Pastorul alungat. Viata Sfantului Ioan Gura de Aur - FORMAT PDF

    Sfântul Ioan Gură de Aur ocupă un loc aparte în rândul celor care au consolidat Biserica și au ajutat-o să depășească obstacolele întreagă, au limpezit înțelegerea adevărurilor de credință, au învățat, au propovăduit și au scris, au luptat și s-au jertfit pentru Biserică.
Citește tot rezumatul cărții Pastorul alungat. Viata Sfantului Ioan Gura de Aur...     El a fost victima celor ce dezonorau Biserica, transformând-o într-un teatru al luptelor și al ambițiilor personale. Nu s-a înjosit niciodată să ia parte la intrigile din jurul său și, deși pe alții i-a apărat și i-a salvat din ghearele morții, nu a luptat pentru propria-i apărare, ci s-a lăsat sacrificat pentru a oferi un exemplu de viață creștină celor ce aveau urechi să audă, pentru ca Domnul Hristos să nu fi murit în zadar, pentru a-i ajuta pe alții să se mântuiască. Sacrificiul Domnului i-a fost exemplu și, ca un miel, asemenea Mielului Hristos, s-a jertfit la rândul său în smerenie deplină.     Să luăm aminte și să-l rugăm: „Sfinte Ioan Gură de Aur, luminează mintea noastră cu dumnezeieștile tale învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și spre a noastră mântuire!”      Fragment din volum:       “15. Mania împărătesei Eudoxia        Dacă, la început, relațiile cu familia imperială au fost bune, iar Sfântul a lăudat-o în omilii pe împărăteasa pentru credința ei (Eudoxia participase la procesiunile de noapte, sprijinise politica antieretică a împăratului, participase la procesiunea aducerii moaștelor Sfântului Foca), pe măsură ce arhiepiscopul critica deșertăciunea și podoabele feminine, a început să se simtă vizată și să se supere. Or, împărăteasa domnea de fapt în imperiu; Arcadius era un împărat slab, indolent, aflat sub influența ei chiar de la începutul domniei. Împărăteasa avea suita ei de oameni de curte, cu ajutorul cărora țesea intrigi: trei prietene din înalta nobilime, cărora istoria le-a păstrat numele, Eugrafia, Mârșa și Castricia; numeroși avocați, nobili, funcționari, chiar și membri ai clerului, gata de orice pentru a obține avantaje și putere. Orgoliul împărătesei se mărise pe măsură ce îi creștea influența...     În toamna anului 401 și la începutul lui 402, anumite evenimente au încordat și mai mult relațiile cu familia imperială. Se spune că un nobil, Teognost, ar fi fost parat către familia imperială că ar fi vorbit-o de rău pe împărăteasă. Astfel de denunțuri erau numeroase în epocă, fiind un prilej de a te descotorosi de un dușman, căci era considerată o “crimă de lezmajestate” și era pedepsită aspru. Teognost a fost exilat la Tesalonic, iar averile sale, confiscate. Numai o vie a fost lăsată soției, pentru întreținerea ei a copiilor. De supărare, Teognost a murit în curând.     Văduva s-a dus să caute ajutor și alinare la Sfântul Ioan, care i-a rânduit să primească mâncare zilnic de la cantină pentru străini pe care o înființase. Dar se pare că Eudoxia a aflat și a vrut să se răzbune; deja îl consideră pe patriarh o persoană indezirabilă. De aceea, trecând pe lângă via cu pricina, a mâncat un strugure din ea. Un obicei străvechi hotara că, dacă împăratul său împărăteasa mânca struguri dintr-o vie, aceea devenea proprietate imperială, iar fostul proprietar era despăgubit. Văduva a alergat la arhiepiscop, rugându-l să intervină să i se dea via înapoi." Citește mai puțin...