În condițiile în care societatea contemporană traversează, de mai multe decenii, o criză a raționalității politice, lucrarea Imaginariile politicului aduce un plus de noutate în interpretarea reprezentărilor și acțiunilor politice din perspectiva unei antropologii a imaginarului, alăturându-se, în acest sens, unor studii cunoscute despre imaginarul puterii și simbolistica politică.
Jean-Jacques Wunenburger este profesor universitar la Universitatea "Jean Moulin", Lyon III, decan la Facultății de Filosofie. În studiile sale, autorul cercetează în special structurile imaginilor, simbolurilor, miturilor și raporturile acestora cu raționalitatea filosofică, științifică și culturală. Fragment din volum: „3. Mesagerii Apocalipsei Necesită o atenție aparte, în viața politică, practicile violente angajate împotriva puterilor în exercițiu, ce trebuie să mobilizeze un arsenal eficace de mobiluri pentru a uni indivizi nesatisfăcuți sau oprimați. Rațiunile de a fi ale revoltelor populare împotriva stăpânilor sunt multiple și variate, dând mărturie fie despre condiții inumane sau insuportabile, fie despre dezacorduri asupra proiectelor și valorilor angajate, fie despre simple dorințe de schimbare. Violentele contestatare pot fi iruptive, spontane sau organizate în mișcări armate sau teroriste însuflețite de o puternică ideologie de înlocuire, ele pot fi disperate sau purtătoare ale unei exaltări născute din certitudinea de a face să triumfe o ordine mai bună. Trecerea revoltelor din istoria timpurilor în timpul revoluțiilor (incontestabilă, de altfel, începând cu secolul al XVIII-lea) semnalează însăși intensificarea unui imaginar structurat, care nu inspiră doar o voință de altercație a unei puteri, ci manifestă un veritabil proiect de alternanță politică, ce revendică un progres, o schimbare de era. Nu e de mirare că revoluțiile au activat mitologii influențate în mod direct de miturile soteriologice și escatologice ale religiilor monoteiste. Multe din revoltele medievale începuseră deja să-i facă ecou însuși milenarismului ambiant, grupurile de insurgenți având ca reper scenariul cheie al milenarismului. Profeția unei întoarceri a domniei lui Hristos pe pământ s-a focalizat, într-adevăr, încă din Evul Mediu asupra unei reprezentări paradigmatice conform căreia o agravare a mizeriei și a injustiției, datorate acțiunii diabolice a unui Antihrist, dădea semnalul pentru că aleșii, purii să înceapă lupta salvatoare împotriva forțelor răului și să ajute la nașterea unei lumi noi, în care ar domni în cele din urmă libertatea, dreptatea și pacea. Un mare număr de revolte desfășoară astfel o violență distrugătoare extremă înainte de a experimenta, într-un oraș, o comunitate inedită a cărei organizare adesea egalitară, comunistă mistică, trebuia să fie imaginea inversată a modelului combătut și doborât.”
