Rolul jocului in dezvoltarea personalitatii copilului - FORMAT PDF

     Încercarea copilului de a se afirma pe sine se manifestă în jocuri sub două forme: atracția spre cei mai mari decât el, considerată ca „motorul esențial al copilăriei" și dragostea pentru ordine și regula împinsă până la formalism.
Citește tot rezumatul cărții Rolul jocului in dezvoltarea personalitatii copilului...     Jocul permite urmărirea multilaterală a copilului, în același timp în viața sa motorie, afectivă, socială și morală, el informând despre structurile mintale succesive ale copilului și poate fi considerat ca unul dintre studiile-pilot ale psihologiei genetice. Prin intermediul lui copilul pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară, traduce în fapte potențiale virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează și le dezvoltă, le îmbină și le complică, își coordonează ființa și îi dă vigoare.     „Dorințele ascunse ale copilului de a fi mare, puternic, îndemânatic, celebru - simpatiile și dușmăniile sale, lăcomia, senzualitatea, cruzimea sa sunt oglindite în jocurile sale preferate".     Jocurile copiilor par să nu lase nici o urmă, ele sunt desenate pe nisip, asemenea șotronului, însă prin regulile lor, prin micile lor formule, ne pot pune adesea în contact cu un trecut uitat. (Autoarea)      Fragment din volum:      “CAPITOLUL III     3.1. CARACTERSTICI ALE JOCULUI LA COPILUL PREȘCOLAR     APORTUL LOR LA DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII COPILULUI       În etapa preșcolară jocul reprezintă activitatea dominantă a copilului, Jocul este prezent în întreaga viață a copilului, influențând și subordonând celelalte activități, interese și preocupări. Ceea ce caracterizează copiii la vârsta preșcolară este caracterul tot mai iradiant aI jocului în întreaga lui activitate. Mai ales până în jurul vârstei de cinci ani la copil se manifestă tendința de a transforma totul în joc, de a subordona jocului toate celelalte acțiuni de viață, inclusiv cele cu caracter strict personal (mâncatul, spălatul).     Spre cinci ani copilul începe să facă distincția între joc și celelalte forme de activitate, muncă, învățare.     Spre șase ani, deși jocul își menține o pondere mare față de celelalte activități, timpul afectat acestuia ca și preferințele față de el se modifică astfel încât converg spre joc elemente ocupaționale complexe. Mai mult chiar jocul este precedat și condiționat de amenajarea, procurarea, improvizarea și confecționarea de jucării și de pregătirea terenului, locului de joc. Această preocupare de optimizare a condițiilor de joc invadează tematică și conținutul jocurilor. Apar astfel adiacent jocului aspecte din conduita de muncă a adulților pe care copiii reușesc să o pătrundă din ce în ce mai bine.      Vârsta preșcolară reprezintă o etapă importantă pentru evoluția jocului și datorită faptului că acum apar cele mai complexe, variate și interesante forme, tipuri de joc.     Se face trecerea de la jocul de manipulare și mânuire caracteristic vârstei anterioare la jocul de creație, la jocuri cu subiect și cel de construcție. Jocul de creație ocupă la preșcolari, în raport cu celelalte jocuri locul cel mai important.     Specifică pentru această vârstă este și apariția capacității de a transpune rapid și adecvat impresiile dobândite din mediul extern în joc." Citește mai puțin...