Suflet in exil - FORMAT PDF

    Din clipa în care am părăsit Islazul mitic, demult, în copilărie, mi s a părut că a început exilul. Cutreier de atunci drumuri străine, visând, la propriu și la figurat, că mă întorc în satul bunicilor.
Citește tot rezumatul cărții Suflet in exil... Sunt un pribeag bântuit de dorul băștinei, aidoma atâtor români plecați prin lumea largă să și câștige codrul de pâine sau să și afle norocul. O parte din România s a mutat în străinătate, din pricina sărăciei și a neajunsurilor de acasă, iar nu împinși de vreun moft sau capriciu. Sufletul acesta al țării mele de dincolo de granițe este și el surghiunit. Și tânjește că odată să revină în bătătura natală și să sărute țărâna strămoșilor peste care mișeii au pus scutul antiracheta. Înstrăinați în propria noastră țară, bâjbâim de colo colo, umiliți și cheflii, sub tropăitul de bocanci al stăpânilor dintotdeauna. România în exil este asemenea mie, chiar dacă am rămas tot aici, într un loc și un prezent fără vreo legătură cu mine, cel de odinioară. Un suflet mai mic rătăcit în sufletul încă mare al Patriei izgonite din vatră pentru care s au jertfit mausolee de eroi. - Marian Nazat       Fragment din roman:       „PRINCIPIUL DOMINOULUI        Ajuns la o vârstă venerabilă, fostul cancelar al Germaniei, Helmut Kohl, are frisoane de sinceritate. Se autoflătează mărturisindu-ne că a acționat ca un dictator atunci când a obținut introducerea monedei europene comune. Crezul era simplu, fiindcă „statele cu o monedă comună n-ar fi inițiat niciodată un război unele împotriva altora. O monedă comună este mai mult decât o monedă cu care plătești”. Prin urmare, frică de un nou răzbel l-a îndemnat să acționeze ca atare și să lege, artificial, printr-o simplă monedă, statele Europei. În viziunea reunificatorului germanilor, „democrația reprezentativă poate avea succes numai dacă cineva se ridică și spune: așa stau lucrurile". Dar nici în democrația cealaltă lucrurile nu stăteau altcumva. Așadar, în orice regim, trebuie să se ridice unul și să bată cu pumnul în masă, stabilind direcția. Restul se pornește de la sine, fiindcă „există o serie întreagă de persoane din partidul tău care spun: dacă el cade, cădem și noi". Ce simplu apare totul acum. Care principii, care conștiințe? Basme întru adormirea maselor de manevră. Spiritul de gâșcă și spaima de a-și pierde privilegiile și funcțiile, ori, mai rău, libertatea, iată motorul adevărat al politicii. De aici și de aiurea, de ieri, de azi și dintotdeauna. Pe asta se bazează forța oricărui dictator, pe complicitatea interesată a camarilei. Iar „dictatorul" Kohl cunoștea bine această slăbiciune a conaționalilor lui, că doar ei îl proptiseră și pe Hitler cândva. Da, întrucât și pe vremea Fhrerului s-au îngrămădit destui să gândească la fel, „dacă el cade, cădem și noi"... Și era să se prăbușească o planetă întreagă din cauza lașității și stricăciunii morale ale activiștilor de partid...     (Apropo, nu același spirit de gașca militaro-ideologică l-a determinat, de pildă, pe Hitler să-și doneze partidului, prin testament, „posesiunile personale"? [...])” Citește mai puțin...