Tipul din filme nu exista - FORMAT PDF

    Tipul din filme nu există: o carte plină de autoironie și umor din care vei afla, între altele, cum păstrezi lângă tine un tip născut înainte de 1989, de ce trebuie să fugi de tipul care urăște pisicile, ce să nu-i spui niciodată unui bărbat în pat sau cum să-l sperii de moarte, sau de ce sunt ochelaristele niște femei mai mișto.
Citește tot rezumatul cărții Tipul din filme nu exista... O carte pentru femeile inteligente și bărbații cu simțul umorului, pe care poți s-o citești și într-un weekend, și într-un an.       “Cartea asta nu este doar despre mine și despre cum funcționez eu, chiar dacă așa pare. În funcție de cantitatea de bunătate din sufletul tău, citește cartea asta fie ca pe un manual de dresaj al omnivorului mediocru cu care te‐ai cuplat, fie ca pe o scuză de 224 de pagini scrisă în numele tuturor bărbaților pe care i‐ai cunoscut sau o să‐i cunoști. Pentru că așa suntem toți.“ (Bogdan Stoica, Tipul din filme nu există)     Fragment din volum:       “DE CE NE UITĂM DUPĂ VOI PE STRADĂ? PENTRU CĂ NU NE PUTEM ABȚINE       Răspunsul pe scurt ar fi: de normali ce suntem. La ce ați vrea să ne uităm? La clădiri? La mașini? La marcajele rutiere? Unele femei, dintre cele care se simt privite insistent, cred că bărbatul ăla le urmărește cu privirea de vreo oră, doar pe ele. Greșit, ne uităm după toate.     Alte femei, care se simt amenințate când sunt privite, cred că după privirea aia insistența va urma o abordare mitocănească și, dacă e vreun gang în zonă, un viol. Greșit din nou, violurile săvârșite de bărbați pe care victimele nu i-au văzut niciodată sunt extrem, extrem de rare.     Există și femei convinse că, după ce le-ai privit picioarele, privirea ta va sări în decolteul care „vine” din sens opus și că, din moment ce facem asta, suntem niște curvari, niște desfrânați nenorociți. Sunt femeile care cred că, dacă o pubelă de gunoi ar avea fustă, bărbații ar încerca să se uite sub ea. Greșit din nou.     Și-atunci, cum stă treaba? Cum aleg bărbații femeile la care se uită pe stradă? De ce se uita la ele? Ce se ascunde sub o privire însoțită de întoarcerea capului? Vă explic eu. Mă uit după femei pe strada de treizeci de ani, am ceva experiența...     Eram extrem de timid când eram mic. A fost nevoie să fac sex ca să îndrăznesc să privesc în ochi o țipă fără să roșesc. Dar, până în momentul emancipării, mă uitam pe stradă la puștoaicele întâlnite cum se uită un diabetic la prăjituri.     Când am mai crescut un pic, privitul avea rolul unui serviciu de informații. Scanam și mă informam. Erau vremurile de dinainte de Facebook, când puteai să cunoști o țipă doar având un anturaj comun sau integrându-te într-o etapă din programul ei zilnic. „Merge la bibliotecă, deci merg și eu la bibliotecă. Face baschet, deci mă înscriu și eu la baschet. Stă în zona X, ia să mă duc eu la colegii mei din cartierul ăla, poate o unoaște vreunul și-mi face lipeală.”" Citește mai puțin...