Banditii - FORMAT PDF

    Volumul Bandiții este al doilea din Mica trilogie a marginalilor, în care a mai apărut Sectanții și urmează să apară Izgoi-Jidi.        Un băiat din Bugeac, crescut și educat de o familie exemplară de sectanți, descoperă o lume cu totul diferită de orice văzuse pînă atunci: altă etică, alte valori și alte reguli.
Citește tot rezumatul cărții Banditii... Iar oamenii ei arată, se îmbracă, vorbesc, gîndesc, acționează și cîntă altfel. Aceasta e „împărăția hoților” – oameni tatuați straniu, care au ales să-și construiască o societate proprie, nesupusă instituțiilor oficiale, și pentru care normalitatea e strict interzisă. Chiar și sectanții îi consideră „îngeri căzuți”. Iar dacă nu pot fi salvați, sînt aruncați în pușcării, unde ar trebui să fie reeducați. Însă pentru ei închisoarea înseamnă „acasă”, ba chiar este necesară dacă vrei să devii bandit. Tînărul din Bugeac e atras de acești marginali după ce, întîmplător, se împrietenește cu un hoț faimos, cu rang înalt, din Odessa, iar acesta devine un adevărat maestru pentru el. Astfel pătrunde într-o lume necunoscută și inaccesibilă și descoperă tainele unei comunități pline de contrabandiști și tîlhari, hoți de buzunare și prostituate, asasini și cerșetori, ce își pun totuși gaj viața pentru respectarea unui cod al onoarei. Bandiții dezvăluie „în negativ” fata ascunsă, fascinantă a proscrișilor și felul în care e văzut raiul de către cei ce trăiesc în infern.      Fragment din volum:       “În mai toate pușcăriile lumii, buzunarele trebuie să fie la vedere ori să lipsească. Deseori, pușcăriașii sînt pedepsiți prin ruperea buzunarelor, pentru că ele ascund lucruri periculoase și interzise aici. Lipsa buzunarelor menține sistemul de control al gardienilor asupra pușcăriașilor. Însă asta e doar o aparență, pentru că ingeniozitatea și experiența bandiților sînt fără margini. Cele mai nebănuite locuri ale hainei se transformă în buzunare ascunse și tainice, fiecare loc din cameră se transformă într-un buzunar pe care nici un gardian vigilent nu-l poate găsi decît după o îndelungată experiență cu deținuții. Adică atunci cînd devin și ei un pic bandiți și pușcăriași.     Dar ceea ce este și mai greu de imaginat pentru un om din lumea „normală", de fraieri și polițiști, e faptul că inclusiv corpul deținutului se poate transforma într-o haină; el capătă însușirile unei haine. Bandiții profesioniști, cu o lungă experiență în pușcărie, pot ascunde în corpul lor lucruri în modalități care ar face mintea unui fraier să se blocheze și dacă doar ar afla de ele. Organele interne devin adevărați saci de transport al unor prafuri sau obiecte prețioase, pielea se poate tăia în așa fel încît să se obțină buzunare pentru ace, lame sau chiar mici arme albe. Corpul omului său, mai degrabă, corpul blătărilor și al bandiților cu experiență de viață și zona poate deveni o adevărată peșteră a comorilor, care însă își deschide și își închide porțile doar cînd banditul zice „Sesam, deschide-te!" sau „Sesam, închide-te!". Și, apropo, nu știu dacă știți, dar, cînd un bandit taie cu cuțitul pe cineva, zice: „I-am făcut buzunar". E un alt fel de a înțelege lucrurile.     Toate aceste istorii le-am auzit și le-am înțeles stînd la povesti cu vechii contrabandiști de la Akkerman, Chișinău și Odessa. Eu mi-am permis doar să reformulez puțin pe limba fraierilor, care este și limba mea.     Pace." Citește mai puțin...