Ghid de lectura la Cartea Rosie de C.G. Jung - FORMAT PDF

    Oricine s-a încumetat să pătrundă tainele Cărții Roșii a lui C.G. Jung a simțit provocarea pe care aceasta o aduce intelectului și sufletului. Lucrarea de față, o veritabilă călăuză pe un drum sinuos și imprevizibil, plasează Cartea Roșie în contextul mai larg al operei jungiene și al momentului istoric și cultural în care a fost scrisă, reușind să ofere cititorului un set de repere clare pe acest parcurs.
Citește tot rezumatul cărții Ghid de lectura la Cartea Rosie de C.G. Jung...     În exegeza sa, Sanford L. Drob se oprește asupra fiecărui capitol al Cărții Roșii și a fiecăreia dintre imaginile sale unice, vădind curiozitatea unui explorator și obiectivitatea unui om de știință, fără a pierde, însă, nici perspectiva sintetică.     Acest ghid este o lucrare de referință pentru toți cei interesați să capete o mai bună înțelegere asupra uneia dintre cele mai mari opere culturale ale secolului al XX-lea, asemuită cu Faust și cu Așa grăit-a Zarathustra.     Sanford L. Drob este doctor în filosofie și psiholog clinician cu practica privată în New York. A scris mai multe cărți și articole despre opera lui C.G. Jung și despre misticismul iudaic, interpretat dintr-o perspectivă contemporană.       Fragment din volum:       “Problema nebuniei se întâlnește pe tot parcursul Cărții Roșii și îndeamnă cititorul să pună o seamă de întrebări. Era Jung cu adevărat psihotic sau la limita unei psihoze, așa cum a afirmat mai târziu? Sau „psihoza" lui Jung nu este decât un mijloc literar sau, probabil, chiar o figură de stil, un efort exagerat de a-și atribui marca „nebuniei divine", aceea a profeției sau mandatul unui savant spiritual? Este metoda „imaginației active" a lui Jung din Cartea Roșie, în care apar diverse figuri spirituale și mitice și dialoghează cu Jung, o cale originală de descoperire de sine sau, așa cum a sugerat Wolgang Giegerich, o „simulare a unei reprezentări autentice a unui proces inconștient" și, dacă este așa, se aplică aceasta într-un fel imaginației active în general și ridică semne de întrebare asupra utilizării acestei tehnici? Una dintre problemele înțelegerii viziunilor lui Jung ca pe un produs autentic al inconștientului colectiv este aceea că multe dintre figurile și temele pe care acestea le conțin par să reflecte Iecturile lui Jung din perioada elaborării Cărții Roșii. Recurgând la cuvintele reci ale lui Giergelich: „Pe parcursul unor lungi pasaje, cartea pare a fi mai mult o recapitulare subiectivă a ceva ce ați putea găsi în manuale de fenomenologie religioasă și mitologică". Voi reveni mai târziu la această problemă, când voi argumenta ca opoziția „erudiție" — „reprezentare autentică a inconștientului" nu poate conduce la un enunț de tipul său/său.     Jung însuși afirmă că și-a învins „nebunia" când, după ce a fost prins de „duhul acestei vremi", el a fost biruit de „duhul adâncului" (CR, p. 238b). Pesemne că nu imersiunea în inconsitent pur și simplu, ci mai degrabă capacitatea lui Jung de a experimenta, de a conține, de a transforma și, de asemenea, de a fi transformat de afluxul duhului adâncului, i-a permis să-și învingă nebunia și să trăiască propria sa reînnoire creatoare." Citește mai puțin...