Viața unui mare părinte și duhovnic al Ortodoxiei românești, părintele Cleopa Ilie, povestită pe înțelesul celor mici de Andreea Daniela Nemeș, și ilustrată de Măria Nemeș. Fragment din volum: “După ce poposiră o zi la Cozancea și trecură pe la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava și pe la Mănăstirea Neamț, au ajuns seara la Schitul Sihăstria.
Au fost întâmpinați la poarta de un călugăr aspru, cu un păr bogat și roșu ca o coamă de leu: - Ce doriți? - Părinte, noi am vrea să rămânem în mănăstire. - Așteptați aici până vorbesc cu Părintele Stareț. Starețul Ioanichie tocmai se îndreptă spre biserică: - Preacuvioase, sunt la poart a doi feciori. Zic că vor să își închine viața lui Hristos. Ce să fac cu ei? Bătrânul a cugetat puțin, apoi a zis: - Du-i la arhondaric. Dă-le ceva de mâncare și începând de mâine dimineață să stea trei zile la poarta mănăstirii și să bată cu un lemn în bradul acela de-acolo. În aceste zile să zică neîncetat rugăciunea "Doamne Iisuse". Dacă rabda până la sfârșit, îi primim. - Am înțeles, Părinte Stareț. Blaglosloviți! - Părinte Ilarion, încă ceva. Mâncare nu le mai dai decât la sfârșitul celei de-a treia zi. Însoțiți de părintele econom au plecat la arhondaric. Au mâncat și s-au odihnit. La miezul nopții au mers la Utrenie, iar a doua zi dis de dimineață au fost duși la poarta mănăstirii. Le-a dat fiecăruia câte un băț și le-a zis: - Fraților, bateți bradul ăsta până ce mă întorc și ziceți necontenit rugăciunea "Doamne Iisuse". Și au bătut bradul ignorați de toată lumea.”
