La fel ca și în volumul I, substanța cărții o reprezintă povestea plină de suspans a unui fost marinar ajuns președintele țării. Decebal Spulber e o sinteză, un personaj imaginar, chiar dacă gândirea, vorbele și faptele lui seamănă izbitor cu cele ale unui fost președinte real.
Volumul ÎI continuă cronica unei domni a unui personaj autoritar, o cronică plină de întâmplări contradictorii în care majoritatea acțiunilor se petrec în spatele ușilor închise, acolo unde poporul nu există decât ca număr de voturi. Prin intersectarea personajului principal cu alte personaje din tranziție (miniștri, generali, politicieni, ofițeri acoperiți sau descoperiți, femei ușoare, oameni simpli) se construiește o veritabilă cronică a tranziției în țara numită Romanika. Prin întâlnirea lui Decebal Spulber cu diamantul "Speranța”, autorul aruncă în metafizica întreaga poveste din volumul II. Deși s-a apreciat, la apariția volumului I, că Decebal Spulber este Traian Băsescu, autorul a reiterat că acest roman este literatură și nu biografie de personaj public. Fragment din volum: “În fine, după o așteptare de vreo jumătate de oră, apare și Decebal Spulber. E însoțit de o grupare de consilieri, vechi și noi, de doamna Spulber și, la coadă, e Manolo. Spre deosebire de asistență, care e gata să jubileze, președintele e posomorât, dar hai să zicem doar preocupat. Consilierul de presă îi întinde cele câteva file pe care e scris discursul de rostit cu această ocazie, dar Decebal Spulber nici nu se uita la hârtii. Se apropie de microfon și zice. - Cum vă spuneam, când erați debusolați și disperați ca pierdem, am câștigat. E meritul partidului că am rezistat la uriașele presiuni din această perioadă. Ce-i drept, nu tot activul a făcut treabă ca lumea, așa că-l rog pe domnul Bocăneț să facă o analiză severă a rezultatelor pe județe, să vedem cine a tras și cine s-a prefăcut că luptă în campanie. Știți că, după rezultatele votului la intern, noi am pierdut. Dacă nu era diaspora, de care m-am ocupat personal, nu mai aveați președinte. Din păcate, nu pot să vă spun că e bine, în perioada următoare. Urmează luni grele pe care trebuie să le gestionăm cu atenție, nu vă faceți iluzii, acest al doilea mandat va fi mult mai greu ca primul pentru că suntem în plină criză economică. Șampanie nu am, vă mulțumesc. Se întoarse brusc și ieși din sală lăsându-i bujbe pe toți. Singurul care era în temă cu iritarea președitelui părea să fie primul ministru, Bocăneț. Liniștit, le șopti oamenilor să plece acasă, nu mai urmează nimic, nu e nicio petrecere, și o luă pe culoar spre biroul președintelui. Intră și-l găsi pe acesta îndoit de șale și cu ochii în lacrimi. - Ce-ați pățit, dom' președinte? - Am... pe dracu'.Vezi că în sertarul din dreapta biroului, sus, e un tub. Știi să masezi ușor?"
