Cu siguranță că cei care iubesc cărțile și pasiunea de a citi, și-au făcut tot felul de liste cu scriitori sau cărțile preferate, tocmai de aceea vin și eu cu o listă de zece cărți, după părerea mea esențiale, ale literaturii române contemporane.

1. ” Moromeții” de Marin Preda. Fiind născut și crescut în mediul rural, m-am regăsit pe mine printre rândurile acestei cărți, nu neapărat atribuindu-mi rolul vreunui personaj, ci mai degrabă suma întâmplărilor petrecute între coperțile acestei cărți și nu numai. Mi-am regăsit părinții, rudele și prietenii cu întregul amestec de tragic și comic care compune viața omului de rând.

2. ”Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade. O carte absolut fabuloasă, cu trăiri și frământări penetrante, care nu jalonează cu realitatea, neîndrăznind să ascundă gunoiul realitații cotidiene sub preșul de la ușa care deschide sau ascunde adevăratul suflet al omului.

3. ”Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt. Pentru mine această carte este ca un soi de Biblie care te îndeamnă la bunătatea lăuntrică. O carte care te învață adevăratul sens al cuvântului Om. Este cuminecătura din care trebuie să se înfrupte toți pasionații de cărți, o primordială încercare de dezaburire a dioptriilor felului de a fi ale mândrului homo sapiens.

4. Istoria românilor de Nicolae Iorga. Dacă ești un adevărat român nu ai cum să nu iubești întreaga colecție de istorie a românilor, scrisă într-un stil magnetizant de marele maestru Nicolae Iorga. Istoria neamului tău trebuie să reprezinte o parte din tine, iar fără această magnifică colecție sufletul este gol.

carti_03_70aadd147f

5. Poeziile lui Lucian Blaga. Cu riscul de a supăra pe unii, dintotdeauna am considerat că poetul din Lancrăm este cu mult mai valoros decât Eminescu. Versurile lui mi-au picurat în cuget și simțire fărâme paradisiace de vibrantă trăire.

6. Schițele lui I.L. Caragiale. Pe nenea Iancu îl iubesc ca pe un părinte spiritual, nicidecum pentru faptul că suntem consăteni, ci datorită faptului că pana lui s-a priceput de minune să zugrăvească moravurile unei societăți cu ”prințipii” care nu se va vindeca nicicând.

7. ”Concert din muzică de Bach” de H. Papadat-Bengescu. Aceasta este cartea care a plămădit o inegalabilă George Sand a românilor, din care, ceva mai târziu și-a tras seva pleiada de adevărate scriitoare. Stilul care bisturizează nepărtinitor societatea și sinceritatea narării în modul neaoș, fără redundante derapaje, m-a determinat să îndrăgesc această carte.

8. ” Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu. Iubesc această carte pentru că am aflat că, dincolo de efemerele avataruri ale iubirii și dincolo de siropismul clipelor de iubire nebună care amestecă raționalul și senzorialul într-o sarabandă de gesturi hilare, mai există și un altceva care leagă sau sfărâmă punți de eternitate lăuntrică.

9.„Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de G. Calinescu. Dacă îți place limba pe care o vorbești înseamnă că vei iubi și această colecție. Este o adevărată demonstrație de forță și vivacitate intelectuală care îți lărgește orizontul cultural și îți cizelează conștiința de apartenență la o nație absolut fabuloasă.

10. Poeziile lui Nichita Stănescu. O, Doamne Dumnezeule! Păcat că pe vremea lui se interzisese canonizarea. Un monstru sublim care mușcă din pereții sufletului prin constanța sincerității și a simplității poetizate până dincolo de palierul sublimului.