Ia decizii bune! - FORMAT PDF

     Cercetările în domeniul psihologiei au arătat că deciziile noastre sunt afectate de o serie de distorsiuni și elemente iraționale, printre care și faptul că... uneori avem prea multă încredere în noi.
Citește tot rezumatul cărții Ia decizii bune!... Căutăm informații care ne susțin punctele de vedere și le evităm pe cele care nu o fac. Suntem distrași de emoții. Se pare că, atunci când este vorba de luarea deciziilor, creierele noastre sunt instrumente imperfecte. Din păcate, simplul fapt de a fi conștienți de aceste lucruri nu rezolvă problema, la fel cum faptul că știm că avem miopie nu ne ajută să vedem mai bine. Adevărata întrebare este: Cum putem să ne descurcăm mai bine?     În “Ia decizii bune!”, Chip și Dan Heath, bazându-se pe un studiu exhaustiv asupra literaturii referitoare la luarea deciziilor, ne prezintă un proces menit să contracareze aceste distorsiuni. Scrisă într-o manieră antrenantă, cartea își poartă cititorii într-o călătorie de neuitat, de la trucul ingenios folosit de un star rock pentru luarea unei decizii, la achiziția dezastruoasă realizată de un CEO, până la întrebarea unică ce poate adesea să ajute la luarea unor decizii personale spinoase.      Fragment din volum:       „Kevin Dunbar era hotărât să înțeleagă cum gândesc oamenii de știință. Cum rezolva ei problemele? De unde vin descoperirile lor? Interesul lui în gândirea științifică era o îmbinare perfectă între propria lui activitate științifică (cinci ani de studii în biologie moleculară) și gândire (ca profesor de psihologie).     Dunbar realizase rapid ca uneltele din psihologie nu erau tocmai potrivite pentru studiul rezolvării de probleme inedite, caracteristic științei din lumea reală. Într-un experiment tipic din psihologie, unor tineri studenți — cobaii psihologiei — li se putea cere să petreacă 10 minute lucrând la o problemă suficient de generală pentru o persoană de 20 de ani fără experiență tehnică. Prin contrast, activitatea științifică se derulează în luni sau ani, mai degrabă decât în minute, iar cercetătorii posedă cunoștințe temeinice în domeniile lor. Cu siguranță, se gândea Dunbar, crearea de teste rapide pentru tineri studenți nu era soluția pentru a studia mințile oamenilor de știință.      Așa că, precum un reporter de război care se infiltrează într-o unitate militară, Dunbar petrecuse un an alături de cercetători din patru laboratoare de biologie moleculară de top, urmărind și înregistrând activitatea lor. În centrul observațiilor lui era ședință de cercetare, o adunare comună a celor patru laboratoare, ținută de obicei săptămânal și în care unul dintre studenții doctoranzi sau post-doctoranzi vorbea despre proiectul curent.     Dunbar descoperise, după nenumărate ore de tras cu urechea, intervievat și sintetizat, ca unul dintre pilonii de încredere, dar nerecunoscuți, ai gândirii științifice era analogia.     Când cercetătorii întâlneau probleme în experimentele lor, fapt banal de zi cu zi, ei se foloseau adesea de o „analogie locală": o comparație cu un experiment foarte asemănător sau cu un organism similar. Astfel încât, dacă un cercetător se plângea de un experiment eșuat cu un virus bacteriofag, alt coleg putea să-i împărtășească un exemplu despre cum modificase un experiment pentru a depăși o problemă similară." Citește mai puțin...