În ținuturile mlăștinoase din Lincolnshire, un comitat din estul Angliei, pericolul se ascunde în detalii. Aici, viața își poate schimba cursul în orice clipă. Accentul cade pe lucrurile mărunte, dar evenimentele minore capătă proporții colosale și schimbă pentru totdeauna existența fragilă a personajelor.
Naratorii acestor întâmplări delicate și uimitoare ne povestesc ceea ce cred ei că este important, în vreme ce adevărul se refugiază tocmai în ceea ce rămâne nespus. Sunt povești despre încurcatele cai ale izolării și descoperirii de sine, despre strania legătură dintre mediul de viață și psihicul uman. O tânără vede moartea cu ochii când o căpățână de sfeclă îi pătrunde prin parbriz în mașină. Un puști dă foc unui hambar și un anume domn Davison pățește ceva ce nu vom afla niciodată. Un tată este arestat când încearcă să-și vadă fetița la serbarea de Crăciun. Un bărbat înfricoșat că va veni o vreme când ploaia nu se va mai opri construiește o casă în copac. Un adolescent ucide într-un accident un bărbat apărut de nicăieri și îngroapă cadavrul. Doi muncitori poartă o conversație pe malul lacului, în timp ce avioanele de luptă zboară deasupra lor pregătindu-se de război. Ție nu ți s-ar putea întâmpla așa ceva. Dar uneori se întâmplă… Fragment din roman: „Ceea ce i s-a întâmplat domnului Davison Cadwell În primul rând, vreau să încep prin a spune că avem sincer cu toții cea mai mare compasiune față de ceea ce i s-a întâmplat domnului Davidson. Evident, deznodământul nu a fost unul pe care eu sau oricare dintre noi să-l fi urmărit. Se înțelege de la sine. Adică, sincer, nu cred că ceea ce s-a întâmplat se află în limitele consecințelor previzibile. Doar nu ne-am așezat și am făcut o evaluare de risc completă înainte să purcedem cu acest plan de acțiune specific. Sigur că nu. A fost mai degrabă genul de scenariu spontan, făcut sub impulsul momentului. Dar cred că, având în vedere chiar și cât de puțin am analizat situația înainte, ar fi precaut să spunem că urmărea nu a fost una pe care să o fi prevăzut vreunul dintre noi. Adică, în mod clar nu. Nu suntem, pur și simplu, noi genul ăsta de oameni, niciunul dintre noi. Cred că lucrul ăsta este pe deplin înțeles. Cred că pot spune, fără să greșesc, că unii dintre cei care au fost afectați s-au împăcat cu ideea, în ceea ce privește turnura ulterioară a evenimentelor. Inclusiv domnul Davidson. Din câte am putut afla. Adică, știți, unii dintre oamenii pe care îi are în jurul lui au fost precauți, cum e și firesc, în ceea ce privește accesul, să zicem. Asta am înțeles eu cel puțin, până în momentul de față: ca o abordare de acest fel nu ar fi bine primită momentan, având în vedere circumstanțele care continuă să existe. Mă refer aici la terți, în acest context. Dată fiind impresia noastră ca o abordare directă ar fi fost considerată, cel mai probabil, nepăsătoare, în lumina contextului mai larg și a istoriei și a altor lucruri de felul acesta.”
