succint; am incercat sa nu zabovesc asupra lor de teama ca amaraciunea si neajutorarea sa nu distruga pana si putinul care mi-a mai ramas. Am avut multi ani sa ma gandesc la ele si sa le pun pe cantarul universului, si din acest punct de vedere am invatat ca pot sa traiesc cu zgarieturile si scrantirile mele cand altii trebuie sa indure niste acte de cruzime intolerabile. Dupa nationalizarea bancilor din 1967, eveniment care ne-a fost anuntat la radio cu surle si tobe de insusi presedintele republicii, am fost convocat de managerul fostei banci Standard, acum Banca Populara, care mi-a cerut sa lichidez creditul pe care-l luasem de la ei. M-am dus la banca sa-mi pledez cauza; desi aveam dreptatea de partea mea si ma angajasem sa achit imprumutul in cinci ani din care trecusera numai doi, nu era momentul sa invoc drepturi si chestiuni legale. M-am dus la banca sa-i cer directorului ingaduinta. Dupa nationalizare fusese schimbat tot personalul cu functii importante, alcatuit in majoritate din straini, de teama sabotajului. Noul manager a refuzat sa ma primeasca, iar un asistent mi-a explicat ca solicitarea de lichidare a creditului nu era negociabila. Actionau la instructiunile agentiei guvernamentale competente. Strainii taiasera orice finantare clientii retrasesera sume mari in ultimele luni, asa ca se cerea rambursarea tuturor imprumuturilor. Cum de nu aflasem nimic de la alti oameni de afaceri? I-am intrebat. Ei bine, mi-a zis asistentul, datornicii erau convocati in transe, iar eu faceam parte din prima transa. N-aveam bani sa achit totul, am spus. In cazul acesta, banca urma sa ia in posesie casa pe care o pusesem gaj."

VOLUMUL I (176 pagini)  + VOLUMUL II (167 pagini ) La aparitie, in 1930, romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasica de dragoste si un jurnal de razboi, greu de legat intre ele. Persoana intai a naratiunii nu parea suficienta pentru a fi citite impreuna. si mai era ceva, impresia, nu chiar usor de formulat, ca nici gelozia, nici razboiul nu aveau infatisarea cunoscuta din alte romane ale vremii. Ceea ce critica n-avea cum sa stie inca era ca, sub ochii ei, se petrecea o reforma a romanului pe cat de profunda, pe atat de radicala, si ca, in pofida inertiei unui gen devenit foarte popular, romanul nu va mai fi niciodata acelasi dupa Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi. - N. Manolescu     Fragment din romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu:       „- Domnule capitan, vream sa va rog, ca si-aseara, pentru o permisie de doua zile la Campulung... Am acolo...     - Dragul meu, imi pare rau, dar nu se poate, ce sa-ti fac?     - Domnule capitan, nici nu va inchipuiti ce serviciu mi-ati face...     - Cum sa nu stiu... stiu... dar nu se poate...     Aseara, la popota, in sfarsit, a fost a treia incercare, mai nefericita decat toate. Eram cu gura arsa, cu ochii tari in cap, caci simteam ca nu voi putea fi la Campulung decat dezertand si, prevazand toata nenorocirea, eram totusi hotarat sa dezertez. Toata noaptea m-am framantat mistuitor.     Iata, au inceput sa se albeasca ferestrele, in casa intunericul se rareste ca un praf si eu n-am inchis inca ochii. Cearta cu Corabu mi se pare stearsa.     - Dom sublocotenent, va cheama dom capitan Dimiu... a venit dupa dumneavoastra Nistor Oancea.     Capitanul Dimiu e in camasa de noapte taraneasca si in papuci.     - Domnule... vrei sa pleci la Campulung?... Ai treaba acolo?     - Domnule capitan, trebuie sa ma duc negresit...     Tace indelung, pe ganduri, ca si cand m-ar fi chemat doar asa, ca sa-mi puie o intrebare acolo, si numai dupa un timp:     - Deh! domnule...     - Domnule capitan...     Acum soldatul ii aduce pe masa taraneasca, acoperita cu panza de casa, o dulceata si o cafea neagra.     - Mai adu o dulceata, Grigore, si o cafea pentru domnul sublocotenent. Si, intorcandu-se spre mine: Eu m-am deprins sa ma scol de dimineata si asta e „cafeaua mea cu lapte".      Ma masoara din cap pana in picioare si iar tace. Il masor si eu incercand sa ghicesc ce ganduri are, ba sunt ispitit sa-i dau branci, inspre cel bun.     - De, domnule... stiu eu ce sa fac?... Deh... i-am spus-o si lui Orisan aseara. E ordinul regimentului sa nu paraseasca nimeni unitatea. Uite ce... Ia un om cu dumneata, care stie sa te duca pe deasupra, sa ocolesti Dambovicioara, dai drept in soseaua mare, ca sa nu intalnesti pe nimeni de la regiment. Dar si daca te intalneste cineva, sa spui ca te-am trimis sa faci o recunoastere spre Rucar.     Am crezut ca irumpe totul in mine de atata frenezie.     - Domnule capitan, n-aveti nici o grija.     As fi vrut sa trec pe la Orisan sa-i multumesc, dar mi-era sa nu intarzii. Probabil ca aseara, la popota, au discutat cu totii intamplarea, datorita lui.     Am luat un soldat care stia drumul peste culme si am pornit-o asa cum ma gaseam.     Mai intai spre Giuvala, urcand incet, pe urma am ocolit, vaslind peste pasuni si faneturi, pana deasupra soselei mari. Era un soare viu, ca de cristal apos si cu raze evidente, care dadea reverberatii umede culmilor stancoase si facea proaspat verdele vegetal. Roua se uscase, dar tot mai dainuia cat sa ne ude incaltamintea. Muntii cei mari, priviti cum veneau amenintatori spre noi, de sus, cresteau, desfiintand departarea. In stanga, Ghimbavul, nemaipomenit de masiva moschee de piatra (pe langa ea, Sfanta Sofia sa para jucarie de are de jur-imprejurul cupolei de piatra povarnisurile de sute de metri, drepte ca niste pereti, din care insa creste o vegetatie de stanci, ici-colo amestecata cu cea de brazi. Aceste povarnisuri sunt atat de apropiate de cele ale muntilor vecini, numai cativa metri uneori, ca fundul prapastiilor, cu paraiele lor, n-au vazut de cand e lumea, niciodata, soarele... ici-colo, nici lumina lunii.”

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura   Romanul Imparatul mustelor, devenit un clasic al secolului XX, continua sa aiba un ecou rareori intalnit in istoria literaturii.   Transpunerea cinematografica a romanului, din 1963, apartine regizorului Peter Brook.   Un grup de copii scapa cu viata din catastrofa prabusirii unui avion si incearca sa supravietuiasca pe o insula pustie din mijlocul Pacificului. Insa ceea ce ar putea fi aventura vietii lor, o noua robinsoniada departe de adulti si de regulile acestora, se transforma intr-un cosmar ucigator de vise: ura ia locul inocentei si crima se instapaneste peste o lume care-si rataceste busola. O parabola de o forta incredibila care ne ofera un raspuns deopotriva crud si realist la intrbarea: este libertatea absoluta calea spre paradis?   Scriitorul britanic William Golding s-a nascut pe 19 septembrie 1911 la St. Columb Minor, Cornwall. Scrie povestiri de la varsta de sapte ani. Urmeaza Grammar School din Marlborough, Wiltshire, iar in 1930 se inscrie la Oxford University (Brasenose College), unde studiaza mai intai stiintele naturii, iar din 1932, literatura engleza, luandu-si licenta in 1935. Debuteaza cu un volum de versuri (Poems) in 1934. Se angajeaza pentru scurt timp ca actor, apoi devine profesor la Bishop Wordsworth's School din Salisbury, Wiltshire. In 1940 se alatura Marinei Regale, reluandu-si in 1945 postul de profesor, pe care-l va parasi definitiv in 1961. Experienta razboiului - participa la scufundarea navei germane Bismarck si la debarcarea din Normandia - il marcheaza profund si-l impiedica sa mai vada in om o fiinta inocenta: pentru el pana si copiii poarta in suflet germenele raului. Aceasta este tema primului sau roman, Imparatul mustelor (Lord of the Flies, 1954; Humanitas Fiction, 2007, 2009, 2013), respins de douazeci si unu de editori inainte de a fi publicat de Faber&Faber si care cunoaste un succes rasunator odata cu aparitia editiei paperback in 1959. Ii urmeaza alte unsprezece romane: The Inheritors (1955), Pincher Martin (1956), Free Fall (1959), The Spire (1964), The Pyramid (1967), Zeul scorpion (The Scorpion God, 1971; Humanitas, 2004), Darkness Visible (1979), The Paper Men (1984), trilogia To the Ends of the Earth, care cuprinde romanele Initierea (Rites of Passage, 1980; Humanitas, 2003), distins cu Booker Prize, Infruntarea (Close Quarters, 1987; Humanitas, 2004) si Fire Down Below (1989). A mai publicat o piesa de teatru si doua volume de eseuri. In 1983 Golding primeste Premiul Nobel pentru literatura. Se stinge din viata pe 19 iunie 1993 in Perranarworthal, Cornwall, lasand neterminat romanul The Double Tongue, aparut in 1995. Traducere din limba engleza de Constantin Popescu.    Fragment din romanul "Imparatul mustelor" de William Golding:   "Fluxul inainta, iar intre apa si stancile albe si faramicioase de langa terasa cu palmieri se intindea doar o limba subtire de plaja, solida. Ralph o apuca pe fasia care semana cu o carare; trebuia sa reflecteze, si doar aici putea merge in voie, fara sa se uite pe unde calca. Deodata, in timp ce pasea pe langa apa, il coplesi uimirea. Intelese brusc plictiseala acestei vieti, unde fiecare poteca era o improvizatie, iar o buna parte din viata diurna ti-o petreceai urmarindu-ti picioarele. Se opri, cu fata la fasia de uscat; si, amintindu-si de prima explorare entuziasta ca de un amanunt dintr-o copilarie incantatoare, zambi batjocoritor. Apoi se intoarse cu chipul in soare si o lua inapoi spre platforma. Venise vremea sa se tina adunarea si, in timp ce inainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid, revazu atent fiecare punct al discursului. Nu trebuia sa faca nici o greseala la aceasta adunare, sa, evite gandurile trecatoare si fanteziste ... Se pierdu in labirintul lor, caci lipsa cuvintelor care sa le exprime le facea vagi. Se incrunta si incerca din nou.  Adunarea nu avea sa fie o distractie, ci o treaba serioasa.. Incepu sa mearga mai repede, constient deodata de importanta ei, de soarele in asfintit, ca si de vantul slab, care ii sufla in fata, starnit de pasii lui grabiti. Vantul ii lipi camasa cenusie de piept si isi dadu seama — in aceasta noua dispozitie — ca faldurile ei se facusera tepene ca de carton si neplacute la purtat; isi dadu iarasi seama ca marginile zdrentuite ale chilotilor il rodeau si-i lasau o taietura roz suparatoare pe pulpe. Cuprins de scarba, Ralph descoperi murdaria si descompunerea; intelese cat de neplacut era sa-si indeparteze mereu de pe ochi parul incalcit, iar dupa apusul soarelui sa, se intinda cu zgomot printre frunzele uscate ca sa se odihneasca. incepu sa grabeasca pasul. Plaja de langa bazin se umpluse de grupuri de copii care asteptau sa inceapa adunarea. Ii facura loc cu totii, constienti de aerul lui posomorat si de greseala cu focul. Adunarea se tinea intr-un fel de triunghi grosolan, neregulat si stramb, ca tot ce faceau ei. O latura era alcatuita de busteanul pe care sedea el — un copac prabusit, mult prea voluminos ca sa fi crescut pe platforma. Poate ca una dintre furtunile legendare ale Pacificului il adusese acolo. Trunchiul zacea in lungul plajei, iar cand Ralph se aseza pe el, se trezi cu fata la insula, desi copiii nu vedeau decat o silueta intunecata, proiectata pe laguna sclipitoare. Celelalte doua laturi ale triunghiului, a carui baza o reprezenta busteanul, se delimitau si mai putin clar. In dreapta, un bustean lustruit fiindca se asezasera pe el prea multi baieti nerabdatori, dar mai putin larg si confortabil decat al sefului. La stanga, alti patru busteni mai mici, unul dintre ei — cel mai indepartat — groaznic de instabil. Nenumarate adunari se intrerupsesera de hohote de ras, cand un baiat se aplecase prea mult pe spate, iar busteanul se rostogolise si rasturnase vreo sase copii pe iarba. Si totusi, acum Ralph intelese ca, nimanui nu-i venise in minte — nici macar lui, lui Jack sau lui Piggy — sa aduca un bolovan si sa-l vare sub bustean. Vor avea deci de infruntat instabilitatea busteanului, fiindca, fiindca... Se cufunda din nou in ganduri. "

Prin Morometii, Marin Preda ne vorbeste de tarani cum nu se mai vorbise pana la el. Intr-o literatura saturata, aparent, de materia vietii taranesti, aceasta aparitie parea imposibila. Izvorul parea epuizat si o adevarata campanie pragmatica impotriva literaturii cu subiecte rurale contribuise si ea, decisiv, la consolidarea impresiei. Marin Preda ne descopera totusi o lume inedita, scaldata intr-o lumina solara care alunga tenebrele. - Mihai Ungureanu   Morometii e povestea nu numai a taranului roman si a schimbarilor prin care acesta trece, ci o poveste actuala a romanului in general, al carui caracter este subliniat de umorul negru si conexiunea cu viata la sat. Morometii 2 a fost ecranizat in 2018 de Stere Gulea, film in care a pus la un loc scene si stari din mai multe carti ale lui Marin Preda. Fascinant e felul in care romanii de azi s-au regasit in film, faptul ca istoria pare a se repeta sub forme diferite, dar cu aceeasi esenta.   Pachetul contine 2 volume: • Morometii, volumul I (464 pagini) • Morometii, volumul II (560 pagini)

Omul isi depaseste tragica nelibertate, cand are curajul de a o privi in fata. Tragedia lui Iona dureaza atata timp cat crede ca raul, absurditatea se afla in afara: revolta lui capata sens cand invata sa se cunoasca. Gestul final al eroului nu e o sinucidere (fiindca el nu se batut: intoarcerea cutitului impotriva-si trebuie interpretata simbolic!), ci o salvare. Singura salvare care inseamna ca lupta continua si dupa ce conditia tragica a fost asumata. Sinucidere ar fi fost asumarea esecului. Cum sa nu se vada cat de imensa, de coplesitoare, ca o iluminare nascuta din miezul fiintei, este bucuria cu care Iona isi spune cele din urma cuvinte de incurajare, inainte de a infrunta, inca o data, destinul? „Gata Iona? (Isi spinteca burta.) Razbim noi cumva la Adevarata maretie a lui Iona este a fi luat cunostinta de sine, de forta sa: de aici inainte, el va putea fi ucis, dar nu infrant. Nicolae MANOLESCU Fragment din "Iona" de Marin Sorescu "— (Meditativ.) Afara... (Rectificand primul gand.) Un astfel de loc trebuie totusi sa existe. Poate nu prea mare, sa incapi tot... Dar asa, macar cat a-ti intipari talpile in el. Pentru o clipa. Apoi sa vina altul cu talpile lui arse de noapte. Si altul. Trebuie sa fie pe undeva aceasta palma de loc... — (Ironic.) E o proorocire? Ce prooroc ai mai fost si tu! Viitorul am vazut ce bine ti l-ai ghicit. Ia incearca acum sa prezici trecutul. Sa vedem dac-o nimeresti macar cu asta, proorocule! Incearca sa-ti amintesti totul. (Isi acopera cu mainile fata, sta asa cateva clipe, da din cap ca nu poate.) E ceata! — Incearca sa-ti amintesti macar ceva. (Acelasi joc.) Ce ceata! (Ingrozit.) Nu-mi aduc aminte nici o limba-n vant. (Pauza.) — (Cu mana streasina la ochi.) Cum se numeau batranii aceia buni, care tot veneau pe la noi cand eram mic? Dar ceilalti doi, barbatul cel incruntat si femeia cea harnica, pe care-i vedeam des prin casa noastra si care la inceput parca nu erau asa batrani? Cum se numea cladirea aceea in care-am invatat eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am invatat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare, pe care mancam si beam si pe care am si jucat de vreo cateva ori? In fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, semana cu o roata rosie, si se tot rostogolea numai intr-o singura parte - cum se numea? Cum se numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata de ani, pe care am trait-o eu? Cum ma numeam eu? (Pauza.) — (Iluminat, deodata) Iona — (Strigand) Ionaaa! "

Cuprins: • Saracutii mamei • Maica Aegidia • Furtuna cea mare • Primavara • Ani de tinerete • Ispita • Zbuciumare • Datoria • Inima, saraca • Cine ce poate • Alta lume • Doua porunci • Datorii vechi • Rostul lui bandi • Ispravile lui Trica • Greul vietei • Birtul de la sararie • Blestemul casei • Verboncul • Norocul casei • Pace si liniste

Aceasta carte face parte din colectia Anansi Contemporan. Cartea care a creat senzatie in intreaga lume si fenomenul care a cucerit mai mult de douasprezece milioane de cititori. Cea mai importanta carte a deceniului pentru Business Insider, cartea #1 a anului si bestseller international #1 Bestsellerul anului pentru The New York Times Book Review   Ani de-a randul, Barkley Cove, un orasel linistit de pe coasta Carolinei de Nord, a fost bantuit de zvonuri nelamurite despre Fata Mlastinii. Asa se face ca, spre sfarsitul anului 1969, cand frumosul Chase Andrews este gasit mort, localnicii o banuiesc pe Kya Clark, cea pe care ei o numesc Fata Mlastinii. Insa Kya nu e cum umbla vorba. Sensibila si inteligenta, ea a supravietuit ani in sir, singura, in pustietatea mlastinii, casa ei, gasind prieteni printre pescarusi si lectii de viata printre nisipuri. Si a venit vremea cand ea tanjeste dupa apropierea semenilor, dupa dragoste. Cand doi tineri din oras se lasa atrasi de frumusetea salbatica a fetei, Kya se simte tentata de perspectiva unei vieti noi, fara macar sa se gandeasca la ce-ar putea sa-i aduca viitorul.   O crima misterioasa in mijlocul naturii si o poveste de dragoste cu un final pe care nu-l veti ghici si nu-l veti uita niciodata. - Entertainment Weekly   Un roman pasionant despre maturizarea unei fete singuratice in mlastinile din Carolina de Nord. - The New York Times   Delia Owens exploreaza felul in care izolarea afecteaza comportamentul uman, precum si efectul profund pe care il poate avea respingerea asupra noastra. - Vanity Fair   Un roman de o frumusete tulburatoare. - The New York Times Book Review Traducere din limba engleza de Bogdan Perdivara.

Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.   Cu ajutorul colectiei Lecturi scolare, elevii vor avea la indemana creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni din literatura romana si universala, reprezentand bibliografia obligatorie pentru pregatirea de nota 10 la limba si literatura romana.

Parerea editorului: Poate ca inocenta e varsta la care ar fi trebuit sa ramanem pentru a da un dram de decenta speciei umane. Cartea aceasta, frumoasa ca un basm adevarat, este povestea unei lumi de copii in care "caderea" n-a avut inca loc. Citind-o, ne leganam cu gandul ca am fi putut fi altfel. E o bunatate in aceste pagini, care trezeste in noi nostalgia unei lumi pierdute. Parerea redactorului: Un oras plin de istorie, o strada plina de evenimente, o casa cu personalitate, o fetita care afla ca totul poate sa devina spectaculos pe lume. Si o scriitoare care o poate dovedi. Cu inocenta. Parerea autoarei: Un roman despre cum se poate inota in timp si in timpuri fara sa te ineci. Ar fi bine sa fie citit fara grija varstei proprii. Si fara orice alte griji, de altminteri. Aceasta e o urare! Parerea lui Vlad: Inocenta e singura cale prin care timpul devine reversibil. Despre asta e vorba aici. Parerea neoficiala a PR-ului: Se citeste cu incordare. As fi vrut sa nu se mai termine. Parerea mamei-mari, personaj principal: Totul e cu chin in viata. Parerea bizara a anticarului, personaj secundar: Castiga cine ajunge ultimul la linia de sosire. Doua viziuni asupra lumii: cea a unei fetite care vede lucrurile intr-un fel extrem de personal si cea a femeii care descopera secretele inecate in trecut. Naivitatea comica a primei voci invinge melancolia celei de-a doua. Casa de pe strada Maiakovski (fosta si viitoare Sfantul Ioan) din Brasov devine un surprinzator personaj cu memorie si constiinta. Inocentii e al treilea roman publicat de Ioana Parvulescu, dupa Viata incepe vineri (2009) si Viitorul incepe luni (2012). Viata incepe vineri a obtinut Premiul Uniunii Europene pentru Literatura; romanul este tradus in peste zece limbi europene. Fragment din carte: "De aici Dina n-a mai putut continue povestirea, pentru ca am inceput sa dezbatem detaliile evadarii si sa le punem la indoiala. Pana la urma am stabilit de comun acord ca totul e cat se poate de adevarat, ca tot ce-a facut Edmond Dantes e posibil si ca, daca ne-am antrena putin, am putea chiar si noi sa evadam in felul ala. In privinta inotului timp de o ora nu parea nimic deosebit, ni se intampla si noua, la marea noastra, sa inotam atata, mai ales daca ne odihneam din cand in cand, facand pluta pe spate. Iar Marea Mediterana e mai sarata asta stiam de la Tanti - si te tine mai usor la suprafata. Pai pentru un marinar e floare la ureche!? Am prins asadar gustul evadarii, aveam insa o singura problema: nu ne tinea nimeni inchisi! Plecam cand trebuia doar sa le spunem parintilor, bunicilor sau straunchilor unde mergem si cand venim. Casa insa era gata sa ne ajute la exercitiile de evadare, era foarte disponibila, de cate ori ii ceream ajutorul. Urcam pe acoperis si mergeam pe el incercand sa nu spargem nici o tigla, apoi ne opream si priveam de acolo inspre acoperisurile din partea care dadea pe strada din spatele casei, rebotezata Armata Rosie. Frate-meu tot iesea pe geamul de la baie, catre terasa, spunand ca evadeaza, apoi intra la loc, tot pe geam, spunand ca se intoarce in celula, iar varul meu isi gasise o bucata de tabla din care voia sa-si faca un cutit pe care sa-l poarte permanent la el, pentru cazul ca ar fi legat intr-un sac. Dina i-a spus c-ar fi mai bine sa-i ceara lui Tanti si lui Nenea Ionel cutitul lor de Toledo, care se scotea doar la ocazii, adica era rezervat pentru taiatul carnii si al cubuletelor de ceapa. Acest cutit cu maner negru era facut dintr-o fosta sabie de Toledo. Nu stiu de unde provenea, a cui fusese si ce cauta in familia noastra. Insa, cum de la venirea comunistilor nu era bine sa fii gasit cu sabii prin preajma, chiar ea, sabia care taia, s-a pomenit taiata in mai multe cutite, dintre care unul singur mai ramasese in casa. In ce-o priveste pe Dina, nu gasise nici un plan de evadare personala, in schimb citea volumul al doilea din Contele de Monte Cristo si incepuse sa vorbeasca numai despre razbunari, iar eu evadam vitejeste din viata. In carti, dar numai in cele scrise cu litere mari. Intr-o zi am surprins la noi, "in pod", o discutie cu glas scazut, intre cei patru parinti: ai nostri si ai verilor nostri. Tata isi trecea mana prin parul ondulat, dat pe spate dupa moda interbelica, iar matusa-mea isi tot pipaia incheietura mainii, de parca ar fi vrut sa-si ia pulsul. Ma chinuiam sa umplu niste desene dintr-o carte de colorat sa depasesc contururile si fara sa ma murdaresc pe degete cu pixuri-carioca, abia inventate de un japonez, din cate ni se spusese, iar cei mari ma socoteau, probabil, pentru discutia lor, la fel de primejdioasa ca o pisica. M-a zbit cuvantul evadare. Nu mai stiu care dintre ei le propunea celorlalti sa fuga, sa evadeze."

Pe o alee dosnica din Tokyo, intr-un subsol racoros, se afla o micuta cafenea in care, de mai bine de o suta de ani, se serveste o cafea pregatita cu arta. Clientii sunt mai mereu aceiasi, ocupa mereu aceleasi locuri si isi petrec timpul in acelasi fel. Dar tihna si cafeaua nu sunt singurele experiente pe care cafeneaua le are de oferit. Daca te asezi pe un anumit scaun, poti sa te intorci in timp, intr-un moment anume. Exista insa anumite reguli. Cea mai importanta este sa bei cafeaua pana nu se raceste, altfel ramai blocat in afara timpului. Iar regula cea mai cruda este ca, orice ai face in acele cateva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun sa te mai intorci acolo? se intreaba rand pe rand personajele care decid sa faca scurta calatorie. Adevarul este ca refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvant ratat in trecut schimba fundamental ceva: modul de intelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relatii, poate a intregii vieti. Exista inca sansa de a schimba viitorul.   Pana nu se raceste cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce in scena personaje complexe, convingatoare, emotii intense si o viziune particulara asupra vietii si destinului.    Pana nu se raceste cafeaua poate ca exploreaza un subiect similar cu al altor romane din acest gen, dar limiteaza in mod inventiv mecanica deplasarii in timp la durata unei cafele si asta ii da mai multa semnificatie. - Chicago Review of Books   Tesand cu inteligenta fire fantastice in ceea ce se dovedeste a fi o poveste captivanta, Kawaguchi construieste suspansul scena cu scena, alegandu-si cu grija cheile narative. - The Arts Fuse   Un roman fermecator despre o cafenea japoneza misterioasa in care clientii care se asaza pe un anumit scaun pot sa se intoarca in timp - dar numai pana cand cafeaua se raceste. - Star Tribune   Kawaguchi pune la punct un sistem de deplasare in timp nesofisticat, de o frumoasa simplitate. Acest roman fantastic fermecator este despre descoperirea fericirii in ciuda trecutului pe care vrem cu disperare sa-l revizuim. - The Harvard Crimson   Kawaguchi are o abilitate fara cusur de a gasi o vibratie emotionala care dureaza. Romanul intretese ceea ce pare la inceput doar o escapada bizara cu dilemele iubirii si pierderii, familiei si libertatii, vietii si mortii. - The Christian Science Monitor   O poveste frumoasa, un fel de pilda despre un scaun magic dintr-o cafenea in care, daca vrei, poti sa te intorci in timp. O lectura ciudata, insa fermecatoare. - The Sydney Morning Herald   Plin de suflet, narat intr-o constructie de cuvinte inteligenta, cu o desfasurare convingatoare a relatiilor dintre personaje. - Books and Bao Traducere din limba japoneza de Iolanda Prodan.   Fragment din cartea "Pana nu se raceste cafeaua" de Toshikazu Kawaguchi: "Stand ghemuita prea mult timp, Yaeko iesi de sub tejghea cu spatele garbovit ca o batranica, icnind si tinandu-se cu mana de sale. Ca de obicei, era o aparitie tipatoare: par ornat cu bigudiuri, un top cu imprimeu de leopard, o fusta mulata de culoare roz si sandale de plaja. - Sora ta e tare cumsecade... - Sigur, asa pare pentru cine nu o cunoaste, raspunse Yaeko gesticuland a lehamite. Se aseza pe scaunul pe care sezuse Kumi, scoase o tigara din borseta cu imprimeu de leopard si o aprinse. Se uita la fuiorul de fum iesind din tigara cu o privire care-i trada un ciudat si rar moment de vulnerabilitate. Privirea ii era pierduta in gol, gandurile ii rataceau in zari indepartate. - Ce s-a intamplat? o intreba Kei, trecand pe langa ea si oprindu-se in spatele tejghelei. - E ranchiunoasa, raspunse Yaeko in soapta, scotand un fum gros. - Ranchiunoasa? De ce? intreba Kei facand ochii mari. - Asta mica n-a vrut sa duca mai departe afacerea familiei... Vazand-o inclinandu-si capul intr-o parte, Yaeko isi dadu seama ca sotia lui Nagare nu intelese despre ce vorbea. - Pensiunea traditionala... Despre asta vorbesc... Parintii lui Yaeko si Kumi aveau o pensiune in stil arhitectonic traditional japonez in Sendai, in prefectura Miyagi. Batranii hotarasera sa lase afacerea mostenire fetei celei mari, dar, dupa ce Yaeko fugi de acasa in urma cu treisprezece ani, s-au razgandit trecand afacerea pe numele lui Kumi. Inca erau binecuvantati cu o sanatate de fier, dar imbatranisera, asa ca cea mica gestiona totul in pensiune ca o adevarata patroana. Dupa ce ajunsese legal proprietara pensiunii, Kumi Isi facuse obiceiul sa vina deseori in Tokyo, ca sa-si convinga sora mai mare sa se intoarca in Sendai. - De nu stiu cate ori i-am zis ca nu am de gand sa ma intorc acasa, dar se tine scai de mine si ma bate intruna la cap, explica Yaeko, indoindu-si cele zece degete ca si cum ar fi numarat de cate ori Kumi incercase sa o convinga. E putin spus incapatanata! se lamenta, exasperanta. - Bine, dar nu-i nevoie sa te ascunzi de ea... - Nu vreau sa-i vad..."

Unul dintre romanele-cult ale secolului XX, 1984 figureaza si azi intre bestsellerurile internationale, iar aceasta constanta se datoreaza legaturii intre povestea distopica imaginata de Orwell si mutatiile din organizarea societatii umane in ultimul veac, iar statisticile de vanzare valideaza o teorie de filosofia limbajului: puterea asupra cuvintelor poate fi folosita de politic pentru a mentine oamenii intr-o stare de precaritate culturala. Falsificarea, exagerarea, dramatizarea sunt toate metode pe care guvernele le folosesc, dupa niste reguli pe care le-a intuit Orwell, pentru a manipula. - Lucian Pricop

•  Autor distins  cu Thomas Mann Prize pentru literatura in 2018 Dintre cele peste patruzeci de povesti intersectate in constructia tridimensionala a Orbitorului, am selectat pentru acest volum trei nuclee pe care le-am socotit deopotriva foarte importante si foarte poetice: episodul trecerii Dunarii de catre clanul Badislavilor, spectacolul de circ la care asista copilul Mircea intr-o vara de neuitat si povestea contelui Witold Csartarowsky si-a nuntii sale mistice petrecute in fantasticul decor al lacului Como. - Mircea Cartarescu Fragment din cartea "Stiutorii. Trei povestiri din Orbitor" de Mircea Cartarescu: "Caii calcau acum usor si teapan pe gheata stravezie ca sticla, iar Badislavii priveau cu uimire in jur. Niciodata nu si-ar fi-nchipuit atata frumusete incremenita in crusta groasa de gheata. Dar gradina Domnului e mai mare decat mintea omului, si minunile din ea sunt multe. Sirul de sanii inainta in tacere si frig peste fermecata priveliste. Caci la un stanjen sub clestar se aflau pretutindeni, cu aripile intinse, fluturi. Trupurile lor delicate si paroase ca viermusii, stacojii sau galben-pal sau negricioase, aveau mai bine de douazeci de pasi lungime, iar intre marginile aripilor intinse puteai numara uneori si cate patruzeci de pasi. Piciorusele, trei de fiecare parte, subtirele, erau intinse in laturi, iar trompa cu care ar fi baut din ceata florilor (dar de unde flori cat palatele pentru asemenea muste minunate?) statea rasucita ca un arcusor de ceasornic sub capul cu ochi mari, roscovani. Cat despre aripi, cu azurul lor, cu catifelarea dureroasa a purpurei lor, cu nuantele, si aproape si gustul de cireasa putreda, de fistic fistichiu, de naramza, cu pipaitu-ntre degetele pleoapelor de covor persan, cu forma lor florala si avantata, cu cozile lor de randunica, cu ochii lor de paun, de dihor, de viespe, de pacatoasa si de nevastuica, aripile intreceau in ape si rasfrangeri pana si crinii campului, care nici nu torc si nici nu tes, dar, de la Matei citire, sunt imbracati mai maret decat Solomon in toata slava sa. Pretutindeni, pe toata intinderea fluviului, cat zareai cu ochii, fluturi colorati, cu aripile-ntinse, la cativa pasi unele de altele, alcatuiau o pardoseala ametitoare. Cei aflati departe se zareau mici si stersi, ca printr-o ceata albastruie, dar cel deasupra caruia treceau saniile parea un animal farmacator, o stima din cele de care vorbeau batranii pe la claci, o ciuta nevazuta, asemeni stratocamilului, vasiliscului sau inorogului cel alb ca laptele. Batand in aripile-ncremenite, soarele, deja aflat aproape de crucea boltii si arzand cu para galbena, rasfrangea culorile lor peste burtile si boturile cailor si peste chipurile celor din sanii, manjindu-le cu sineala si auriu si sangeriu si sofran, culori alese si boieresti, mai frumoase decat vesnicul carmaz al icoanelor de acasa. Convoiul opri pentru odihna si pranzire taman in mijlocul Dunarii. Scoasera zacusca si spirtul de corcoduse si sezura pe cate-o cerga, grupuri-grupuri, pe sticla verzuie."

Aceasta este povestea unui baietel german pe nume Bruno, al carui tata a primit o slujba foarte importanta, ceea ce inseamna ca toata familia trebuie sa se mute departe de oras, intr-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuinta adevarata si unde in spatele unor garduri nesfarsite se afla sute, poate mii de oameni imbracati in pijamale in dungi. Bruno se straduieste sa inteleaga ce se intampla in jurul sau. Cititorul banuieste despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Porneste asadar sa exploreze imprejurimile si zareste un punct, care devine o pata si o pata care devine un baiat. Scrisa intr-un limbaj simplu, copilaresc, aceasta carte este mult mai mult decat o poveste pentru copii. Cititorul se va teme de momentul in care Bruno isi va pierde inocenta copilariei si va incepe sa intrezareasca adevarul, dar poate ca lucrurile vor evolua si mai rau si el nu va descoperi deloc adevarul. John Boyne este un scriitor irlandez, nascut la Dublin in 1971. A scris nenumarate carti si povestiri pentru copii. Traducere din limba engleza de Lucia Ostafi-Iliescu. Fragment din romanul "Baiatul cu pijamale in dungi" de John Boyne   "Ziua de nastere a tatei se apropia, si cu toate ca spusese ca nu vrea tambalau, mama organiza o petrecere pentru toti ofiterii de la Out-With, dar cel mai mare tambalau fu cu pregatirile. De fiecare data cand se aseza pentru a intocmi noi planuri pentru petrecere, locotenentul Kotler se afla langa ea ca sa o ajute, astfel incat parea ca cei doi intocmesc mai multe liste decat ar fi putut avea vreodata nevoie. Bruno decise sa intocmeasca si el o lista proprie. Insa o lista a motivelor pentru care nu-l placea pe locotenentul Kotler. Intai, faptul ca nu zambea niciodata si intotdeauna arata ca si cum incerca sa gaseasca pe cineva caruia sa-i infranga vointa. In rarele ocazii cand vorbea cu Bruno, ii spunea "omuletule", ceea ce era extrem de neplacut, deoarece, asa cum subliniase mama, inca nu terminase de crescut. Ca sa nu mai aminteasca faptul ca se afla in permanenta in camera de zi impreuna cu mama si facea glume cu ea, iar mama radea de glumele lui mai mult decat de ele ale tatei. Odata, cand Bruno privea lagarul de la fereastra dormitorului sau, vazu un caine apropiindu-se de gard si incepand sa latre cu putere. Cand locotenentul Kotler il auzi, se indrepta direct spre caine si-l impusca. Si mai era si aiureala aia cu Gretel care aparea de fiecare data cand era el prin preajma.  Apoi Bruno nu uitase nici seara aceea cu Pavel, chelnerul care in realitate era doctor, si cat de furios fusese tanarul locotenent. De asemenea, de cate ori tata era chemat la Berlin intr-o calatorie mai lunga, locotenentul se invartea pe langa casa, ca si cum ar fi avut cine stie ce sarcina: era acolo cand Bruno se ducea la culcare si tot acolo era dimineata, chiar inainte de a se trezi.  Mai existau si alte nenumarate motive pentru care Bruno nu-l placea pe locotenentul Kotler, dar acestea fura primele care-i venira in minte."

Motanul care si-a luat ramas-bun. Povestiri  Autoarea bestsellerului Memoriile uuni motan calator Dupa succesul romanului Memoriile unui motan calator , un adevarat fenomen international, vandut in peste 1 000 000 de exemplare, Hiro Arikawa revine cu sapte povestiri despre sapte pisici si stapanii lor: sapte intamplari pline de empatie, intelepciune si gingasie despre provocarile mai mari si mai mici de zi cu zi, despre frumusetea schimbarii si legatura vindecatoare dintre feline si oameni.   Fie ca invata un proaspat parinte sa-si infranga frica de viata sau un copil sa comunice cu mama lui vitrega, fie ca insotesc pana la maturitate stapanul mult iubit, ajutandu-l sa-si gaseasca echilibrul, sau ofera unei familii numeroase lectia solidaritatii si-a pietatii filiale, pisicile din volumul Motanul care si-a luat ramas-bun le dau oamenilor energie pozitiva, echilibru, afectiune. O meditatie asupra ciclului existentei si asupra felului in care un simplu gest de bunatate, precum acela de a salva un pisoi, poate schimba un destin. Cartile lui Hiro Arikawa sunt adevarate ode inchinate prieteniei si pisicii. Sunt carti pline de sensibilitate, frumoase, pe care pisicofilii stiu sa le gaseasca imediat. Dar cei care iubesc pisicile ar trebui sa aiba la indemana o batista citind Motanul care si-a luat ramas-bun, pentru ca scriitoarea atinge, cu intensitate, corzile emotiei intr-un mod specific japonez. O lectura foarte placuta, cu umor delicat si, in unele pasaje, de o profunzime uluitoare. Un volum de povestiri perfect pentru orice stare de spirit. - meerlezen.nl   Hiro Arikawa are un talent inegalabil de a face din pisici o sursa credibila de literatura. - Asian Review of Books Motanul care si-a luat ramas-bun va ofera ocazia sa priviti prin ochii a sapte pisici momente emotionante petrecute in familie. O carte incantatoare pentru toti iubitorii de animale si nu numai. - bookbang.jp Traducere din limba japoneza de Raluca Nicolae.   Fragment din cartea "Motanul care si-a luat ramas-bun" de Hiro Arikawa: "Dupa spusele fostului stapan, motanelul se mai intorsese o data din adoptie, de aceea avea o mutrita cam imbufnata. Dupa ce a plecat cel care il adusese, pisoiul si-a gasit un locsor curat la soare, pe pervazul din camera de zi, si si-a luat un aer distant, de parca ar fi vrut sa spuna "Stiu ca nici aici n-o sa fac prea multi purici". Daca intindeai mana, nu te zgaria, dar afisa o mina asa de acra, incat noi, care il asteptaseram cu sufletul la gura, am fost, pe buna dreptate, dezamagiti. Si nu eram singurii. Mama mea avea si ea dubii in privinta motanului: - Mi se pare cam marisor pentru doua luni... E drept, mama era cam miloasa si nu se vedea trimitandu-l pachet la fostul proprietar pe motiv ca "nu, mersi, mai bine ne lipsim, e ditamai cotoiul". Si tata simtea ca fuseseram intrucatva trasi pe sfoara, mai ales ca aproape nici unul dintre noi nu putea spune ca motanelul dadea pe-afara de dragalasenie, insa a fost singurul care a stiut dintr-o privire care era problema cu el. - Uite ce fata are. De-asta s-a intors din adoptie. Toti ne gandiseram la asta, dar nimeni nu avusese curajul s-o spuna cu glas tare. In momentul discutiei, tata urmarea la televizor un cantaret cu vocea dulce si catifelata: - Nici pe asta nu-l prea ajuta fata, dar macar are si alte calitati. Era felul lui de a spune ca, de fapt, solistul canta foarte bine, vocea era atuul lui. - Pesemne ca babalacul de proprietar si-a frecat mainile de bucurie c-a scapat de pacoste, a comentat el malitios, desi, pe de alta parte, era limpede ca-l amuza situatia. Daca ii facem si noi vant, adio adoptator! Ne luase pe ocolite, dar ceea ce voia sa spuna era ca n-aveam incotro, trebuia sa pastram motanelul, asa uratel cum era."

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor dasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

Despartite de oceane si decenii, doua femei sunt legate de secretele lor    Japonia, 1957. La 17 ani, Naoko Nakamura are deja aranjata o casatorie care va asigura statutul familiei ei in comunitatea traditionala japoneza. Dar Naoko si-a daruit deja inima unui marinar american, iar uniunea lor este de neconceput. Cand se afla ca Naoko este insarcinata, este alungata in dizgratie si fortata sa faca alegeri inimaginabile, cu consecinte ce se vor simti peste generatii.  America, in prezent. Tori Kovac gaseste o scrisoare care aduce o revelatie socanta - si care pune sub semnul intrebarii tot ce stia despre tatal ei, familia ei, si ea insasi. Hotarata sa afle adevarul din spatele scrisorii, Tori strabate jumatate de lume si calatoria ei o duce intr-un sat indepartat din Japonia, unde trebuie sa isi infrunte demonii trecutului pentru a gasi calea spre izbavire.  O poveste atat de frumoasa, intensa si plina de viata despre Japonia nu s-a mai scris de la Memoriile unei gheise . - The Bookseller  Un roman memorabil, a carui scriitura iti merge la suflet. - Publishers Weekly    Fictiune istorica bazata p o cercetare bine pusa la punct, partial inspirata din experienta militara a tatalui autoarei, care scoate la lumina o perioada intunecata din istoria Japoniei... - Booklist   Traducere din limba engleza de Ana Maria Halalai.   Fragment din cartea "Femeia cu chimono alb" de Ana Johns: "Au trecut cateva zile de la nasterea Micii Pasari si, pana astazi, am facut numai bai in pat, cu radacina de ghimbir uscat. Chiar si acum, dupa o baie completa, mirosul lui puternic imi ramane pe piele si-mi arde nasul, la fel cum o face si kerosenul din micul radiator cu parafina pe care ni l-a adus sora Sakura. Cel putin tine frigul iernii la distanta, iar camera noastra e confortabila. Hisa, doica, imi leagana pruncul si-i canta un cantec de leagan, in timp ce eu ma lupt cu parul meu inca umed, incercand sa-i descalcesc nodurile si, odata cu asta, si incertitudinile din mintea mea. E ianuarie. Hajime a plecat in Formosa inca din septembrie. Stagiul lui in armata s-a terminat curand dupa aceea, asa ca ar fi trebuit sa calatoreasca in America pentru lasarea la vatra. Sa se fi intors oare la casuta noastra din sat si sa se fi alarmat de lipsa mea? Oare sa se fi dus la Zushi, ca sa ma caute acolo? Mi-e teama ca bunica si tata l-au indepartat mintindu-l, asa ca am rugat-o pe Sora sa mearga in sat si sa culeaga stiri, iar apoi sa-i spuna adevarul despre situatia mea vecinei mele, Maiko. Pruncul meu a scazut in greutate asa cum n-ar fi trebuit, iar acum se lupta si sa rasufle. Dar inca traieste, asa ca vom continua sa incercam s-o hranim si s-o ingrasam. Sora Momo imi aduce mancare calda, supa si mochi, prajitura de orez, ca sa ma ajute sa iau si eu in greutate. Capul si corpul ma dor de la lipsa ceaiului otravitor al moasei. Oare pruncul sufera de la sevrajul otravii? O privesc in bratele Hisei. Pruncul meu e infasat, multumit, ingrijit si iubit, dar oare sufera? - Ce cantec e acela, Hisa? - O, e doar un vechi cantec de leagan. Cred ca-i place, totusi. Iti place, nu-i asa? o intreaba ea pe fetita, ridicand-o si strambandu-se comic langa fata ei. O, da. Asa-i, iti place. Rad. - Si mie-mi place. De obicei, dupa ce naste, o fiica sta in casa mamei timp de aproape patru saptamani. Lui Okaasan i-ar fi placut nespus de mult sa cante cantece de leagan. Chiar si bunica si-ar da silinta sa ajute, daca situatia ar fi diferita. Daca bunica n-ar fi asa cum e, inca ar putea face asta. Nu ma astept sa raman aici patru saptamani incheiate, dar unde sa ma duc? Si hranirea pruncului meu ramane inca sub semnul intrebarii. Cu ce s-o platesc pe Hisa? Inima ostenita mi se strange, asa ca oftez din tot sufletul, apoi clipesc ca sa-mi revin. Asa cum o tine Hisa pe Pasarea Mica, fetitei i se vede doar un smoc de par negru-albastrui. Pun peria in poala si zambesc. - Parul ii incununeaza capul precum o palarie de capsuna. Cu doua degete, Hisa incearca sa netezeasca asa-zisa "codita" a capsunii, insa firele stau, mai departe, drept in sus. Doica rade. - Te-ai gandit la un nume pentru capsunica asta?"

Inca din adolescenta mi-a placut sa scriu nuvele, povestiri si chiar romane fantastice. De lapt, descopeream subiectul romanului sau al nuvelei pe masura ce scriam. Universurile paralele pe care le dezvaluia povestirea erau rodul imaginatiei creatoare, nu al eruditiei nici al hermeneuticii pe care o stapanea istoricul religiilor comparate. - Mircea Eliade 

Un roman cu subiect fermecator, in care adolescenta este prezentata ca o dimensiune unica a existentei umane, ca o perioada din viata fascinanta, traita cu exuberanta, simplitate si intr-un ritm tumultuos. Cartea Cismigiu et Comp. este de o certa actualitate si astazi, caci tipologia adolescentului, a liceanului, este aceeasi dintotdeauna, indiferent de epoca. Intamplarile captivante din viata liceenilor  "lazaristi", povestite de Grigore Bajenaru cu umor, cu o verva debordanta, dar si cu tresariri nostalgice, insufla bucuria lecturii si a regasirii intr-o varsta minunata orcarui cititor. Iata o carte pe care o citeste cu placere oricine, la orice varsta! Fragment din cartea "Cismigiu Et Comp." Grigore Bajenaru "A intrat in clasa abatut sa cu ochii scaldati in lacrimi. De obicei, cum se suia pe catedra, se si aseza pe scaun, pentru ca drumul pe scari, de la Cancelarie pana la clasa, il obosea nespus de mult. De data asta, insa, a ramas in picioare, facandu-ne semn sa ne asezam. Vazandu-i ochii inlacrimati, ne-am gandit ca i s-a intamplat vreo nenorocire in familie. Dar era cu totul altceva. A tacut cateva clipe, miscandu-si buzele si parand ca vrea sa-si aleaga cuvintele. Apoi a rostit incet, ca si cand ne-ar fi impartasit o mare taina: - Baieti... am sa va dau o veste nespus de trista... Marele nostru poet Alexandru Vlahuta nu mai este in viata! Un freamat se ridica din banci. Vlahuta era pentru noi, elevii, unul dintre cei mai mari poeti pe care-i cunosteam. Il iubeam cu totii si era prietenul nostru inca din clasele primare, cand ii invatam poeziile pe dinafara. Toti rezumaseram in caietele de „compunere" povestirile din chinuita copilarie a micului mester zugrav iconar Grigorescu... sau minunatele descrieri din „Romania pitoreasca" si toti ne amintiram cu surasul pe buze intamplarile pline de haz din viata istetului scolar-negustor Mogaldea.  Cum?! Era cu putinta oare ca acest iubit poet sa moara? Nu ne venea sa credem. - Sa nu uitati, copii, vorbi mai departe nea Tomita: Vlahuta a fost prieten si a vietuit ani si ani alaturi de cei mai de seama scriitori romani... L-a cunoscut indeaproape pe Eminescu, iar Delavrancea si Caragiale au fost nedespartitii lui prieteni. A tacut cateva clipe, apoi a adaugat: - M-am gandit ca ar fi frumos din partea clasei noastre sa trimitem o coroana de flori la inmormantarea marelui poet. Cine doreste si poate, il rog sa contribuie. Eu va multumesc dinainte si ma inscriu cel dintai pe lista..."

O noua traducere pentru tinerii de astazi. La cateva decenii dupa traducerea de referinta, Editura Polirom propune o versiune noua, tanara, a romanului-cult De veghe in lanul de secara. Situata de ani de zile in topul preferintelor cititorilor din Romania, De veghe in lanul de secara continua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatai a adolescentei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, si ai caror parinti s-au nascut, probabil, in aceeasi perioada ca si romanul, e ca trec prin aceleasi episoade, angoase si mirari precum Holden Caulfield. Doar ca el nu folosea atit de des cuvintul „cool” si nu naviga pe Internet. Iar cind simtea nevoia s-o sune pe fata de care era indragostit, ori renunta, pentru ca nu avea chef, ori intra in prima cabina de telefon. Problemele lui raman insa, si chiar si modul in care sunt rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Exista voci care se intreaba de ce totusi a avut romanul un succes atat de uimitor, in toata lumea si, deja, de atatia ani. In fond, nu e singura carte care-si pastreaza prospetimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat intr-o scurta prezentare. Poate, pur si simplu, e o carte foarte-foarte buna. Atat. Alaturati-va milioanelor de tineri care au citit-o si veti intelege. Fragment din romanul "De veghe in lanul de secara" de J.D. Salinger "Ca din senin, in drum spre hol, mi-a zburat gindul din nou la Jane Gallagher. Mi-a intrat in cap si n-am putut sa mi-o mai scot de acolo. M-am asezat pe un fotoliu soios de pe hol si m-am gindit la ea si la Stradlater stind in blestemata de masina a lui Ed Banky si, desi eram sigur suta-n suta ca Stradlater nu-i facuse nimic - doar o cunosc pe Jane ca-n palma - ,tot nu puteam sa mi-o scot din cap. O stiam ca-n palma. Pe bune. Uite, in afara de dame, ii placeau si toate sporturile, si dupa ce ne-am apropiat mai mult am jucat tenis aproape in fiecare dimineata si golf aproape-n fiecare dupa-masa, cit a fost vara de lunga. Am ajuns intr-adevar s-o cunosc foarte intim. Asta nu inseamna c-a fost ceva fizic, sau pe-aproape, intre noi pentru ca n-a fost ci doar ca ne vedeam tot timpul. Nu-i intotdeauna nevoie sa treci prin chestii sexi ca sa cunosti bine o fata. Cum am cunoscut-o... Dobermanul lor pitic venea si se usura pe gazonul nostru si maica-mea a fost foarte iritata pe chestia asta. A sunat-o pe mama lui Jane si a facut taraboi. Maica-mea e exact genul care face tam-tam pe chestii de-astea. Ce s-a intimplat mai incolo, peste doua zile am vazut-o pe Jane stind lungita pe burta linga piscina de la club si i-am zis buna. Stiam ca sta in casa de alaturi, dar nu vorbisem niciodata cu ea pina atunci sau ceva. M-a expediat cu raceala cind i-am spus buna in ziua aia. M-am dat de ceasul mortii s-o conving ca mie, unul, mi se rupea unde se usureaza ciinele ei. Din partea mea, putea sa faca si-n sufragerie. Nu mai conteaza. Dupa aia s-a facut de ne-am imprietenit. Am jucat golf cu ea chiar in dupa-amiaza zilei respective. A pierdut opt mingi, tin minte. Opt ! Ce m-am chinuit s-o fac macar sa deschida ochii cind roteste crosa ca sa loveasca mingea. Dar i-am imbunatatit jocul imens in cele din urma. Joc golf foarte bine. Daca v-as spune ce schimbari de traiectorie fac, probabil ca nu m-ati crede. O data era cit pe-aci sa apar intr-un scurtmetraj, dar m-am razgindit in ultima clipa. Mi-am zis ca, la cit de mult urasc eu filmele, chiar c-as fi un nasol dac-as accepta sa ma bage intr-un scurtmetraj. Jane era o fata mai altfel. N-as putea s-o descriu ca fiind frumoasa in sensul strict al cuvantului, dar pe mine ma dadea pe spate. Era oarecum guresa. Adica, atunci cind vorbea si se ambala pe o chestie, gura i se misca in cincizeci de parti, si buzele si tot. Asta ma termina. Si n-o inchidea niciodata de tot, gura, vreau sa zic. O tinea intotdeauna un pic, un pic deschisa, mai ales cind se pregatea sa loveasca mingea la golf sau cind citea o carte. Citea tot timpul, si citea carti foarte bune. Citea multa poezie si de-astea. "

Nu am fost in stare sa renunt la Holly Gibney. Ea trebuia sa fie doar un personaj secundar in Mr. Mercedes , dar, pur si simplu, a reusit sa-mi fure inima si sa acapareze toata lumina reflectoarelor. - Stephen King   Holly Gibney, unul dintre cele mai captivante personaje create de catre Stephen King, se reintoarce in acest thriller pentru a rezolva misterul infiorator al mai multor disparitii dintr-un orasel american.   Prezentata cititorilor in Mr. Mercedes , Holly Gibney, partenera lui Bill Hodges din Ce-am gasit al meu sa fie , a cucerit inimile tuturor celor care i-au urmarit cariera, caci in Strainul devenise deja detectiv particular. In Holly, ea trebuie sa se lupte singura cu unul dintre cei mai redutabili adversari pe care i-a intalnit vreodata, unul dintre cei mai depravati si mai bine ascunsi criminali.   Cand Penny Dahl o suna pentru a-i cere s-o ajute sa-si gaseasca fiica disparuta, Holly nu se grabeste deloc sa-i preia cazul. Partenerul ei, Pete, e bolnav de Covid, iar mama sa, cu care a avut o relatie complicata, tocmai a murit. Iar Holly ar trebui sa fie in concediu. Numai ca disperarea pe care o desluseste in vocea lui Penny o convinge sa accepte.   Bonnie Dahl a disparut la doar cateva cvartale distanta de locuinta profesorilor universitari Rodney si Emily Harris, doi octogenari foarte respectabili. In curand, Holly va descoperi ca eleganta locuinta plina de carti a batraneilor ascunde unul dintre cele mai ingrozitoare secrete imaginabile, unul care s-ar putea sa aiba legatura cu disparitia fiicei lui Penny. Holly va fi silita sa isi foloseasca talentul formidabil pentru a le face fata celor doi universitari malefici.   Celor care il iubesc pe King pentru romane precum Misery , unde teroarea ocoleste caracterul supranatural, Holly le va potoli foamea. Scriitorul american ne arata din nou chipul exclusiv uman al raului absolut, ascuns uneori sub masca bunavointei, obisnuitului sau chiar a excelentei. Infiorator! - Marian Coman, redactor-sef Armada Traducere din limba engleza de Ruxandra Toma. Fragment din cartea "Holly" de Stephen King: "Pentru ca a lucrat o vreme la indexurile cartilor de istorie, Holly stie ca denumirea campingului - Kanonsionni - inseamna "casa in limba vechilor irochezi; si chiar exista asa ceva in centrul terenului. Jumatate din constructia aceea a fost transformata intr-un magazin, iar cealalta jumatate pare a fi destinata adunarilor. Partea aceasta este acum plina de fete si de baieti care canta "The Night They Drove Old Dixie Down", in timp ce dirijorul lor (daca asta este tipul) ii acompaniaza la o chitara electrica. Sigur, niciunul nu are vocea lui Joan Baez, dar canta frumos si iti dau o stare de bine. In alta zona a campingului, se desfasoara o partida de softball. In alt loc, cativa barbati se joaca aruncand potcoave intr-un tarus; un zanganit tulbura linistea dupa-amiezii fierbinti si unul dintre barbati striga: Am reusit sa-l ating! Multi inoata sau doar se balacesc in lac. Altii intra si ies din magazin, mancand tot felul de crantanele si band sucuri. Majoritatea poarta tricouri cu Marele Sef-de-trib - „Hai sa pufaim din pipa pacii". Se vad si cativa care poarta masca. Poarta si Holly, normal ca poarta, dar se simte cuprinsa de fericire la vederea tuturor acestor oameni exuberanti, cu chipurile descoperite. Chiar daca nu s-a terminat cu Covidul, uite ca America isi revine. Partea cu Covidul o ingrijoreaza, partea cu revenirea la viata a Americii o umple de speranta. Ocoleste casa cea lunga si ajunge in zona mai umbroasa. Acolo o asteapta Lakeisha Stone, asezata pe banca de langa o masa de picnic, a carei suprafata din lemn este acoperita cu scrijelituri - initiale si tot felul de declaratii de dragoste. Tanara poarta o bluza vernil, subtire si larga peste costumul de baie verde-inchis. Lui Holly i se pare ca este cam de aceeasi varsta cu Bonnie (poate cu un an mai mare sau mai mica) si arata absolut senzational - tanara, plina de viata si sexy. Holly presupune ca la fel arata si Bonnie. Si-ar dori sa creada ca inca arata asa. - Buna! zice ea. Tu esti Lakeisha, da? Eu sunt Holly Gibney. - Va rog, spuneti-mi Keisha, raspunde tanara. V-am luat un suc Snapple. Varianta cu zahar. Sper ca nu va deranjeaza. - Splendid! spune Holly. Te-ai gandit bine. Ia sticla, desface capacul si se asaza langa Keisha. - Te superi daca sunt indiscreta si te intreb daca te-ai vaccinat ? - Doza dubla. Cu Pfizer. - Eu, cu Moderna, zice Holly. Mai nou, asa se saluta oamenii in vremurile astea. Holly isi scoate masca si ramane cateva momente cu ea in mana. - Ma simt aiurea sa o port in aer liber, dar am avut de curand un deces in familie. Din cauza Covidului. - Vai, imi pare rau! O ruda apropiata? - Mama, raspunde Holly, continuand in gand: Care a cumparat bijuterii pe care nu le-a purtat niciodata. - Ingrozitor! Era vaccinata? - Nu credea in vaccin. - Of, tare nasol! Cum faceti fata? - Stii cum se zice in serialele alea de la televizor – "e mai complicat", spune Holly varandu-si masca in buzunar. Incerc sa ma concentrez doar asupra muncii, iar cazul la care lucrez acum este disparitia lui Bonnie Dahl. Deci trebuie sa o gasesc, sau sa aflu ce s-a intamplat cu ea. Nu o sa te retin prea mult, sunt convinsa ca abia astepti sa te intorci la prietenii tai. - Nicio problema. S-au dus sa inoate sau sa joace softball. Eu am doua maini stangi si nimeni nu ma vrea in echipa si deja am stat prea mult in apa pe ziua de azi. Nu trebuie sa va grabiti."

Pachetul contine titlurile: • Capra cu trei iezi - Ion Creanga (16 pagini) • Fata babei si fata mosneagului - Ion Creanga (16 pagini) • Harap Alb - Ion Creanga (16 pagini) • Punguta cu doi bani - Ion Creanga (16 pagini) • Sarea in bucate - Petre Ispirescu (16 pagini) • Ursul pacalit de vulpe - Ion Creanga (16 pagini) • Zana Zorilor - Ioan Slavici (16 pagini) Aceste carti sunt adaptate copiilor de gradinita si celor din clasele mici, care abia au invatat sa citeasca. Ilustratiile colorate stimuleaza creativitatea copiilor, care pot vizualiza mai usor firul povestii. Textul cartii are un format mare si este structurat pe paragrafe carora le corespund ilustratii specifice, facand cartea usor de urmarit de cititorii incepatori.

Ulita copilariei este prima carte tiparita de Ionel Teodoreanu (1897-1954) si cuprinde cateva texte: Bunicii, Ulita copilariei, Vacanta cea mare si Cel din urma basm. Cartea s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai elogioase, in care se subliniaza "intimitabila capacitate de evocare si retraire a varstei infantile". In casa bunicilor cuprinde o suita de note lirico-epice fermecatoare, inspirate din propria copilarie, si un ciclu de nuvele si povestiri. Ionel Teodoreanu este, in aceste carti de amintiri, un "poet al starilor nelamurite ale adolescentei", urmarind neintrerupt "vibratiile nuantate ale sufletului copilaresc". Descrierile de o caldura si de o sensibilitate aparte a anturajului si a personajelor te indeamna sa te cufunzi in lectura cat mai rapida a acestor pagini.

Autoarea a sapte romane publicate in 38 de limbi si vandute in peste 16 milioane de exemplare in 45 de tari, Kate Morton este cea mai iubita scriitoare australiana. Alternind magistral planurile, romanul Intoarcerea acasa, publicat in 2023, isi acapareaza cititorii cu intrebari aparent simple: Cum suntem dispusi sa actionam pentru a-i salva pe cei dragi? Putem face rau cu minciuni bine intentionate? Si, mai ales, ce inseamna "acasa" intr-o lume care se schimba cu o viteza derutanta?   Adelaide Hills, 1959, Ajunul Craciunului. La sfarsitul unei zile caniculare, langa un parau de pe domeniul familiei Turner, un localnic face o descoperire terifianta. Oraselul Tambilla devine scena uneia dintre cele mai grele anchete judiciare din istoria Australiei de Sud, iar misterul mortii lui Isabel Tuner si a copiilor sai ramane partial nedeslusit. In 2018, dupa ce a lucrat o vreme ca jurnalista la Londra si in urma unui divort traumatizant, Jess are indoieli in privinta viitorului ei. Un telefon neasteptat o cheama inapoi la Sydney, unde iubita sa bunica Nora, care o crescuse, a ajuns la spital in urma unei cazaturi ciudate. Intoarsa la Darling House, afla o istorie de familie uluitoare, care i-a marcat destinul fara sa fi stiut. Un roman care combina armonios misterul cu saga de familie si povestea de dragoste, iar temele abordate sunt legate de abandon, singuratate, control. Isabel a avut o copilarie trista: fiica unui cunoscut naturalist englez, si-a pierdut devreme parintii si a crescut intr-un pension, unde a facut fata cu brio provocarilor intelectuale si a aratat la randul ei inclinatie catre stiinte. Dovedind multa stapanire de sine, cel de-Al Doilea Razboi Mondial i-a oferit ocazia de a lua parte la misiuni complicate, dar i-a prilejuit si intalnirea cu Thomas Turner, un australian fermecator, erou de razboi, de care s-a indragostit si alaturi de care si-a intemeiat un camin in Australia de Sud. Ajunul Craciunului din 1959 s-a dovedit insa fatidic pentru Isabel si familia ei, iar peste 60 de ani jurnalul sau ajuta la elucidarea unor evenimente dramatice. Arta povestirii cu tot ce are mai bun. - Booklist Ideea cestui roman i-a venit lui Kate Morton in timpul pandemiei, dupa ce a studiat crime reale foarte cunoscute in tara sa. De data aceasta, ea scrie despre forta maternitatii, erodarea amintirilor pastrate de generatii si puterea vindecatoare a adevarului. - rtveES Naratiunea complexa, care traverseaza doua epoci, se desfasoara dintr-o multitudine de puncte de vedere. Kate Morton mentine o tensiune care ii face pe cititori sa cantareasca la fiecare rand indiciile potentiale, dar este mereu cu un pas inainte, cu noi rasturnari de situatie si noi capcane. Romanul sondeaza relatia mama-copil din diverse unghiuri si examineaza puterea povestii in sine. O carte care pur si simplu te acapareaza. - Historicalnovelsociety Cel mai bun roman a lui Kate Morton de pana acum. - Publisher Weekly Intoarcerea acasa este o carte desavarsit construita, excelent scrisa, si totodata o scrisoare de dragoste catre tara natala a autoarei, Australia. - The Newton Review of Books Pe masura ce Intoarcerea acasa se indreapta spre final, ai impresia ca stii ce va urma, insa deznodamantul este palpitant si surprinzator deopotriva. - Bookpage Traducere din limba engleza de Sinziana Dragos. Fragment din cartea "Intoarcerea acasa" de Kate Morton: "Drumul de tara era ingust, si acum, dupa ce iesise de pe autostrada, incepea sa se lase amurgul. Jess conducea repede, dar cu mare atentie, cu un ochi la drumul necunoscut si cu celalalt spre locul de langa ea, unde isi pusese telefonul cu harta de pe Google si hartia cu indicatiile de traseu pe care si le adunase in avion ca sa poata sa ajunga la conac. La aeroportul din Adelaide inchiriase o masina si, dupa cateva smucituri, incepea sa se obisnuiasca cu ea, chiar daca pornea stergatoarele de parbriz ori de cate ori voia sa semnalizeze ca schimba directia. Drumul catre Hills fusese destul de usor, autostrada fiind neobisnuit de libera. Cand s-a apropiat de satele Crafers si Stirling, in locul chiparosilor golasi si al ierburilor inalte si razlete ce apareau din cand in cand pe pamantul uscat de pe marginea drumului, s-au ivit artari cu frunzis bogat si cedri uriasi, dupa care, pe masura ce se indrepta spre est, au aparut din nou campuri. Acum, dupa ce a luat-o spre iesirea catre Hahnhof, strabatea drumul serpuit de-a lungul Drumului Vaii Onkaparinga, trecand pe langa scoli mici de tara, campuri cu vita-de-vie si case de piatra cu alei lungi in fata. In cele din urma a vazut indicatorul spre Tambilla, unde a reusit cu oarecare greutate sa gaseasca o cazare Airbnb asa, pe neanuntate. Cum nu puteau sa o primeasca decat dupa ora opt, Jess nu avea de gand sa petreaca o noapte in Australia de Sud fara sa vada mai intai conacul Halcyon. Intarziase destul la aterizare, si acum se grabea sa nu apuna soarele. Dupa indicatiile pe care si le notase, trebuia sa vireze la stanga cam la patru kilometri de orasul Verdun.  In fata, drumul parea ca deviaza. A incetinit usor, aplecandu-se putin, cu pieptul apasat peste volan. A zarit o placuta cu numele strazii, acoperita partial de o ramura de copac, si s-a caznit sa descifreze ce scria pe ea. Willner Road. A recunoscut numele bucuroasa, pornind din nou stergatoarele de parbriz din greseala, dupa care a semnalizat iute si a virat. A mai mers un timp ce i s-a parut nesfarsit, caci nerabdarea ii era pe masura curiozitatii. Drumul, care fusese ingust de la bun inceput, s-a stramtat si mai mult, cu asfaltul mancat pe margini, in asa fel incat nu se mai putea crede ca avea doua benzi de mers. Chiparosii erau uriasi si, desi cerul inalt ramasese albastru si lumina tarzie a soarelui le arginta trunchiurile, pe sub coroanele lor se lasa racoarea serii. Jess s-a cutremurat cand i-a aparut ceva - vreun cangur, s-a gandit ea - pe marginea din dreapta a drumului, dupa care a fugit inapoi in tufisuri. Sperietura a facut-o sa incetineasca si mai mult. Lipsise prea mult din Australia. Dupa ce condusese masina pe stradutele domoale de tara din Anglia, unde cel mai mare pericol putea fi doar vreo oaie ratacita care facea vreo plimbare tacticoasa, uitase cat de periculosi pot fi cangurii in amurg. Singurele ei indicii de orientare erau din descrierea lui Daniel Miller: "Casa de pe deal, in mijlocul campurilor de pe coastele abrupte, la capatul strazii Willner." Nici nu mai stia de cand mergea pe drumul acela si banuia ca trecuse de casa. Cauta acum un loc suficient de larg ca sa poata intoarce masina cand, prin crangul des din dreapta, a observat ceva ce se intindea pe langa drum: o gramada de iedera amestecata cu alte plante agatatoare care acopereau ceea ce fusese candva un gard. La baza lor se iveau manunchiuri dese de crini albastri, cu frunze lungi si lucioase si minunate flori care tasneau parca dintre ele. A lasat masina sa inainteze incet, uitandu-se dupa vreun indicator, pana cand a ajuns, in cele din urma, la niste porti vechi, zdravene, de ferma, inchise, in spatele carora se vedea aleea cu pietris de la intrare. Portile erau sustinute de niste stalpi de piatra cu o sfera de ciment in varf, si aproape ca nu se mai vedeau, napadite de plantele agatatoare care crescusera nestanjenite, cu carceii prinsi in toate crapaturile. A oprit masina, cautand din ochi un indiciu ca se afla unde trebuia. In cele din urma a zarit pe stalpul din stanga marginea unei placute care parea a purta numele proprietatii."

Cititorul din pestera a aparut in 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii. Povestea, spusa cu umor si fara ostentatie moralizatoare, este a unui copil debusolat care descopera lumea si se descopera pe sine calatorind prin lumile literaturii. In 2010 a aparut la Lisabona o a doua editie a cartii, adaugita, care face obiectul traducerii de fata.   Adevarata libertate, chiar cea adevarata, este lectura. Cand scriu sunt prizonierul stilului meu, al micutei mele lumi interioare, al micutei mele lumi exterioare, al temelor care ma obsedeaza, al temelor pe care le pot atinge fara sa par prea disonant. Dar cand citesc... Nu exista ingradiri - doar miile de ani de cuvinte si imaginatie, cei ai generatiilor si generatiilor de scriitori... - Rui Zink   O parabola despre lumea de azi si o minunata lectie de citit. - Ioana Parvulescu Traducere din limba portugheza de Micaela Ghitescu.

Aceasta carte s-a nascut din durerea mea, din vinovatia mea, din iubirea mea, din suferintele mele, din visele si sperantele mele. Pe scurt, s-a nascut din zonele vulnerabile ale inimii mele - Zoulfa Katouh   Inainte de izbucnirea revolutiei siriene, Salama e o fata fericita dintr-o familie armonioasa, unita prin afectiune si traditie. Are 18 ani, studiaza farmacologia si se bucura de casatoria dintre fratele ei, Hamza, si prietena ei de suflet, Layla. Dupa ce incepe razboiul, totul se schimba. Ea ajunge sa indeplineasca atributii de chirurg la spitalul local, din lipsa de personal si un numar crescand de victime, membrii familiei ei isi pierd viata sau dispar in razboi; singura supravietuitoare e Layla, cumnata ei gravida. Spitalul, responsabilitatea fata de compatriotii ei, si ulterior, iubirea care se naste intre ea si tanarul protestatar Kenan o indeamna sa ramana, desi fiecare moment e o noua amenintare letala. Grija fata de Layla si copilasul acesteia o sileste sa negocieze emigrarea. Vei sta cu sufletul la gura urmarind aceste destine fragile si emotionante intr-un context tragic.   Cum ii supravietuiesti durerii? Cat timp infloresc lamaii, speranta nu va muri niciodata... Am pus mana pe aceasta carte si mi-a fost imposibil sa ma despart de ea. Zoulfa Katouh scrie o poveste prin care traiesti organic, cu mintea si cu inima, revolutia care a inceput in Siria in 2011 si continua si in zilele noastre. Insa puritatea primei iubiri are forta sa dizolve chiar si ororile razboiului. Am plans de durere, de furie, si intr-un final, de bucurie, pentru ca, dincolo de tragedii, de suferinta este o carte a sperantei, a iubirii care straluceste chiar si in culmile disperarii. Razboiul e devastator. Dar aceasta poveste e devastator de frumoasa. Lectura ei va lasa urme adanci in interiorul tau si dorinta suprema de a lasa, in exteriorul tau, o lume mai buna. - Mihai Morar   Proza lirica a lui Katouh, combinata cu o imagine emotionanta a primei iubiri, dezvaluie fara ezitare sacrificiile revolutiei si curajul necesar sa lupti pentru valorile in care crezi. - Publishers Weekly   Decizia de a-ti parasi tara natala nu e una usoara, Ar fi greu de inteles, daca nu ar exista povesti ca aceasta, care dezvaluie cu atentie si empatie traumele care duc la astfel de decizii dureroase. - Booklist   O fresca realizata cu maiestrie a costurilor oribile ale opresiunii si ale violentei; un contrast intre o imagine plina de compasiune si o criza umanitara de lunga durata, responsabila pentru suferinte omenesti de nemasurat. - NPR   Un studiu transant al perioadei de inceput a revolutiei siriene, utilizand tehnici narative sofisticate si neasteptate si revelatii surprinzatoare. - Horn Book   O poveste sfasietoare despre razboi, pierderi, familie si iubire, despre cautarea alinarii in toiul nebuniei si a sperantei in tragedie, Cat timp infloresc lamaii e o poveste fenomenala, un studiu patrunzator al Siriei care a fost odata si al Siriei de acum. O carte pe care trebuie s-o citesti. - Sabaa Tahir , autoarea bestsellerului de pe locul 1 in New York Times An Ember in the Ashes.   Ravasitoare si lirica, Cat timp infloresc lamaii vesteste o voce noua si impresionanta a literaturii young adult. Romanul cutremurator de frumos il provoaca pe cititor sa-si deschida inima si mintea spre revolutia care continua in Siria, impotriva unui dictator nemilos - unul care a pus capat mult prea multor voieti si a silit aproape 13 milioane de sirieni sa se refugieze dn tara lor natala. Zoulfa Katouh ne aminteste de puterea impresionanta a iubirii, a sperantei si a tenacitatii, chiar si in circumstantele cele mai disperate. O lectura sublima, convingatoare, pe care nu vei putea s-o lasi din mana. - Samira Ahmed , autoare de bestsellere New York Times.   Stralucitoare, splendida, plina de forta, Cat timp infloresc lamaii iti va marca profund sufletul si iti va transforma viziunea asupra iubirii, a pierderilor, a capacitatii umane de a rezista nenorocirilor si a sperantei care planeaza asupra a tot. - S. K. Ali , autorul cartii Love From A to Z.

• Autor distins cu  Booker Prize  pentru literatura in 1997 Arundhati Roy este prima scriitoare indiana care a castigat Booker Prize. Premiul i-a fost acordat pentru romanul de debut, Dumnezeul lucrurilor marunte, care, prin amestecul de exotism, misticism si istorie indiana, prin erotismul intens inserat in peisajul unei societati fracturate in caste si conditionate de prejudecati religioase, prin intensitatea poetica a limbajului si inventivitatea exploziva a stilului, s-a bucurat imediat de succes.   Sudul Indiei, 1969. Inarmati cu inocenta invincibila a copiilor, gemenii Rahel si Estha isi traiesc varsta nevinovata la adapostul unei familii pestrite: frumoasa, dar singuratica lor mama, care il iubeste noaptea pe barbatul pe care copiii ei il adora ziua; bunica lor oarba, care canta la vioara; unchiul lor drag, chefliu, marxist radical, afemeiat; o matusa antipatica, pe care o dezamagire in dragoste a facut-o sa savureze toate nefericirile celor din jurul ei... Dar, cand verisoara lor din Anglia impreuna cu mama ei vin in vizita de Craciun, gemenii afla ca lucrurile se pot schimba intr-o clipa. Dumnezeul lucrurilor marunte exploreaza soarta tragica a unei familii care incalca "legile ce stabileau cine trebuie iubit si cum". De la prima propozitie, e limpede ca am fost prinsi in mrejele unei voci noi... o voce de o frumusete care iti taie respiratia." - Observer Un debun uluitor. - Economist Dumnezeul lucrurilor marunte pune in scena stralucit un conflict arhetipal intr-un context contemporan. - Independent Plin de magie, mister si tristete... - USA Today O poveste captivanta, care reuseste sa combine cele mai profunde si delicate emotii personale cu o naratiune de amploare. - Daily Express Scrisa cu o mana sigura, Dumnezeul lucrurilor marunte este o carte ambitioasa, plina de pagini de o frumusete serena. - The Australian Traducere din limba engleza de Luana Stoica. Fragment din cartea "Dumnezeul lucrurilor marunte" de Arundhati Roy: "Peste ani, cand Rahel reveni la rau, acesta o intampina cu zambetul unui craniu inspaimantator, cu gauri acolo unde fusesera ochii si cu o mana teapana ridicata de pe un pat de spital. Se intamplasera ambele lucruri. El se ingustase. Ea crescuse. In aval, fusese construit un baraj de apa sarata, in schimbul voturilor puternicului lobby al cultivatorilor de orez. Barajul regla aportul de apa sarata din apele indiguite ce se deschideau in Marea Arabiei. Astfel, aveau acum doua recolte pe an, in loc de una. Mai mult orez, cu pretul unui rau. Desi era iunie si ploua, raul era doar un canal umflat. O panglica subtire de apa tulbure care lipaia obosita pe malurile pline de mal de pe ambele parti, impanzita de o buruiana suculenta ale carei radacini brune, atoase, se unduiau pe sub apa ca niste tentacule subtiri. Gaze cu aripi de bronz misunau pe suprafata ei. Cu picioarele rasucite in afara, atente. Avusese candva puterea de-a inspira teama. De-a schimba vieti. Acum insa coltii ii erau smulsi, energia - vlaguita. Nu era decat o panglica maloasa verde, lenesa, care transporta spre mare deseuri fetide. Pungi de plastic in culori tipatoare pluteau de colo-colo pe suprafata lui vascoasa, plina de buruieni, ca niste flori tropicale zburatoare. Treptele din piatra care pe vremuri ii conduceau pe inotatori direct la apa, iar pe Poporul Pescar la peste, erau in intregime dezgolite si duceau acum de nicaieri nicaieri, ca un monument absurd in consola ce nu comemora nimic. In crapaturi cresteau. ferigi. De cealalta parte a raului, malurile noroioase abrupte se transformau brusc in peretii scunzi, de noroi, ai cocioabelor. Oamenii se scaldau. Torsuri austere sapunindu-se, aranjate precum busturile negre pe o pajiste ingusta, unduitoare, ca o panglica. In zilele calduroase, mirosul de fecale se ridica din apele raului si plutea ca o palarie deasupra Ayemenemului. Mai departe, spre interior, si tot de cealalta parte, un lant hotelier de cinci stele cumparase Inima intunericului. Nu te mai puteai apropia de Casa Istoriei (unde soptisera candva stramosi cu respiratie de harti, cu unghiile picioarelor tari) dinspre rau. Intorsese spatele Ayemenemului. Oaspetii hotelului erau transportati pe apele indiguite, direct din Cochin. Soseau cu salupa, deschizand pe ape un "V" de spuma, lasand in urma o pelicula uleioasa cu irizari de curcubeu. Privelistea hotelului era splendida, dar si aici apa era vascoasa si contaminata. Fusesera puse pancarte cu Scaldatul interzis, elegant caligrafiate. Construisera un zid inalt care sa ecraneze mahalaua si sa o impiedice sa violeze proprietatea lui Kari Saipu. In privinta mirosului nu puteau face mare lucru. Aveau insa un bazin pentru inotatori. Si pomfret tandoorii proaspat si clatite in meniu. Copacii erau inca verzi, cerul mai era albastru, ceea ce avea o oarecare importanta. Asa ca mergeau inainte si isi inecau paradisul in duhori - "Tinutul lui Dumnezeu insusi", dupa cum il numeau ei in brosurile lor, deoarece stiau, Oamenii aceia abili ai Hotelului, ca duhoarea, ca si saracia altora, nu era decat o simpla chestiune de obisnuita. O chestiune de disciplina. De Rigoare si Aer Conditionat. Nimic mai mult."

• Roman nominalizat la Booker Prize (2019)   Una dintre cele mai importante scriitoare Contemporane. - The Independent   Ce se intampla cu mine dupa ce mor? Iata o intrebare pe care ne-o punem cu totii, fara a reusi vreodata sa deslusim misterul mortii si sa gasim un raspuns. Dupa ce inima inceteaza sa-i mai bata, Leila Tequila - o prostituata agresata pe o strada din Istanbul - descopera ca mintea ei se incapataneaza sa reziste inca putin si inca putin... In cele 10 minute si 38 de secunde care ii mai raman inainte sa se stinga de tot, creierul lucreaza febril, rememorand episoade esentiale din viata ei sau a celor cinci prieteni pe care si i-a facut in Istanbul. Fiecare amintire este o poarta deschisa spre trecut, intregind portretul Leilei si schitand in acelasi timp contururile orasului pitoresc pe care si l-a ales drept casa si care le ofera adapost atator oameni nedreptatiti, abuzati, dispretuiti. Un roman nemaipomenit de frumos si de tulburator despre miracolul vietii, misterul mortii si taramul straniu ce se intinde intre ele.   Un roman luxuriant, senzual... Unul ce le imprumuta o voce oamenilor pe care nu-i vedem, pe care ne ferim sa-i atingem, celor abuzati si distrusi, tesand cantecele lor dureroase intr-o panza minunata. - Financial Times   Shafak scrie cu viziune, curaj si compasiune... un portret uluitor al unui oras, al unei societati, al unei mici comunitati si al unui singur suflet. - The New York Times Book Review   Un roman rascolitor, emotionant, magistral scris - si cu o galerie extraordinara de personaje care surprind diversitatea Turciei moderne. O capodopera. - Peter Frankopan Traducere din limba engleza si note de Ada Tanasa

• Roman castigator al Bolsaia Kniga 2021 - Premiul cititorilor  • Autoarea bestsellerului Din cer au cazut trei mere   Un secol de istorie armeana, vazut prin prisma femeilor dintr-un orasel de munte, se desfasoara in Simon, noul bestseller international al scriitoarei Narine Abgarian. Simon ne atrage intr-un vartej de povesti, in care duritatea vietii se ingemaneaza cu delicatetea iubirii, iar tragicul si sumbrul se intretes cu umorul si exuberanta. Intr-un orasel din Armenia, moare zidarul Simon. A avut o viata lunga, s-a bucurat de respect, dar a fost cunoscut si pentru numeroasele aventuri amoroase. La inmormantare se aduna toate femeile pe care le-a iubit candva: Susanna, prima iubire, fata cu o copilarie bantuita de tenebre, Eliza, modesta, iubitoare, tradata de propriul sot, Sofia, frivola si plina de viata, dar marcata de suferinta numeroaselor sarcini pierdute, Silvia, internata candva abuziv intr-un spital de psihiatrie, fara dreptul de a-si mai vedea copilul... Pentru ele, iubirea lui Simon va fi vraja care le va schimba complet viata. Si sa nu uitam de Melania, sotia care invata cu timpul sa se resemneze cu aventurile lui, dar nu pregeta sa puna la cale din cand in cand cate-un scandal cu tipete si vesela sparta, pentru a-si pastra demnitatea, sau de Sasia Vardanus, personajul aproape magic, care insoteste ca un fel de cor antic povestea fiecareia dintre femei. Alcatuit din povesti de viata rascolitoare, romanul lui Narine Abgarian este intelept intr-un sens aproape biblic. - Anna Delianidi    Simon ne face cunoscute povestile a patru femei capabile sa poarte pe umerii lor un secol enorm, cu foamete si epidemii, cu razboaie si genocid, cu cenusiul opresiv al puterii sovietice. - thebookadvisor Cel mai recent roman al lui Narine Abgarian, intitulat laconic Simon, pare sa se inspire din atmosfera cinematografica a filmului lui Francois Truffaut Barbatul care iubea femeile. Scriitoarea insasi este cea care ofera un indiciu in acest sens, citandu-l explicit pe maestrul curentului Nouvelle Vague in a doua parte a cartii. Ambele opere incep cu o pierdere. Un barbat a murit, iar femeile care l-au iubit isi amintesc de el. Nu este o coincidenta faptul ca se apeleaza la Truffaut, un cineast inclinat in mod natural sa sondeze sufletul feminin cu o perspicacitate instinctiva. Dar Simon, protagonistul lui Abgarian, iubeste femeile. Ele sunt cele care il tin in viata. Iruptia sa neasteptata in existentele lor, marcate de experiente extrem de dureroase, este aproape cathartica. - Riccardo Cenci Traducere din limba rusa de Luana Schidu. Fragment din cartea "Simon" de Narine Abgarian:  "A fost cea mai lunga idila a lui Simon. S-a prelungit aproape un an si jumatate si s-a incheiat cu o scena urata facuta de Melania. Afland despre ultima aventura a sotului ei, ea s-a dus la fabrica de conserve si a facut scandal in biroul directorului, cerand ca angajata care ducea o viata rusinoasa pentru o femeie sovietica sa fie pusa in discutie in cadrul colectivului. Directorul, asigurand-o ca se va ocupa de asta numaidecat, a condus-o afara, iar Silviei nu i-a spus nimic. Ea insa a aflat despre cele petrecute de la secretara si, arzand de rusine, a plecat acasa fara sa ceara voie. A aflat de isprava si Simon - Melania i-a povestit totul cu gura ei cand a venit de la lucru. Pentru ca se racorise in cabinetul directorului, acum vorbea cu sotul ei pe un ton rece si instrainat: da, am fost la mandra ta la fabrica, da, am cerut sa fie facuta de rusine in fata colectivului, tu ce-ai fi vrut, sa vin la fabrica de relee si sa cer sa fii tu pedepsit? El a pasit peste vesela sparta, pe care ea intentionat n-o stransese, si a iesit din casa. Ea nu s-a apucat sa strige dupa el, stia ca nu pleaca nicaieri, cei trei fii il tineau legat zdravan: cineva care a crescut fara parinti n-o sa-si paraseasca niciodata copiii.  In ciuda lipsei de echivoc a situatiei, Melania era roasa de remuscari. La urma urmelor, ar fi putut sa se duca la Silvia si sa vorbeasca cu ea, sa faca scandal la ea acasa. A vrut s-o loveasca mai tare. Pentru ce? Silvia merita asta mai putin ca oricine. In fond, era singura pe care berdenii n-o judecau si n-o barfeau. De aceea si statuse Melania atata timp in nestiinta - nimeni nu se grabise sa-i deschida ochii asupra noii legaturi a sotului ei. Pesemne fiecare chibzuise in sinea lui ca Silvia, inchisa in ea si izolata cum era, merita farama ei de bucurie femeiasca, si chiar daca pentru asta era nevoie sa aiba relatii cu un barbat insurat, fie si-asa. Tocmai aceasta tacere conspirativa a tuturor o ranise pe Melania. Pentru prima data nu mai era ea cea care suferea nemeritat, cea compatimita si inteleasa, ci parca in plus, ba chiar nelalocul ei. De fapt, aceasta suparare fusese pricina scenei sale la Silvia la serviciu, voise nu numai sa i se faca dreptate, ci si s-o puna la punct in public pe rivala ei. Stia foarte bine ca, procedand astfel, o injoseste nu numai pe aceasta, ci si pe sotul ei si pe ea insasi, dar nu avea ce face. Iar acum, stand pe cioburile de vesela, varsa lacrimi amare, dojenindu-se pentru razbunarea ei nedemna. Cu toata impetuozitatea si aplecarea ei spre scandal, Melania ramanea mereu un om milos si cu suflet mare, si asta si pretuia cel mai mult Simon la ea."

De la aparitie, Alchimistul a fost tradus in 81 de limbi, a stabilit recorduri absolute de vanzari si a schimbat nenumarate vieti.   Alchimistul, extraordinarul roman al lui Paulo Coelho, a inspirat milioane de cititori din intreaga lume. Cartea, uluitoare prin simplitatea si intelepciunea ei, este povestea unui pastor andaluz pe nume Santiago care isi paraseste casa din Spania, aventurandu-se in desertul egiptean pentru a gasi o comoara ingropata in Piramide. Nimeni nu stie care este comoara sau daca Santiago va avea puterea sa depaseasca obstacolele intalnite in drumul prin desert. Dar ceea ce incepe ca o calatorie in cautarea unor bunuri lumesti se transforma treptat in descoperirea comorii ascunse inlauntrul sau. Plina de culoare, evocatoare si profund umana, povestea lui Santiago este o marturie etern valabila despre cum ne putem schimba urmandu-ne visele si despre cat este de important sa ne ascultam inima.   Paulo Coelho stapaneste secretul Alchimiei literare. - Kenzaburo Oe , Premiul Nobel pentru literatura Traducere din limba portugheza de Gabriela Banu.   Fragment din cartea "Alchimistul" de Paulo Coelho: "Au mai trecut doua luni si taraba a adus multi clienti in pravalia de cristaluri. Flacaul socoti ca, inca sase luni daca ar mai munci, s-ar putea intoarce in Spania, ar putea cumpara saizeci de oi si chiar mai mult de saizeci. In mai putin de un an si-ar dubla turma si ar putea face negot cu arabii pentru ca acum reusea sa vorbeasca limba aceea ciudata. Dupa dimineata aceea din piata nu se mai folosise de Urim si Turim pentru ca Egiptul devenise un vis tot asa de departat pentru el cum era orasul Mecca pentru Negustor. Acum baiatul era multumit cu munca lui si se gandea mereu la ziua in care avea sa debarce la Tarifa ca invingator. "Incearca sa stii totdeauna ce vrei", ii spuse-se batranul rege. Baiatul stia, si pentru asta muncea. Poate comoara lui insemnase tocmai sa ajunga pe acel pamant strain, sa se intalneasca cu un hot si sa-si dubleze turma fara sa fi cheltuit un ban.  Era mandru de el. Invatase lucruri importante, precum comertul cu cristaluri, limbajul fara cuvinte si semnele. Intr-o dupa-amiaza, a vazut un barbat in susul strazii plangandu-se ca nu gasea un loc potrivit ca sa bea ceva dupa urcusul acela. Cum baiatul cunostea limbajul semnelor, il chema pe bastran ca sa-i vorbeasca. - Hai sa vindem ceai oamenilor care suie straduta, ii spuse el. - Multi oameni vand ceai pe-aici, a raspuns Negustorul. - Dar noi putem vinde ceai in pahare de cristal. Asa oamenilor o sa le placa ceaiul, dar vor cumpara si paharele. Pentru ca ce-i place omului cel mai mult este frumusetea. Negustorul il privi pe flacau o vreme. Nu i-a raspuns nimic. Dar seara, dupa ce si-a facut rugaciunile, si-a inchis pravalia, s-a asezat pe trotuar impreuna cu el si l-a poftit sa fumeze din narghilea, pipa aceea ciudata pe care o foloseau arabii. - De fapt, ce vrei sa faci? a intrebat batranul Negustor de Cristaluri. - V-am mai spus. Trebuie sa cumpar la intoarcere oi. Pentru asta am nevoie de bani. Batranul mai puse niste jaratic in narghilea, apoi trase indelung din pipa. - Am pravalia asta de treizeci de ani. Cunosc cristalul bun, si pe cel prost, si stiu toate maruntisurile negustoriei si pravaliei."

• Premiul Iasnaia Poliana 2016   O lume in care personajele si intamplarile contureaza o realitate simbolica, extrasa din amanuntele vietii de zi cu zi, o iubire tarzie care salveaza lumea, un sat de piatra aflat pe varful unui munte armean, unde magia si misterul si-au pastrat neatinse puterile. Cu o somptuoasa imaginatie si o atentie deosebita pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construieste un univers in care cititorul isi doreste sa zaboveasca mult dupa ce povestea s-a sfarsit.   In Maran, viata este suspendata intre realitate si basm, intr-un timp care prinde contur incet-incet, luand dureros forma istoriei. Razboiul si dezastrele naturale au zdruncinat in nenumarate randuri pacea fragila a oamenilor. Anatolia, a carei viata, nu mai putin decat a celorlalti, a fost marcata de suferinta, moarte, lupta si indarjire, dar si de evenimente providentiale si semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tanara locuitoare a micii asezari din varf de munte. Si crede ca viata ei, ca si a satului, se apropie de sfarsit, fara sa stie ca va fi, de fapt, purtatoarea miracolului care va face totul sa renasca. Iar timpul este invins. Cititi acest roman. Este balsam pentru suflet. - Ludmila Ulitkaia Un murmur bland, usor nedeslusit, te atrage ca o vraja in interiorul acestui spatiu, unde este atat de bine, cald si liniste, incat pana si evenimentele triste (deloc putine in Maran) par ceva organic, care nu starneste nici o impotrivire interioara. - Galina Iuzefovici Un roman incantator, cu personaje ale caror ciudatenii sunt uneori amuzante, alteori sfasietoare. O poveste plina de duiosie despre familie, prietenie si comunitate. - Foreword Reviews   Am vrut sa scriu o carte al carei sfarsit sa ofere speranta. Omenirea are mare nevoie de speranta, de povesti despre bine. - Narine Abgarian Din cer au cazut trei mere este o minunata saga despre locuitorii unui sat armean. Insa povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Si aici sta talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plina de tandrete si umor, subtilitate si genul acela de maiestrie rara, atat de fireasca, incat nici n-o remarci. - Evgheni Vodolazkin    Traducere din limba rusa de Luana Schidu.   Fragment din cartea "Din cer au cazut trei mere" de Narine Abgarian: "Magtahine venea catre seara, indata dupa ce pe la ferestrele caselor incepeau sa se aprinda luminite, iar noaptea de septembrie isi desfasura invelitoarea de stele peste sat. Statea pe veranda, cu mainile incrucisate la piept, si se uita in curte. Vasili se obisnuise cu vizitele raposatei neveste. Prima data cand i-a observat silueta transparenta pe fondul cerului care se intuneca, in ciuda situatiei ireale, l-a incercat nu frica, ci un soi de descumpanire si neputinta. Anatolia era deja in pat la ora aceea - din cauza sanatatii subrede, ea isi petrecea aproape tot timpul liber fie pe divan, cosand ceva nu prea complicat, fie in pat. Vasili avea grija de ea cu devotament - ii pregatea ceaiul, ii invelea cu patura picioarele vesnic inghetate si nu uita sa-i aduca la timp infuzia de ierburi pe care trebuia s-o ia de trei ori pe zi, neaparat inainte de masa. Daca se intampla sa se duca la fierarie, ii prevenea negresit pe Iasaman si Ovanes, ca sa n-o lase nesupravegheata. Anatolia era miscata pana-n adancul sufletului de grija lui. Neobisnuita cu o purtare tandra si atenta, in masura in care-i permitea sanatatea, ii raspundea la fel - ii gatea felurile de mancare preferate, ii punea in ordine garderoba modesta - ii transforma sau ii cosea vechiul palton, ii carpea lenjeria, i-a impletit cateva perechi de sosete de lana, i-a cusut doua camasi dintr-o bucata de panza de bumbac, pe care o pastrase pentru ea. Seara il invata sa scrie si sa citeasca - Vasili, scotand varful limbii de efort, trasa buclele literelor, tinand cu dificultate creionul intre degetele neindemanatice, deformate de munca grea in fierarie, iar apoi, incruntandu-se si poticnindu-se, citea, rostind chinuit cuvintele pe silabe. Ca sa-i lase timp sa se odihneasca dupa teme, Anatolia ii citea cu voce tare din cartile pe care le luase de la biblioteca in prima iarna friguroasa, salvandu-le astfel de la pieire. Ea tinea minte pe dinafara continutul acestor carti, dar, vazand interesul real al lui Vasili, ii citea cu atata placere, de-ai fi zis ca era prima data cand lua cartea in maini. Adormeau intr-o imbratisare duioasa. Ea, zambind, se gandea cat de multe chipuri poate sa aiba fericirea omeneasca, cat de multe chipuri si cata generozitate - in fiecare dintre manifestarile ei. Se fastacea si rosea cand isi amintea prima noapte de dragoste, stangace, la o saptamana dupa ce Vasili se mutase la ea."

George Calinescu este un scriitor de referinta al literaturii romane interbelice si al literaturii romane in ansamblul ei. Desfasurandu-se pe mai multe paliere ale literaturii beletristice,  materializata in romane, poezii, piese de teatru, dar si in domeniul criticii si istoriei literare, unde inoveaza modul de analiza si interpretare a operei literare. Este original atunci cand abordeaza biografia unui scriitor roman si aduce in contemporaneitate vechile scrieri romanesti. Atunci cand analizam opera lui George Calinescu, ne oprim asupra romanului Enigma Otiliei si asupra creatiei critice "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent". Prin intreaga sa opera, George Calinescu este o figura reprezentativa a istoriei literaturii nationale, fara de care nu s-ar face asocierile intre operele literare care se realizeaza acum si, daca nu ar fi revolutionat arta criticii literare si a abordarii scriitorilor si a operelor lor, probabil ca literatura nationala nu ar fi fost completa. Meticulozitatea si spiritul critic de care a dat dovada de-a lungul timpului s-au constituit drept caracteristici care l-au apropiat de oricare simbol al literaturii europene dezvoltate, din vremea lui si din toate timpurile. - Prof. Victor Drujinin

Basil Hallward picteaza intr-o buna zi portretul tulburator al lui Dorian Gray. Doar ca, odata cu trecerea timpului, tinarul din tablou imbatrineste, pe cind modelul lui, Dorian, ramine neschimbat. Fiecare fapta, fiecare an trecut lasa pe chipul pictat inca un semn, fara ca acest amanunt sa fie cunoscut de ceilalti; doar creatorul lui, Basil Hallward, stie, iar pentru aceasta e ucis de Dorian Gray. Acesta din urma va ajunge si el la confruntarea fatala cu reflexia sa pictata si va sfirsi, imbatrinit fara veste, victima misterioasa a imaginii din tabloul pe care atit l-a pretuit.

Pentru David Goggins, copilaria a fost un cosmar - saracia, prejudecata si abuzul fizic i-au colorat zilele si i-au bantuit noptile. Prin autodisciplina, duritate mentala si mult efort, Goggins s-a transformat dintr-un tanar supraponderal si depresiv, fara nici un viitor, intr-o emblema a fortelor armate americane si unul dintre cei mai buni atleti de anduranta din lume. Este singurul barbat din istorie care a finalizat instructia pentru puscasi marini, pentru Army Ranger School si Air Force Tactical Air Controller, stabilind recorduri in numeroase evenimente de anduranta, ceea ce a inspirat revista Outside sa-l numeasca "Cel mai in forma om din America".   In Nu ma poti rani, Goggins ne impartaseste povestea vietii lui fascinante si ne arata ca majoritatea dintre noi ne folosim doar 40% din abilitati. Acest volum ne prezinta o cale pe care oricine o poate urma pentru a trece dincolo de durere, a scapa de frica si a-si atinge adevaratul potential.   David Goggins este o fiinta formata din vointa pura si din inspiratie. Simplul fapt de a-l asculta vorbind te face sa-ti doresti sa te pui pe treaba. Cred cu tarie ca oamenii ca el pot schimba lumea fiindca ne inspira sa depunem mai mult efort in orice facem. Scopul lui de a fi "neobisnuit printre neobisnuiti" este ceva ce putem folosi cu totii pentru a ne propulsa catre indeplinirea adevaratului nostru potential. Sunt un om mai bun fiindca l-am cunoscut. - Joe Rogan, comediant si gazda podcastului The Joe Rogan Experience   Neurostiinta moderna ne arata ca drumul catre curaj si succes trece prin acceptarea suferintei si a fricii, nu prin evitarea lor. Povestea lui David Goggins este un exemplu real pentru aceasta teorie. In demersul lui neobosit de a-si stapani mintea, Goggins s-a educat sa aiba acces la acel Graal greu de atins al existentei umane: abilitatea de a-ti reconecta creierul pentru a continua sa fii mai bun si chiar sa devii mai bun, indiferent de sentimente, de imprejurari sau de motivatie. Nu ma poti rani este o descriere remarcabila a acestei calatorii si a capacitatii de a-ti intari mintea. Mai important, te invata cum sa faci acest lucru. - Andrew D. Huberman, profesor de neurobiologie, Facultatea de Medicina, Universitatea Stanford   David Goggins isi traieste fiecare scop, fiecare vis, indiferent care este acesta. Este de neoprit. Nu exista limite pentru el, fiindca nu traieste in zona de confort. Abilitatile lui mentale si fizice sunt egale. Goggins dovedeste ca trupul poate suporta orice daca mintea tine pasul cu el. Nu ai cum sa opresti pe cineva care nu intelege conceptul de a fi doborat. - Marcus Luttrell, fost puscas marin si autor al bestsellerului Lone Survivor   David Goggins scoate la iveala durerea, rautatea, intunericul, ce este mai rau si, da, ce este mai bun in umanitate si puterea sufletului uman... si asta doar in primul capitol. Daca vrei o carte care vindeca, te incurajeaza, te inspira si cerceteaza adanc ceea ce ne face sa perseveram si sa depasim greutatile in aceasta lume cu susul in jos, aceasta e cartea! - Taya Kyle, scriitoare   Citind cartea lui David Goggins vei scapa de mentalitatea de victima. Dupa aceea, depinde numai de tine ce faci - asa cum Goggins lasa sa se inteleaga foarte clar in aceasta autobiografie captivanta si profunda. Cum iti spune omul cu o gaura in inima, nu exista scuze, doar motive sa incerci mai din greu. - Jim Defelice, autor al cartii American Sniper   Cartea lui David Goggins nu este singura despre depasirea unor greutati mari pentru a atinge succesul, dar este cu siguranta una dintre cele mai captivante. Modul in care a depasit obstacolele, a atins maretia atletica, si-a servit tara si asociatii de caritate si cum si-a stapanit destinul ne va inspira pe toti sa tintim un pic mai sus si sa depunem un pic mai mult efort. "Nu voi renunta niciodata" este un principiu din etosul puscasilor marini, iar David Goggins il aplica in orice face. - Eric Olson, amiral   David Goggins a fost puscas marin si este singurul membru al fortelor armate americane care a finalizat instructia pentru puscasi marini, Army Ranger School si Air Force Tactical Air Controller. Goggins a concurat in peste saizeci de ultramaratoane, triatloane si ultratriatloane. A detinut recordul mondial la tractiuni, realizand 4 030 de tractiuni in 17 ore si este un orator popular.   David Goggins este o specie umana rara. Devotamentul lui fata de filosofia de a "atinge maretia dand vietii tot ce ai" prin duritate mentala si autodisciplina a motivat milioane de oameni, printre care ma aflu si eu. Pentru mine, David nu este special datorita carierei sale in randul puscasilor marini sau a evenimentelor de anduranta la care a participat ca atlet. David Goggins este o specie rara fiindca, inca din prima zi in care ne-am cunoscut, a fost mereu un om care a actionat direct si a vorbit sincer. Iar aceste lucruri conteaza cel mai mult. Este cel mai muncitor om pe care il cunosc. - Dwayne "The Rock" Johnson Traducere din limba engleza de Sabrina Florescu.   Fragment din cartea "Nu ma poti rani" de David Goggins: "In 2008 m-am intors la Kona pentru Campionatul Mondial Ironman. Faceam reclama puscasilor marini, concurand alaturi de comandantul Keith Davids, unul dintre cei mai buni sportivi pe care i-am vazut vreodata in echipele de puscasi marini. NBC Sports ne-a urmarit fiecare miscare si a transformat cursa noastra intr-un eveniment la care crainicii se puteau intoarce in timp ce ii cronometrau pe concurentii principali. Intrarea noastra a parut rupta dintr-o intalnire de la Hollywood. in timp ce majoritatea sportivilor erau pierduti in ritualurile lor de dinainte de cursa si se energizau pentru cea mai lunga zi din viata lor, noi am zburat pe deasupra tuturor intr-un C-130, am sarit de la 450 de metri, ne-am parasutat in apa, unde am fost scosi de un zodiac si adusi la tarm cu doar patru minute inainte de start. Abia am avut timp pentru o gura de gel energizant si putina apa si pentru a ne schimba in costumele de triatlon cu insemnele puscasilor marini. Stii ca, sunt incet in apa, iar Davids m-a distrus la proba de inot de 4 kilometri. Sunt la fel de puternic ca el pe bicicleta, dar am simtit tensiune in zona lombara in acea zi si, la jumatatea drumului, a trebuit sa ma opresc si sa ma intind. Cand am intrat in zona de tranzitie dupa o cursa cu bicicleta de 180 de kilometri, Davids era cu 30 de minute inaintea mea, iar la inceputul maratonului n-am reusit sa ma apropii prea mult. Corpul mi se razvratea si am fost nevoit sa merg primii kilometri, dar am ramas in lupta, si la kilometru 16 mi-am gasit ritmul si am inceput sa castig timp. Undeva in fata mea, Davids a cedat, si m-am apropiat. Cativa kilometri l-am putut vedea tarandu-se in departare, suferind in acele campuri de lava, caldura ridicandu-se din asfalt. Stiam ca vrea sa ma bata pentru ca era un om mandru. Era ofiter, un mare operator si un atlet foarte bun. Si eu voiam sa-l bat. Asa functioneaza puscasii marini si as fi putut sa trec in viteza pe langa el, dar pe masura ce ma apropiam mi-am spus sa fiu mai umil. L-am prins in ultimii trei kilometri. M-a privit cu un amestec de respect si de exasperare comica. Nenorocitule, a spus el cu un zambet. Sarisem in apa impreuna, incepuseram cursa impreuna si aveam sa terminam treaba asta impre-una. Am alergat unul langa altul ultimii trei kilometri, am trecut linia de finis si ne-am imbratisat. A fost un moment nemaipomenit. Totul mergea bine in viata mea. Cariera era stralucitoare, imi facusem un nume in lumea sportului si aveam planuri sa ma intorc pe campul de lupta asa cum ar trebui sa faca un puscas marin. Dar uneori, chiar si cand faci totul cum trebuie in viata, apar furtuni care se tot inmultesc. Haosul poate sa coboare si o va face fara, avertisment, si cand (nu daca) se intampla asta, nu poti face nimic ca sa- opresti."

Colectia Clasicii Literaturii Universale ofera iubitorilor de lectura traduceri ale cartilor-cheie, a caror repunere in discutie coincide cu fiecare noua generatie de cititori.   Dorinta de a crea o societate utopica este pervertita din cauza poftei de putere a unei minoritati manipulatoare, de modul in care nivelul educatiei poate favoriza dominatia unora asupra altora. Dincolo de mesajele de filosofie politica ale acestui mare roman alegoric, Ferma Animalelor si-a conservat actualitatea literara mai ales prin lipsa de emfaza, prin mixul de ludic si tragic, prin fraza esopica si, in acelasi timp, atat de transparenta. Lucian Pricop   Revista Time a inclus Ferma Animalelor in lista celor mai bune 100 de romane din toate timpurile.

Acest al cincilea roman din seria Stalpii Pamantului, a carui actiune este plasata in timpul Revolutiei Industriale, incheie o serie mai ampla de opt volume ce cuprinde cu maiestrie o istorie a ultimilor o mie de ani ai civilizatiei occidentale... Actiunea romanului incepe in universul imaginar Kingsbridge la sfarsitul secolului al 18-lea. Povestea se rezuma in jurul unui grup de familii legate intre ele, ale caror vieti sunt date peste cap de noua era a masinariilor. Personajele lui Follett sunt implicate in revolte si greve si se opun cu violenta in fata recrutarii obligatorie in armata. Parlamentul britanic intampina protestele cu noi legi represive care fac din criticarea actiunilor guvernului o noua crima... Greutatile si brutalitatea revolutiei industriale sunt intensificate de un razboi de 23 de ani intre Marea Britanie si Franta, un razboi care atinge punctul culminant in batalia de la Waterloo. Ca intotdeauna, Follett subliniaza rolul personajelor feminine atat pe timp de pace, cat si in timpul razboiului. Traducere din limba engleza de Alexandru Marinescu.

Ce oroare! Parintii mei au decis ca vom sta 15 zile intr-un loc pe care NIMENI nu-l cunoaste si unde nu se intampla NIMIC NICIODATA. MAI RAU, va trebui sa renuntam la orice conexiune! Adio computer,consola,telefon mobil,adio viata moderna. Adio, fanii mei fideli. Adio, prietene dragi. Bine ai venit, vacanta groaznica! Va voi gasi inca aici, atunci cand ma voi intoarce din morti?!

Nicio jucarie nu e mai frumoasa ca jucaria de vorbe. Copiii, ca si oamenii mari, sunt mai simtitori la vorbe decat la fapte, placandu‑le mai mult decat faptele facute, faptele povestite. Si, daca povestea miroase a minciuna si minciuna este ticluita bine, povestea le place mult; de unde un scriitor scoate invatul ca inchipuirea e mai adevarata decat adevarul si ca viata trebuie rascolita, ca sa fie scrisa pe placul cititorului mare si al ascultatorului. - Tudor Arghezi

Cand locuia in India, Mary Lennox era o fetita bolnavicioasa si nu tocmai amabila cu cei din jur. Din nefericire, ramane orfana si este trimisa in Anglia, pentru a locui la misterioasa resedinta a unchiului sau Archibald Craven. Acesta nu-i acorda prea multa atentie, si nimic nu pare sa aduca vreo schimbare in felul ei de a fi. Este singura si nu are cu cine sa se joace, dar, intr-o zi, afla de existenta unei gradini secrete in care, fireste, nimeni nu are voie sa intre.   Apoi, Mary descopera o cheie veche intr-un razor de flori si, dintr-odata, un val de magie o conduce catre poarta interzisa. Cand roteste cheia in incuietoare, Mary intra intr-o lume pe care, altfel, nu si-ar fi putut-o imagina vreodata. Ocupandu-se de gradina, alaturi de gradinarul Ben Wheatherstaff si de varul ei, Colin Craven, Mary insasi infloreste, transformandu-se intr-o fiinta optimista si vesela. Aici este si intelesul acestei carti clasice, care a incantat atatea generatii: linistea sufleteasca si sanatatea trebuie cultivate precum florile unei gradini ingrijite cu dragoste.   Sunt foarte putini scriitorii care izbutesc sa scrie o carte despre copii avand priceperea, farmecul, simplitatea si insemnatatea care o fac atractiva si pentru cei mici, si pentru cei mari. Doamna Burnett este unul dintre putinii scriitori cu acest har. - The New York Times

La rascruce de vanturi, singurul roman al lui Emily Bronte, descrie dragostea intensa si aproape demonica dintre Catherine Earnshaw si Heathcliff, un copil de tigan gasit si crescut de tatal ei. Dupa moartea domnului Earnshaw, Heathcliff este umilit de Hindley, fratele lui Catherine, gelos pe afectiunea pe care parintele sau i-o purtase orfanului, in ciuda lipsei de educatie si de maniere a acestuia. Intre timp, Catherine se descopera atrasa de Edgar Linton, fiul unui mic nobil vecin, care o impresioneaza prin blandetea si comportamentul sau aristocratic. Crezand ca iubita lui nu-i impartaseste sentimentele, Heathcliff paraseste Wuthering Heights, resedinta izolata a familiei, si revine cativa ani mai tarziu ca un om bogat si rafinat, nerabdator sa se razbune pentru fostele sale suferinte. Structura narativa complexa, emotiile violente, descrierile evocatoare ale tinuturilor mlastinoase singuratice si maretia poetica a viziunii autoarei fac din acest roman unic o capodopera a literaturii engleze.

Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atat pentru scena, cat si pentru marele ecran.   Oscar are zece ani si traieste intr-un spital. Chiar daca nimeni nu are curajul sa i-o spuna in fata, baiatul, bolnav de leucemie, stie ca va muri, iar razboiul lui impotriva tuturor izbucneste inocent, patimas si deznadajduit. Singura care-i intra in voie este Tanti Roz, o infirmiera batrana, neintrecuta in nascocit povesti moderne, adevarate lectii de viata, in care nici binele, nici raul nu sunt absolute si nimic nu e asa cum pare la prima vedere. Ea ii da copilului ideea sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi zece ani si-l invata sa-i scrie epistole lui Dumnezeu ca sa se simta mai putin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid intr-o viata traita fast-forward, Oscar parcurge, printre rasete si lacrimi, itinerarul emotionant al tuturor varstelor si experientelor umane imbogatite de imaginatia lui, care umple spatiile albe si imbraca realitatea in vesmantul miracolului. Astfel, baiatul ajunge sa-si traiasca adolescenta alaturi de prieteni, sa se indragosteasca la tinerete, sa se casatoreasca la maturitate cu prima iubire, sa o piarda si, in cele din urma, sa regaseasca dragostea la apusul unei vieti ca o lumanare care arde la ambele capete.  Fragment din cartea "Oscar si Tanti Roz" de Eric-Emmanuel Schmitt: "Draga Doamne-Doamne, Astazi am avut de la saptezeci la optzeci de ani si m-am gandit mult. Intai, am folosit cadoul de Craciun de la Tanti Roz. Nu stiu daca ti-am spus despre el. E o planta din Sahara care-si traieste toata viata intr-o singura zi. Imediat ce samanta primeste apa, crapa, devine tulpinita, face frunze, apoi face o floare cu seminte, se ofileste, se scofalceste, si uite-asa, pana seara, s-a zis cu ea. E un cadou nemaipomenit, iti multumesc ca l-ai inventat. Am udat-o azi-dimineata la 7, impreuna cu Tanti Roz si cu parintii mei - de fapt, nu stiu daca ti-am zis, deocamdata au ramas si ei acasa la Tanti Roz, pentru ca e mai aproape - , si dupa aceea i-am urmarit toata viata. M-a impresionat. Cert e ca e o floare cam pipernicita - nu aduce nici pe departe cu un baobab, dar si-a facut din plin, curajoasa, toata treaba de floare, exact ca cele mari, toata ziua, fara sa se poticneasca, pentru noi. Am citit impreuna cu Peggy Albastrea Dictionarul medical, cartea ei preferata. E pasionata de boli si se intreaba pe care ar putea sa le aiba mai tarziu. Eu m-am uitat la cuvintele care ma interesau: "Viata", "Moarte", "Credinta", "Dumnezeu". Poate n-ai sa ma crezi, dar nu erau acolo!"   

• European Crime Fiction Prize • Grand Prix de Litterature Policiere   Un roman realist si EXTRAVAGANT. - Le Monde   Patience Portefeux, in varsta de 53 de ani, are doua fiice, un caine si o mama internata intr-un azil si munceste din greu, ca traducatoare de araba la Ministerul Justitiei. Transcrie mii de ore de interceptari telefonice ale unor mici dealeri si ale unor mari infractori. Intr-o zi, depaseste o granita: deturneaza o livrare masiva de canabis de la o retea de traficanti. Fara frica, fara vinovatie. Un simplu derapaj moral. Si apoi inca unul. Iar Patience devine Baroana. Cu o adevarata galerie de traficanti, dealeri si politisti, Baroana este un tablou cinic si amuzant al vietii cotidiene din Franta contemporana. Roman ecranizat in 2020, in regia lui Jean-Paul Salome, cu Isabelle Huppert in rolul principal.   Aceasta aventura a unei rebele care nu se teme de nimic este una dintre reusitele anului, prin ferocitatea sa plina de umor si nonconformism, prin scriitura acida si vioaie. - Telerama   Baroana se joaca foarte placut, prin originalitate si ton, cu codurile romanului politist. - Le Temps   Autoarea, avocat penalist, isi cunoaste la perfectie mediul si scoate la lumina o poveste originala si foarte agreabila. - Elle   O combinatie de Breaking Bad si Weeds, cu trasaturi subur!bane franceze (...) Muscatoare si spirituala, Patience ne arata esecul sistemelor sociale si al zadarnicului "razboi impotriva drogurilor". - The Guardian   Nascuta in 1963, Hannelore Cayre este avocat penalist si autoarea romanelor Commis d'office, Toiles de maitre si Comme au cinema. A realizat mai multe scurtmetraje si a adaptat pentru cinematografie Commis d'office. Traducere din limba franceza de Doru Mares

Un roman perfect pentru fanii Downton Abbey si The Crown, transformat intr-un serial de succes, cu Natascha McElhone in rolul principal   In 1926, pe Riviera italiana, in Hotelul Portofino, prosecco-ul curge in valuri, iar rafinatii gliteratti se bucura de soarele care straluceste cu putere. Insa incep sa se adune nori negri...   Hotelul Portofino a inceput sa functioneze doar de cateva saptamani, dar proprietarei sale, Bella Ainsworth, i se pare deja ca problemele au devenit insurmontabile. Clientii din lumea buna au o multime de pretentii si sunt aproape imposibil de multumit, iar ea a ajuns tinta comploturilor puse la cale de un politician local corupt. Acesta ameninta ca o va tari in valtoarea politicii din Italia lui Mussolini. Parca pentru a inrautati si mai mult lucrurile, casnicia Bellei pare sa se destrame, iar fiul ei, Lucian, inca se lupta cu traumele provocate de Primul Razboi Mondial. Sperantele familiei Ainsworth se indreapta spre viitoarea casatorie a lui Lucian, numai ca nimic nu merge conform planurilor, iar fiecare noua incurcatura risca sa dea nastere unor probleme din ce in ce mai mari. Traducere din limba engleza de Gabriela Nedelea.