Un spion printre prieteni - Ben Macintyre - FORMAT PDF

    S-au scris foarte multe despre Kim Philby, inclusiv opera neprețuită și inovatoare a unor scriitori precum Patrick Seale, Phillip Knightley, Tom Bower, Anthony Cave Brown și Genrikg Borovik. Însă Philby rămâne pentru mulți cititori ceva opac, la fel ca Războiul Rece, la care se face deseori aluzie, dar care este foarte puțin înțeles.
Citește tot rezumatul cărții Un spion printre prieteni - Ben Macintyre... Aceasta nu este o nouă biografie a lui Kim Philby. E, mai degrabă, o încercare de a descrie un anumit tip de prietenie care a jucat un rol important în istorie, prezentat sub formă de narațiune. Este vorba mai puțin despre politică, ideologii și responsabilitate și mai mult despre personalitate, caracter și o relație tipic britanică ce nu a mai fost explorată până acum. Dat fiind că dosarele MI6, CIA și KGB rămân secrete, multe materiale-sursă sunt secundare: dovada existenței terților, deseori exprimată în retrospectivă. Spionii au un talent deosebit de a-și aminti trecutul în mod eronat, iar protagoniștii din această poveste sunt toți vinovați, într-o anumită măsură, de distorsionarea propriilor povești. Multe dintre „datele“ din cazul lui Philby fac încă subiectul unor dispute aprinse, iar teoriile, conspirative, și nu numai, abundă. Cartea nu se vrea a fi un ultim cuvânt despre Kim Philby. De fapt, încearcă să spună povestea în alt fel, prin prisma prieteniei personale și poate chiar să ajungă la o nouă înțelegere a celui mai remarcabil spion al timpurilor moderne.     Fragment din volum:       “Odată cu instaurarea păcii, locuitorii lumii secrete au apărut în noul peisaj politic invadat de nesiguranță și plin de oportunități. James Angleton, anticomunist până în măduva oaselor, era încântat de ideea de a se lupta cu mecanismul sovietic de spionaj. „Credeam că suntem la începutul unui nou mileniu", a remarcat el mai târziu. Nicholas Elliott a trecut ușor de la ură împotriva nazismului la cea față de comunism; amândouă amenințau stilul de viață britanic pe care-l prețuia, așadar, amândouă erau malefice. În mintea lui Elliott, amenințarea venită din Rusia reprezenta o alegere clară: „Continuarea unei civilizații în care să poți trăi sau Armaghedonul". Și pentru Kim Philby s-au schimbat frontierele politice, însă nu și convingerile sale. În cea mai mare parte a războiului, spionase pentru aliatul Marii Britanii, acum spiona pentru dușmanul declarat al Regatului Unit și încă din inima mecanismului informativ al țării.     Elliott s-a lansat în rolul său de spion-șef pentru Marea Britanie în Elveția suprasaturată de spioni cu entuziasmul unui școlar - ceea ce, în multe privințe, încă era. Acum era soț și tată (fiul său, Mark, avea să se nască în 1947) și avea o carieră de ofițer al serviciilor de informații, angajat al MI6 cu responsabilități uriașe, dar încă mai există în el ceva copilăresc, o combinație atrăgătoare de viclenie și naivitate, croindu-și bucuros drum prin nisipurile mișcătoare morale și etice ale spionajului. Găsea că provocarea de a aduna informații nu era doar neplăcută, ci deseori absurdă. „Fac asta pentru hohotele de râs", spunea el. Știa că tendința lui de a vedea partea amuzantă din cea mai neagră situație era „un mecanism de apărare", o modalitate de a ține realitatea la distanță prin glume, cu cât mai obscene, cu atât mai bine. Caracterul lui Elliott era o combinație specific englezească între cumpătare și lipsa de convenționalism, între conservatorism și ciudățenie: era popular printre colegi, căci era mereu curtenitor și nu ridică niciodată tonul. „Abuzul verbal nu este o cale bună de urmat, a spus cândva. Poate doar atunci când ai de-a face cu nemți." Citește mai puțin...