Invatatura despre indumnezeire in traditia patristica greaca - FORMAT PDF

Lucrarea de față, prima despre acest subiect după mai bine de șaizeci de ani, prezintă istoria conceptului de îndumnezeire de la nașterea sa ca metafora, în secolul al II-lea (cu rădăcini biblice), la maturizarea sa ca învățătura cu rol central în viața duhovnicească a Bisericii Bizantine.
Citește tot rezumatul cărții Invatatura despre indumnezeire in traditia patristica greaca... În timp ce atrage atenția asupra bogăției și diversității abordărilor patristice ale acestui subiect de la Irineu la Maxim Mărturisitorul, Norman Russell oferă o prezentare pe larg a fundalului și contextului acestei doctrine, evidențiind totodată caracterul său creștin distinct. „Norman Russell se dovedește un maestru în prezentarea subiectului […] El dezvăluie nu doar o bună înțelegere a materialului în discuție, cât și cunoașterea lucrărilor patristice în domeniu. Această carte este o capodoperă, un exemplu despre cum trebuie să fie o discuție istorică despre dogma creștină: corectă în ceea ce privește datele istorice și profundă din punct de vedere teologic” - Andrew Louth, The Times Higher Education Supplement „Scopul și precizia acestei cărți sunt mai presus de orice cuvânt de laudă. Lucrarea de față este un admirabil izvor de resurse.” - Anthony Meredith, The Journal of Theologial Research Fragment din lucrare: "3. Creștinismul ioaneic Efes, probabil un centru al unei „școli" pauline", este, de asemenea, căminul tradițional al cercului care, la sfârșitul secolului I, a redactat Evanghelia a IV-a și Epistolele lui Ioan. Comunitatea ioaneica este mult mai necunoscută, și mai greu de definit decât grupurile pauline. De abia în a treia Epistolă, unde „presbiterul" îi scrie lui Gaius, lăudându-l pe Dimitrie și plângându-se de atitudinea lui Diotrefes, ni se oferă niște nume ale unor membri ai acestei comunități. Însă, printr-o analiză atentă a documentelor ioaneice, se poate reconstrui, așa cum a făcut R.E. Brown (1979), o istorie plauzibilă a comunității. Comunitatea anterioară Evangheliei avea puternice legături palestiniene înrădăcinate în mărturia oculară a Ucenicului Iubit. Evanghelia a fost scrisă în jurul anului 90 d.Hr., pe când comunitatea fusese deja alungată din sinagogi (Ioan 9, 22), „evreii" erau opozanții săi, iar „lumea" îi reprezenta pe cei care aleseseră întunericul în locul luminii. Comunitatea ioaneică divizată zugrăvită în Epistole aparține unei a treia etape. Acum există două grupuri care interpretează diferit hristologia și învățăturile morale ale Evangheliei. Secesioniștii se bazau pe hristologia înaltă a celei de-a IV-a Evanghelii, cu accentul său pe preexistența Fiului lui Dumnezeu. Convinși că erau fără de păcat, credeau totodată că aveau deja o relație foarte strânsă cu Dumnezeu. Ca o rectificare, autorul lui I Ioan subliniază necesitatea unui comportament ghidat de norme morale și a urmării învățăturii lui Iisus cel pământesc. Remarcă să pesimistă că lumea îi asculta pe oponenții săi (I Ioan 4, 5) sugerează că secesioniștii se bucurau de un succes mai mare. " Citește mai puțin...