Dragostea cea veche iti sopteste la ureche - FORMAT PDF

Se spune că prima iubire nu se uită. Unii susțin că e ceva magic, alții că e doar o chestiune de compatibilitate chimică între două persoane. Aurora Liiceanu arată cum privesc prima dragoste scriitorii, pe de o parte, și oamenii de știință, pe de alta.
Citește tot rezumatul cărții Dragostea cea veche iti sopteste la ureche... Vom vedea cum își povestesc prima iubire Turgheniev, Vladimir Nabokov sau Orhan Pamuk și cum o analizează psihologii, biologii sau filosofii. Vom găsi istorii despre iubiri împărtășite, iubiri neîmpărtășite, iubiri cu final tragic sau fericit, dar și studii care enumera simptomele fizice caracteristice îndrăgostirii. Și poate vom înțelege de ce unii se întorc după ani la prima lor iubire și de ce îndrăgostiți de pretutindeni continuă să-i scrie și azi Julietei. Din cuprins: Yasunari și Hatsuyo: o primă iubire tragică • Masenka, cu sprîncenele minunat de neastîmpărate • Trandafirul negru • „Colosala iluzie” a lui Gatsby • Prima iubire, îndrăgostiții și reciprocitatea • Iubirea și politica sincerității • Cînd iubirea dispare: jalea lungă a văduviei • Shakespeare for ever Fragment din roman: "Naivitatea înduioșătoare a adolescenței Vladimir, și el, a fost cucerit de farmecul Zinaidei și, indiferent de ce credeau admiratorii ei, s-a pus în rolul de a cere afecțiunea fetei, fără să realizeze că pentru ceilalți el era în afara jocului. Uneori avea impresia că Zinaida are o slăbiciune pentru el. Că între el și ea există un fel de complicitate la care ținea foarte mult și care-l încuraja să fie cât mai des în preajma ei. Dar, alteori, ea îl făcea să simtă diferența de vârstă dintre ei, îl trată ca pe un băiat mai mărișor și chiar îl sfătuia să se ocupe de fratele ei, cu doar patru ani mai mic decât Vladimir. O admiră, imaginea ei îl urmărea mereu. Trăia „un sentiment de ceva nou și dulce". Îi scrută tot timpul figura, expresia feței, într-o neobosită căutare a stării ei psihice. I se părea uneori că e visătoare și tandră, cu gândurile în altă parte și cu un zâmbet misterios, enigmatic. Ah, cât de mult își dorea să știe ce ascunde acel zâmbet! Să-i dea un sens, să-i spună ceva despre ea, despre ce era în sufletul ei. O stare de neliniște, de speranțe și presentimente pusese stăpânire pe mintea și sufletul lui Vladimir. Trecea de la o stare la alta. Când plin de speranțe și încrezător într-un viitor fără contur, când trist și singuratic. Era speriat de ceva, dar și atras de tot ce i se întâmplă. Imaginația îl făcea să viseze, că după un timp să simtă deznădejde și să suspine nefericit. Simțea, avea un presentiment că ceva se va întâmpla. Iar „această așteptare îmi învăluia întreaga ființă, o respirăm, o simțeam în fiecare picătură de sânge, era destinată să se întâmple curând".  " Citește mai puțin...