A dărui viață înseamnă a trăi viața cu adevărat. În urma unor experiențe aproape tragice, Seth Adam Smith a descoperit această filozofie dățătoare de viață despre altruism, iar acum, o împărtășește și o dedică celorlalți prin intermediul acestei cărți.
Trebuie să se înțeleagă că sunt o persoană foarte egoistă, motivul probabil pentru care editorii mei au ales subtitlul pe care l-au ales (Ghidul egoistului pentru a deveni altruist). (…) Sunt totodată o persoană foarte sarcastică. Și deși cred pe deplin în această filozofie pe care sunt pe cale să ți-o împărtășesc, asta nu schimbă faptul că uneori sună un pic prea a „pace, dragoste, hippie, fericire” chiar și pentru mine. – Seth Adam Smith. Deși autorul împărtășește multe din experiențele sale, cartea de față nu este cu adevărat despre el. Este despre oameni, literatură și evenimente care l-au învățat despre altruism. Angela Johnson, sculptor, The Light of The World Garden: „Unele dintre cele mai minunate comori care există sunt darurile oferite din inimă. Seth a făcut un astfel de cadou. Din labirintul întunecat al depresiei iese ceva la fel de catifelat ca petala unei flori.” Garrett Batty, scenarist și regizor: „Seth Adam Smith împărtășește cu generozitate gândurile, sentimentele și filosofiile sale, cu o prietenie nereținută față de cititor. Nu e de mirare ca Seth continua să câștige un interes semnificativ din partea publicului. Scriitura sa este autentică și onestă și conține adevăruri universale care inițiază o schimbare pozitivă în fiecare cititor în parte.” Carrie Maxwell Wrigley, LCSW, Morning Light Counseling: „Viața ta nu este pentru tine ni se adresează cu o înțelepciune simplă, practică, născută nu din studiu academic, ci dintr-o experiență de viață extrem de bogată. Seth Adam Smith scrie cu autoritate, compasiune și pătrundere, iar stilul său este proaspăt, amuzant și captivant. Mesajul său este relevant pentru oricine a avut vreodată un gând deprimant – adică pentru noi toți.” Seth Adam Smith s-a născut în Alaska și este apreciat la nivel internațional. În 2013, postarea sa de pe blog „Căsnicia nu este pentru tine” a înregistrat peste treizeci de milioane de accesări și a fost tradusă în peste douăzeci de limbi. Supraviețuitor al unei tentative de sinucidere în 2006, Seth a învățat că adevărata vindecare vine atunci când te concentrezi pe ceilalți și împărtășești cu ei „Luminile Nordului din viața ta”. Fragment din volum: “Uitându-mă în camera ei în acea zi, am văzut ceva ce nu voi uita niciodată: Shannon stătea pe un scăunel, iar Stephanie era în spatele ei și o pieptănă. Lacrimi curgeau încetișor pe fața lui Shannon. În acel moment, mi-am dat seama brusc că nu eram singura persoană care suferea. Există o întreagă lume de suferință în afara zidurilor inimii mele. De fapt, există altă persoană care suferea între zidurile propriei mele case. În timp ce mă gândeam la asta, mi-am amintit de brelocul pe care mi-l dăduse Shannon. Deși se războia cu propria durere, totuși ea privise dincolo de ea însăși pentru a mă ajuta. Acesta este unul dintre lucrurile cele mai interesante despre egoism: când ne gândim constant la noi înșine, lumea noastră se micșorează și durerea noastră devine sufocantă. Dar când ne gândim la ceilalți, lumea noastră se extinde și propria durere devine mai puțin intensă - pentru că nu mai este focalizarea noastră principală. Ideea egoismului sufocant a fost perfect ilustrată în Colinda de Crăciun a lui Charles Dickens. În întâlnirea crucială dintre Scrooge și fantoma lui Jacob Marley, Jacob - devenit un suflet torturat și înlănțuit - se plânge de vremurile când „merge[a] prin mulțimi de oameni cu ochii îndreptați în jos". În viață, ochii săi priviseră concentrați, în mod îngust, lumea treburilor sale financiare. Dar în moarte, el a învățat care ar fi trebuit să fie treaba sa: „Umanitatea era treaba mea. Binele comun era treaba mea; caritatea, milă, îngăduința și bunăvoința erau toate treaba mea. Acordurile din negoțul meu erau doar un strop de apă în oceanul curprinzător al treburilor mele." După ce fantoma lui Jacob Marley se îndepărtează, Scrooge privește pe fereastră și vede o mulțime de fantome înlănțuite și nefericite. „Era limpede că nefericirea tuturor constă în faptul că ele căutau să intervină în chestiuni umane ca să facă un bine, însă își pierduseră puterea pentru totdeauna."
