Nici eu nu mai stiu cine sunt... - FORMAT PDF

    Editura Corint va invita din nou în lumea plină de dileme, semne de întrebare și răspunsuri simpatice ale realizatoarei de televiziune Marină Almășan. Va sta alături volumul Nici eu nu mai știu cine sunt…       „Mă simt mama atunci când mă frământa furtunile copiilor mei, dar mă mut imediat în pielea de „fiica" atunci când, aflându-mă în vizită la părinții mei, aceștia mă cocolosesc și muștruluiesc non-stop, uitând că sunt, de câteva decenii, om mare! Mă simt eleganță și uneori chiar sexy atunci când merg la câte un eveniment monden sau prezint un program de Sărbători, dar imediat oglinda de acasă îmi dezvăluie profilul gospodinei perfecte, mirosind a ceapă prăjită și făcând slalom între cuptor, aspirator și mașina de spălat.
Citește tot rezumatul cărții Nici eu nu mai stiu cine sunt...... Mă credeam inclusiv soție perfectă. Asta până într-o iarnă, în care mi s-a dat viața peste cap și am citit prin ziare că, de fapt, sunt o amantă (probabil imperfectă, dată fiind lipsa mea de experiență). Mă simt bine că iubită a unui om minunat și mă întreb dacă mai vreau să mai fiu soție și să stric bunătate de relație! Prin urmare, nici eu nu mai știu cine sunt...” - MARINĂ ALMĂȘAN     Fragment din volum:       “Dorința de senzațional mă părăsește, treptat, și în ceea ce privește presa. Sau poate că nu. Poate doar am obosit de atâta senzațional! Poate mi s-a făcut doar puțin dor de o Românie normală, cuminte, așezată, fără atâtea lucruri de senzație, cu mai multe lucruri firești. În nicio țară din lume cu care am făcut cunoștința nu am văzut atâta foame de senzațional ca la noi. Am ajuns să cred că românașii noștri, hrăniți la început cu lingurița, iar apoi cu polonicul, direct din strachina cu senzațional, ar muri de plictiseală dacă ar citi ziarele din țările civilizate sau dacă ar privi emisiunile lor de televiziune! Cum, la fel de bine, străinii din acele țari își fac cruce atunci când parcurg ziarele noastre, burdușite cu elemente de senzațional, de multe ori tras de păr rău de tot, în ideea de a-i ademeni pe fraieri. „Senzaționalul vinde!" mi-a explicat odată un coleg ziarist, pe care-l întrebasem de ce alesese un titlu neghiob, fără nicio legătură cu articolul în care semnalase ultima mea lansare de televiziune... Și uite-așa, ziarele și emisiunile de televiziune ajung să abunde în titluri și promo-uri de genul: veste-bomba, anunț-șoc, declarație incredibilă, n-o să vă vină să credeți, decizie uluitoare, reacție halucinantă etc. Din păcate, fotografiile păstrează același trend. Cum să atragi atenția privitorului? Cu niște imagini hoț, care să pună masculii pe jăratic, sau cu fotografii care să șocheze, să atragă atenția, milă, dezgustul, uluirea sau hohotele de râs. Însoțite de titluri abracadabrante, fotografiile dezgroapă morți, îngroapă liniștea celor fotografiați, denaturează realitatea, arătă cu degetul, dezvăluie, scot în prim-plan, ridiculizează, batjocoresc. O nouă categorie socială triumfă, născând fiori pe șira spinărilor de celebrități: paparazzi. Am prietene în showbiz care mi-au mărturisit că sunt îngrozite până și să iasă în curte să arunce gunoiul, de teama de a nu fi surprinse în capot, nepieptănate sau cu buzele nefăcute." Citește mai puțin...