Este cunoscut faptul că activitatea specifică a prescolarului este jocul. Ceea ce pentru adult este munca, pentru copil este jocul. În jocurile didactice pe care le-am inițiat, am pornit de la premisa că învățământul contemporan trebuie să fie activ și creativ.
Aceasta înseamnă că preșcolarul trebuie să contribuie la soluționarea unor probleme, să lucreze efectiv și în același timp, să gândească în mod original și creator. Dezvoltarea capacităților de comunicare verbală constituie una din sarcinile foarte importante ale educației din instituțiile preșcolare, pentru că limba este o condiție de bază în formarea, fixarea și diferențierea noțiunilor, dar și în transmiterea informației. În decursul anilor, limbajul a fost multilateral studiat și s-a acumulat un bogat material teoretic și faptic și aceasta pentru că întregul progres spiritual e condiționat în mare măsură de claritatea exprimării, pentru că există o imensă varietate verbală, dar și o multitudine de forme tulburate, care trebuie corectate. (Autoarea) Fragment din volum: “Trebuie să subliniem că este contraindicat și nepedagogic să se facă observații critice, apostrofari sau ironii la adresa modului incorect de exprimare a copiilor, deoarece acestea pot determina apariția unor complexe de inferioritate care pot provoca întârzieri în corectare, în evoluția limbajului și în dezvoltarea personalității copilului. Pentru a avea o imagine reală asupra stării limbajului copilului preșcolar pentru a se evidenția concret activitatea depusă este indicat, ca toate constatările din etapa depistării, să fie notate într-o fișă de observație a copilului, la rubrica "Observații asupra dezvoltării limbajului", cu referiri asupra sunetelor incorecte, poziția limbii în timpui pronunției, conformația maxilarelor, a dentiției, cursivitatea vorbirii. Pe baza observațiilor efectuate se va putea aprecia dacă tulburările de limbaj ale copilului au și alte cauze și se vor depista cazurile de dislalie fiziologică. Evaluarea limbajului cu care preșcolarul intră în grădiniță se poate face și cu ajutorul probelor standardizate, adică prin teste ale limbajului oral care pot fi împărțite în: 1. Teste pentru dezvoltarea limbajului, în general 2. Teste pentru măsurarea capacității de articulare (pronunție) 3. Teste de evaluare a morfologiei, sintaxei 4. Teste de evaluare a semanticii și pragmatismului Din categoria testelor moderne pentru dezvoltarea limbajului, foarte cunoscute și răspândite pe plan internațional sunt diversele forme ale testelor TOLD, scările lui Cuningham și Sloper, dar și cea a lui Hedrick și Prathers. (Anexa nr.3) Stabilirea corectă a diagnosticului diferențial, presupune o examinare cât mai complexă a persoanei în cauză. Astfel, în prima etapă, numită și examinare selectivă sunt depistați copiii cu tulburări de limbaj. Ea se face prin scurte conversații sau prin aplicarea unor probe specifice ca: "Abecedarul în imagini", "Discul cu paronime", "Albumul logopedic", etc."
