Taramul celor vii - Arhimandritul Tihon - FORMAT PDF

     Participarea la Biserică pentru credincios este evenimentul vieții sale. Înseamnă pentru el renașterea la adevărată și autentică viață omenească, la viața care este luminată de harul necreat al Preasfântului Duh și care participă la Trupul înviat și nestricăcios al lui Hristos.
Citește tot rezumatul cărții Taramul celor vii - Arhimandritul Tihon... Și toate acestea nu sunt o făgăduință, nu sunt o nădejde, care poate va fi împlinită cândva. Acestea constituie pentru credincios o experiență, o realitate cu mult mai intensă și mult mai puternică decât orice experiență și realitate a lumii acesteia trecătoare. Înlăuntrul acestei experiențe omul întâlnește adevărata dragoste, dragostea dumnezeiască, ce devine temeiul oricărei fericiri înlăuntrul său, dar și călăuză neisnselată viața lui. Dacă nouă oamenilor ni se întâmplă de multe ori să ne absoarbă dragostea o persoană sau un lucru al acestei lumi, cu cât mai mult nu va cutremura întreaga noastră existență întâlnirea cu dumnezeiască dragoste?       Fragment din volum:       “6. Care sunt greșelile și abaterile protestanților și romano-catolicilor?        Deci dar, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. (II Țes. 2, 15)        Biserica Ortodoxă este Bserică apostolică, întrucât credința ei se sprijină pe credința Sfinților Apostoli și se identifică cu ea. Biserica Ortodoxă de astăzi provine, ca o continuare neîntreruptă, de la Sfinții Apostoli înșiși și în special arhiereii și preoții ei sunt urmașii lor direcți.     Aceeași trăire, aceeași credință, același Duh există și astăzi în Biserica Ortodoxă, ca și în epoca Sfinților Apostoli.     Ceea ce a preluat fiecare generație de la cea anterioară a păstrat neschimbat cu mărturiile și ostenelile ascetice și luptele Sfinților fiecărei epoci. „Grecii ortodocși sunt moștenitorii adevăratei forme de creștinism pe care strămoșii lor au păstrat-o cu jertfe, lipiți fiind de Adevăr, ca să nu li se răpească înfierea cerească". Desigur, există dezvoltări concrete în teme exterioare totuși și secundare, dar credința în esența ei și în deplinătatea ei rămâne aceeași cu credința Sfinților Apostoli. Vedem că s-au dezvoltat de-a lungul istoriei arhitectura sfintelor biserici, iconografia, tipicul Bisericii și celelalte, dar toate aceste noi forme accentuează și exprimă o singură credință Apostolică, izvorăsc și provin de la Unul Duhul Sfânt și sfârșesc totdeauna în slavoslovia Dumnezeului celui în Treime. Încă și hotărârile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice nu sunt nimic altceva decât formulări ale adevărurilor care de la început au fost crezute și au constituit trăirea Bisericii. Când s-au arătat cu timpul unii eretici care se îndoiau de dreapta credință sau propovăduiau ceva diferit de ea, atunci Biserica prin învățăturile Sfinților și prin Sinoadele Ecumenice formula și propovăduia Adevărul credinței ei, pe care de la început a predat-o Domnul și de la început Biserica a crezut-o și a trăit-o." Citește mai puțin...