Verdictul timpului - FORMAT PDF

    Cartea de față prezintă povestea din spatele zecilor de anticipări, înregistrate într-o perioadă de peste 140 de ani. Trecerea timpului le-a validat sau le-a infirmat.     Au existat predicții incredibile, cum ar fi avionul, televiziunea, cucerirea Lunii, bomba atomică, mai mult, Apollo 9 a amerizat în Pacific, doar la 2 mile depărtare de locul semnalat de Jules Verne cu o sută de ani mai devreme.
Citește tot rezumatul cărții Verdictul timpului... Cele mai multe dintre ele s-au emis cu mult înainte de realizarea lor concreta: H.G.Wells a inventat termenul de bombă atomică în 1913, Edward Bellamy a scris despre cărțile de credit în 1888, iar în 1939, Spemann vorbea despre clonare.     În schimb, alte predicții s-au constituit în gafe monu-mentale: în 1872, germanul von Helinholtz credea că omul nu va fi niciodată capabil să zboare, pentru americanul Hubbard telefonul era doar o jucărie pe care nimeni nu va dori să o folosească, iar revista Scientific American consideră, în 1913, ca în viitor fiecare familie va dispune de propriul său avion etc.     Adevărate sau false, previziunile menționate ne arată unde am fost, cum am ajuns aici și unde ne-am putea plasa în viitor. O carte deosebit de valoroasă, care provoacă uimire și amuzament în egală măsură și care va capta în întregime interesul cititorului.     Fragment din volum:       „1880 Fonograful nu are nici o valoare comercială  (Thomas Alva Edison)       Thomas Edison a fost cel mai mare inventator american, într-o asemenea măsură încît o biografie a sa recentă, semnată de Neil Baldwin, are ca subtitlu „Inventînd Secolul". Dintre toate creațiile sale extraordinare, nu a fost vreuna la care să fi ținut mai mult sau care să-i fi dat mai multă bătaie de cap decît fonograful. Prima mașină, destul de rudimentară, care înregistra sunetul pe o foiță de staniol înfășurată în jurul unui ciIindru, a fost prezentată în laboratorul său din Menlo Park, New Jersey și ulterior, la New York, la începutul lui decembrie 1877, pentru editorii Scientific American. A provocat senzație; celebra spiritistă Madame Blavatsky și-a achiziționat imediat unul, iar Lord Alfred Tennyson și-a auzit propriile versuri redate la prima demonstrație din Londra. Totuși, mașina nu funcționa chiar foarte bine, necesitînd o dexteritate manuală considerabilă și o înțelegere rapidă a mecanismelor. Curînd, Edison a fost prins într-o activitate mult mai profitabilă, și anume inaugurarea primei sale centrale energetice, lăsînd astfel deoparte îmbunătățirea fonografului. Pînă în 1880, era atît de descurajat în privința perspectivelor dispozitivului de înregistrat, încît i-a spus asistentului său Sam Insull că „Fonograful nu are nici o văIoare comercială".     Mai tîrziu, în 1886, cînd apropiatul său prieten și din cînd în cînd partener de afaceri, Ezra Galliland, a încercat să-l readucă la fonograf, Edison s-a eschivat. După cum relatează Neil Baldwin in Edison, „Edison realiza cu exasperare că patentul său inițial expirase, iar conceptul nu va trece niciodată de stadiul de inovație în mintea consumatorilor, Compania Edison Speaking Phonograph există doar pe hîrtie și-n plus, domeniul era larg deschis; Asociația Volta Laboratory condusă de Alexander Graham Bell concepuse chiar cîteva «grafofoane» în timp ce el stătuse deoparte".” Citește mai puțin...