Regula exclusiunii - FORMAT PDF

    Este cunoscut ca noul Cod de procedură penală aduce o serie de substanțiale schimbări cu privire la resorturile intime ale procesului penal, fiind rezonabil să considerăm că elaboratorii săi au fost tributari nu doar jurisprudenței CEDO, ci și, într-o considerabilă și esențială măsură, jurisprudenței Curții Supreme a Statelor Unite.      De aceea, înțelegerea și decelarea chestiunilor care privesc excluderea probelor obținute nelegal chiar în mediul lor formativ, sistemul de drept american, este vitală pentru comprehensiunea exactă și aplicarea fidelă a regulii exclusiunii în spațiul național.
Citește tot rezumatul cărții Regula exclusiunii... Cu toate acestea, lucrarea nu este structurată doar în cheie teoretică, ci se preocupă și de modul practic în care excluderea probelor a operat în spațiul ei nascent, cum a fost preluată în spetele instanței de la Strasbourg, dar și de modificările pe care le-a suferit în diferite legislații și jurisprudențe naționale.     De asemenea, teoreticienii și practicienii dreptului vor considera poate de interes o sugestie de lectură a unor pasaje altminteri sibilinice ale Codului de procedură penală, bunăoară teza finală a alin. (4) art. 102, „nu puteau fi obținute în alt mod”, sintagma în spatele căreia se afla un întreg univers juridic, edificat pe excepții și principii insolite și de o frumusețe, spunem noi, aparte.     Fragment din volum:       “2.1.4. Fructele pomului otrăvit     În spațiul juridic canadian, în ceea ce interesează problematica probelor derivate, doctrina fructelor pomului otrăvit este pronunțat mai expansivă decât cea americană, întrucât prevederea din art. 24 alin. (2) se aplică atât probelor directe, cât și celor derivate. În acest sens, Curtea Suprema canadiană a definit care dintre probe pot fi considerate ca obținute nelegal în raport cu prevederile Cartei. În R. vs. Wittwer, inculpatul a depus o mărturie încriminatoare după 4 ore de rezistență la interogatoriu, imediat după ce a fost confruntat, de către ofițerul care făcea audierea, cu o declarație anterioară, obținută de la el prin violarea dreptului său constituțional de a fi asistat de avocat. Prima instanță a admis proba derivată și l-a condamnat pe inculpat, Curtea de Apel concurând cu dispoziția de fond. Curtea Supremă însă a anulat sentințele precedente și a dispus rejudecarea pe fond, excluzând proba derivată. Motivarea instanței supreme a reținut că o declarație este întinată de o violare anterioară a drepturilor constituționale ale acuzatului dacă ingerința și declarația abuzată poate fi considerată ca parte din aceeași tranzacție sau curs de conduitas. În speța dată, Curtea a reținut că, la o analiză atentă, conexiunea necesară dintre cele două declarații (anterioară și subsecvența) este directă și evidentă. De asemenea, temporală, cauzală și, într-o oarecare măsură, contextuală.     Așadar, probele „fruct al pomului otrăvit“ trebuie să fie „produsul sau derivatul exploatării unei violări a Cartei". Instanțele au obligația să își îndrepte atenția „asupra întregului lanț de eveni-mente în care abaterea de la Carta a apărut și în care proba a fost obținută". Dacă o astfel de conexiune a putut fi stabilită, atunci proba este considerată a fi obținută într-o manieră ce violează respectivul drept constituțional, iar instanța va trece la următoarea etapă a investigației prevăzute în art. 24 alin. (2) al Cartei, anume dacă admiterea probei ar dezonora înfăptuirea justiției." Citește mai puțin...