Fumatul interzis - FORMAT PDF

Autorul ne conduce într-o posibilă Românie din viitor, în care s-au instalat regulile unei societăți distopice. Fumatul și produsele nesănătoase, cum ar fi băuturile alcoolice, cafeaua sau carnea roșie, au fost decretate ca fiind nocive.
Citește tot rezumatul cărții Fumatul interzis... Învinuit pe nedrept de nerespectarea unui regim de viața sănătos, eroul romanului va trebui să suporte diverse sancțiuni. Într-o lume sumbră în care totalitarismul, abuzul și absurdul ocupă o poziție privilegiată, oamenii devin victimele încercărilor agresive de desființare a autonomiei și a simțului identității. Cartea lui Lucian Zup reinterpretează această temă a viitorului distopic într-o formă mai accesibilă, lipsită de tensiune sufocantă. Profesorul de literatură Ștefan Candid, cu doi copii și o soție cicălitoare, este un om obișnuit care se conformează cu strictețe regulilor societății în care e nevoit să trăiască. Pentru că s-a aflat în locul nepotrivit la momenul nepotrivit, viața i-a oferit ocazia de a înlocui banalul cu extraordinarul. Astfel, Ștefan este prins în spirala unor evenimente mult prea atipice pentru un profesor liniștit, mare consumator de lapte și bun cunoscător al tehnicilor corecte de îngrijire a danturii. În încercarea de a găsi dovezi în sprijinul sănătății sale, are prilejul să întâlnească și oameni care își întrețin viciile, cuprinși de melancolia unei realități dispărute pe care ar vrea s-o reînvie. Lumea în care trăiesc aceste personaje are multe supape care „îndulcesc” distopia: contrabandă cu produse nesănătoase interzise este înfloritoare, iar barurile clandestine au clienți numeroși, care, în caz că sunt prinși, nu risca decât o internare. Totodată, această căutare îi prilejuiește reîntâlnirea cu un eu pe care-l credea îngropat și căruia îi plăcuse să fumeze. Simțind în ceafă răsuflarea celor doi detectivi-anticorpi care-l urmăresc, Ștefan încă nu știe dacă destinația călătoriei va fi întoarcerea la familie cu o fișă medicală curată sau amenințarea că va petrece o perioadă în spital. Lumea distopică nu e ceva livresc, ci este prezentă în realitatea imediată, la orice cotitură te poți trezi prins într-o astfel de plasă. Pentru cei care trăiesc într-o asemenea lume, precum „eroul" meu, se dovedește a fi extrem de dificil să se desprindă de beneficiile acestui univers, care se vrea perfect, și să urmeze o eventuală cale a libertății. Aceasta este generată în primă instanță de amintirile despre o lume imperfectă, unde oamenii se pot delecta și cu produse nesănătoase. Ștefan Candid oscilează între nesiguranțele libertății și dulcea mână de fier a dictaturii. - Lucian Zup Fragment din cartea "Fumatul interzis" de Lucian Zup "Ion 07 era de câteva săptămâni noul partener al lui Dan Chihotea. Al patrulea în ultimii ani. Foștii lui parteneri fugiseră care încotro sub diverse pretexte, probabil ceva din personalitatea lui Dan Chihotea îi îngrozea prin exigențele pe care le impunea. Dacă erai anticorp, trebuia să găsești un inamic și să-l urmărești, lăsând la o parte viața personală. În fond, de la acest singur inamic până la o adevărată infecție nu era decât un pas și cel mai bine e să previi boala din fașă, prin tratamente adecvate. Colegii îl acuzau că inventează inamici sau tot felul de boli pentru a purta războaie imaginare, când totul putea fi pașnic. Spuneau că rămăsese captiv al unei lumi dispărute, al uniformei de polițist de dinainte de anul zero. Nu l-au prins niciodată cu ceva extrem, vreun act de violență săvârșit împotriva unui suspect de boală sau a unui pacient, astfel încât organele în drept să-l poată interna. În schimb, rămânea fără parteneri tocmai când apărea legătură prin care se înțelegeau doar din priviri. Și apoi o luă de la capăt, obositor și inutil. Noul partener era doar un nume dintr-un lung șir care cu siguranță va continua până la pensie, durată acum prelungită, deoarece media de viață crescuse, ajungând la 150 de ani. Cercetătorii erau pe cale să descopere cum s-o prelungească până la 170. Ar fi însemnat mai mulți ani de activitate până la pensie, ceea ce era bine, și implicit un număr mai mare de parteneri, ceea ce era mai puțin bine. Nu că ar fi vrut neapărat să sc staseze de vreunul, nu era omul care să manifeste interes față de viața privată a celui de lângă el, dar printr-o mai mare stabilitate ar fi redus timpii pierduți cu inițierea fiecăruia și a: fi avut pe cineva cu care să se înțeleagă și astfel să rezolve mă repede cazurile." Citește mai puțin...