Sex si caracter - FORMAT PDF

      In Sex și caracter, Otto Weininger susține că toți oamenii sunt un amestec de substanță masculină și feminină, încearcând să își sprijine argumentul pe baze științifice. Latura masculină este activă, productivă, conștientă și morala/logică, în timp ce cea feminină este pasivă, neproductivă, inconștientă și amorală/alogică.
Citește tot rezumatul cărții Sex si caracter... Weininger afirmă că emanciparea ar trebui să fie rezervată "femeii masculine" - de exemplu, lesbienelor - și că viața feminină se consumă în jurul funcției sexuale: atât prin act, ca prostituată, cât și prin produs, ca mama. Dimpotrivă, datoria bărbatului sau a laturii masculine a personalității este cea a strădaniei de a deveni geniu și de a depăși sexualitatea în folosul iubirii abstracte de Dumnezeu, pe care o regăsește în sine. Weininger susține că nu există persoane care să fie genii, ci că geniul este universal, cuprinzător. În opinia sa, acest tip de geniu există în toți oamenii, într-o măsură sau alta. Weininger s-a împușcat în casa sa din Viena, acolo unde murise Beethoven. Acest gest l-a transformat într-o celebritate, a inspirat mai multe gesturi suicidare și i-a transformat cartea într-un success. Volum a primit la acel moment elogiile lui August Strindberg, care scria că "a rezolvat, probabil, cea mai grea din toate problemele", "problema feminină".       Fragment din lucrare:       „Psihologie masculină și psihologie feminină        Este momentul să ne întoarcem la tema propriu-zisă a cercetării pentru a vedea cât de mult a fost stimulată soluționarea ei datorită lungilor digresiuni care au părut adesea că se depărtează destul de mult de ea.     Consecințele principiilor dezvoltate sunt pentru o psihologie a sexelor atât de radicale, încât chiar și cel care și-ar fi dat acordul pentru devierile de până acum ar putea să bată în retragere din fața acestor concluzii. Nu este încă locul să analizăm cauzele acestor temeri, dar pentru a proteja teza pe care urmează s-o emitem împotriva tuturor obiecțiilor care ar decurge din ea, ea se cere asigurată, în acest capitol, cu argumente constrângătoare.     Să prezentăm, pe scurt, despre ce este vorba. Am dovedit că fenomenul logic și cel etic, ambele reunindu-se în conceptul de adevăr ca valoare superioară, obligă la acceptarea unui Eu inteligibil sau a unui suflet cu o ființare de o realitate superioară, hiperempirică. La o ființă cum este F, căreia îi lipsește fenomenul logic și cel etic, lipsește și motivul de a face acea acceptare. Ființa total feminină nu cunoaște nici imperativul logic, nici pe cel moral, iar cuvântul lege, cuvântul datorie, datoria față de sine însăși, este cuvântul care îi sună cel mai străin. Deci este pe deplin îndreptățită ideea că ei îi lipsește și personalitatea suprasensibilă.     Femeia absolută nu este un Ego.     Aceasta este, sub un anume raport, o încheiere a studiului, un ultim cuvânt la care conduce analizarea femeii. Și chiar dacă această sentință, exprimată atât de laconic, pare dură și intoleranță, paradoxală și de o noutate izbitoare, într-o asemenea chestiune este improbabil ca autorul să fie primul care să fi ajuns la această concepție; chiar dacă el a trebuit să găsească din nou independent calea spre ea pentru a înțelege exactitatea aserțiunilor asemănătoare emise mai înainte." Citește mai puțin...